Reabilitare orala

Curs 8

Reabilitarea orala a edentatiei...

Protezele pot suferi fracturari ale bazei marginilor sau dintilor artificiali, iar in urma modificarii in
timp a campului protetic pot aparea nepotriviri evidente intre suprafata zonei de sprijin si suprafata
interna a protezei, ceea ce afecteaza serios mentinerea si stabilitatea ei.

Reconditionarea protezelor presupune urmatoarele manopere:

- Reparatia protezei fracturate (baza, margini sau dinti)
- Captusirea marginala sau totala a protezei

Cauzele fracturarii protezei totale:

- Montarea dintilor frontali superiori cu diastema interincisiva
- Existenta unui torus palatin foarte proeminent
- Caderea pe suprafete dure din cauza neatentiei, in timpul igienizarii
- Fracturarea protezei inferioare se poate produce in dreptul unui torus mandibular, daca ea a
fost subtiata la acest nivel in urma unor retusuri repetate
- Masticatie viguroasa dezvoltata de o muscultura deosebit de puternica
- Existenta parafunctiilor
- Atrofia inegala a campului protetic face ca nepotrivirea dintre suprafete sa duca la bascularea
protezei, solicitarea asimetrica si fracturarea ei
- Existena unei arcade antagoniste integre sau cu lucrari protetice fixe

Refacerea protezei, efectuata dupa tehnici simple de laborator, este indicata numai cind fragmentele
protezei se potrivesc perfect.

Captusirea protezei
Efectuata in mod curent poate fi:
- Partiala – doar marginala, ce reface succiunea prin adaugarea de material la zonele de
inchidere marginala deficitare (zona Ah, zonele vestibulare)
- Totala – intereseaza intreaga fata interna mucozala a protezei, inclusiv marginile.

Obiectivele captusirii partiale:

- Imbunatatirea mentinerii prin refacerea inchiderii marginale pierdute (prin prelucrarea
neatenta sau suprasolicitare)
- Ameliorarea mentinerii prin prelungirea marginilor pana la limite normale, la o proteza
subexistenta

Obiectivile captusirii totale:

- Optimizarea mentinerii unei proteze corect confectionate, la care campul protetic a suferit in
timp o atrofie ce a dus la disparitia adeziunii si succiunii
- Conditionarea tesuturilor incapabile sa suporte presiunile si solicitarile protetice, cu ajutorul
unor materiale cu viscozitate lent progresiva
- Imbunatatirea mentinerii si stabilitatii unor proteze vechi reparate.

Contraindicatiile captusirii sunt:

- Dimensiuni verticale supraevaluate
- Existenta dintilor laterali montati in afara crestei
- Ocluzie dezechilibrata imposibil de corectat
- Proteze cu multiple reparatii, cu baza deterioarata si impregnata
- Instabilitatea protezelor pe ambele maxilare
- Cimp protetic cu stomatopatii
Modalitati de captusire:
In ceea ce priveste rezultatul protetic obtinut, exista:
- Captusire cu caracter rigid
- Captusire reziliente: temporare si definitive

Captusire cu caracter rigid:

Material utilizat – acrilat autopolimerizabil. Acrilatul autopolimerizabil se intrebuinteaza atit la
captusirile directe, cit si la cele indirecte.

Captusirea directa:
- Este utilizata destul de frecvent
- Presupune acoperirea bazei si a marginilor cu un nou strat de acrilat autopolimerizabil
- Pentru ca acesta sa adere inserabil la coprul protezei, trebuie sa se realizeze o legatura chimica,
obtinindu-se dupa indepartarea prealabila a stratului superficial acrilic de pe fata mucozala a
protezei
- Indepartarea lui se face prin frezare, cu freze de acrilat, intr-go grosime pe cit posibil de
uniforma de peste 1 mm.
- Fetele laterale a dintilor si fata externa a protezei se acoera apoi cu fasii de leucoplast pentru a
impiedica lipirea acrilatului roz de aceste zone
- Acrilatul autopolimerizabil se prepara intr-un godeu de sticla sau portelan in care se introduce
pulberea (polimerul) peste care se picura lichidul (monomerul)
- Deseori mmedicul este dornic sa aiba la dispozitie un timp mai lung pentru modelarea
marginala, in acest caz, dupa ce pasta de acrilat a ajuns la consistenta smintinii fluide, se
spatuleaza energic. Se asteapta ca pasta sa ajunga la consistenta mierii de albine si se adauga
din nou monomer. Spatulindu-se amestecul va ajunge din nou la consistenta mierii de albine,
cand se va aplica in cavitatea bucala.
- Mucoasa capului protetic trebuie vaselinata usor inainte de introducerea in gura a protezei cu
acrilatul autopolimerizabil, pentru a se diminua actiunea iritanta a monomerului asupra
campului protetic
- Odata aplicata pe cimpul protetic, proteza este tinuta cu o mama, in timp ce cu cealalta
operatorul efectueaza modelarea marginala, mobilizind partile moi
- Pacientul va inchide gura in intercuspidare maxima si va presa cele doua maxilare.
- Proteza este tinuta in cavitatea bucala pana la intarirea acrilatului
- Dupa priza completa a acrilatului, proteza va fi scoasa din gura, spalata, i se vor indeparta
benzile de leucoplast si apoi va fi prelucrata, indepartindu-se surplusurile
- Medicul recomanda pacientului nepurtarea protezei pina a doua zi si umectarea repetata a
mucoasei cu lichide protectoare, de eexemplu cu ceai de musetel
- A doua zi va capata mentinerea si stabilitatea mult asteptata.

Captusirea indirecta:
- Proteza capata un nou strat interior din acrilat autopolimerizabil cu ajutorul tehnicianului
- Proteaza devine o portamprenta in care se introduce un material foarte precis de amprentare
(pasta ZOE, siliconi) care dupa intarire va fi inlocuit in laborator cu acrilat autopolimerizabil
- Se incepe cu indepartarea detritusurilor si a zonelor impregnate din proteza si garnisirea ei cu
materialul de amprenta cel mai adecvat
- Dupa aplicarea protezei in gura, se va proceda la modelarea functionala cu gura deschisa si cu
gura inchisa, urmarind pozitionarea ei corecta in I.M. si R.C.
- Dupa priza materialului, proteza va fi controlata si eventual se va adauga material de
amprentare in zonele nemodelate corect, apoi va fi trimisa in laborator pentrua fi captusita cu
acrilat autopolimerizabil.

Captusirea cu materiale reziliente, poate fi:

- Temporara – este efectuata atunci cind se urmareste conditionarea campului protetic cu
ajutorul materialelor cu viscozitatea lent progresiva
 - Definitiva – indicata la pacientii a caror mucoasa nu tolereaza in nici un chip contactul cu o
suprafata protetica dura

Ordinea efectuarii tratamentului protetic presupune:

- Amprentarea preliminara a edentatiei totale si confectionarea unui sablon de ocluzie
- Amprentarea arcadei antagoniste si confectionarea unui model de studiu
- Determinarea I.M si pozitionarea celor doua modele in ocluzor sau articulator.

Stabilirea timpului si ordinii interventiilor preprotetice presupune o foarte atenta examinare a

dintilor antagoniste restanti
Se pot corecta frecvent:
- Alinieri incorecte ale dintilor
- Extruzii
- Egresiuni
- Inclinari
- Inghesuiri care deniveleaza planul de ocluzie de la o curba lejera la una accentuata – consecinta
migrarii dintilor catre zonele edentate.

Ca interventii corectoare, mentionam:

- Modelari usoare coronare precticate doar in smalt
- Decuspidari
- Amputatii coronare urmate de acoperirea cu coroane de invelis a bonturilor rezutlate
- Extractii (dinti foarte mult extruzati si cu inclinari mai mare de 30 grade)
- Cind migrarea dintilor se asociaza si cu aceea a procesului alveolar, se pot face coronoplastii cu
gingivectomie sau gingivoalveoloplastie.

Examinarea suprafetelor ocluzale

Cuspizii bine conturati sau cu diferite grade de abraziune care determina stergerea curburii vestibulo-
linguale
- La pacientii cu cuspizii bine conturati, neabrazati, putem fi siguri ca avem de-a face cu un
individ care are o masticatie de tocare cu miscari predominant verticale
- O inducere a cuspizilor foarte ascutiti ar favoriza stabilitatea viitoarei proteze totale
antagoniste.
Cuspizii abrazati sau foarte abrazati ce denota o masticatie de frecare, cu eventualele forte
masticatorii mari, alimente de consistenta dura si posibil existenta bruxismului
- La acesti pacienti mentinerea si stabilitatea viitoarei proteze totale vor fi frecvent compromise
- In aceste cazuri va trebui realizata o refacere morfologica a suprafetei ocluzale a dintilor
restanti prin modelari coronare si coroane de invelis.

Raportul dintre dinti si arcada edentata in regiunea laterala

- Adesea exista discrepante intre marimea arcului maxilar (atrofic centripeta) si a arcului
mandibular (atrofic centrifuga)
- In acest caz este bine sa se faca o montare incrucisata (cross bite), dintii posteriori ai protezei
sa fie astfel montati incit perimetrul lor sa fie situat in inteirorul perimetrului bazei protezei.

Pentru mentinerea stabilitatii protezei totale conteaza numarul si pozitia dintilor antagonisti
- Modelele celor doua maxilare montate in ocluzor pot evidentia si relatiile crestelor osoase
edentate si tuberozitatilor in raport cu campul protetic antagonist, stabilind necesitatea unor
interventii chirurgicale de remodelare osoasa.

In privinta realizarii protezelor totale unice diferentiat pe maxialre, putem spune urmatoarele:
La maxilarul superior edentat total, proteza mobila intilneste conditii mai favorabile decit la
mandibula, deoarece are o suprafata de mentinere, sprijin si stabilizare mai mare si nu necesita
reeducarea limbii.
- Stabilitatea protezei superioare in timpul masticatiei este aproape direct proportionala cu
numarul dintilor restanti posteriori de la mandibula
- Cind lipsesc numai molarii mandibulari (edentatie termino-terminala redusa mandibulara),
este de multe ori psoibila sa se confectioneze doar proteza totala maxilara, care va avea
suficienta utilitate functionala
- Cind edentatia termino-terminala mandibulara este intinsa (lipsesc molarii si premolarii),
restaurarea protetica mandibulara este absolut necesara.
- Pentru buna stabilizare a protezei totale maxilare si pentru a impiedica desfiintarea inchiderii
ei distale, protezele mobilizabile vor fi purtate numai impreuna, atit ziua, cit si noaptea.

La mandibula edentatul total este extrem de greu sa se realizeze o proteza eficienta atunci cind la
maxilarul superior exista o arcada integra cu dintii naturali
- De multe ori creasta edentata mandibulara este mult atrofiata, frecvent in asemenea cazuri,
etiologia edentatiei este parodontala.

Proteza unimaxilara
- La acest tip de proteza trebuie sa se acorde mare atentie spatiului meutral pentru montarea
corecta a dintilor frontali
- Succesul functional al protezei unimaxilare este de obicei asigurat de o ocluzie fara contacte
premature, fara derapaje, cu contacte simultane bilaterale egal repartizate pe elementele
ocluzale posteriore cu o multitudine de puncte de contact

Concluzii
Multitudinea de dificultati in realizarea, frecvent leziunilor de decubit si insatisfactia deseori
manifestata de pacient fac pe multi autori sa considere ca restaurarea protetica a edentatiei totale
unimaxilare este una dintre cele mai grele probleme ale proteticii dentare