UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ

CURSUL 1
Fiziologia membranei celulare

Anul universitar 2019-2020

1
 CUPRINS

1.Organizarea morfo-funcţională a membranei celulare

1.1. Lipidele membranare. Rol structural şi funcţional
1.2. Proteinele membranare. Rol structural şi funcţional
1.3. Structurile specializate ale membranei

2. Funcţia de transport a membranei celulare

2.1. Transportul pasiv
2.1.1. Difuziunea
2.1.2. Osmoza
2.1.3. Filtrarea
2.1.4. Canalele ionice membranare
2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

 Explice organizarea şi rolul matricei fosfolipidice în permeabilitatea
selectivă a membranei
 Definească criteriile de clasificare şi funcţiile principale ale proteinelor
membranare
 Enumere criteriile generale de clasificare a mecanismelor de transport
membranar
 Definească principalele caracteristici ale transportului pasiv
 Descrie transportul pasiv prin difuziune şi osmoză
 Definească şi să descrie caracteristicile generale ale transportul pasiv
prin canale ionice
 Descrie transportul pasiv prin canale ionice voltaj – dependente şi
operate de ligand
3
 STRUCTURA GENERALĂ A CELULEI

Componentele principale ale celulei sunt:

 MEMBRANA CELULARĂ
 CITOPLASMA
 NUCLEUL

4
 1. ORGANIZAREA MORFO - FUNCŢIONALĂ A
MEMBRANEI CELULARE
DEFINIŢIE - complex molecular lipidoproteic care delimitează
celula de mediul extracelular
 membrana celulară = plasmalemă

FUNCŢIE PRINCIPALĂ - barieră cu permeabilitate selectivă şi

dinamică, care controlează schimburile dintre celulă şi mediul
extracelular

5
STRUCTURĂ - modelul “mozaicului fluid lipido-proteic”:
 Lipide - fosfolipide, colesterol, glicolipide
 Proteine - glicoproteine pot fi: periferice sau integrale
 Structuri specializate membranare - microvili, joncţiuni intercelulare

LEGENDĂ: 1. glucid, 2. glicoproteină, 3. glicolipid, 4. colesterol,

5. proteină periferică, 6. proteină integrală, 7. filamente ale citoscheletului
celular, 8. extremităţi hidrofile ale fosfolipidelor, 9. matrice fosfolipidică,
10. extremităţi hidrofobe ale fosfolipidelor 6
 1.1. LIPIDELE MEMBRANARE: ROL STRUCTURAL ŞI
FUNCŢIONAL
 FOSFOLIPIDELE - formează matricea fosfolipidică alcătuită din
două straturi monomoleculare. Fiecare strat prezintă:
 o extremitate hidrofilă spre porţiunea periferică a membranei
 o extremitate hidrofobă spre porţiunea mijlocie a membranei
 miez hidrofob care restricţionează pasajul liber al substanţelor

7
 COLESTEROLUL - este dispus în interiorul matricei fosfolipidice
 asigură flexibilitatea şi stabilitatea membranei
 contribuie la caracterul selectiv al permeabilităţii membranei
 GLICOLIPIDELE - intră în structura învelişului celular numit
“glicocalix” sau “atmosfera pericelulară”
 stabilesc contacte cu structuri ale mediului extracelular

8
 FUNCŢIILE MATRICEI FOSFOLIPIDCE

(a) ASIGURĂ PERMEABILITATEA SELECTIVĂ A MEMBRANEI

 membrana este permeabilă pentru
molecule liposolubile mici, nepolare:
 gaze respiratorii (O2, CO2)
 acizi graşi
 glicerol
 hormoni steroizi
 uree
 etanol
 membrana este impermeabilă pentru:
 molecule mari (glucoză, aminoacizi)
 molecule mici polare (ioni)
 membrana este parţial permeabilă
pentru apă
9
(b) SURSĂ DE MESAGERI INTRACELULARI
Fosfatidilinozitol - 4,5 - bifosfat (PIP2)
Fosfolipaza C membranară
MESAGERI INTRACELULARI
IP3 (inozitoltrifosfat)
DAG (diacilglicerol)
 IP3 stimulează eliberarea Ca2+ din
reticulul endoplasmatic  reglarea
contracţiei fibrei musculare netede
 DAG activează proteinkinaza C
membranară  activarea enzimelor
intracelulare care reglează
metabolismul şi secreţia celulară
10
(c) SURSĂ DE MESAGERI EXTRACELULARI
Fosfolipide membranare
Fosfolipaza A2 membranară

ACID ARAHIDONIC

Calea ciclooxigenazei Calea lipooxigenazei

PROSTAGLANDINE TROMBOXANI LEUCOTRIENE

(PG) (Tx) (LT)
PGI2 (prostaciclina) TxA2

 Vasodilataţie  Vasoconstricţie  Răspuns inflamator

 Inhibă aderarea şi  Stimulează aderarea  Contracţia
agregarea şi agregarea musculaturii netede
trombocitelor trombocitelor bronşice 11
 1.2. PROTEINELE MEMBRANARE: ROL
STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONAL
 reprezintă jumătate din masa membranei
 reprezintă elementul activ care determină proprietăţile şi funcţiile
specifice ale membranei
CLASIFICARE
În funcţie de relaţia cu matricea fosfolipidică se descriu:
 proteine periferice (extrinseci)
 proteine integrale (intrinseci)

12
 (a) PROTEINELE PERIFERICE

 sunt slab ancorate de matricea fosfolipidică prin forţe electrostatice

 au mobilitate mare în planul membranei
ROLURI
 în principal rol de enzime membranare:
 externe: acetilcolinesteraza (AChE) de la nivelul
membranei postsinaptice hidrolizează acetilcolina
(ACh) în acetat şi colină
 interne: adenilatciclaza (AC) generează AMPc
(mesager intracelular)
 stabilesc contacte:
 externe: cu componente ale matricei extracelulare
 fixează celula de structurile extracelulare
 interne: cu citoscheletul celular  menţine forma
celulei şi participă la mişcările celulare
13
 (b) PROTEINELE INTEGRALE

 străbat întreaga matrice de pe o faţă pe alta

 au o structură asimetrică
 sunt puternic ancorate de matricea fosfolipidică
 au o mobilitate mai redusă în planul membranei

ROLURI
 proteine canal pentru ioni şi apă
 proteine transportoare (“carrier”)
 proteine receptori membranari
 proteine de ataşare intercelulară
 proteine de recunoaştere
intercelulară
14
 1.3. STRUCTURILE SPECIALIZATE
ALE MEMBRANEI
DEFINIŢIE: sunt prelungiri ale citoplasmei acoperite de plasmalemă
1. MICROVILII
 sunt extensii în “deget de
mănuşă” situate la polul apical al
celulei
 măresc suprafaţa de schimb la
nivelul epiteliul intestinal şi renal

2. JONCŢIUNI INTERCELULARE
 sunt structuri complexe care asigură
contactul dintre două celule
 se clasifică în:
 joncţiuni strânse (“tight”), impermeabile
 joncţiuni largi sau conexoni (“gap”)
 joncţiuni de ancorare (desmozomi)
15
 2. FUNCŢIA DE TRANSPORT A MEMBRANEI
CELULARE
DEFINIŢIE - reprezintă procesul de
traversare a substanţelor prin membrana
celulară
CLASIFICARE
 în funcţie de dimensiunea substanţei:
 sisteme de microtransfer (micromolecule)
 sisteme de macrotransfer (macromolecule)
 transport vezicular
 în funcţie natura forţelor care asigură
transferul micromoleculelor:
 transport pasiv
 transport activ
16
 2.1. TRANSPORTUL PASIV

CARACTERISTICI GENERALE
 este spontan
 are loc fără consum de energie (ATP)
 se desfăşoară sub acţiunea unor forţe fizice şi în sensul
reducerii unor gradiente:
 de potenţial electrochimic
 de presiune osmotică
 de presiune hidrostatică

MECANISME DE TRANSPORT PASIV

 Difuziunea
 Osmoza
 Filtrarea

17
 2.1.1. DIFUZIUNEA

DEFINIŢIE: transportul substanţelor printr-o membrană permeabilă

pe baza gradientului electrochimic
 Gradientul chimic - asigură difuziunea substanţei dinspre partea
cu concentraţie mai mare (C1) spre partea cu concentraţie mai
mică (C2)
 Gradientul de potenţial electric - asigură difuziunea ionilor către
faţa membranei încărcată electric cu sarcina de semn contrar
C2
K+ = 4 mEq/l Gradient electric
Extracelular

Intracelular
K+ = 140 mEq/l Gradient chimic
C1 18
EXEMPLU: difuziunea K+ prin membrana neuronală în repaus
1. Concentraţia K+ intracelular = 140 mEq/l, iar K+ extracelular = 4
mEq/l  pe baza gradientului chimic are loc difuziunea K+ dinspre
interiorul spre exteriorul celulei = eflux de K+
2. Membrana este pozitivă la exterior şi negativă la interior  pe
baza gradientului electric are loc difuziunea K+ dinspre exteriorul
spre interiorul celulei = influx de K+
C2
K+ = 4 mEq/l Gradient electric
Extracelular

Intracelular
K+ = 140 mEq/l Gradient chimic
C1 19
 MECANISME DE TRANSPORT PRIN DIFUZIUNE

(a) Difuziunea simplă prin matricea fosfolipidică

 molecule de gaz (O2 şi CO2)
 molecule liposolubile (uree, etanol, h.steroizi, etc.)
 apă (în proporţie redusă)
(b) Difuziunea simplă prin canale
 Canale ionice de Na+, K+, Ca2+ şi Cl- Difuziunea simplă
 voltaj - dependente
 operate de ligand
 operate mecanic
 Canale de apă (acvaporine) - operate de ligand
RATA difuziunii simple şi prin canale depinde de:
Difuziunea prin
 permeabilitatea membranei
canale ionice
 mărimea gradientului electrochimic
 mărimea suprafeţei de schimb 20
(c) Difuziunea facilitată
 asigură transportul pasiv al substanţelor
organice (ex: glucoza, aminoacizi)
 necesită o proteină “carrier” specifică
 viteza de transfer este crescută
 transportul este limitat de capacitatea
transportorului până la o valoare maximă
(Tmax)
 poate fi influenţată de substanţe biologic
active  insulina creşte de 10 - 20 ori
difuziunea facilitată a glucozei prin creşterea
numărului de proteine transportoare (GLUT)
RATA difuziunii facilitate depinde de:
 mărimea gradientului
 capacitatea transportorului (valoarea Tmax) 21
 2.1.2. OSMOZA

DEFINIŢIE - difuziunea netă a APEI, printr-o membrană

semipermeabilă, pe baza gradientului de presiune osmotică de la
concentraţie mică la concentraţie mare
 Membrana semipermeabilă
 este permeabilă pentru solvent = APA
 este impermeabilă pentru solviţi = particule osmotic active
 Soluţia osmotic activă - conţine solviţi care atrag apa:
 NaCl
 Glucoză
 Uree
 Proteine

22
 PARAMETRII
 Concentraţia osmotică (Cosm) = numărul de particule osmotic active
dizolvate în unitatea de volum
În plasmă Cosm = 285 – 295 mOsmol/l
 Presiunea osmotică (Posm) = forţa care se opune trecerii apei
(osmozei) printr-o membrană semipermeabilă.
Gradientul de Posm determină sensul şi mărimea transferului de APĂ
În plasmă Posm = 7,6 atm sau 5776 mm Hg

23
 2.1.3. FILTRAREA

DEFINIŢIE: reprezintă transportul apei şi a substanţelor

micromoleculare prin membrane permeabile, pe baza gradientului
de presiune hidrostatică
 Presiunea hidrostatică (Ph)
 presiunea exercitată de o coloană de lichid pe suprafaţa de schimb
 gradientul de Ph asigură transferul apei şi a substanţelor
micromoleculare dinspre partea cu Ph mai mare spre partea cu Ph
mai mică

Ph =  x g x h
ρ = densitatea lichidului
g = acceleraţia gravitaţională
h = înălţimea coloanei de lichid
24
 2.1.4. CANALELE IONICE MEMBRANARE

DEFINIŢIE: proteine integrale care asigură transportul pasiv al

ionilor în sensul gradientului electrochimic

CLASIFICARE
(a) În raport cu dinamica
 Canale ionice de “scurgere” care asigură
un flux continuu de ioni
Ex: canalul de “scurgere” de Na+ şi K+
 Canale ionice controlate de porţi care
prezintă configuraţii moleculare tranzitorii
echivalente unei stări funcţionale (canal
deschis sau canal închis)
Ex: canale de Na+, K+, Ca2+, Cl-
25
(b) În raport cu selectivitatea canalului
 Canale selective - pentru 1 ion (ex: Na+, K+, Ca2+, Cl-)
 Canale parţial selective - pentru 2 ioni (ex: Na+ şi K+, Na+ şi Ca2+)
 Canale neselective - pentru 3 sau mai mulţi cationi (ex: canalele
cationice pentru Na+, K+, Ca2+)
SELECTIVITATEA canalului este condiţionată de:
 sarcina ionului
 mărimea ionului
 gradul de hidratare a ionului
(c) În raport cu factorul care condiţionează dinamica:
 Canale voltaj - dependente
 Canale operate de ligand
 Canale operate mecanic (de întindere - în cel. auditive din canalul
cohlear, deformarea mecanică a cililor deschide canale ionice) 26
 I. CANALELE IONICE VOLTAJ - DEPENDENTE

Variaţia de potenţial transmembranar induce modificările proteinei canal

(a) CANALELE RAPIDE DE Na+

DISTRIBUŢIE: pe membrana neuronală şi a fibrei musculare
scheletice şi miocardice
PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE
 sunt puternic încărcate negativ
 prezintă două porţi:
 de activare (m)
 de inactivare (h)

STĂRI FUNCŢIONALE
canal în repaus - poarta m închisă şi poarta h deschisă
canal activat - ambele porţi deschise
canal inactivat - poarta m deschisă şi poarta h închisă 27
DINAMICA PORŢILOR
 atingerea potenţialului prag (- 55 mV) determină activarea
canalului rapid de Na+  influx de Na+ depolarizant (faza
ascendentă a potenţialului de acţiune)
 condiţionează excitabilitatea membranei
 canalele de Na+ activate sau inactivate  membrană inexcitabilă
 canalele de Na+ în stare de repaus  membrană excitabilă

28
 (b) CANALELE DE K+

DISTRIBUŢIE: membrana tuturor structurilor excitabile

PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE
 nu sunt încărcate electric negativ
 au o singură poartă n - de activare
DINAMICA PORŢILOR - mai lentă
 depolarizarea completă (+ 30 mV) determină activarea canalului
de K+  eflux de K+ repolarizant (faza descendentă a
potenţialului de acţiune)

29
 (c) CANALELE LENTE DE Ca2+

CARACTERISTICI
 sunt în general parţial selective (Ca2+  Na+)
 se activează în urma depolarizării membranei
 determină un influx de Ca2+ implicat în reglarea:
 excitabilităţii celulare
 contracţiei musculare
 secreţiei celulare
Tip CANAL Distribuţie Rol

Membrana neuronală Exocitoza veziculelor cu

N (neuronal)
presinaptică neurotransmiţători
Fibra musculară Cuplarea
L (long lasting)
cardiacă şi netedă excitaţie/contracţie
Celula pacemaker
T (transient) Automatismul cardiac
cardiacă
30
 (d) CANALELE DE Cl-

CARACTERISTICI
 se găsesc în membrana fibrei musculare striate
 se deschid în urma depolarizării membranare
 determină un influx de Cl-
 rol de stabilizare a potenţialului de repaus

31
 II. CANALELE IONICE OPERATE DE LIGAND

O substanţă biologic activă numită LIGAND (neurotransmiţător,

hormon, mesager intracelular) se fixează pe un situs specific de la
nivelul porţilor și determină modificări conformaţionale ale proteinei

(a) Canalele operate de LIGANZI EXTRACELULARI

CARACTERISTICĂ: canalul intră în structura unor receptori ai
membranei postsinaptice, iar ligandul este un mediator chimic
EXEMPLE:
Tip CANAL Ligand Sinapse Efect
Excitatorii din SNC şi SNP influx de Na+
Canale de Na+ ACh
Placa motorie depolarizant
GABA influx de Cl-
Canale de Cl- Inhibitorii din SNC
Glicină hiperpolarizant
SNC = sistem nervos central ACh = acetilcolină
SNP = sistem nervos periferic GABA = acid gamaaminobutiric 32
 (b) Canale operate de LIGANZI INTRACELULARI

CARACTERISTICI
 sunt canale localizate în membrana reticulului endoplasmatic, iar
ligandul este un mesager intracelular (IP3)
 sunt canalele localizate în membrana celulelor epiteliale, iar
ligandul este un mesager intracelular (AMPc, Ca2+)

Tip CANAL Ligand Localizare

Canal de Ca2+ IP3 Membrana reticulului endoplasmatic

Celule epiteliale (nefrocit, mucoasa intestinală,

Canal de apă AMPc
glande exocrine)
Celule epiteliale (glande exocrine, mucoasa
Canal de Cl- Ca2+
intestinală şi a căilor aerifere)

33
 (c) Canale operate de RECEPTORI prin proteinele G

CARACTERISTICĂ - sunt canale de K+ sau de Ca2+ activate:

 direct - pentru canalul de K+ prin subunitatea  a proteinei G
 indirect - pentru canalul de Ca2+ prin subunitatea  a proteinei G
care activează enzime membranare generatoare de mesageri
intracelulari:
 adenilatciclaza pentru AMPc
 guanilatciclaza pentru GMPc

34
 (d) Canale intercelulare - CONEXONII

CARACTERISTICI
 se găsesc la nivelul joncţiunii permeabile dintre 2 celule
 reprezintă sinapse electrice în fibrele musculare cardiace şi netede
 sunt permeabile pentru molecule cu diametru mic  apă, electroliţi,
mesageri intracelulari, produşi de metabolism

35