Topârceanu

arnă

mărgăritare
ormit...

e solitare
neclintit,
morezii
he la fereastră,
ra zăpezii
lor albastră.

a tristă-mbracă
mnoroase,
promoroacă
i peste case.
me ca din basme
elinare -
ea de fantasme
bizare.
de cărbune
lonadă
uri negre pune
zăpadă,
gile cochete
mură anină, -
de buchete
ă-n lumină.
e-n ramuri goale
ă le scuturi,
petale,
r de fluturi...

e zăpadă,
ătare
se pe stradă,
udat răsare...
asuri multe,
lui mătănii.
tă s-asculte
a sănii.
resare,
şoptind grăbit -
-o taină mare
hipuit...
din poveste
-ncet, şi iar
fără veste
un felinar.

mureşte, -
at acum...
g priveşte
este drum:
.. pomi în floare...
uminată...
de ninsoare...
a altădată!

ău trecute
a-i trudită,
e păsări mute
părăsită:
gheaţă rece,
ara trece
ne-mi petrece...
it în foc,
vut noroc!
vut noroc..."

at, se curmă.
nd în stradă,
sând în urmă
e zăpadă.