Sunteți pe pagina 1din 3

Metoda Ciorchinelui

Metoda Ciorchinelui vizează găsirea modalităților de acces și de actualizare a cunoștințelor, a


convingerilor din baza proprie de cunoștințe, astfel se evidențiază modalitatea elevului de a
înțelege un anumit conținut. Elevul este încurajat să gândească liber asupra unui subiect, să
realizeze legături între idei , ca mai apoi să cunoască în detalii despre el.

Prin acest exerciţiu se încurajează participarea întregii clase. Poate fi folosit cu succes la
evaluarea unei unităţi de conţinut dar şi pe parcursul predării, făcându-se apel la cunoştinţele
dobândite de elevi.

Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi sau
în grup.

Solicită gândirea copiilor, deoarece ei trebuie să treacă în revistă toate cunoştinţele lor în legătură
cu un termen – nucleu, reprezentativ pentru lecţie, în jurul căruia se leagă toate cunoştinţele lor.
Se scrie un cuvânt/tema în mijlocul tablei. Se cere elevilor să noteze toate ideile/sintagmele care
le vin în minte legate de cuvânt/tema şi se trasează linii între acestea şi cuvântul/tema iniţială.

Ciorchinele este o metodă care se poate aplica în etapa de evocare sau reflecţie, în realizarea
sensului şi în evaluare. Se poate folosi metoda ciorchinelui şi în secvenţe de recapitulare a
noţiunilor teoretice. Prin întrebări, cadrul didactic dirijează gândirea elevilor, notează şi
schematizează cunoştinţele teoretice.
.Etapele metodei:

 Pe mijlocul foii se scrie un cuvânt sau o propoziţie (nucleu)


 Elevii sunt invitaţi să scrie cuvinte sau sintagme care le vin în minte în legătură cu tema
propusă
 Cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de noţiunea central
 Elevii lucrează în grupe
 Fiecare grupă prezintă “ciorchina” proprie
 Se analizează fiecare “ciorchină” şi se efectuează una comună pe tablă dirijată de
profesor
 După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile create pentru a
dezvolta idei despre conceptul propus

Efectele formative ale metodei:

 Dezvoltă capacități cognitive de analiză, de evaluare, de comparare, clasificare și de


sistematizare;
 Stimulează formarea unor atitudini și capacități la elevi , toleranța față de ceilalți, spiritul
critic, curajul de a comunica ideile proprii;

Riscurile, limitele metodei:

 Consumă timp necesar pentru aplicare;


 Există posibilitatea enunțării unor idei greșite și urmarea lor duce la o
conexiune greșită;
 Implicare parțială din partea unor elevi în activitate;
 Riscul de nu memora informațiile sau de a reține strict cuvintele scrise;
La disciplina, Științe ale Naturii, etapa Evocare , elevii clasei a III-a primesc o foaie goală pe
care aceștia vor scrie cuvântul Mamifer în mijloc și o să îl încercuiască.. Pe tablă se scrie același
cuvânt.

Elevii sunt solicitați să scrie toate cuvintele, sintagmele care le vin în minte despre cuvântul
Mamifer , apoi le încercuiesc și le unesc prin linii de cuvântul cheie, vor realiza o conexiune.
Această activitate este realizată individual, însă poate fi trecută și prin cele trei forme de
organizare; în perechi-fiecare elev prezintă colegului de bancă ciorchinele realizat și completează
cu informațiile primite de la el care îi lipsesc; frontal-se va completa pe tablă cuvintele spuse de
elevi, iar aceștia le notează în caiete/ foi.

Bibilografie:

 Maria Eliza Duma, Metodologii Didactice Activizante: teorie și practică, Cluj Napoca,
Clusium, 2008.