Reabilitare orala

Lp 11

Tratametntul odontal la pacientii virstnici

Factorii de risc pentru carioactivitatea pacientilor virstnici sunt :
- Periajul dentar inconstant
- Instutionalizarea
- Consumul crescut de carbohideati
- Nivelul microbian crescut
- Xerostomia
- Recensiuniea gingivala
- Istoricul afectiunilor carioase
- Prezenta de proteze partiale mobilizabile
- Fumatul
Atitudinea terapeutica fata de restaurarile odontale preexistente vizeaza evaluarea lor atenta si
in functie de situatie refinisarea repararea sau inlocuirea acestora, in situatia in care restaurarile au
devenit inproprii.
La pacientul virstnic, pot aparea o serie de modificari ale structurilor odontale, care nu au
semnificatie patologica, si care nu necesita tratament, vorbim despre santuri si fosete, de pe suprafata
ocluzala, care prezinta marmoratii, si care se pot datora, fie unor carii oprite in evolutie, fie atritiei
ocluzale, care contribuie la eliminarea zonelor de retentie. In cazul cavitatilor extinse, dentina expusa
are culoarea bruna, si este dura la palpare, acest aspect fiind caracteristic fenomenelor de
demineralizare ale dentinei.
Cariile primare la pacientii virstnici, sunt reprezentate in principal de cariile radiculare, cei mai
afectati dinti sunt molarii inferiori, urmati de dintii frontali superiori, si molarii superiori. Initial
leziunea apare, sub forma uneia sau mai multor arii decolorate, mici, bine delimitate, localizate
predominant la nivelul JSC, aceste leziuni pot fi cavitare sau necavitare. Pe masura instalarii recesiunii
gingivale, leziunile carioase nu se extind in directia apicala, in schimb, leziune noi se dezvolta la
nivelul marginii gingivale, chiar daca pe acelasi dinte mai exista o leziuni inactiva. Exista si situatii
cind suprafata radiculara, expusa in mediul bucal, este acoperita de un strat de placa microbiana, iar
dupa indepartarea acestui strat, se evidentiaza suprafata radiculara, modificata de culoare, dar fara
semne macroscopice de leziune cavitara. Trebuie facuta diferentierea clinica intre leziunile carioase
active si cele inactive. Se considera leziune activa orice zona a suprafetei radiculare, care este bine
definita, si care prezinta o modificare de culoare catre galbui sau maro deschis. Leziunea poate fi
acoperita, de depozite vizibile de placa microbiana si prezinta o consistenta moale la palpare. Daca
apare leziunea cavitara, marginile ei sunt neregulate si ascutite. Leziunea inactiva este ... de orice zona,
care prezinta o culoare de tip inchis, brun sau negru, suprafata leziunii fiind de cele mai multe ori
neteda si dura la palpare, iar daca apare leziunea cavitara, marginile ei sunt de cele mai multe ori
netede.
Atitudinea terapeutica vizeaza:
- Modificarea dietei, a igienei orale si aplicarea orala de produse fluorurate, sau demineralizarea
si de substante microbiene
- Cementoplastia, prin reconturarea suprafatei radiculare, obtinindu-se o suprafata neteda,
nefavorabila depunerii placii microbiene
- Restaurarea directa, la care se recurge atunci cind apare leziunea cavitara, sau cind nu exista
acces pentru mijloacele de igiena orala

Tratamentul endodontic
Va fi prezentat pacientului drept o alternativa favorabila, fata de trauma extractiei, asociata cu
costul inlocuirii. Trebuie retinut faptul ca, patologia pulpara la virstnici este cronica si de asemenea
trebuie lauta in considerare, faptul ca la acesti pacienti, conditia restrictiva este reprezentata de
accesul dificil la camera pulpara, si canalul radicular, datorita depunerilor de dentina secundara. Se
mai ia in considerare, faptul ca si orientarea axiala, poate sa nu fie corelata cu situatia clinica, in cazul
in care dintii inclinati au fost slefuiti.
 Tratamentul parodontal
Pierderea atasamentului parodontal, creste o data cu virsta, si s-ar datora unei expuneri
indelungate la placa microbiana, obiectivele terapiei parodontale, la virstnici sunt prevenirea, sau
eliminarea progresiunii bolii, si mentinerea functiei aparatului dento-maxilar. In elaborarea planului
de tratament parodontal, trebuie luata in considerare urmatoarele aspecte:
- Severitatea afectarii parodontale
- Statusul fizic si mental al pacientului
- Capacitatea pacientului de a tolera tratamentul propus
- Medicatia asociata pentru afectiunile generale
- Abilitatea de efectuare a igienii orale
- Suportul parodontal restant
- Tipul si rolul functional al dintelui
- Numarul contactelor ocluzale restante
Virsta nu este o contraindicatie, pentru tratamentul chirurgical parodontal, iar pacientii care
raspund bine acestei terapii, sunt capabili sa mentina rezultatul chirurgical. Pentru pacientii
nemotivati, care au o igiena orala precara, sau sunt compromisi, din punct de vedere medical, sau
mental, terapia de sustinere parodontala, este preferata in locul tratamentului chirurgical.