INTRODUCERE

DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ

Din amalgamul sufletelor ce se întâlnesc la hotarul lumii, ies în relief, pereche după pereche,
două elemente umane: încrederea şi conștiința, după cum spunea Gheorghe Scripcaru. Aplecându-ne
spre a pătrunde şi mai bine cele doua trăiri vom vedea că, de fiecare dată, există o singură conştiinţă – a
noastră, ca asistenţi medicali – şi o mulțime de încrederi: zdrobite sau înălțate.
Medicina este un domeniu al umanului, iar atunci asistentul medical apare ca o existenţă pusă în
folosul alteia. Chiar dacă progresul tehnic medical a făcut din noi zei înainte de a merita să fim oameni,
nu trebuie să uităm că există o singură medicină, aceea a omului, în complexitatea sa.
Medicina nu este o meserie, ci o profesiune, o activitate deosebit de complexă. În exercitarea ei
s-au cerut întotdeauna multipleI, cele de ordin moral considerate, de fiecare dată, ca având o
importanţă majoră. Faptul că medicului şi asistentului medical li se încredințează viața unui om,
recunoscându-li-se, în același timp, dreptul de a decide anumite măsuri în scopul vindecării şi al
promovării sănătăţii individului, instituie pentru această profesie importante cerințe morale.
Actul medical, exercitat pe un solid temei științific, implică în acelaşi timp (din partea celui care-l
efectuează) o puternică angajare etică. Profesiunea medicală, dacă o iubești cu-adevărat, este suficientă
pentru a-ţi umple viața; asistentul medical este prețuit atât prin profesie, cât şi prin profilul său moral.

ETICA MEDICALĂ se constituie ca o teorie a moralei, ca o știința ce studiază ansamblul de

cerințe, deprinderi, atitudini şi obiceiuri morale specifice activității medicale şi care se manifestă în
fapte, în mod de comportare în cadrul profesiei medicale.
Etica medicală înseamnă, de fapt, înfruntarea responsabilităţilor, găsirea unor soluții când
datoria o cere şi acţionarea în consecință, desemnează acea parte a eticii, care se ocupă cu studiul
datoriilor morale, al originii, naturii şi formelor acestora, în calitatea ei de componenta esențială a
conștiinței morale a oamenilor.
Prin CONDUITA ETICĂ ŞI DEONTOLOGICĂ înțelegem ansamblul de atitudini şi acțiuni cerute de
normele morale şi cele tehnico-profesionale, fără de care nu e posibilă exercitarea profesiunii la nivelul
exigentelor societăţii. Obiectul şi scopul profesiunii medicale, multiplele relaţii interumane, care sunt
angajate în timpul şi pentru realizarea actului medical, au implicat de la început o conduita profesionala
cu un bogat continut etic.

Încă de mici suntem învăţaţi să discernem între bine şi rău, între dezirabil şi indezirabil, între util
şi inutil etc. Uneori ni se impune, alteori suntem lăsati să experimentăm, însă în cele din urmă sfârşim
prin a prefera anumite situaţii, acţiuni şi prin a manifesta anumite atitudini.
Structurarea, sistematizarea şi ajustarea în timp a acestor valori conduce la constituirea
sistemului propriu de valori care ne ghidează opţiunile, alegererile şi acţiunile noastre. Valoarea stă
la temelia apariţiei sistemului propriu de valori care apoi, prin acordarea cu sistemul de valori al
semenilor, constituie premisa internalizării unui cod de valori acceptat social sau grupal ce constituie
morala acelei societăţi sau acelui grup. Ştiinţa care încearcă să valideze permanent acest cod poartă
denumirea de etică.
 Astfel, observaţiile anterioare reunite se constituie într-o definiţie a moralităţii şi a eticii în
conformitate cu viziunea autoarei Ayn Rand:
MORALA este un cod de valori ce ghidează alegerea acţiunilor umane. Acompaniază
comportamentele precum surâsul buzelor. Surâsul nu există decât prin jocul
buzelor, la fel morala există doar prin manifestările comportamentale.
1
ETICA este ştiinţa definirii şi validării acestui cod. Dacă muzicologia este studiul
muzicii, etica este studiul moralei.
Altfel spus, morala are ca referinţă ceea ce numim în mod obişnuit standarde şi conduite morale
în timp ce etica reprezintă studiul formal al acestora. Din acest motiv, studiul eticii este adesea numit
FILOSOFIE MORALA. În studiul eticii ne vom confrunta cu o listă de termeni, unii termeni reprezentând
concepte cheie, pe care le vom dezvolta, pe larg, în continuare.
MORALA cf. DEX: Provine din moralis (lat.), moral (fr.) şi reprezintă ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale.
Este
o stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a
suporta pericolele, oboseala, dificultăţile şi se caracterizează prin curaj, tărie sufletească. Este o
ramură al eticii, diciplină a filozofiei. Există morală socială şi creştină, prima, de obicei, sprijinindu-se
pe a doua. Moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept sursă un contract social, legi
naturale, precepte divine sau standarde individuale. Două concepte particulare trebuie exact înţelese,
fiind general valabile: oricine are, în orice situatie, obligaţii şi drepturi. Importanta lor este egală în
mod normal, iar încălcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia antinomică de la baza eticii
(relaţia bun-rău sau pozitiv-negativ) se regăseşte, invariabil, în modul nostru de gândire: definim, de
exemplu, virtuţi (întelegerea, integritatea) mult mai uşor prin aspectul contraponderal al viciilor
(lăcomia, înşelăciunea), şi invers. Moralitatea nu este, astfel, o problema de opţiune, ci, mai degrabă, o
VALOAREA raportare bisensuală,
cf. DEX: Privine cu atât(fr.),
din valeur maivalor,
mult cu cât(lat.)
-oris pozitiv sau negativ sunt
şi desemnează situaţional
o însuşire relaţive.
a unor lucruri, fapte, idei,
fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea, traducându-se prin
suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc. Am putea defini mai simplu
ca reprezentând acele principii, standarde ce călăuzesc acţiunile omului. Valoarea etică este dată de
personalitatea omului, de tot ce-l defineşte şi caracterizează, este binele şi bunul uman acumulat.
Valoarea este nu numai un preţ al obiectelor, dar şi o calitate a persoanelor, este ceva spre care
fiecare tinde, atât pe plan profesional, cât şi moral. Clarificarea valorilor poate avea ca urmare
dezvoltarea personală. Stabilirea acelor valori trebuie să fie compatibilă cu propria noastră existenţă
individuală, dar şi cu existenţa noastră ca fiinţe sociale. Valoarea este cea care ne poate ajuta în
procesul de luare a deciziilor.
ETICA cf. DEX: Provine din éthique (fr.), ethicus (lat.) şi este ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al
valorilor şi
condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială. Mai pe scurt,
desemenează totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare. Etica este un ansamblu de
acţiuni şi fapte civice şi morale pe care fiecare individ le acceptă şi le respectă, după cum crede de
cuviinţă. Etica implică respectul faţă de sine, individ şi comunitate, respect ce include
necesităţile, valorile, convingerile şi percepţiile individuale. Etica medicală este mai profundă şi mai
complexă. Este ştiinţa şi arta de a îngriji bolnavul. Ea necesită cunostiinţe profesionale temeinice, bun
simţ, empatie, receptivitate la problemele celor care au nevoie de ajutor, ataşament, răbdare, dăruire
de sine, înţelegere şi respect pentru individ, întâi ca om, apoi ca pacient. Atât etica, cât şi bioetica,
BIOETICA constituie o partedin
cf. DEX: Provine componentă, de sine
bioéthique (fr.), stătătoare,
bioetica a gîndirii filosofice,
(it.) şi reprezintă este orientată
morala ştiinţei spre
în general şi aomedicinei
cercetare
în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe. Este o direcţie ştiinţifică
interdisciplinară preocupată de analiza atitudinei morale a omului faţă de animale, de plante, de
vietate în sine (dar şi de biosferă). La jumătatea anilor '90 Dicţionarul Oxford definea bioetica drept
disciplină care studiază problemele etice rezultate din progresele medicieii şi biologiei. Putem observa
că această definiţie se referă mai ales la ceea ce, în accepţiunea actuală, se înţelege prin termenul de
etică biomedicală. Între timp, noi ramuri au apărut în cadrul bioeticii: etica mass-mediei, etica
 economică şi politică, etica mediului etc. În prezent etica medicală (medical ethics) este inclusă în
etica biomedicală (biomedical ethics) - etica în medicina şi biologie -, care la rândul ei este inclusă în
bioetică (bioethics) - etica biomedicală, etica mass-mediei, etica economica şi politica, etica mediului
etc.). Practic, până pe la jumatatea anilor '90 termenul de bioetică (sau bioetică medicală) reprezenta
acelaşi lucru cu etica medicală, în termenii descrişi de către dicţionarul Oxford. Apoi dezvoltarea
bioeticii a impus o redefinire a termenilor aşa cum am văzut mai sus.
COD ETIC cf. DEX: Cuvântul cod provine din code (fr.) şi desemnează un ansamblu de reguli, de precepte sau de
prescripţii referitoare la conduită. Este un sistem de simboluri, care are destinaţia de a reprezenta şi a
transmite o informaţie, este un cifru. Reprezintă o reflectare a valorilor, serveşte la simbolizarea
principiilor după care un grup profesional sau o organizaţie se defineşte pe sine. Este mai mult decât
un document administrativ, mai mult decât o listă de reguli, după care un membru al organizaţiei sau
al unui grup profesional poate identifica sau exclude comportamentul deviant. Codul etic cuprinde
norme de conduită obligatorii în legătură cu exerciţiul îndatoririlor profesionale ale personalului care
oferă servicii sociale, precum şi principiile şi valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale.
PRINCIPII ETICE cf. DEX: Cuvântul principiu provine din principium (lat.), principio (it.), principe (fr.) şi se defineşte
prin
elementul fundamental, ideea, legea de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem
politic, juridic, o normă de conduită etc. Reprezintă totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei
discipline, fiind elementul primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva. Principiile etice şi
standardele morale, aplicate în munca asistentelor medicale sunt comune cu principiile morale ale
valorilor universale. Principiile eticii biomedicale furnizează concepte şi un limbaj care poate fi folosit
CONDUITA pentru
cf. DEX: a identifica
Cuvântulaspectele
conduităpozitive
provinesaudin
negative ale profesiei,
conduite pentru a reflecta
(fr.) şi desemnifică felulasupra
de alorseşi purta,
pentru
ETICĂ comportamentul. Normele de conduită cuprinse în codul etic sunt în concordanţă cu reglementările
legale în vigoare din domeniul presupus.
STANDARDE cf. DEX: Cuvântul standard provine din standard (engl.) şi desemnează un ansamblu de norme care
ETICE reglementează calitatea, caracteristicile, forma eticii, concretizându-se sub forma unui document în
care sunt consemnate aceste norme.
TEORII ETICE cf. DEX: Cuvântul teorie provine théorie (fr.), theoria (lat.) şi prezintă o formă superioară a
cunoaşterii
ştiinţifice care mijloceşte reflectarea realităţii. Este un ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi
şi concepte care descriu şi explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de
fenomene. Teorile etice contin reguli şi principii morale. Astfel, teoriile etice servesc ca fundament
DEONTOLOGIA pentru
cf. DEX:judecări
Provinenormative sau acţiunii.
din déontologie Sunt douădefinindu-se
(fr.), etimologic mari tipuri dedinteorii etice:
greacă printeoria
deon teologică
– ceea ceşitrebuie
teoria
făcut şi
logos – studiu. Este doctrina privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni
(mai ales a celei medicale). Totodată este o parte a eticii, ce studiază normele şi obligaţiile specifice
unei activităţi profesionale. Deontologie medicală reprezintă totalitatea regulilor şi uzanţelor care
reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavii lor, fiind sinonim cu etica medicală.
Este o teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general.
LIMITE DE Deontologia
cf. este un compartiment
DEX: Etimologic al eticiicompetenţă
analizând, cuvântul care se ocupa cu studiul
provine din normelor
compétence şi obligaţiilor specifice
(fr.) şi reprezintă
COMPETENŢE capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru şi/sau de a exercita anumite atribuţii, pe
temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie. Constituie capacitatea de a lua decizii, în
limite definite, pentru realizarea activităţilor specifice postului. Responsabilitatea reprezintă obligaţia
de a îndeplini sarcinile şi se înscrie în limitele ariei de competenţă. În momentul depăşirii limitei de
competenţă şi declinării acesteia, persoana se se declară lipsită de autoritate (legală) sau fără
pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunţa într-o problemă.
CONFIDEN- cf. DEX: Provine din confidentiel (fr.) şi presupune un mod prin care se poate comunica în taină,
ŢIALITATE sinonim cu
secret. Este un principiu care se referă la intimitate. Protejarea informaţiilor confidenţiale referitor la
boală, condiţia pacientului sau protecţia informaţiilor furnizate de către pacient este o datorie etică a
asistentilor medicali. Informaţiile obţinute individual nu vor fi deconspirate numai dacă sunt în
beneficiul persoanei sau tratează direct binele social. Teoria confidentialitatii este cea care asigura
pacientul ca informatiile sale, precum şi diagnosticul şi tratamentul efectuat reprezinta un secret
medical şi nu pot fi divulgate. Conform acestei teorii, notiunea de autonomie individuala include şi
 intimitate şi la pastrarea secretului în ceea ce priveste persoana sa. Asistentul medical trebuie sa
respecte
valorile şi optiunile pacientilor, chiar şi atunci când nu este de acord cu ele şi trebuie sa evite sa
impuna valorile sale personale pacientilor pe care şi ingrijeste. Interpretarile moderne ale teoriei
confidentialitatii permit incalcarea acesteia, justificarea unei astfel de actiuni divulgatorii bazandu-se pe
ideea ca nici un drept nu este absolut, atat timp cat şi cel care beneficiaza de acest drept incalca alte
norme şi poate provoca daune celor din jur sau lui insusi. în nursing se pune un accent deosebit pe
ABUZUL dezvoltarea şi educarea
cf. DEX: Provine principalului
din abus atribut
(fr.), abusus (lat.) al
şi comunicarii şi anumeaascultarea.
presupune încălcare legalităţii, desemnând concret o
faptă ilegală. Există mai multe tipuri de abuzuri, fiecare definit sub forma unui delict. Astfel putem
vorbi despre abuzul de putere reprezintă un delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale.
Abuzul de încredere reprezintă o formă de înşelăciune care constă din însuşirea ilegală, înstrăinarea
sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare. Abuzul de drept este
un delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
AUTONOMIA cf. DEX: Provine din autonomie (fr.), autonomia (lat.) şi reprezintă dreptul (unui stat, regiuni,
naţionalităţi sau minorităţi naţionale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o
putere centrală. Este acea situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în
acţiunile sale.Autonomia derivă din cuvântul grecesc autos (= siguranţă) şi normos (= lege, regulă),
adica lege sigura. În discursurile contemporane are înţelesuri largi, incluzând drepturile individuale,
intimitatea şi alegerile. Autonomia necesită abilitatea de a alege singur, fără constrângeri externe.
RESPECTUL cf. DEX: Cuvântul respect provine din respect (fr.), respectus (lat.) şi presupune o atitudine sau
PENTRU sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva. Respectul
PERSOANĂ este aşezat la baza activităţii practice, fiind în strânsă corelaţie cu principiile de autonomie, de
beneficiu, de a nu face rău, de dreptate sau justiţie. Respectul faţă de ceilalţi înseamnă amabilitate
faţă de cei din jur, bune maniere şi să spui ceea ce simţi fără să jigneşti. Este o stradă cu două sensuri:
ca să fii respectat, trebuie să respecţi. Însă nu trebuie să uităm nici o clipă că respectul se câştigă, iar
a-l respecta pe cel de lângă tine presupune să nu îi permiţi orice, oricând, oriunde. Limitele sunt
foarte importante în relaţiile interpersonale. Respectul pentru oameni desemnează, de fapt, dreptul
persoanei la autodeterminare sau autonomie, capacitatea de a decide singur.
INFORMARE ŞI cf. DEX: Informarea provine din informer (fr.), informare (lat.) şi se defineşte prin a da cuiva informații
CONSILIERE despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut, a înștiința. Consultare provine din consulter (fr.),
consultare (lat.) şi se defineşte prin acţiunea de a întreba, a cere o părere, un sfat sau a lua avizul unei
persoane autorizate. Cu alte cuvinte este acţiunea ce presupune a cerceta, a examina un text, un
izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. Pacienţii trebuie să aibă posibilitatea de a lua
decizii informate referitoare la tratamentul şi îngrijirea de care au nevoie pe baza unor informaţii
bazate pe dovezi. Aceste decizii trebuie recunoscute ca parte integrantă a procesului decizional.
Informaţiile verbale trebuie completate cu materiale scrise şi/sau materiale audiovizuale, inclusiv
informaţii despre alte opţiuni. Trebuie indicate grupuri de sprijin ce activează în domeniul îngrijirii.
DATORIA cf. DEX: Reprezintă obligaţia legală sau morală faţă de una sau mai multe persoane. Datoria necesită
abilitatea de a face bine şi de a stimula actele lor benevole cum ar fi bunătatea, drăgălăşenia şi
afecţiunea. Confidenţialitatea este un principiu care se referă la intimitate.
ADEVĂRUL / cf. DEX: Provine din vērum (lat.) probabil într-un compus de tipul ad de vērum sau davvero (it.), de
VERACITATEA veras (sp.) şi reprezintă concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, veridicitate.
Este obligaţia de a spune adevarul şi a nu minţi în cadrul îngrijirilor de sănătate. Veracitatea
reprezintă obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între asistentul medical şi
pacient trebuie să se bazeze pe adevăr.
SUPERVIZAREA cf. DEX: Provine din superviser (fr.) şi presupune a controla şi revizui din nou. Este un mecanism
eficient de
formare a practicienilor din profesiile de sprijin şi poate conduce la creşterea calităţii serviciilor, dar şi
a calităţii vieţii profesioniştilor expuşi la stresul major de a aborda persoanele aflate în suferinţă. Este
considerată o etapă aproape obligatorie pentru profesioniştii exigenţi. La nivel individual sau colectiv,
este o formă de formare continuă şi de autocontrol al calităţii, prin concentrare asupra evoluţiei
practicii acestuia. Avem trei tipuri de supervizare despre care trebuie să vorbim:
 Supervizare administrativă –presupune promovarea şi menţinerea unor standarde ridicate de
muncă, coordonarea şi adecvarea practicilor profesionale cu politicile interne instituţional

6
 asigurarea unui cadru profesional uşor de condus. Principala preocupare este referitoare la
corectă,
eficienţă şi adecvata implementare a politicilor şi procedurilor. Principalul scop este
2
asigurarea aderenţei la politica şi procedura internă promovată pentru profesionişti .
Supervizorul, este mandatat să supravegheze munca supervizatului, adică se asigură de faptul că
politica instituţiei este implementată, aplicată, ceea ce presupune, evident o funcţie de control şi,
în paralel, responsabilitatea de a capacita supervizatul pentru a-şi atinge un maxim de randament
3
profesional .
 Supervizare educaţională – dezvoltarea educativă a fiecărui membru al unei echipe profesionale,
într-o manieră calculată, astfel potenţând întreaga resursă de auto-realizare a persoanei şi de
descoperirea a posibilităţilor de eficentizare profesională. Principalul scop este de a disipa
ignoranţa şi a dezvolta aptitudinile şi abilitatile. Supervizaţii pot fi ajutati astfel:
- să înţeleagă clientul mai bine;
- să conştientizeze mai bine propriile reacţii şi răspunsuri faţă de client;
- să înţeleagă dinamica interactiunilor profesionist-client ;
- să înţeleagă maniera proprie de interventie şi consecintele acestora;
4
- să exploreze căi diferite de a lucra cu un client intr-o situatie similară .
 Supervizare suportivă – mentinerea unor relaţii de muncă în armonie şi culivarea unui spirit
5
de coeziune . În supervizarea suportivă, principală preocupare este satisfacţia profesională şi
morală a angajatului. Angajaţii sunt percepuţi în ipostaza de a se confrunta cu o varietate de
agenţi stresori corespunzători locului de muncă care, în afara unui ajutor care să-i ajute să
depăşească aceste situaţii, îi pot afecta într-un mod foarte serios şi poate conduce la
implementarea unor servicii mai putin
CARITATEA satisfacatoare
cf. DEX: Provine dinpentru clienţi.
charité (fr.), Pentru
caritas profesionist este,
(lat.) şi atestă o în ultimă miloasă,
atitudine instanţă, filantropică,
o problemă plină
de burn-
de
generozitate faţă de cineva. Soră de caritate este acea soră de ocrotire, infirmieră. Reprezintă un act
de bunătate/ milă creştină faţă de cei aflaţi în nevoie în general şi în stare de sărăcie îndeosebi.
La origini se află preceptele morale promovate de către toate marile religii (Judaism, Creştinism,
Buddhism, Islam) – dragostea faţă de Divinitate manifestată prin dragostea faţă de aproapele tău.
Activităţile caritabile au caracterizat dintotdeauna unul din rolurile jucate de orice religie, ele fiind
prezente încă din antichitate, şi constau în ajutorarea celor infirmi, bolnavi, săraci/ dezavantajaţi cu
alimente, îmbrăcăminte, adăpost şi îngrijire medicală în aşezăminte special amenajate pentru aceştia
fie de către cei mai bogaţi fie prin grija unor comunităţi sau a instituţiilor religioase. Filantropia
reprezintă de asemenea, o atitudine şi acţiunea de ajutorare a celor aflaţi în nevoie, însă este puţin
mai cuprinzătoare decât acţiunea caritabilă, având în unele cazuri drept scop promovarea/ asigurarea
bunăstării indivizilor.
Acţiunea caritabilă/ filantropică a suferit transformări importante odată cu trecerea de la statul
6
spectator la statul providenţă . În secolele XVIII-XIX găseşte statul “surghiunit de către burghezie în
7
rolul de spectator” şi puţin mai târziu statul îşi asumă şi rolul se jandarm pentru a păstra ordinea ca
un bun ce privilegia pătura celor bogaţi. Apare însă o libertate anarhică ale cărei inconveniente
determină trecerea statului în rolul de arbitru, ceea ce presupunea faptul că el “îi alină pe răniţi şi
opreşte braţul care loveşte prea tare. În această funcţie de patronaj, asistenţa oficializează caritatea,
fără a-i modifica prin aceasta spiritul. În ospicii, spitale publice sau orfelinate, statul se substituie
8
ordinelor religioase pentru a asigura supravieţuirea celor nevoiaşi” . Treptat, acţiunea caritabilă/
filantropică este puternic dublată de noile acţiuni ale statului tutore şi, după cel de-al doilea război
mondial, ale statului providenţă, crsistalizat în statul bunăstării sociale.
RESPONSA- cf. DEX: Cuvântul responsabilitate provine din responsabilité (fr.) şi reprezintă obligația de a efectua
BILITATEA un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele. Cuprinde
totalitatea competenţelor profesionale şi atitudinilor etice impuse practicienilor unei profesii şi este o
autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Fiind conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune,
înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate consecinţele. Asistentul medical are
responsabilităţi individuale, de grup precum şi specificului unde lucrează. El îşi desfăşoară activitatea
în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii de parteneriat şi solidaritate profesională,
complementaritate. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei profesiei cât şi buna
colaborare pentru realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacţia profesională. Există patru
responsabilităţi esenţiale ale asistentului medical:
 promovarea păstrării sănătăţii; prevenirea îmbolnăvirilor şi restaurarea sănătăţii;
 inlăturarea suferinţei.
Nursele au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:
 să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;
 îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea, naţionalitatea,
resursele financiare ori convingeri etice;
 să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care ei şi familia lor
să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi au înţeles
tot;
 să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;
 să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi tratamentului;
 să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau
experimente, fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor;
 pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa fel
încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt
nevoile de bază.
Legislativ – asistenta medicală are datoria de a:
 promova ce e cel mai bine pentru pacient;
 se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate;
 proteja drepturile pacientului.
Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte :
 standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor, rezultatelor,
planning;
 standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, colaborare, etică, educaţie,
SIGURANŢA Se referăutilizarea
la faptulresurselor,
că aceştiacercetare,
nu trebuieperformanţă, evaluare.
să fie supuşi unor riscuri inutile sau potenţiale aferente
PACIENŢILOR îngrijirilor medicale. Această problematică este în vizorul Uniunii Europene. Studii recente au arătat
că, într-un număr din ce în ce mai mari de ţări, erorile medicale survin în aproximativ 10% dintre
cazurile de spitalizare, deşi se întâmplă evenimente neprevăzute în toate unităţile unde se acordă
asistenţă medicală, inclusiv îngrijire primară, secundară, îngrijire acordată în cadrul comunităţii,
asistenţă socială şi privată, precum şi în cazul îngrijirilor legate de afecţiuni cronice sau acute.
Siguranţa pacienţilor constituie unul din punctele prioritare ale agendei politice europene. În 2005,
statele membre au creat un mecanism pentru abordarea problemelor legate de siguranţa pacienţilor
ca o prioritate în domeniul asistenţei medicale. A fost instituit un grup de lucru la nivelul Grupului la
nivel înalt pentru servicii de sănătate şi asistenţă medicală, prin intermediul căruia Comisia
Europeană urmăreşte să faciliteze şi să sprijine statele membre în activităţile lor. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (în special, prin intermediul Alianţei Internaţionale pentru Siguranţa
Pacienţilor), Consiliul Europei, OCDE şi Asociaţiile europene ale pacienţilor, medicilor, asistenţilor
medicali, farmaciştilor, stomatologilor şi spitalelor sunt, de asemenea, membri activi ai acestui grup
JUSTIŢIA de lucru.
cf. DEX: Provine din justice (fr.), justitia (lat.) şi desemnează totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-
un stat. Se defineşte, totodată, sub forma ansamblului legilor şi al instanţelor judecătoreşti şi a
sistemului de funcţionare a acestor instanţe. Este una dintre formele fundamentale ale activităţii
statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de
lege.
RELAŢII DUALE / cf. DEX: Cuvântul relaţie provine din relation (fr.), relatio (lat.), Relation (germ.) şi desemnează
MULTIPLE legătură
între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. Relaţiile interpersonale sunt raporturi
complexe care se stabilesc datorită interacţiunilor dintre indivizi în viaţa cotidiană. Aceste relaţii se
dezvoltă numai în cadrul unui grup (familie, colectivul de muncă, colectivul de elevi, etc.) fiind
influenţate de anumiţi factori. Omul poate intra în contact cu ceilalţi semeni prin intermediul
limbajului.
Sunt acele relaţii sociale reificate şi integrate sunt incluse în conştiinţa în forma reificării acesteia. în
practica nursingului, în asistenţa psihiatrică fundamentarea relaţiilor de încredere reprezintă un
deziderat. O deosebită importanţă o au relaţiile interpersonale prin efectele pozitive transpuse printr
- o mai bună cunoaştere şi autocunoastere şi o mai bună organizare a propriei vieţi şi activităţi prin
compararea şi raportarea cu alţii. Relaţiile interpersonale nu trebuie şi nu pot fi intemeiate decât pe o
apreciere corectă, obiectivă a capacităţii fiecăruia. Colaborarea impune dezbaterea problemelor în
SECRETUL scopul
cf. DEX:rezolvării
Cuvântullor, respectând
secret provineopiniile celorlalţi,
din secret dreptul(lat.)
(fr.), secretus fiecăruia
şi se de a -şi expune
defineşte punctul
prin ceea de se
ce nu vedere.
știe,
PROFESIONAL nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină Secretul profesional
este obligatoriu şi se traduce prin acea informatie care este adusa la cunostinta în cadrul anumitor
activităţii printre care se numără, în primul rând meseriilor din domeniul sănătăţii şi al bunăstării
sociale: medicilor, farmaciştilor şi asistenţilor medicali şi sociali, dar şi avocaşilor, notarilor sau
funcţionarilor publici. Informaţiile care nu conţin nici un nume concret, nici un detaliu, ci permit doar
o descriere în termeni generali, nu fac parte din secretul profesional. Informaţiile, datele sau
documentele deţinute de o persoană în virtutea profesiei sau funcţiei, referitoare la viaţa intimă,
sănătate sau orice alta situaţie cu privire la o anumită persoană, sunt secrete profesionale. Sper
exemplu, următoarele informaţii pot fi considerate secrete profesionale: tot ce se aduce la cunoştinţă
în mod explicit sau tacit persoanei de încredere; toate informaţiile văzute sau auzite; informaţii
referitoare la terţi, secretele de fabricaţie, cum ar fi formulele unui medicament. Secretul profesional
este permanent, chiar şi atunci când relaţia de încredere sau contractul de muncă este terminat. În
consecinţă, în cazul medicilor sau personalului auxiliar din domeniul sănătăţii, obligativitatea acestuia
se menţine pe toată durata tratamentului şi chiar după decesul pacientului.
INTEGRITATE cf. DEX: Provine din intégrité (fr.), integritas (lat.) şi reprezintă calitatea de a fi întreg, intact, fiind
sinonim cu cinste, probitate. Un om integru este un om care ţine la principiile sale, nu este
părtinitoare atunci când evaluează cazuri în care este implicat (direct sau nu). Este un om necorupt,
care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind probitate. Două sensuri etice ale integrităţii. Ca
atribut al caracterului, integritatea este conceptualizată ca o virtute, ca fiind expresia unui anumit tip
de trăsături caracteriale. Ca faţetă a autonomiei şi demnităţii persoanelor, „acţionează întotdeauna
astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta, cât şi a altora, întotdeauna ca scop în sine, şi
niciodată numai ca mijloc (I. Kant), fiecare fiinţă umană având o demnitate (un statut moral) ca fiinţă
umană; cu alte cuvinte, este un întreg de sine stătător. Ca virtute a caracterului, integritatea ţine de
domeniul psihologiei morale, fiind o virtute are valoare morală doar în contextul unui caracter moral
armonios. Înrudirea lexicală integritate-integralitate nu este întâmplătoare. A fi o persoană integră
presupune a acorda altora prezumţia de integritate.
COMPETENŢA cf. DEX: Cuvântul competenţă provine din compétent (fr.), competens (lat.) şi se traduce prin faptul
PROFESIONALĂ de
a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează. Poate fi o persoană, instituție
etc. care protejează sau un dispozitiv, sistem tehnic etc. ce servește la protejare. Specialistul trebuie
să-şi menţină nivelul de competenţă pe tot parcursul carierei sale profesionale şi să nu efectueze
decât lucrările pe care el însuşi sau societatea comercială din care face parte le poate realiza cu
PROTECŢIA competenţă
cf. profesională;
DEX: Cuvântul protecţie provine din protection (fr.), protectio (lat.) şi defineşte o persoană care
CLIENTULUI este bine informată într-un anumit domeniu, care este capabilă, este în măsură să judece un anumit
lucru. Este de datoria fiecărui membru al echipei de îngrijire să protejeze proprietatea şi interesele
pacientului, drepturile sale şi integritatea fizică a acestuia. Membrii echipei de îngrijire nu vor accepta
angajamente care să contravină acestui principiu sau care să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor
individului şi cetăţeanului. În acest scop echipa de îngrijire se angajează:
 să protejeze drepturile şi reputaţia pacientului, chiar şi atunci când nu are aceste
obligaţii,
 atrăgând atenţia pacientului asupra oricăror încălcări sau potenţiale încălcări a acestor
drepturi,
constatate incidental în activitatea membrilor echipei de îngrijire;
 să recomande pacientului să contacteze şi să angajeze experţi sau specialişti atunci
când interesele sale necesită aceste servicii;
 să promoveze înţelegerea tehnologiei şi a aplicării adecvate a acesteia;
 să se angajeze în realizarea unor proiecte numai dacă dispune de calificarea adecvată,
obţinută prin
instruire sau experienţă şi numai după ce a informat clientul de nivelul calificării şi instruirii
CINSTEA cf. DEX: sale;
Provine din čĩștĩ (sl.) şi defineşte calitate morală și sentimentul demnității, dreptății și
conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului, derivând dintr-un caracter onest, din
probitate, integritate. Este de datoria fiecărui membru al echipei de îngrijire:
 să nu accepte comision sau remuneraţie, direct sau indirect, de la mai mult de o persoană
interesată de un serviciu, fără acordul tuturor părţilor interesate, de la contractanţi sau de la
alte părţi al căror echipament sau suport sau ale căror servicii au fost recomandate pacientului
său;
 să dezvăluie pacientului său, într-un interval de timp rezonabil, informaţii în măsura în care
nu prejudiciază interesele altei persoane sau nu îşi prejudiciază propriile interese comerciale,
orice alte interese care ar putea concura sau afecta starea acestuia;
 să nu permită ca un interes de orice fel să-i afecteze conduita privind serviciile de îngrijire;
 să nu aibă un comportament neloial, necolegial sau incompatibil cu codul etic sau care aduce
atingere imaginii profesionale;
 să nu ofere sau să accepte mită, precum şi să nu utilizeze alte metode indirecte prin care s-ar
ALIANŢĂ Îngrijireaoferi sau accepta
medicală mită (ex.
poate părea sponsorizări,
o profesie contribuţii
grea pentru că e caritabile);
provocatoare, cere multa spontaneitate,
TERAPEUTICĂ imaginatie, atentie. Niciodata nu stii ce "bagaj" are cu el un pacient. Nu poti sa te astepti la ceva, te
astepti sa vina cineva, dar nu stii mai nimic despre problema lui. Şi oamenii spun multe despre ei,
uneori chiar lucruri care ar putea soca anturajul, lucruri tainice, povesti adevarate sau nu. Atunci când
se angajeaza în procesul terapeutic, profesionistul urmăreşte să formeze aliante functionale cu
fiecare dintre membri familiei pentru ca acestia sa se simta intelesi şi acceptati, iar punctul fiecaruia
de vedere să fie luat în considerare şi ascultat intr-un cadru neutru şi securizant. In timpul construirii
genogramei se contureaza şi se consolideaza alianta terapeutica, favorizind legaturile de suport
emotional cu fiecare membru în parte, dar şi cu grupul ca intreg.
Solicitarea de informatii necesare pentru construirea genogramei ofera totodata oportunitatea
membrilor de a revedea obiectiv propria istorie de viata şi trecutul comun, ceea ce le faciliteaza
9
exprimarea emotionala intr-un mediu necritic şi neacuzator9 .
CONTRACTUL Contractul terapeutic este constituit din solicitarea ajutorului de către pacient, impreună cu
TERAPEUTIC angajamentul acestuia de a plăti pentru serviciile primite şi de a respecta cadrul terapeutic, precum şi
orice alte condiţii puse de echipa de îngrijire şi acceptate de pacient la începutul intervenţiei, pe de o
parte, şi angajamentul membrilor echipei de îngrijire de a furniza servicii de calitate şi de a respecta
demnitatea, independenţa şi confidenţialitatea clientului, pe de altă parte.
CONSIMŢĂMÂN Consimţământul pacientului constituie fenomenul cel mai pregnant al respectului drepturilor omului,
T INFORMAT deoarece în orice circumstanţe înainte de a se încrede în echipa de îngrijire, pacientul doreşte să fie
informat şi să decidă.