Topârceanu

i greier mic

i zgribulite,
drenţuite,
deodată,
întunecată.

şi zăludă,
tura udă
chi de ciumafai, -
tură de ciudă,
departe
evantai
,
te,
ă,

de la munte,

e pe vale
n văgăuni,
e pe câmpuri
în cale
ecăciuni...

stă, la urcuş,
i de humă
eieruş,
muiat în tuş
udrat cu brumă:

c-o să mai vii

ăciun,
i eu s-adun
t de mică,
împrumut
ea furnică,
i dă niciodată,
e lumea toată
s şi i-am cerut...

as sfârşit
picioruş,
s-a isprăvit...

necăjit!