STRUCTURA OASELOR SI FORMA LOR

1. STRUCTURA OASELOR LUNGI 

a) Structura diafizei
        Pe o secțiune transversală sau longitudinală prin diafiza femurului se observă la
examenul cu ochiul liber că în axul diafizei se află un canal, numit canalul medular,
în care se găsește o substanță de culoare galbenă, roșie sau cenușie, denumită măduva
osoasă. Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei, în constituția căruia
intră, de la exterior către interior următoarele componente: periostul, masa
osoasa și endostul.

          Periostul este o membrană vasculo-conjunctivă care învelește, la periferie

întregul os, cu excepția capetelor articulare, care sunt acoperite de cartilaje. Examenul
microscopic al periostului arată că această membrană este formată la adult din două
straturi, unul extern sau superficial, numit periostul fibros, și altul intern sau profund,
care vine în raport cu masa osoasa, numit periostul osteogen. Periostul fibros este
format din țesut conjunctiv fibros în care predomină fibrele colagene și elastice,
celulele conjunctive fiind rare, iar substanța fundamentală aflându-se în cantitate mica.
În periostul fibros se găsesc vase sanguine care pătrund în periostul osteogen și apoi
mai departe în masa osoasa. Periostul osteogen este format din țesut conjunctiv în care
predomina celulele conjunctive, și din fibre elastice și colagene care provin din
periostul fibros și care pătrund în masa osoasa. Periostul osteogen are un rol important
în formarea țesutului osos (de unde și denumirea de osteogen). La adult periostul
osteogen se află în stare de repaos. În caz de fractura însa, el își recapătă capacitatea
de a da naștere țesutului osos.

 Masa osoasă din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul
medular și este delimitată în partea externa, care vine în contact cu periostul, și în
partea internă, care vine în raport cu endostul, de câteva straturi de lamele osoase
dispuse concentric, formând sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) și
intern (perimedular). Între cele două sisteme, masa osoasă este alcătuită din țesut osos
compact haversian și interhaversian. Tubul cilindric este învelit de periost și căptușit
de endost. Canalele haversiene se deschid în canalul medular și în periost. În masa
osoasă se găsesc terminații nervoase fine, vase sanguine și limfatice, care sunt
găzduite în canalele Havers și Volkmann.

          Endostul este o membrană conjunctivă care căptușește la interior masa osoasă

atât a diafizei, cât și a epifizelor. Ca structură microscopica, endostul este asemănător
cu periostul, el fiind format din fibre conjunctive, în special de reticulină, dintr-un
număr restrâns de celule conjunctive, din puțina substanța fundamentală și din rare
vase sanguine. În perioada intrauterină, endostul are funcție osteogenetică, iar la adult,
el este inactiv din acest punct de vedere.

          Măduva osoasa este o formațiune complexă în structura căreia intră diferite

varietăți de țesut conjunctiv, vase sanguine și terminații nervoase. Ea este prezentă atât
în canalul medular cât și în canalele Havers de calibru mai mare. Se deosebesc trei
varietăți de măduvă osoasă: roșie, galbenă șicenușie.

          Măduva roșie este de două feluri: osteogenă și hematogenă. Măduva roșie

osteogenă se găsește în diafiza oaselor în perioada intrauterină și de creștere și are ca
rol principal formarea țesutului osos. Măduva roșie hematogenă se găsește numai în
diafiza oaselor fătului și are ca rol primordial formarea elementelor figurate ale
sângelui. La adult, ea dispare din diafiza oaselor lungi rămânând cantonată numai în
țesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi, din oasele late și din corpurile
vertebrelor.

          Măduva galbenă se găsește în diafiza oaselor lungi ale adultului și este

alcătuită dintr-o rețea fină de reticulină și din celule grase. Ea se formează din măduva
roșie prin transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive în celule grase.

          Măduva cenușie este prezentă în canalul medular al diafizei oaselor lungi la

bătrâni. Ea se formează din măduva galbena, prin transformarea celulelor grase în alte
tipuri de celule conjunctive.

b) Structura epifizei
          Pe o secțiune longitudinală sau transversală prin epifize se observă la examenul
cu ochiul liber că substanța osoasă are un aspect de burete, cu cămăruțe de diferite
mărimi (areole) limitate de pereți osoși subțiri, cuprinse într-o capsulă de os compact.
În aceste cămăruțe se găsește măduva osoasă. Așadar, masa osoasă din structura
epifizei este formată îndeosebi din țesut osos spongios, țesutul osos compact formând
doar un strat foarte subțire pe suprafața epifizei. În ceea ce privește periostul și
endostul, acestea sunt prezente și în structura epifizelor, dar cu următoarele
particularități: periostul lipsește de pe suprafețele articulare ale epifizelor fiind înlocuit
cu cartilaj hialin, iar endostul căptușește trabeculele care delimitează areolele. Este
important să reținem și faptul că trabeculele osoase au orientare caracteristică pentru
fiecare epifiza, orientare determinată de direcția forțelor mecanice care se exercită
asupra epifizei.

2. STRUCTURA OASELOR SCURTE

          În structura oaselor scurte intră periostul și masa osoasă, formată îndeosebi din
țesut osos spongios așezat în partea internă, și dintr-un strat subțire de țesut osos
compact așezat la periferie. Endostul căptușește toate areolele țesutului osos spongios.
În areole se găsește măduva osoasă. Ca și la oasele lungi, periostul este înlocuit la
nivelul suprafețelor articulare cu cartilaj hialin. Exemplu: falangele.

3. STRUCTURA OASELOR LATE

          Ca și în structura oaselor scurte și lungi, în structura oaselor late intră: periostul,
masa osoasă, endostul și măduva osoasă. Masa osoasă este formată atât din țesut osos
compact, cât și din țesut osos spongios. Caracteristica structurala a acestor oase constă
în aceea că țesutul osos spongios este situat între două straturi de țesut osos compact
învelit de periost. Aceste straturi de țesut osos haversian poarta numele de table (tabla
internă și tabla externă). Areolele țesutului spongios sunt căptușite de emdost și
găzduiesc măduva osoasă hematogenă.

Există și un al patrulea tip de oase: oase alungite. Ele sunt lungi dar nu au canal
medular. Exemplu: coastele.