1. Recunoașterea 2. Asumarea 3. Dimiuarea 4. Eliberarea 5.

Înțelegerea cauzelor

1. Identificați în textul de mai jos aspecte pe care le considerați de natură să

faciliteze vindecarea.

În noi, există un râu de sentimente, în care fiecare picătură de apă este un sentiment
diferit și fiecare sentiment se bazează pe toate celelalte pentru a exista. Pentru a-l observa,
stăm doar pe malul râului și identificăm fiecare sentiment pe măsură ce iese la suprafață,
curge, și dispare.

Există trei feluri de sentimente - plăcute, neplăcute și neutre. Cand avem un sentiment
neplăcut, s-ar putea să vrem să-l alungăm. Dar este mai mult eficient să ne întoarcem la
respirația noastră conștientă și să o observăm, identificând-o în tăcere pentru noi înșine:
„Inspirând, știu că există un sentiment neplăcut în mine. Expirând, știu că există un sentiment
neplăcut în mine. ” Numind un sentiment după numele său, precum „furie”, „tristețe”,
„bucurie” sau „fericire”, ne ajută îl identificăm clar și să-l recunoaștem mai profund.

Ne putem folosi respirația pentru a fi în contact cu sentimentele noastre și a le accepta.

Dacă respirația noastră este ușoară și calmă (un rezultat natural al respirației conștiente)
mintea noastră și corpul vor deveni încet ușoare, calme și clare, precum și sentimentele
noastre. Observarea atentă se bazează pe principiul „non-dualității”; sentimentul nostru nu
este separat de noi sau cauzat doar de ceva din afara noastră; sentimentul nostru suntem noi și
pentru moment suntem acel sentiment. Nu suntem nici înecați, nici terorizați de sentimente și
nici nu-l respingem. Atitudinea noastră de a nu ne agăța sau de a ne respinge sentimentele
este atitudinea de a ne elibera, o parte importantă a practicilor de meditație.

Dacă ne confruntăm cu sentimente neplăcute cu grijă, afecțiune și nonviolență, noi le

putem transforma în tipul de energie sănătoasă și care are capacitatea de a ne hrăni. Prin
activitatea de observare atentă, sentimentele noastre neplăcute ne pot ilumina atât de mult,
oferindu-ne o perspectivă nouă și o înțelegere despre noi înșine și societate.

[La fel ca și chirurgii, unele ajutoare] vor să ne ajute să aruncăm ceea ce este nedorit
și să păstrăm doar ceea ce se dorește. Dar ceea ce a mai rămas poate să nu fie prea mult. Dacă
încercăm să aruncăm ceea ce nu vrem, s-ar putea să aruncăm mare parte din noi înșine.
 În loc să acționăm ca și cum am putea scăpa de părți din noi înșine, ar trebui să
învățăm arta transformării. Ne putem transforma furia, de exemplu, în ceva mai sănătos, cum
ar fi înțelegerea. Nu avem nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a elimina furia noastră.
Dacă devenim furioși pe propria furie, vom avea două furii în același timp timp. Trebuie doar
să o observăm cu dragoste și atenție. Dacă avem grijă de furia noastră în acest fel, fără a
încerca să fugim de ea, ea se va transforma. Aceasta este pacificarea. Dacă suntem pașnici în
noi înșine, putem face pace cu furia noastră. Putem face față depresie, anxietății, frici sau
oricărui sentiment neplăcut în acelasi fel.