UNIVERSITATEA „DIVITIA GRATIAE”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ȘI MISIUNE

SECȚIA “TEOLOGIE PASTORALĂ”

MIHAELA DASCAL

CREDINȚA ȘI FAPTELE

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI

Lucrare scrisă

CHIŞINĂU-2020
 Rezumat succint de minim 500 de cuvinte

Apostolul Pavel declară, că el, fiind apostol, are datoria de a vesti Evanghelia care
aparține lui Dumnezeu Tatăl și lui Dumnezeu Fiul, tuturor oamenilor, inclusiv și neamurilor, și
să aducă astfel pe toți oamenii la ascultarea credinței.
După studierea pasajului Romani 1:18-32, aș dori să evidențiez unele idei precum:
descrierea stării lumii, a stării oamenilor nepocăiți și ne născuți din nou, a oamenilor care trăiesc
după „îndemnurile firii pămîntești”. În acelaș timp, observ locuitorii Romei, care deveniseră
foarte înțelepți în felul lumii, construind astfel unul dintre cele mai faimoase orașe din lume. Au
cucerit și au supus toată lumea care avea un nivel de dezvoltare în faza incipientă de atunci.
Cucerind, ei au îmbogățit nespus țara, organizând și dotînd cea mai mare armată din lume. Totul
necesita o înțelepciune, dar o înțelepciune a firii pământești, fiind un produs al unei minți
blestemate din care lipsea Dumnezeu.
Problema romanilor era reprezentată prin: trăirea în nelegiuire, lipsa dorinței de a da slava
cuvenită lui Dumnezeu, lipsa mulțumirii lui Dumnezeu, oameni care s-au dedicat gîndurilor
deșarte, oameni care s-au fălit cu înțelepciunea lor, oameni care s-au închinat idolilor. Acestea au
fost unele motive pentru care Dumnezeu i-a lăsat pradă minții lor blestemate, iar consecințele au
fost deosebit de grave. Deși lumea avea cunoștințe despre Dumnezeu din lucrurile care o
înconjoară, și fiindcă însăși cugetul lor le vorbea altceva – ei l-au ignorat pe Dumnezeu. Ei au
ignorat pedeapsa care îi aștepta, adică moartea spirituală a celor care se aflau în afara Legii.
Neamurile fac faptele Legii din fire, iar iudeii încalcă Legea din pricina păcatului care se
află în firea lor pămîntescă. Ei împreună balansează între bine și rău, între binecuvântare și
blestem, între neprihănire și păcat.
De asemenea toți aleg ce este rău și păcătos, aleg blestemul în loc de binecuvântare. Deci
toți sunt vinovați înainte lui Dumnezeu, pentru că au ales o cale care nu duce la viață, ci la
îndepărtarea de Dumnezeu, iar această îndepărtare este moartea,(Romani 3:23). Cugetul oricărui
om îl acuză atunci cînd încalcă Legea, și îl îndreptățește atunci cînd face lucruri care coincid cu
cerințele Legii. Această stare fiind valabilă și pentru Iudei, dar și pentru Neamuri.
Pentru păcatele întregii lumi a fost plăit un preț acum 2000 de ani, acest preț fiind jertfa
lui Isus Hristos. Până eu sau altă persoană nu primește această iertare prin credință, nu-i va folosi
la nimic faptul că Isus a murit. Isus este Mântuitorul lumii, dar noi trebuie să primim iertarea
pentru păcatele noastre prin credință, nu așteptăm ca Dumnezeu să ne mântuiască, ci El așteaptă
să primim ceea ce a făcut Isus pentru noi. Doar pentru că credem că există Dumnezeu și nu

2
acționăm pe baza a ceea ce credem, nu este nici o diferență dintre noi și draci. Iadul va fi un loc
plin de oameni care au crezut că există Dumnezeu. Majoritatea oamenilor din țara noastră stiu
sau au auzit despre Isus Hristos, ei înțeleg că ar trebui să trăiască altfel decât au trăit până acum,
să aibă o viață schimbată, o viață transformată după buna plăcerea lui Dumnezeu, totuși aceasta
nu este mântuirea.
Viața veșnică este prin credința în Isus Hristos, Isus este viața veșnică (1Ioan 5:12). În
Romani 4 este prezentat că Avraam a primit binecuvântările lui Dumnezeu prin credință, fără
faptele Legii. Deși sunt mulți care afirmă că poți fi mântuit doar prin Har și nimic altceva, totuși
aceasta nu este biblic, deoarece la Efeseni 2:8-9 este scris că sunem mântuiți prin Har, prin
credință, se afirmă că acestea sunt darul lui Dumnezeu pentru noi.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Noi am fost mântuiți de Har, prin Credință. Credința noastră întotdeauna trebuie să fie însoțită de
fapte, trebuie să acționăm pe baza a ceea ce credem dacă dorim să vedem răspunsul la ceea ce
am crezut. În versetul Iacov 1:22 este prezentată o idee foarte temeinică, și anume că dacă auzim
Cuvântul și nu acționăm pe baza a ceea ce spune în Cuvant suntem niște ascultători uituci,
suntem înșelați. Credința autentică este o credință însoțită de acțiune, trebuie să acționăm pe baza
a ceea ce credem.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:
1. Brockhaus R., Romani – “Îndreptățiți prin credință”, România, Arad, Editura GBV.
2. Făgărău B., Romani - comentarii biblice verset ci verset. România, Arad, Editura Istoria
Binecuvântării.
3. Walvoord J.F. și Zuck R. B., Comentariu al Noului Testament. US, 1983.
4. MacDonald W. , Comentariul biblic al credinciosului – Noul Testament (Ediția 3)
5. Terinte C. F. , Scrierile Noului Testament – Contect, canon, conținut, România, Oradea,
Editura Casa Cărții, 2016