Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra “Management”

Cursul universitar
Managementul Corporativ

Conf. univ., dr.:

Gheorghe Țurcanu, A. Rău
Diana Vornovitchi,

Chişinău, 2019
 Obiectivele cursului:
3

 A cunoaste istoricul aparitiei corporatiilor si a UC;

 De a ne familiariza cu noţiunea de management corporativ si
principiile acestuia;
 A însuşi principalele modele contemporane de administrare
corporativă;
 A enumera si descrie principalele tipuri de UC in economia
contemporana;
 Aspectele legale ale constituirii şi funcţionării SA in RM;
 Esenţa asimilărilor si fuziunilor corporative precum si metode
moderne de protecţie împotriva asimilărilor ostile.

© Andrei RĂU, 2015

 Conţinutul cursului
4

 Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilor corporative;

 Conceptul, esenţa şi principiile managementului corporativ;
 Modelele contemporane de administrare corporativa;
 UC in economia contemporana;
 Aspectele legale ale constituirii si functionarii SA in RM;
 Esenta asimilarilor si fuziunilor corporative. Metode moderne de
protectie impotriva asimilarilor ostile.
 Structura cursului
5

 Curs 24 ore – 12 perechi

 Seminar 16 ore – 8 perechi

Cursul se finalizează cu examen

 Corporaţie. Un mecanism
Proverbe ingenios pentru a obţine profit
individual.
Ambrose Bierce despre corporaţie

Cel care crede ca le ştie pe toate este Oamenii mari nu s-au considerat
foarte enervant mai ales pentru noi, niciodată mari,oamenii mici nu s-au
cei care, oricum, le ştim pe toate. considerat niciodată mici!

Eşti inteligent daca nu crezi decât

jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept
daca ştii care jumătate!
 Tema 1.
7

 Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilor corporative

 Apariţia primelor concepte corporative în antichitate.
 Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu.
 Apariţia corporaţiilor coloniale în diferite ţări (Olanda, Anglia, Franţa,
Rusia, Moldova).
 Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilor corporative
8

 Apariţia primelor concepte corporative în

antichitate.
 Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu.
 Apariţia corporaţiilor coloniale în diferite ţări.
 Noţiuni
9

 Dicţionarul explicativ al limbii române ne dă următoare explicaţie a

corporaţiei:
 în evul mediu – formă specifică de organizare a activităţii economice a meseriaşilor,
breasla, uniunile de meseriaşi;
 la etapa actuală - întreprinderile mari şi/sau societate pe acţiuni.
 Corporaţia este un derivat al cuvântului corpus, corp.

 Corporaţi – asociaţie de meseriaşi, grupaţi în vederea realizării intereselor lor;

breaslă.

 Corporativ – care ţine de corporaţii, privitor la corporaţii, pe bază de

corporaţii, corporatist;

 Corporatism – doctrina contemporană, care are la bază ideea că lumea poate

fi condusă de organele de conducerea a unor mari corporaţii.
 Apariţia primelor concepte corporative în antichitate
(Grecia, Roma Antică, Egipt, China etc.).
10

Apariţia primelor uniuni corporative: statale, religioase,

forme de organizare a afacerilor.

 Uniunile religioase din Egipt, China, Mesopotamia.

 Polisele greceşti (PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului
militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban.)
Egipt China Mesopotamia
11
 Polisele greceşti
12

(PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a

conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un
centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru
urban.)
Polis Grecesc
13
Coloniile grecesti
14
Dreptul Roman:
15
 UC în dreptul roman (sec III î.e.n.-sec. V e.n.)
16

Roma antică a lăsat omenirii o mulţime de tipuri de uniuni

corporative:

 1. societas;

 2. universitas (corpus);

 3. societates vectigalium publicanorium.

 Societas
17

 Societas - contract neformal a părţilor participative.

 Contractele - pe termen scurt, iar fiecare membru putea oricând să
iasă din Societas.
 Membrii nu puteau acţiona din numele societăţii ci numai din numele
propriu. Societas, de obicei, ca uniune era cunoscută doar
membrilor săi.
 Modul de rupere a acestor uniuni făceau posibilă activitatea
acestora doar bazată pe încrederea personală între membri.
 Societas erau foarte răspândite, mai ales când era necesară
uniunea de capitaluri.
 Dacă un membru a Societas – un Soci deceda, aceasta din urmă
se destrăma, sau se lichida, dacă Societas continua afacerile se
considera că ei nu prelungesc contractul, înţelegerea veche, dar
încheie una nouă.
 Universitas
18

 Universitas era considerat un subiect de sinestătător al dreptului roman,

care exista şi activa independent de persoanele fizice, care erau parte
componente a acesteia.
 Persoanele fizice influenţau asupra deciziilor „companiei” – universitas
doar prin participare directă în organul de conducere.
 Universitas era considerată ca persoană unică. Cu toate că universitas
era considerată ca persoană, totodată persoană (persona) era
considerat doar omul.
 Universitas nu îşi încetinea activitatea dacă unul sau unii membri
părăseau compania.
 Proprietatea universitas aparţinea doar ei şi nu membrilor acesteia –
dacă suntem datori corporaţiei, noi nu suntem datori membrilor
acesteia, ceea ce este datoare corporaţia, nu sunt datori membrii ei.
 Societas vectigalium publicanorium
19

 Uniunea publicanilor – concesionarilor a apărut in domeniul financiar,

deoarece anume în acea perioadă exista problema colectării
impozitelor şi a concesiunilor, era imposibil de a efectua activitatea
corespunzătoare utilizând capitalul unei singure persoane;
 Istoricul de drept Goldşmidt considera Societas vectigalium publicanorium ca
prima formă a societăţii pe acţiuni actuale;
 Cota de participare în tovărăşia publicanilor (partes) putea fi vândută,
schimbată, dăruită, moştenită, etc.;
 O altă trăsătură specifică a tovărăşiei publicanilor era proprietatea acesteia:
construcţiile, robii, utilajul etc. nu era proprietatea unui membru ci
proprietatea întregii entităţi – tovărăşii;
 Personalul era angajat nu de către o persoană aparte – publican, ci de
tovărăşie.
 20

Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilor

corporative
 Apariţia primelor concepte corporative în antichitate.
 Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu.
 Apariţia corporaţiilor coloniale în diferite ţări.
 Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu (breslele
comerciale, tovărăşiile extractive, uniuni maonilor).
21

 Uniunile bizantine;
 Tovărăşiile în comandită;
 Tovărăşiile de munte;
 Uniunea maonilor.
 Uniunile bizantine
22

Pe teritoriul Estic a Imperiului

Roman – Bizanţ – care a
moştenit o mulţime de tradiţii a
dreptului roman privat, uniunile
tovărăşeşti aveau o mare
importanţă asupra circulaţiei
marfare.
 23

 Eclogul – act legislativ a s. VIII – stipula următoarele

condiţii pentru funcţionarea tovărăşiilor: „ ...Tovărăşia se
formează sau oral sau înscris între două sau mai multe
persoane, când fiecare în cote părţi egale, sau unul într-o
cotă mai mică alocă partea sa în afacerea comună. Sau
cineva alocă suma, alţii alocă puterea şi munca. Profitul
obţinut este repartizat după înţelegerea existentă. Dacă
tovărăşia înregistrează pierderi, atunci fiecare membru va
înregistra pierderi...”.
 Tovărăşii în comandită (sec. XII )
24

cammendă, în Veneţia - colleganza sau societas maris. Istoric sau

evidenţiat două căi de formare:

 Prima şi cea mai simplă formă:

 transmiterea a mărfurilor de către negustor (comnedatori) unui agent
(„tractator”).

 A doua formă
 creditele maritime, care erau foarte populare în acea perioadă.
Tovărăşiile de munte
25
 Tovărăşiile de munte (extractive)
26

 Dupг sec. X în Europa se dezvoltă producţia industrială. Necesitatea

stringentă în metale dă un imbold dezvoltării industriei extractive;

 Capitalul era împărţit în cote egale – cotă de asociat – fiecare din care
dădea dreptul la o parte din producţia extrasă din mină;

 Organul suprem de conducere – Adunarea Generală – adopta deciziile

prin simpla majoritate a voturilor;

 Reprezentantul tovărăşiei – şahmeisterul – deseori reprezentantul

statului – gestiona afacerea
 Uniunea maonilor (maonae – din arabă credit, împrumut).
27

 Cauzele principale
 dezorganizarea şi descreşterea activităţii statale în Italia.
 Oraşele sunt nevoite, să-şi apere independenţă, ceea ce impunea mari
cheltuieli financiare.
 Creditele statale sunt impuse cu forţa.
 Apar primele bănci în Veneţia, Genova, Florenţa, etc.

 Maonii – prima formă de organizarea a afacerilor financiare.

 Formată în 1419, Banca de Genova Sf. Gheorghe (Casa di San Giorgio) a bătut
toate recordurile, preluând mai mulţi maoni şi transformându-se în „Maonul
maonilor”.
 Cotele părţi – „Loca” erau drept bunuri mobile, numele proprietarului fiind
înscris în cartea proprietarilor.
Sediul Băncii de Genova Sf. Gheorghe
28
Sediul Băncii de Genova Sf. Gheorghe
29
 Evoluţia corporaţiilor şi a uniunilor corporative
30

 Apariţiaprimelor concepte corporative în antichitate.

 Dezvoltarea uniunilor corporative în evul mediu.

 Apariţia corporaţiilor coloniale în diferite ţări.

 Apariţia corporaţiilor în Olanda
31

 În anul 1595 apare Compania Ost-Indiilor.

 Înfiinţarea - reuniunea tovărăşiilor din toată Olanda, asigurând
negustorilor participarea la profit proporţional cu comerţul.
 Participarea - este interzis primirea a noi membri şi părăsirea
companiei în decurs de 10 ani.
 Cotele parţi - diferite, apoi ele sunt divizate în părţi egale, care
încep să se coteze la burse. (din olandeză actie)
 Înstrăinarea - printr-o simplă înscriere în registrele de tovărăşie.
 Fiind o marfă uşor de procurat şi vândut, apăreau persoane
„moarte” („suflete moarte” sau inexistente) care procurau şi
vindeau cotele părţi
Sediul companiei Ost Indiilor Olandeze din Amsterdam,
sec XVII
32
Corăbiile comerciale ale companiei Ost Indiene
33
 Structura Companiei Ost-Indiilor Olandeze
34

 5 camere (după alte surse - 6 camere).

 Statul numea centralizat pentru fiecare cameră un administrator.
 Gestiunea afacerilor: camera se ocupa de sinestătător de: afaceri curente,
organizarea expediţiilor maritime, primirea şi realizarea mărfurilor.
 Cotele, % - fiecare cameră avea un număr de directori şi o cotă de acţiuni:
Camera (Palata) din Amsterdam – 50% şi 23 directori; Camera (Palata) din
Rotterdam – 1/16% şi 9; Camera (Palata) din Zelanda 25% şi 14; Camera
(Palata) din Delift – 1/16% şi 12; Camera (Palata) din Gorna – 1/16% şi 4;
Camera (Palata) din Encguizin – 1/16% şi 11.
 Conducerea de vârf - consiliu din 17 membri, reprezentanţi a tuturor
camerelor.
 Darea de seama - după 10 ani de activitate
 Interesant despre
Compania Ost-Indiilor Olandeze
35

 Sub conducerea companiei olandeze se afla teritoriul actualei

Indonezii, ins. Ceilon, câteva colonii din India, Tailand.

 Compania avea drept preferenţial de a duce comerţ cu Japonia,

ducea comerţ cu Persia şi China.

 Compania Olandeză Ost-Indiilor pe toată perioada sa de activitate a

fost doar profitabilă (timp de 198 ani ea a plătit acţionarilor 3600%
în calitate de dividende, adică în mediu câte 18 % anual).

 Compania era obligată să întreţină o armată de 12 mii olandezi şi

100 mii băştinaşi şi 60 vase maritime (cu 30-60 tunuri fiecare))
Atacul Olandezilor asupra băştinaşilor
36
Robii lucrînd la o plantaţie de zahăr
37
 Evoluţia corporaţiilor coloniale în Anglia şi aportul asupra
dezvoltării uniunilor corporative
38

 Apariţia - la Londra, a. 1599 se organizează o adunarea a

tovărăşiilor, pentru formarea unei Uniuni.
 Scop - comerţul maritim cu India.
 Participanţi: iniţial-101, în an.1603 –239
 Cotele părţi: - cifre rotunde, care variau între 100 şi 3000 lire
sterline.
 Statut - Regina Angliei donează companiei statut de corporaţie.

Organizarea internă - legislaţia nu afecta problemele legate de

organizarea internă, deci este pe seama companiei.
Sediul companiei Ost Indiilor Engleze din Londra, sec
XVII
39
Moneda de argint a companiei Ost Indiilor Engleze
40
 Activitatea companiei Ost Indiilor Engleze
41

Compania aducea în mediu 20% profit anual, iar în cei mai

favorabili ani 200-300% - considerîndu-se a fi pe parcursul
a două secole – cea mai profitabilă corporaţie.
 Primele norme corporative în Anglia:
42

 Formele de petrecere a Adunărilor Generale:

 locul adunării ca să fie cunoscut tuturor proprietarilor;
 Un membru avea un singur vot;
 Participarea la adunare - obligatorie, în caz contrar - penalizări, inclusiv sub
formă de amendă;
 Adunările Generale era divizate în ordinare şi extraordinare.
 Mărimea cotei se determina benevol, fiecare primind un certificat, ce atesta
participarea la activitate şi la profit.
 Dreptul la vot (1662)- doar acţionarii ce avea nu mai puţin de 500 l. sterline,
în 1772 - la 1000 l.s., cu condiţia de a fi proprietar nu mai puţin de un an.
 Organul de conducere - 15 membri, acţionari, pe un an de zile, şi deţin un
capital de 2000 l.s.
 Toţi membri şi directorul dădeau jurământul de loialitate faţă de companie.
 Guvernul Angliei stabileşte:
43

 Obligativitatea efectuării înregistrărilor prealabile şi finale ale societăţilor pe

acţiuni;
 Răspunderea limitată a societăţilor pe acţiuni;
 Includerea în statutul companiei:
 locul de reşedinţă a companiei (sediul);
 scopul activităţii;
 capitalul statutar;
 Emiterea doar a acţiunilor nominale;
 Efectuarea înregistrărilor complete şi corecte a acţionarilor;
 Registrul acţionarilor să fie accesibil pentru toţi;
 Realizarea (înstrăinarea-vinderea) acţiunilor să se facă doar prin contract şi
doar după reînregistrare;
 Obligativitatea petrecerii adunărilor generale cel puţin odată în an, cu condiţia
ducerii procesului verbal;
 Lichidarea companiei poate fi efectuată atât benevol, cât şi pe calea juridică.
Bubbles ACT - 1720
44
 Bubbles ACT
45

 Bubbles Act - lege ce reglementează modul de formare

a corporaţiilor coloniale, având ca scop şi
reglementarea speculativă
 46

În 1720 guvernul Angliei emite Bubbles Act: “…din cauza

formării multor întreprinderi răufăcătoare şi proiectelor,
fondatorii cărora fără permisiunea statului îşi iau statut
de corporaţie, aceste întreprinderi se consideră
nelegale, iar formarea acestora se pedepseşte...”
Angliei de asemenea îi aparţine şi aşa invenţii cum sunt:
acţiunile privilegiate (1867), şi acţiuni la purtător;
apărarea intereselor acţionarilor privitor la obţinerea
informaţiilor, etc.
Efectele Bubbles Act
47
 Formarea corporaţiilor în Franţa
48

Companiile franceze au apărut sub influenţa celor din Olanda, cu

toate că comerţul din Franţa iniţial se dezvolta sub influenţa
Italiei.
 Fiecare companie franceză se forma printr-un act special emis de
guvern.
 Modul de activitate internă se determina la adunările generale,
unde acţionarii ocupa poziţiile principale.
 Activitatea multor companii se efectua prin protecţia şi cu arbitrajul
statului prin intermediul unui agent de stat.
 Uneori la adunările generale a corporaţiilor privilegiate participa
chiar regele.
 Capitalul statutar al primelor companii era deseori format din
donaţiile regelui şi din alocaţiile impuse funcţionarilor de stat.
 49

În anul 1794 situaţia bursieră şi economică a Franţei se află în aşa

o criză, încât guvernul emite o lege prin care interzice formarea
oricăror companii ce poartă utilizează numele: „Indiene”.
Codul Comercial Francez, 1804 (1807)
50
 51

Codul Comercial Francez, 1804, determina următoarele

momente:
 Societăţile pe acţiuni (societăţile anonime) se formau doar
prin permisiunea specială a guvernului, iar tovărăşiile prin
comandită pe acţiuni (societăţi acţionare comanditare) se
formau în urma unei proceduri de înregistrări simple.
 Denumirea Societăţii pe acţiuni trebuie să se deosebească de
numele participanţilor şi este obligată se reflecte domeniul de
activitate a societăţii;
 Gestiunea societăţii se face de câtre funcţionari, care pot să nu
fie acţionari a societăţii în cauză;
 Se stabilea răspunderea limitată a acţionarilor;
 52

 Capitalul iniţial se diviza în acţiuni: nominative şi la purtător;

 Pentru a începe activitatea de afaceri este necesar obligatoriu de
întărit documentele la notar.
 Înregistrarea corporaţiilor putea fi refuzată de către guvern fără o
explicaţie a refuzului.
 În aşa mod în Cod se sistematiza o parte considerabilă a
informaţiilor ce ţineau de activitatea Societăţii pe Acţiuni, se
concretizează, se determină baza legislativă. Astfel Societăţile pe
Acţiuni sunt recunoscute drept institut al dreptului privat şi nu al
dreptului public.
 Din această cauză Codul Comercial Francez se consideră primul
act legislativ, în baza cărui apare institutul de drept - societatea
pe acţiuni, iar Guvernul Francez activ participă la formarea
bazelor legislative ce gestionează atât activitatea externă, cât şi
activitatea internă a corporaţiilor coloniale.
 Corporaţiile şi conservatismul în Germania
53

Principalul imbold în formarea corporaţiilor, comercianţii din

Germania l-au primit din partea statului.
Procesul de formarea a corporaţiilor în Germania începe atunci când
în alte ţări sistema colonială este deja formată.
Astfel Germania a întârziat la „împărţirea lumii”, fapt ce se referă şi la
alte ţări cum sunt Norvegia, Suedia, Danemarca, etc.

Legea despre societăţile pe acţiuni, anul 1843 stabileşte următoarele:

1. Atenţia deosebită trebuie de acordat formării capitalului statutar,
care este unul din cele mai importante aspecte ale activităţii
corporaţiilor şi nu este nici necesar nici posibil de lăsat aceasta în
prerogativa corporaţiilor;
 54

1. Activitatea internă a corporaţiilor se efectuează de către

corporaţii.
2. Necesitatea formării şi publicării statutului corporaţiei.
3. Dările de seamă. Prezentarea anuală a bilanţului contabil.
4. Competenţele consiliului de administraţie (dar iniţial nu se vorbea
despre Adunarea Generală a Acţionarilor, ceea ce a fost efectuat
doar în anul 1856).
5. În legea anului 1884 se includ următoare condiţii pentru
înregistrarea societăţilor pe acţiuni:
 capitalul social trebuie de investit complet,
 este stabilită valoarea nominală a acţiunilor,
 este indicată necesitatea înregistrării fondatorilor,
 locul şi rolul consiliului şi adunării generale a acţionarilor.
 Dezvoltarea corporaţiilor în SUA
55

 Corporaţiile coloniale engleze, predominante Angliei în comerţul

maritim au demonstrat nu o singură dată eficienţa acestei forme
juridice de activitate.
 În anul 1606, două companii de colonizare a Americii:
 (1.) Compania din Londra şi
 (2.) Compania din Plimut propun acţionarilor 2 tipuri principal de privilegii:
 dividende din afaceri;
 terenuri „agricole”.
 Compania din Londra dădea posibilitate acţionarilor de a procura
pământ la preţul de 2 şilingi (schilling) / 1 acru (acţionarii mai întărâtaţi
primeau la preţuri/condiţii privilegiate).
 Totuşi, formarea uniunilor de afaceri, corporaţiilor este legată de
obţinerea independenţei de către America în 1776.
 56

Cu toate că nu s-a observat un salt foarte mare a numărului de corporaţii în anul

1800 erau deja 335 companii, în diverse domenii de activitate.
Dreptul de a se numi corporaţie era primit de la organele de stat a fiecărui stat
aparte.
 Mai târziu sistemul de „permisiune” este înlocuit cu cel de „ înregistrare”.
 Diferite state favorizează formarea companiilor, înregistrarea acestora,
facilitând condiţiile şi procedurile de înregistrare.
 Statele aveau un triplu interes la înregistrarea corporaţiilor:
 Taxa de înregistrare;
 Impozit pe profit;
 Dezvoltarea socio-economică locală.

Se începe şi aşa numita concurenţă între state pentru atragerea „investiţiilor” /

formarea companiilor mari.
 57

2 iulie 1890 – Legea lui Sherman:

 - Orice formaţiune, uniune sub formă de trust sau oricare altă
formă orientare spre limitarea comerţului liber erau
considerate ilegale:
 Este declarată ilegală orice uniune, înţelegere contract orientată
spre limitarea neraţională a comerţului.
 Acţiunile persoanei ce monopolizează sau încearcă să
monopolizeze o anumită parte a comerţului erau considerate
felonies (felony, în tr. - o infracţiune foarte gravă).
 Legea Kleiton în anul 1914, în special în domeniul formării
preţurilor: de ex. discriminarea în domeniul preţurilor şi
serviciilor este considerată ilegală.
 Formarea corporaţiilor în Rusia
58

 Societăţile pe acţiuni în Rusia au apărut în

perioada ce cuprinde mijlocul sec. XVI – mijlocul
sec. XVIII.
 Prima companie care a început să activeze în
Rusia a fost Russia Company (care a fost
menţionată mai sus) formată în Anglia în 1555 (în
baza căreia a fost creată Compania pe acţiuni a
Ost-Indiilor).
 Gestiunea activităţii curente a companiilor nu era
stipulat în actele legislative, totodată fiind lăsată
în baza proprietarilor companiei.
Sigila Russia Company
59
 Petru I
60

La 27 octombrie 1699 Petru I emite următorul

Act-(Ucaz)

Negustorii trebuie să facă comerţ,

tot aşa cum fac comerţ şi în alte
părţi comercianţii – cu companiile…
 Nicolai I
61

În anul 1836 Nicolai I cu scopul de a unifica

activitatea societăţilor pe acţiuni emite actul
„Despre companiile pe acţiuni”, considerat ca
unul din primele, ce reglementează
activitatea societăţilor pe acţiuni.
 62

Actul legislativ din 1836 includea următoarele:

1. Permisiunea de a înfiinţa o companie este deja un privilegiu, de aceea
trebuie înfiinţate doar cele mai de folos;
2. Privilegii nu trebuie să fie date companiilor, ce nu au şanse de succes, astfel
guvernul trebuie să prevadă astfel, încât companiile să fie de folos pentru
toţi;
3. Capitalul statutar: 50% din capitalul statutar trebuie să fie achitat pe
parcursul a unei luni; 50% – pe parcursul a 2 ani.
4. O acţiune: coste între 50 şi 1000 ruble;
5. Registrul acţionarilor este dus de către companie;
6. Un singur acţionar nu putea să aibă mai mult decât 10% din acţiuni;
7. Conducerea companiei este aleasă pe o perioadă de 3 ani;
8. În conducere erau aleşi doar acţionari;
9. Acţionarii – membrii ai conducerii depuneau ca gaj o parte din acţiuni, până
la momentul alcătuirii dărilor de seamă;
 63

1. Comitetul de conducere are în frunte preşedintele – ales anual

din cadrul membrilor comitetului de conducere.
2. organizarea activităţii companiei este lăsată pe seama conducerii
companiei.
3. Reglementarea internă este lăsată pe sama acţionarilor şi,
respectiv, a conducerii companiei.
4. Unele companii nu permiteau înstrăinarea acţiunilor de către
acţionari; altele chiar cereau de la acţionari achitarea unor sume
suplimentare.
 Crizele în Russia nu au avut loc din următoarele cauze:
64

 Normele juridice erau o barieră destul de însemnată. A nu întoarce

creditul, a nu plăti cambia, a vinde un produs necalitativ erau
considerate ca delicte;

 Numărul mic de speculaţii la un număr mare de societăţi pe acţiuni se

explică şi prin faptul că statul reglementa piaţa bursieră;

 Statutul societăţii de acţiuni era întărit de guvern;

 Ministerul Finanţelor analiza prospectul de a influenţa bursele de valori

mobiliare, care luau hotărârea de a primi la bursă Hârtiile de valoare.

 În Rusia valoarea nominală a Hârtiilor de valoare era destul de înaltă.

Cea mai răspândită Hârtie de valoare fiind acţiunea de 250 ruble, sumă
ce era comparabilă cu salariul anual a unu lucrător înalt calificat.
 Societăţile pe acţiuni şi mărimea capitalului statutar în Rusia
65

Ramurile principale de activitatea a 1893 1908

societăţilor pe acţiuni
Nr. Capitalul acţionar mln. r. Nr. Capitalul acţionar mln. r.

1. Bănci comerciale 36 118,5 36 242,2

1. Bănci funciare 11 52,4 10 71,8

1. Societăţi de asigurare (Companii de 18 26,4 24 34,0

Asigurare)
1. Societăţi comerciale 18 36,0 76 99,8
1. Companii (societăţi) a căilor ferate 34 482,7 24 143,3
1. Societăţi maritime 35 41,4 38 53,9

1. Întreprinderi a gospodăriei urbane 53 54,3 107 130,9

1. Întreprinderi mixte 29 30,7 114 188,8

1. Societăţi industriale 414 501,9 1014 1694,8

Total 648 1344,3 443 2659,5

Modelul acţiunii de 250 ruble
66
 Uniunile corporative pe teritoriul Moldovei şi României
67

În România şi Moldova primele date referitoare societăţile

comerciale:
 Calimah – Codul civil al Principatului Moldovei, Iaşi, 1816; şi
 Caragea – Legiurea, Bucureşti, 1818.

Informaţii despre primele SA le întâlnim la N.N.Constantinescu în

„Acumularea primitivă a capitalului în România”:
 1825 – la Sibiu funcţionează societatea pe acţiuni pentru producerea
lumânărilor, unde erau angajaţi 25 lucrători, care primeau 50 creiţari zilnic.
 1841 – în Moldova o societatea pe acţiuni a înfiinţat la Iaşi o moară cu
valţuri şi sistem de site aduse din Franţa.
 1839 – funcţionează societatea comercială pe acţiuni Condamina&Co
pentru exploatarea pădurii, producerea şi exportul doagelor.
 1860 – existau 4025 întreprinderi industriale unde lucrau aproximativ 18
680 lucrători.
 68

 Începând cu anul 1840, în Muntenia şi Moldova au fost puse în aplicare

Regulamente comerciale, care erau de altfel o reproducere a unor instituţii din
Codul comercial francez.

 Din 1859, după Unificarea politică a principatelor române, a fost pus în aplicare un
nou act normativ cu caracter comercial denumit "Condica de comerţ a
principatelor unite române", care de asemenea era de inspiraţie franceză.

 Codul comercial român a fost adoptat în 1887, având ca izvor de inspiraţie Codul
comercial italian din 1882, însă conţinea şi prevederi din legislaţia germană şi cea
belgiană.

 Codul comercial român cuprindea 971 articole grupate în patru cărţi: Cartea I —
Despre comerţ în general, Cartea II — Despre comerţul maritim şi despre
navigaţie, Cartea III — Despre faliment, Cartea IV — Despre exerciţiul acţiunilor
comerciale şi despre durata lor.
 Societatea pe acţiuni în Republica Moldova
69

Anul 1896 - la Chişinău a început să funcţioneze Societatea anonimă (pe

acţiuni) belgiană, care avea în proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie
din Chişinău.
 Capitalul social al Societăţii anonime belgiene era de 11 milioane franci,
divizat în 11 mii acţiuni.
 Principalii deţinători de acţiuni:
 Compania generală de căi ferate şi electricitate — 5120 acţiuni
 Compania căilor ferate din Belgia — 5020 acţiuni;
 Persoane fizice - 860 acţiuni.

La 3 ianuarie 1992, Parlamentul RM a adoptat Legea cu privire la societăţile

pe acţiuni, apoi o a 2-a variant – LP nr. 1134 din 2.04. 1997.

La moment în vigoare modificările LP106 din 28.05.15.

Liniile de tramvai din Chisinau
70
Liniile de tramvai din Chisinau
71
Liniile de tramvai din Chisinau
72
 Uniunile corporative în Uniunea Sovietică
73

După revoluţia din octombrie 1917 şi după procesul de naţionalizare care a

avut loc, practic aşa formă organizatorico-juridică cum sunt Societăţile
pe Acţiuni a dispărut. Către anii 20 a sec. XX, în procesul Noii Politici
Economice se dezvoltă iarăşi interesul faţă de uniunile tovărăşeşti.

La 1 martie 1922 Comitetul Central permite Comitetului Naţional de comerţ

extern de a înfiinţa în corespundere cu Ministerul Muncii şi Apărării
următoarele forme de întreprinderi pe acţiuni:
 Ruseşti.
 În baza capitalului străin.
 Mixte.

Din 1 ianuarie 1923 este primită legea în care este stipulată activitatea şi
cadrul legislativ al S.A. Astfel Societăţile pe Acţiuni fiind denumite ca
„tovarăşi pe acţiuni” şi „tovarăşi pe cote”.
 74

Numărul de fondatori nu putea fi mai mic de 5 persoane.

Statutul societăţii-tovărăşiei, care era necesar de prezentat pentru
întărirea guvernului, trebuie să conţină:
 Scopul societăţii;
 Denumirea;
 Mărimea;
 Ordinea (modalitatea) formării capitalului statutar;
 Valoarea nominală şi modalitate de plată a acţiunilor;
 Descrierea organelor de conducere a societăţii;
 Competenţa organelor de conducere, termenele şi modalităţile de
dare de seamă.
 75

Pentru înfiinţarea societăţilor pe acţiuni erau necesare 2 adunări a

fondatorilor:
 Adunarea de iniţiere şi,
 Adunarea de înfiinţare.

Adunarea de iniţiere se convoacă doar după acumularea a nu mai puţin de ¼

din capitalul statutar, în cadrul acesteia se ascultă o comunicare
referitoare la modul de pregătire a documentelor necesare pentru
fondarea societăţii, se alegea a comisie de control a acestei activităţi de
înregistrare.

Decizia de înfiinţare a S:A: se lua doar cu un cvorum de cel puţin ¾ din

voturile acţionarilor, ce deţineau nu mai puţin de ½ din capitalul
acţionar.
Statutul de persoană juridică S.A. obţinea doar după înregistrarea societăţii.
 76

Primul precedent:an.1986-1987 se formează Uniunea de Producere din Lvov „Konveier”,

cu caracteristice regimului socialist:
 Dreptul la procurarea acţiunilor - doar cei care activau în cadrul întreprinderii;
 Reguli stricte la procurarea acţiunilor;
 Mărimea maximă a cotelor ce puteau fi procurate de către angajaţi era diferenţiată:
 angajaţii care au activat în întreprindere 3-15 ani aveau dreptul la procurarea acţiunilor pe
suma ce nu depăşea salariul pe 3 luni de zile;
 angajaţii care au activat în întreprindere 15-20 ani - 4 luni de zile;
 angajaţii care au activat în întreprindere mai mult de 20 ani - 5 luni de zile;
 Încălcarea disciplinei de muncă putea avea ca rezultat neplata
dividendelor, inclusiv şi excluderea din rândurile acţionarilor;
 Acţiunile procurate din fonduri de stimulare materiale puteau fi
întoarse întreprinderii doar după concediere;
 Acţiunile procurate pe sumele personale ale angajaţilor puteau fi
întoarse companiei în orice moment.
 77

Vă mulţumesc pentru atenţia Dvs.

 78

Întrebări şi discuţii la tema 1