OBLIGAŢIUNI

3.1. CONCEPTE-CHEIE
Valori mobiliare cu venit fix
Valoare nominală — preţ de emisiune
Valoare reală — curs
Cupon de dobândă
Venit curent
Randament la maturitate
Scadenţă
Maturitate
Durată
Sensibilitate

3.2. CARACTERISTICILE OBLIGAŢIUNILOR

Obligaţiunile sunt t it lur i reprezentate prin dreptul de creanţă al

proprietarului asupra emitentului.
Posesorul unei obligaţiuni este o persoană care a împrumutat o anumită sumă de
bani emit entului, în anumite condiţii, oblig ându-l astfel pe cel împrumutat a-l
remunera, prin vărsarea periodică a unei sume proporţionate cu totalul împrumutului şi
care se numeşte de obicei dobândă.
Datorită venitului cert pe care îl aduc obligaţiunile, acestea se mai numesc valori
mobiliare cu venit fix.
Obligaţiunile reprezintă un drept de creanţă şi comportă, din partea
debitorului, un dublu angajament

să plătească creditorului o remuneraţie anuală sub forma de dobândă a cărei
mărime este fixată încă de la emisiune;

să ramburseze capitalul atras în conformitate cu condiţiile stabilite prin
contractul de emisiune.
 Încă de la emisiune - se precizează .anumite elemente definitorii ale
obligaţiunii:
→valoarea nominală (VN)
→volumul total al emisiunii (VTE)
→preţul de emisiune (P)
→volumul brut al împrumutului (se poate calcula şi volumul net al
împrumutului)
→maturitatea împrumutului (N)
→rata nominală a dobânzii (RND)
→modalitatea de rambursare
→anuitatea (At)

În funcţie de schimbarea caracterului fix al dobânzii, pentru contracararea

procesului inflaţionist, precum şi având în vedere posibilitatea creditorului de a renunţa la
recuperarea împrumutului la scadenţă prin achiziţionarea de acţiuni la societatea
respectivă, întâlnim şi alte tipuri de obligaţiuni: obligaţiuni indexate, obligaţiuni
participative, obligaţiuni convertibile, obligaţiuni ipotecare, obligaţiuni cu cupon flotant,
bonuri de tezaur, titluri de stat.

Obligaţiuni indexate sunt, prin definiţie, obligaţiunile la care emitentul îşi asumă
obligaţia de a reactualiza valoarea acestor titluri în funcţie de un indice ales de comun
acord cu investitorul (creditorul)
Obligaţiuni participative au ca scop legarea creditorului de bunurile rezultate din
investiţiile la care a contribuit cu finanţarea. Modalitatea constă în a face să varieze suma
anuală a dobânzii vărsată şi a sumei de rambursat, în funcţie de rezultatele financiare ale
emitentului, de dividendul vărsat acţionarilor sau de sumele destinate pentru rezerve.
Obligaţiuni convertibile sunt obligaţiuni care, la expirarea termenului fixat în contractul
de emisiune, în general, cuprins între 2 şi 6 luni, oferă investitorului posibilitatea să-şi
exercite opţiunea de convertire a titlului în lichidităţi sau în acţiuni la o paritate dată de
valoarea acţiunilor substituite de o nouă emisiune care acoperă contravaloarea
obligaţiunilor asupra cărora s-a exercitat opţiunea de convertire.
Obligaţiuni ipotecare reprezintă valori imobiliare emise de bănci ipotecare pentru
împrumuturile acordate debitorilor pe baza ipotecării terenurilor sau a imobilelor . În
baza contractelor de ipotecă, încheiate cu băncile ipotecare, proprietarii de pământ şi/sau
imobile primesc suma solicitată drept împrumut, nu în numerar, ci în înscrisuri funciare
la valoarea lor nominală. Pentru a obţine banii necesari, deţinătorii vând aceste titluri de
credit la bursa de valori.
Bonuri de tezaur, sunt titluri emise de administraţia publică, numită şi trezorerie sau
tezaur. Sunt purtătoare de dobânzi, prin al căror plasament trezoreria mobilizează
importante active monetare disponibile în economie, necesare acoperirii cheltuielilor
bugetare.
 Piaţa obligaţiunilor interne reprezintă o formă importantă de existenţă a pieţelor
de capital, în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit emise în monedă naţională,
ofertanţii şi investitorii fiind rezidenţi ai ţării pe teritoriul căreia funcţionează piaţa
respectivă.
Alături de piaţa obligaţiunilor indigene, în structura acestei forme de existenţă a
pieţei de capital distingem atât piaţa obligaţiunilor străine (foreign bond market), cât şi
piaţa euroobligaţiunilor (eurobond market)

Obligaţiuni străine (foreign bond market ) sunt valori mobiliare, respectiv titluri de
credit emise de agenţii economici din alte ţări decât cea pe teritoriul căreia funcţionează
piaţa de capital şi unde se realizează împrumutul. Aceste valori imobiliare se emit pe o
singură piaţă în scopul atragerii de capital financiar.
Euroobligaţiunile (eurobond market) reprezintă titlurile de creanţă pe termen mediu şi
lung, exprimate în eurovalute şi comercializate (vândute) simultan în mai multe ţări, pe
pieţe de capital, de către un sindicat (consorţiu) bancar internaţional.
INDICI BURSIERI

6.1. CONCEPTE-CHEIE

Indici din prima generaţie

Indici din generaţia a doua (compoziţie)
Indici cu capitalizare bursieră
Indici naţionali
Indici mondiali
Divizor

6.2. CARACTERISTICILE INDICILOR BURSIERI

Indicii bursieri exprima evoluţia agregată a cursurilor valorilor mobiliare

pe o anumită piaţa.
Semnificaţia indicilor este data de structura acestora.

Indicii din prima generaţie, în structura cărora se cuprind acţiuni ai caror
emit enţi aparţin aceluiaşi domeniu de act ivitate (Dow Jo nes
Industrials, Financial Times, Nikkei etc.), au o capacitate de informare
limitată.

Indicii din generaţia a doua, denumiţi şi indici compoziţi (NYSE pe piaţa New
York-ului, FT-SE — 100 pe piaţa Londrei sau TOPIX pe piaţa japoneză),
au un grad de relevanta mai ridicat, datorita cuprinderii unui număr mai
mare de firme aparţinând unor domenii de activitate diferite, inclusiv instituţii
bancare, de asigurări, firme din ramura transporturilor, telecomunicaţiilor etc.

Alcătuirea indicilor din generaţia a II-a s-a realizat pe baza unor cerinţe precum:
→ selectarea eşantionului de firme incluse în structura indicelui bursier, ţinând seama de faptul că acesta
trebuie să exprime evoluţia pieţei în general;
→ atribuirea unei anumite importanţe prin:
• pondere egală pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui;
• pondere cu capitalizare bursieră, adică ponderea titlului în structura indicelui este cu atât mai mare cu cât
dividendele pe acţiune sunt mai ridicate;
• fără pondere, prin luarea în considerare numai a cursurilor valorilor mobiliare;
→ alegerea datei de referinţă, pentru care indicele se echivalează cu 100, 1.000 sau 10.000 de puncte, în
funcţie de reglementările pieţei. Indicele aferent oricărei alte perioade exprimă o creştere sau o diminuare faţă
de perioada de bază.

Pentru a putea fi incluse în co mpo nenţa unui indice bursier, valorile

mobiliare trebuie să satisfacă anumite criterii de eligibilitate.
Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt:
→ grad de capitalizare bursieră ridicat ;
→ grad mare de dispersie, adică difuzia valorilor mobiliare în rândul deţinătorilor să fie foarte mare;
→ cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul bursei informatizate;
→ structura valorilor mobiliare ce compun indicele să urmeze repartiţia pe sectoare de activitate a
titlurilor înscrise în cota oficială a bursei.

Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă pentru emitent

o consacrare, titlul respectiv fiind considerat o valoare sigură.
Principalii indici bursieri sunt specifici pieţelor din Marea Britanie, Statele Unite
ale Americii şi Japonia. În ultimii ani însă internaţionalizarea pieţelor bursiere a
determinat apariţia şi utilizarea unor indici internaţionali sau mondiali.

6.3. INDICII PIEŢEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA

Bursa de Valori Bucureşti a cunoscut modificări şi în ceea ce priveşte indicii

bursieri. Activitatea complexă a unei burse de valori implică cu necesitate existenţa unui
sistem de indicatori statistici, care să cuantifice cantitativ şi calitativ procesele
tranzacţionale, impactul dintre cerere şi ofertă precum şi tendinţele în viitorul apropiat pe
respectiva piaţă.
Analiza unei pieţe bursiere în ansamblul său se realizează, ca pentru price alt
sector al economiei naţionale, în principal cu ajutorul unor indicatori, care sintetizează
evoluţia componentelor sale. Fiecare bursă de valori area sistemul său propriu de
indicatori.

Indiferent de tipul bursei, sistemul include indicatori referitori la aceleaşi activităţi:

→ indicatorul general, al activităţii bursiere (indicele bursei);
→ indicatori sintetici, pentru sectoarele economiei naţionale (indicatori sectoriali: industrie, agricultură,
alimentaţie publică, turism, servicii, finanţe asigurări sociale);
→ indicatori cantitativi, referitori la: numărul de titluri cotate, numărul de titluri cumpărare/vândute,
preţurile de vânzare/cumpărare, numărul de contracte încheiate, volumul tranzacţiilor, nivelul capitalizării
bursiere;
→ indicatori calitativi: rata rentabilităţii, riscul unui titlul imobiliar, volatilitatea unui titlu imobiliar.

Fie că este vorba despre bursa de valori sau despre piaţa extrabursieră, investitorii
au nevoie de un reper care să exprime evoluţia pieţei.
Indicii pieţei de capital, indiferent de cine sunt calculaţi, ţin cont de capitalizarea
bursieră, determinată ca produs între preţul acţiunilor cotate şi numărul acţiunilor emise
de către respectivele societăţi luate în considerare. Indicatorii pieţei de capital reflectă o
evoluţie a preţurilor de pe piaţă în comparaţie cu o valoare de referinţă.

6.3.1. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Caracteristicile indicelui:
→ Numele oficial al indicelui este:
• în limba română: Indicele Bursei de Valori Bucureşti;
• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading;
• nume abreviat: BET
→ Data de referinţă, pentru acest indice este 19 septembrie 1997;
→ Data de start a fost 22 septembrie 1997;
→ Valoarea de start a fost de 1.000 de puncte.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră şi este creat

pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a preţurilor celor mai lichide 10 acţiuni
tranzacţionate de Bursa de Valori Bucureşti.
Pentru a compensa orice efect artificial datorat modificărilor de capital social sau
preţurilor acţiunilor ca urmare a divizării acestuia, valoarea indicelui este ajustată ca un
factor de corecţie în ziua în care a re loc schimbarea ce afectează preţul acţiunii.

Regulile selecţiei celor 10 acţiuni care formează portofoliul indicelui sunt:

→ acţiunile trebuie să fie cotate la categoria I a bursei;
→ acţiunile trebuie să aibă cea mai mare capitalizare bursieră, fără însă a depăşi 25% pentru o acţiune;
→ acţiunile trebuie să fie cele mai lichide (se urmăreşte ca suma totală a tranzacţiilor din portofoliul
indicelui să fie cel puţin 70% din valoarea totală tranzacţionată).

Prin construcţie (metodologie de calcul, reguli de selecţie a acţiunilor şi actualizare) el are scopul
de a furniza o bază adecvată pentru tranzacţiile derivate pe indici. Acestea sunt options şi futures şi
combinaţii ale acestora.
Tranzacţionarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului investitorilor în
acţiunile ce compun portofoliul indicelui prin angajarea de tranzacţii pe instrumente derivate în sensul
invers al celor pe valorile mobiliare respective. Această operaţiune se numeşte „arbitraj pe indice”.
Indicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului de volatilitate beta,
având astfel la dispoziţie o măsură mai precisă a volatilităţii acţiunilor cotate. Coeficientul beta este un
indicator al variabilităţii (volatilităţii) cursului acţiunii, (mai exact covariaţia unui tip de acţiuni în raport cu
ansamblul pieţei).
Prin definiţie indicele bursei are un coeficient beta de 1, deoarece reprezintă tendinţa generală a
pieţei. Coeficienţii beta sunt calculaţi de către specialişti şi prezentaţi în tabele actuariale.
Indicele BET este exprimat şi în USD („dollar terms”) prin convertirea preţurilor în lei la cursul
BNR din ziua respectivă, servind astfel şi investitorilor străini care doresc şi o altă exprimare a indicelui.

6.3.2. Indicele BET-C (BET - Compozit)

Caracteristicile indicelui:
→ Numele oficial al indicelui este:
• în limba română: Indicele compozit Bursei de Valori Bucureşti;
• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading- Composite;
• nume abreviat: BET-C
→ Data de referinţă, pentru acest indice este 16 aprilie 1998;
→ Data de start a fost 17 aprilie 1998;
→ Valoarea de start a fost de 1.000 de puncte.

Măsura introducerii indicelui BET-C a fost luată datorită necesităţii unei reprezentări complete a
evoluţiei preţurilor titlurilor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.
 Indicele BET-C este calculat ca şi indicele BET, fiind egal cu media ponderată cu capitalizarea
bursieră a preţurilor titlurilor aflate în portofoliul indicelui.
Preţurile folosite sunt preţuri medii. Baza indicelui conţine preţurile medii din data de referinţă (16
aprilie 1998). Această formulă este similară celei folosite în cazul indicilor din generaţia a II-a (S&P 500,
FT – SE 100, CAC 40, ATX etc.).
Datorită faptului că scopul principal de creare a indicelui compozit este de a reflecta evoluţia
tuturor acţiunilor tranzacţionate, în coşul indicelui vor fi incluse automat noile societăţi pe măsură ce sunt
cotate, în ziua următoare formării preţului de piaţă.
Pentru a compensa orice efect artificial asupra preţului de piaţă (datorate adăugărilor de noi titluri,
divizărilor/consolidărilor de acţiuni, fuzionărilor de firme sau oricăror modificări ale capitalului social),
valoarea indicelui este ajustată (indicele este racordat) cu un factor de corecţie în ziua în care are loc
schimbarea care afectează preţul. Astfel se asigură continuitatea şi comparabilitatea valorilor indicelui.
Factorul de corecţie este valoarea indicelui din ziua anterioară modificării indicelui şi coşului.
Noile ponderi rezultate după fiecare modificare a coşului vor fi puse la dispoziţia societăţilor de
valori mobiliare, membre ale Asociaţiei Bursei. De asemenea, dacă din diverse motive se doreşte
schimbarea valorii de referinţă (a bazei) de la 1.000 puncte la valoarea actuală a indicelui BET-C, serviciul
de cercetare-dezvoltare va pune la dispoziţie procedura necesară realizării acestei operaţiuni.
Indicele BET-C este exprimat atât în lei, cât şi în USD, fiind astfel un indicator util pentru
investitorii români şi străini.
Valoarea indicelui este calculată în timp real şi afişată atât pe tabela electronică, cât şi pe toate
terminalele din ringul bursei sau conectate la distanţă la sistemul de tranzacţionare automată. De asemenea,
indicele va fi preluat în timp real de către agenţiile de ştiri Reuters şi Dow-Jones Telerate şi va apărea în
pagina de Internet a bursei.

6.3.3. Indicele BET-FI

Caracteristicile indicelui:
→ Numele oficial al indicelui este:
• în limba română: Indicele sectorial pentru fondurile de investiţii;
• în limba engleză: Bucharest Exchange Trading-Financial;
• nume abreviat: BET-FI
→ Data de start a fost 1noiembrie 2000;
→ Valoarea de start a fost de 1.000 de puncte.

Numărul de societăţi luate în calcul pentru determinarea valorii indicelui este unul variabil, BET-
FI putând fi actualizat oricând este necesar (revizuit pe bază zilnică).
Fiind primul indice sectorial lansat de BVB, BET-FI reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor
unităţilor de fond (ale fondurilor de investiţii) tranzacţionate la bursă.
Metoda de calcul este identică cu cea aplicată pentru indicii BET şi BET-C. Sigura regulă privind
includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI este ca acesta să fie listat la BVB.

Metode de ajustare:
→ modificarea factorilor de ponderare;
→ modificarea valorii indicelui, prin aplicarea unui factor de corecţie (regulă similară cu cea utilizată
pentru indicii BET şi BET-C).

Evenimente care determină ajustări:

→ divizări (splits) sau consolidări ale unităţilor incluse în coşul indicelui ;
→ adăugarea sau ştergerea unui simbol în/din coşul indicelui, ca urmare a listării, respectiv delistării;
→ modificări de capital pentru un fond, ale cărui unităţi sunt incluse în coşul indicelui.
 6.3.4. Indicele pieţei extrabursiere din România – RASDAQ Compozit

Caracteristicile indicelui:
→ Numele oficial al indicelui este:
• în limba română: Indicele compozit al Pieţei Naţionale de Valori Mobiliare Rasdaq;
• în limba engleză: Rasdaq Composite;
→ Data de referinţă, pentru acest indice este 31 iulie 1998;
→ Data de start este de 3 august 1998;
→ Valoarea de start a fost de 1.000 de puncte.

Piaţa Naţională de Valori Mobiliare Rasdaq a lansat, la data de 3 august 1998, propriul indice cu
caracteristici bursiere. În acest sens, „Raportul de tranzacţionare” din 3 august a cuprins prima calculaţie a
variaţiei indicelui Rasdaq-Compozit.
Indicele Rasdaq Compozit include în calculaţie toate societăţile listate pe piaţa Rasdaq. Urmăreşte
sintetizarea tendinţei globale a preţurilor acţiunilor emise de societăţile listate pe piaţa Rasdaq.
Din punctul de vedere al metodologiei de calcul, indicele Rasdaq Compozit se încadrează în
familia indicilor bursieri ponderaţi prin capitalizarea de piaţă.

Elementele ce definesc calculaţia indicelui sunt:

→ C0 – capitalizarea bursieră iniţială a unei societăţi comerciale
Reprezintă valoarea de piaţă a numărului total al acţiunilor emise de către respectiva societate în
momentul de referinţă. Se calculează ca produs între preţul de închidere al acţiunilor societăţii respective în
ziua de referinţă şi numărul total de acţiuni emise de către respectiva societate.

→ Cc – capitalizarea de piaţă (curentă) a societăţii comerciale

Reprezintă valoarea de piaţă curentă a numărului total de acţiuni emise de către respectiva societate,
în momentul de referinţă. Se calculează ca produs între preţul ultimei tranzacţii realizate cu acţiunile
societăţii respective şi numărul total de acţiuni emise de către respectiva societate.

→ D0 – divizorul în momentul de referinţă

→ I0 - valoarea iniţială a indicelui (1.000 de puncte)
→ I - valoarea curentă a indicelui
→ N – numărul de societăţi comerciale cuprinse în portofoliul indicelui

Valoarea divizorului în momentul de referinţă se calculează astfel:

∑C 0i
D0 = i =1
I0
 Valoarea curentă a indicelui se calculează astfel:

∑C i
I= i =1
D0

Pentru a compensa efectele generate asupra indicelui Rasdaq Compozit în faţa diverselor procese
economice (divizări/ consolidări de acţiuni, fuziuni, lichidări, modificări în capitalul social) se utilizează
următorul algoritm:
1. se recalculează capitalizarea portofoliului;
2. se ajustează valoarea divizorului în mod corespunzător.

Astfel se asigură continuitatea evoluţiei indicelui Rasdaq Compozit, fără a se perturba comparabilitatea cu
perioadele precedente. Orice modificări de asemenea natură vor fi puse la dispoziţia societăţilor de valori
mobiliare şi vor fi date publicităţii.