Ion - Liviu Rebreanu -caracterizare personaj-

iunie 17, 2017

                      Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului
si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase,
prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea
personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
                      Opera literara "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social,
interbelic si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi
specifice. O prima trasatura este ilustrarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hora,
hramul bisericii, nasterea, nunta sunt aspecte importante din viata unui om, romanul
"Ion" avand aspect de roman monografic. O alta trasatura este prezentarea veridica a
realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George Bulbuc si Ion,
bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si o lume in care
taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic.
                     Din punct de vedere social, Ion reprezinta un taran sarac din societatea
satului Pripas, societate in care pozitia sociala este dictata de avere. Acesta doreste sa
isi depaseasca pozitia sociala in care se afla. Se pare ca Ion reitereaza destinul tatalui
sau, Alexandru Glanetasu. care si-a luat nevasta cu avere, insa a risipit-o. Destinul lui
Ion este deja prestabilit, ii este dat sa ramana sarac, iar de accea cand va incerca sa isi
schimbe destinul acesta va sfarsi tragic. Psihologia personajului este dezvaluita de
caracterul slab si de obsesia care ii dicteaza viata. Ion este obsesiv in dorinta sa de a
avea cat mai mult pamant. Acesta isi dezvaluie caracterul de manipulator, profitand de
slabiciunile Anei pentru a ii lua pamanturile. Ion are o existenta situata in afara moralitatii.
Acesta recurge la gesturi necinstite pentru a-si atinge scopurile, batjocorind-o pe Ana si
impingand-o la spanzuratoare.
                    Principala sa trasatura este iubirea pentru pamant. O prima scena
semnificativa se afla in capitolul "Zvarcolirea", cand Ion, aflandu-se la cosit. contempla
holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Cu o privire insetata cuprinde lotul familiei si
simte nevoia sa il imbratiseze. Contemplarea pamantului ii ofera personajului stari
contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O a
doua scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea". Aceasta este o scena
memorabila care prezinta relatia taranului cu pamanul sau. Ion primeste pamanturile lui
Vasile Baciu legal. Este primavara si merge pentru prima oara sa le vada, deoarece
"dragostea lui avea nevoie de inima mosiei". I mijlocul delnitei, protagonistul de apleaca
si saruta pamantul, simtind un fior rece ametitor. Implinit, Ion isi vede puterile
hiperbolizate: "se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme".
                  Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul
reda un pronume personal de persoana I, noi, exprimand astfel conditia tuturor taranilor
din acea vreme.
                  Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a
carui unica dorinta este averea. Desi o iubeste pe Florica, Ion o ia la joc pe Ana, datorita
averii sale. Ana ii este promisa de catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran bogat.
Pentru a ii pamanturile, Ion o lasa insarcinata pe Ana fiind nevoiti sa se casatoreasca. La
nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana
decide sa se sinucida. Nici moartea Anei, nici cea a fiului sau nu il opresc pe Ion din
vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, il omoara pe Ion, este arestat, iar
averea lui Ion revine bisericii.
                 Structura romanului este simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul
prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se pastreaza si la nivelul
planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta aspecte din viata unor familii
din medii sociale diferite: taranii si intelectualii. Procedeul prin care se face trecerea de la
un plan la altul se numeste tehnica narativa a alternantei.
                Conflictul este, in principal, exterior, de natura sociala, declansat intre taranii
instariti si taranii saraci, prezentat de altfel inca din scena horei din incipit: de-o parte
stau taranii instariti, iar de alta parte stau cei saraci. In centrul acestuia se afla conflictul
principal declansat de dorinta lui Ion de a avea cat mai mult pamant, considerand ca o
data cu acesta se va bucura si de bunastare si respect din partea celorlalti. Exista si un
conflict interior manifestat la nivelul personajului principal, in sufletul caruia se da o lupta
intre patima iubirii si patima pamantului, intre dragostea pentru Florica cea frumoasa, dar
saraca si Ana cea bogata, dar urata.
                In opinia mea, Ion este un personaj exponential pentru lumea taraneasca
datorita instinctului de posesie a pamantului. El este un personaj tragic, nu numai prin
setea devastatoare pentru inavutire, ci si prin faptul ca este pus sa aleaga intre doua
aspiratii la fel de importante pentru implinirea lui ca om, fufletul lui fiind sfasiat intre glasul
iubirii si glasul pamantului.