In cazul prestarii unei activitati profesionale nu apelam la intreaga disponibilitate a capacitatii

de munca. Lemann a descris cele 4 compartimente-functionale, oferind astfel posibilitatea

ameliorarii potentialului de performare profesionala:

40 % din capacitatea de munca e folosita in activitati stereotipice neprofesionale;

20 % e folosita in activitatea profesionala curenta;

20 % reprezinta capacitatea de munca de rezerva in situatii obisnuite; apelam  la  ea cand e

necesar sa  crestem randamentul muncii dpdv cantitativ sau calitativ;

20 % reprezinta capacitatea de interventie in situatii de urgenta, extreme (evitarea unui accident).

Factorii care conditioneaza capacitatea de munca actioneaza in dublu sens pozitiv sau
negativ. Se impart in 3 categorii.

I. Factori ce apartin organismului uman

II. Factori ce apartin conditiilor de munca.

III. Factori socio-economici

Factorii ce apartin organismului uman Exista 2 categorii:

    Factori care cresc capacitatea de munca: exercitiul antrenamentul, starea de sanatate,

motivatia.

    Factori care scad capacitatea de munca: lipsa de exercitiu, starea de boala, oboseala.

Exercitiul - o posibilitate a organelor de a creste capacitatea de munca prin repetarea timp

indelungat a unei activitati indelungate →calitatea de exersat; ex. scrisul, pilitul, strunjitul. Cresterea
capacitatii de munca se realizeaza prin efectuarea exercitiilor intr-o anumita ordine, cu o anumita
intensitate.

Antrenamentul - posibilitatea organismului de a creste capacitatea de munca prin repetarea

timp indelungat a unei activitati complexe → calitatea de antrenat. Se realizeaza o coordonare intre
aparatul cardio-vascular, respirator, locomotor, modificari structurale si functionale ale
componentelor participante la efort.

Factorii care depind de conditiile de munca

    factorii fiziologici (organizarea muncii) - regim de munca adecvat, organi procesului de munca:
eliminarea miscarilor inutile, a contractiilor musculare statice, automatizarea si mecanizarea,
asigurarea unei ritmicitati in munca;

    factorii igienici – microclimat si iluminat optime, zgomot, toxicele sub limitele admise;

    factori ergonomie (relatiile om-masina) - postura, gestualitatea;

    factori psiho-sociali – relatiile dintre colegi, sefi si subalterni.

 Oboseala - fenomen fiziologia ciclic, reversibil, care apare ca urmare a efectuarii unei actiuni
solicitante sau acumularii unor agresiuni minore asupra structurilor ce participa la activitate sau a
mediului de munca. Ε reversibila deoarece ea poate sa dispara partial prin pauze sau total prin
odihna de noapte.

Manifestari: moleseala, lipsa de initiativa, lipsa dorintei de a continua

activitatea, imposibilitatea mentinerii concentratiei→ incetarea activitatii. Daca se continua
activitatea → manifestari senzitivo-senzoriale, asteno-vegatative, (tahicardie, transpiratii), tulburari
de comportament, creste riscul aparitiei erorilor precum si riscul de accidentare.

Clasificare: in functie de componentele ce participa la actiune: oboseala Fizica, senzoriala si

mentala.

Oboseala fizica - apare in actiuni solicitante osteo-musculo-articulare. Se caracterizeaza prin

scaderea fortei de contractie musculara si a timpului de concentrare. Apare ca urmare a scaderii
ratei de sinteza a ATP-ului prin procese aerobe din CP sau glucoza si anaerobe - glucoza - AG -
ac. lactic → intarziindu-se astfel refacerea compusului macroergic. Activitatile statice sunt
aproximativ Ia fel de obositoare ca si cele dinamice.

Oboseala senzoriala - poate fi vizuala, auditiva, kinestezica.

Oboseala vizuala poate fi de tip central - oboseala retiniana (cand e alterara sensibilitatea la

stralucire), oboseala musculara (prin solicitarea mm. extrinseci, ciliari si ridicatori ai pleoapelor →
tulburari de acomodare. convergenta; poate aparea si o desincronizare oculomotorie).

Oboseala auditiva apare cand nivelul zgomotelor depaseste 87 dB (limita maxima admisa).

Ca urmare a depasirii limitei creste pragul de perceptie auditiva si apare o pierdere auditiva
temporara (fenomen reversibil).

Oboseala kinestezica apare in actiuni fine prin stimularea receptorilor de la nivelul

tendoanelor si articulatiilor → afectari la nivelul motoneuronilor → afectarea miscarilor fine si
coordonate.

Oboseala mentala - apare prin solicitarea unor structuri cerebrale (mai ales la nivelul inferior
al TC si hipotalamusului mijlociu) → fenomen de inhibitie si tendinta organismului catre somn.
iradierea inhibitiei catre structurile corticale in care sunt localizate functiile constiente modifica
reactivitatea SNC (activitatea electrica - pe EEG apar modificari ale undelor α si β, modificari de
comportament; se instaleaza tendinta spre procese de recuperare - conversie trofotropa. SRAA are
tendinta de a mentine vigilenta prin legaturi aferente si eferente. Prin stimularea SRAA organismul
are tendinta catre aemitate - conversie ergotropa De studiul oboselii mentale s-a ocupat J.
Grandjeane.

Surmenajul - stare patologica rezultata prin acumularea fenomenelor de oboseala. Este

ireversibila si nerecuperabila prin somn. Se manifesta prin fenomene de oboseala + fenomene
psihice, tulburari de somn, fenomene respiratorii, cardiace pana la stari nevrotice / psihotice →
scade mult capacitatea de munca, creste frecventa erorilor, rebuturilor, creste riscul de accidentare.

Aprecierea starii de oboseala se face prin:

    teste cardio-vasculare,

    timpul de reactie la stimuli optici sau acustici,

    intensitatea reactiei motorii,

    coodonarea neuro-motorie,

    frecventa critica de fuziunea critica de fuziune a imaginilor luminoase,

    autoevaluarea oboselii.

Tratament - regim de munca si viata adecvat, somn odihnitor cantitativ si calitativ,

practicarea sportului, vitamine, K, Ca. Mg. in caz de surmenaj tratamentul se face in statiuni
balneoclimaterice.

Profilaxia

    selectia si orientarea profesionala corecta,

    organizarea fiziologica a proceselor de munca,

    normalizarea conditiilor de munca,

    supravegherea medicala activa a salariatilor,

    diagnosticarea factorilor de conditionare negativa a capacitatii  de  munca si promovarea celor

pozitivi,

    stabilirea prioritatilor,

    educatie sanitara,

    combaterea monotoniei.