Studiu de caz

Marina s-a născut în 1995 într-o familie completă. În anul 2004 comisia medico-psihologo-pedagogică i-a
pus diagnoza „dereglare de ţinută şi retard mintal” şi au recomandat să fie repartizată în instituţia pentru
copii cu dereglări ale aparatului locomotor. În anul 2005, la vârsta de 10 ani Marina a mers, conform fişei de
repartizare nr. 95 de la Ministerul Educaţiei, la şcoala specială din or. Hânceşti în grupa pregătitoare. S-a
aflat acolo până în anul 2006, iar apoi a fost transferată la şcoala auxiliară din s. Sarata Nouă, raionul Leova.

În luna februarie 2011 în urma implementării Reformei Sistemului Rezidenţial de îngrijire a copilului aflat
în dificultate, echipa CCF Moldova/HHC Marea Britanie a evaluat dosarul Marinei, a discutat cu fetiţa şi
educatorul ei.

În luna aprilie 2011 familia biologică a Marinei a fost evaluată de către asistentul social comunitar şi echipa
mobilă CCF Moldova/HHC Marea Britanie. Părinţii, în special mama, care era foarte ataşată de fiică, a fost
de acord să o ia pe Marina acasă după absolvirea clasei a V-a, tatăl, însă, mai avea rezerve, considerând
instituţia rezidenţială necesară şi utilă copilului. În urma dscuţiilor, la insistenţa mamei, Marina a revenit în
familie în iunie 2011. Vacanţa de vară a fost o perioadă foarte bună pentru adaptare în familie şi comunitate.

Asigurarea accesului la educaţie în școala din comunitate

În urma evaluării specializate de către specialiştii de la Centrul „Speranţa” i s-a recomandat elaborarea PEI
(Planul Educaţional Specializat) şi suportul cadrului didactic de sprijin. Echipa CCF Moldova/ HHC Marea
Britanie a susţinut reintegrarea Marinei în familia biologică şi în comunitate cu suportul financiar al
UNICEF.

În luna august membrii echipei CCF Moldova/HHC Marea Britanie au început lucrul de sensibilizare a
opiniei publice referitor la promovarea programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în comunitate.
Directorul școlii s-a arătat foarte deschis pentru conlucrare, înţelegând şi acceptând necesitatea
implementării educaţiei incluzive în şcoala comunitară. Cu suportul doamnei director a fost identificat
cadrul didactic de sprijin care a fost instruit și susţinut pe parcursul întregului an de învăţământ 2011-2012.

Alte activităţi de sprijin:

 Desfăşurarea săptămânală a consultaţiilor logopedice;

 Activităţi socio-educative cu copiii din clasa Marinei;
 Consilierea psihologică a părinţilor;
 Procurarea rechizitelor şi a uniformei şcolare.

În urma reintegrării Marinei în familia biologică şi comunitate s-a îmbunătăţit relaţia ei cu părinţii; fetiţa s-a
deprins cu şcoala, făcându-şi prieteni noi. În procesul de instruire a înregistrat unele succese. În urma orelor
logopedice, de asemenea, limbajul feti- ţei s-a îmbunătăţit; ea comunică mai mult, îşi poate exprima
gândurile, memorează scurte poezii.

Opinia cadrului didactic de sprijin: „Marina vine cu plăcere la şcoală, deşi rezultatele academice sunt
modeste din cauza dizabilităţii de învăţare, dar a crescut considerabil capacitatea de autonomie personală. Se
simte foarte bine acasă şi le oferă ajutor copiilor din clasă, e binevoitoare şi prietenoasă”.

Opinia Marinei: „Sunt foarte bucuroasă că sunt acasă împreună cu pă- rinţii mei. Îmi place şcoala, lecţiile
de biologie şi limbă engleză. Am mulţi prieteni în clasă”.

Opinia managerului de caz: „Marina a devenit mult mai independentă, merge singură la şcoală, participă
cu interes la activităţi extraşcolare, e foare sociabilă şi are mulţi prieteni. Frecventează sala de forţă, iar
exerciţiile o ajută la stabilirea echilibrului, fiind ghidată de cadrul didactic de sprijin şi voluntarul de la
Corpul Păcii. Părinţii fetiţei sunt mulţumiţi de progresul ei, deşi iniţial aveau mari temeri legate de atitudinea
celor din jur faţă de fetiţă.”