CORNEL DIMOVICI

Bucuregti, Str. Smochinului nr. 8, sector

cod pogtal 014606, RomAnia
l, UMBRA
Difuzare / distribulie carte: tel/fax: 021 348 1474
mobil: 0733 l3l 145, 0728 084 802
CRUCILOR
e-mail: difuzar e@edituraeikon.ro
DE FIER
Redaclia: tel 021 348 1474
mobil: 0728 084 802, 0733 L3l145
e-mail: contact@edituraeikon.ro
web: www.librariaeikon.ro

Editura Eikon este acreditatl de Consiliul Na]ional

al Cercetirii $tiin{ifice din invillmAntul Superior (CNCSIS)

Descrierea CIP este disponibili la Biblioteca Nalionali a RomAniei

ISBN: 978-60 6-7 tl -896-4

Tehnoredactor: Mihlill Stroe

Editor: Valentin Ajder EKoII

Bucureqti, 2018
 CORNEL DIMOVICI

Poate... in alti diiecgie ? insi umbrele lungi ale ,,Crucilor de Cuprins

fier" l-au hiituit prin viagi, prin timp gi spaEiu...
Ar fi vrut si uite totul: cine era, de unde venea... $i, de
fapt, areusit! ,,Crucile" lui blestemate s-au dizolvat in neant.
S-au topit. Pur 9i simplu, nu mai existau! $i iar se mingea: de
fapt, nu a uitat nimic ! Se prefXce a ci a uitat ! Plcatele vie gii lui
erau doar umbre neclare, nesigure, relative, depersonalizate
care se topeau intr-un cer, intr-un spagiu infinit 9i schimbi-
tor, furat, sedus gi nelinistit de ceaga timpului...

226
 2oo6.. Undeva in Florida

Viaga lui, marea lui aventuri, se apropia de sfbrsit. Poate

nici nu a fosc o mare aventuri, insi a fost aventura lui. Acum
era ugurat. Nu din cauza durerilor... Cu ele s-a aranjat, in-
tr-un fel. Nu mai avea niciun chef Uitase de frici, de obsesia
urmiririi, 9i totul devenise plictisitor. Viara asta monoroni,
reglementatd, fdrl rensiuni, fhri surprize, flrdpliceri 9i firi.
i nebunii, aceasti yegetare fi.ri sens, intre somn si mAncare si
iar intre mAncare gi somn, il obosea. Asa ci, aceasti cavalcadl
spre imperiul morgii, fbri sperange.in rai, cer si alre chestii,
era o mAntuire...
.Je ne regrete rien'] ca atunci, in clubul acela mic gi siri-
cicios, in Paris, in orasul dragostei, cAnd micuta cAntireati isi
sf\ia din trupul 9i din inima ei durerea.
Morfina, splendida morfini, buni si generoasi gi loiali,
incepu, in sflrgit si acgioneze ; se fhcea lumini, o lumini au-
rie gi veseli, durerile se topeau treptat, pe nesimtite, lisAnd
doar o presiune ciudati, amard, dulceagi, ceva, o senzatie
nedefiniti. $tefan era eliberar, mai bine spus uitar, cel pugin
deocamdati, p€ntru un timp dererminat si totusi relativ, de
durerile astea permanente, bestiale, incipitAnate 9i sfAsietoa-
re care ii micinau si ii striveau vezica si uretra... Cateterul
nu mai sfredelea atAt de fierbinte, amar, umed, animalic si
treptat, arsurile se potoleau...
 CORNEL DIMOVICI
El contempla oceanul, conturul estompat, incegogat al
valurilor gi cilitorea, zbura, din ce in ce mai curajos, mai orb
gi mai nevinovat, spre plaiurile 9i timpurile copiliriei gi tine-
regii, in ,,T-ara vinurilor", acolo, intre dealurile transilvane gi
cele doui TArnave, in orlgelul acela ireal, unde el, cu foarte
mulgi ani in urml, a pirisit totul, pe el insugi 9i, de fapt, o
viagi, o existengi; gi acum, pierdut in aceasti solitudine cos-
mici, crispat 9i inicrit, in aceasti anticameri a iadului, dorea,
iube pitimas himera, visul schizofrenic 9i voia neapirat si se
a s-au instrlinat. Ei, toti trei, s-au schimbat, s-au transformat,
inroarcl, acum, imediat, deznidijduit, umil gi smerit, stiind
ci va muri si cI nu va mai cilitori niciodati 9i nici unde...
Poate, doar intr-un crematoriu si pe urmi in purgatoriu sau
direct in iad. insi acum, in aceasti fracgiune de secundi, el s-a
intors, s-a intors in aceste meleaguri ale copiliriei, in aceasti
gari a visurilor gi a iluziilor pierdute, in ace asti patrie tridati,
pe care el, de-o vegnicie, de sute de ani (sau erau numai zeci ?)
o uitase. Se mingea din nou. Ca intotdeauna. S-a mintit pe el
insugi, mereu, orb, naiv 9i inclplginat. $tefan a trebuit si se
minti. intotdeauna! Ca si supravieguiasci. Torul a fost doar
un joc capricios gi nebun! $tefan a trebuit si imbitrAneasci
9i si miroasi izul mortii, ca si ingeleagi ci totul, adici viaga
lui, scurti sau lung5., de fapt, o piciturl, cu toate luptele gi
sperangele, pasiuni riscolitoare si iluzii, cu toate satisfacEiile
gi umilingele, a fost doar o opereti ipocritl 9i tristi. Nimic
altceva! Probabil asta este soarta tuturor. Sau a multora...
Soarta celor care au impledt visuri de aur gi de diamant si
au triit intr-o betie veseli ori 9i-au inchipuit ci triiesc, nu se
deosebegte, de fapt, de viaga neajutoragilor, care nu puteau si
incropeasci idealuri sau nici nu aveau curajul si viseze...
De undeva, din casi sau din grldine sau probabil din cer,
UMBRA CRUCILOR DE FIER
se rostogoleau, se imbulzeau voci, voci de femei. El nu le mai
recunostea. Tiebuie si fi fost vocile Margaretelor, Margarete-
le lui dragi, cea mici si cea mare. Probabil... Ele
distrau, igi
se
povesteau ceva vesel si rAdeau. $tefan era departe. Departe,
foarte departe de acest univers trecitor;i de Margaretele lui...
El le iubea... incl. Sau, de fapt, de ce nu? Degi, in ultimii ani
(zeci? - din nou aceasti. relativitate blestemati!), incet, pe
nesimtite, au alunecat in direcgii, in sensuri diferite si cumva,
erau altfel... Brusc, cumva din ceati, se strecuri din nou in-
trebarea: cum de fusese mereu inconjurat de atAtea Margare-
te ? Pe mama o chemase Margareta, pe bunica, pe sora lui... Si
cAndva, a intAlnit-o pe cea mai frumoasi Margareti din viaga
lui, cu valuri interminabile de pir auriu si ochii aceia albastri
ca cerul dupl furtuni, gi pe fata lor au botezat-o Margareta.
Nenumirate Margarete, mitusi 9i verigoare zilceau rispAndi-
te prin cimitirele tansilvaniei. lara Margarerelor...
$i Margaretele lui se distrau. RAdeau, hohoteau. Proba-
bil in gridini... $tefan se bucura. El le iubea pe amAndoui,
disperat 9i deznidijduit, sS.lbatic gi trist, aga cum iubqri gi
urigti atunci cind cunosti sentinga definitivi ;i clnd grii ci
totul a trecut gi ci trebuie si mori 9i nu mai existi nicio san-
sI, nicio alternativl si niciodati n-o si mai intAlnegti iubirea.
A fosc asta iubire, dragoste? Poate numai intAmplare, dor de
normalitate si putini cilduri, familie... Soarri, destin? $te-
fan a fost indrlgostit, a dorit-o, avisat-o gi s-a trezit in bragele
ei... Pe amAndoui le-a iubit! Le-a iubit nebun si blestemat,
flri scipare... Si totusi, in decursul anilor s-au instriinat, s-au
indepirrat gi pe nesimtite, discret, au aterizat in alte lumi,
vorbeau limbi dlferite si nu mai puteau comunica, triiau in-
 CORNEL DIMOVICI
tr-un fel de labirint sau hotel cu zecisau sute de camere goale
si se intAlneau din ce in ce mai rar, parcl intAmplitoa cumva
stingheriEi pentru ci nu aveau ce s1-9i spuni... Poate el a fost
cel care nu a avut niciodati timp. Poate! Si mereu graba asta
blestemati! $tefan era din ce in ce mai apisat de aceasti sin-
guritate ciudati, in casa lui, cu cele doui femei iubite si cu
anii, nevoia de a vorbi, de a povesti il sufoca, il coplegea din
ce in ce mai brutal. insi cumva, nici el nu mai avea timp sau
curaj sau pur gi simplu nu putea. Se simtea intimidat, slab,
ca un copil ne ajutorat. Nevoia arzltoare de a vorbi il obse-
da, il chinuia, era mai mult decAt un capriciu, el trebuia si se
spovedeasci, si povesteasci despre osinda si blestemul care
il apisau, despre fantomele care il insogeau ziua gi noaptea,
despre crucea pe care o tdra cu greu, despre mizeriile care il
chinuiau gi totugi le cira cu el, umilit 9i indArjit, trist, bitut
si totugi plin de speranqi. El trebuia si vorbeasci, el voia, el
dorea eliberarea de umbrele 9i de stafiile care il urmireau,
el cluta salvarea, mAntuirea. Cu anii, a ingeles ci dialogul,
comunicarea intre oameni era o chestie foarte complicati:
oamenii vorbeau, discutau cu plicere gi cu pasiune gi chiar
dacl aveau ceva de spus, nu puteau si explice, dar vorbeau
mai departe 9i cuvintele EAgneau si zburau pe lAngi urechi 9i
nu ajungeau in creier. El trebuia sl se elibereze, si vorbeascl
despre cogmarurile ;i umbrele, despre plcatele 9i crimele lui,
despre anii in SS gi in Legiunea striini, in serviciul spionaju-
lui sovietic, despre agentul uitat 9i despre ,,adevirul" lui, care
poare nici nu exista... Totul se amesteca. Brutal! $i limbile...
GAndea in limba materni pe care o uitase sau in germanl?
in engleza americani? Cascade... Desigur, Niagara... Nu, el
nu gAndea in englezi. El i9i amintea, isi vedea viata, acum,
UMBRA CRUCILOR DE FIER
toati aiureala in germani. Nu! Era maghiara! Sau torusi era
romAna? Sau franceza? Nici el nu mai stia cine era si cine a
fost. insi incet, incer, credea ci a incepur si inteleagi ci in
viaga lui nu a existat nimic, absolur nimic, adevirat. A fost
acest joc, in definitiv, ceva ce se numeste viagi. A fost doar o
ruleti, o tragicomedie complicati, absurdi si grotesci. Hii-
tuir;i minat de fantome, halucinatii, cilSi gi rizbunitori. El
nu mai ingelegea nimic. Totul era atAt de amesrecar, imbulzit
si intunecat. Poate ci el insusi si-a imaginat si a produs aceste
cogmaruri impletite cu avenruri si toate dramele incetogate si
neverosimile. Totul era fictiune, culori silbatice, srrigitoare,
expresioniste, fbri inteles, amenintitoare. Stefan ar fi dorit,
arziltor gi pitimag, si clarifice , si discute, ar fi vrut si vorbeas-
cI despre iluzii si vise, despre minciuni, tridiri si blesteme!
,,Ce fel de iluzii? Ai rriit ru asa ceva?" Si ru zbori, re in-
vdrti, treaz, in jurul lumilor tale cu umbrele si himerele arti-
ficiale, stiind prea bine, ci totul a fosr doar fictiune, produsul
imaginatiei tale chinuite.
in urmi cu foarte mul;i ani (zeci sau sute ?), $tefan a pri-
mit de la Margareta cea mici., de ziua de nastere, o carte pos-
tali cu trandafiri rosii: ,,Dragul meu tati, nu te simti si.rac
pentru ci iluziile tale nu s-au implinit; cu adevS.rar siraci sunt
cei care n-au avut niciodatS. iluzii'l Oare a simgit atunci, fetita
aia mici, nemulgumirea lui, indoielile si tristetea? Se gAndea
des la aceste rAnduri si nu putea si le uite. Ea a interceprat cu
siguranti melancolia lui, produsi de copiliria lui rristi ;i sfi-
giati, pe care o clra in abisurile inrunecate ale sufletului. El igi
tAra crucea, ascunsi, camuflatl, in inima-i sfArtecatl si nu ca
ceilalci, pe umeri, la vedere. incercase de multe ori si vorbeas-
cI, si-gi explice aceste prlbugiri si dezamigiri, si povesceascl
 CORNEL DIMOVICI
aceste tr5.iri, aceste aventuri de necrezut, de neinchipuit. Voia
si se elibereze. CAndva, desigur in altl viagl, a apirut femeia
aceea cu ochii imengi, albastri (de ce oare toate femeile din
viaEa lui, din vietile lui, au avut ochi alba;tri si pirul blond?),
care il iubea nebun, isteric, si s-a impletit in el 9i in soarta lui
9i credea, obsedati, pitimagi, in talentul lui gi il provoca si
scrie, sL povesteascl ce a triit gi cum a triit, si descrie umiliri-
le 9i pribugirile, mocirla vietii lui. Ea era siguri ci el va reugi gi
ea il agtepta inci, cu siguranti, in oragul acela fabulos in care
s-au iubir. Srefan rAdea: idiot! Cum ar fi putur femeia aia mi-
nunati si-l agtepte pe el ? Tocmai pe el ? AtAEia ani ? Si de ce
oare l-a iubit ca o nebuni? Ce o fi cre fi? Ce sperange gi'o fi
pus in el? De fapt, toate iubirile sunr nebune! A fost Berlin?
Sau Paris ? A fost, desigur, Paris. Acolo mai putea sI viseze.
De fapt, asta putea. Adici, erafurat, dus de visuri.
Chiar si in Vietnam, in paradisul acela blestemat, lasciv,
colorat gi incircat de mirosuri visa. $tefan nu a incetat nici-
odatl si viseze. Nici micar acum, cAnd murea sau se pregi-
tea si moarl, de fapt, era obligat, trebuia si se pregiteasci 9i
MOARTEA il lua treptat in posesie. $i cu timpul, pe nesim-
tite, iluziile au devenit neclare, palide, giunoase 9i cegoase 9i
s-au topit in neant. Au rlmas doar nigte umbre cu conturul
gters pe care Stefan, cu anii, le-a uitat si nu se mai gAndea la
ele.
Tiiise in copiliria lui, intr-un univers construit de el in-
susi, contradictoriu si artificial, in care se refugia si visa, chi-
nuit de doruri, sI cSlitoreasci pe miri gi oceane, spre con-
tinente misterioase, si scrie poezii si si joace teatru. SimEea
nevoia si evadeze, hiituit de sperange gi iluzii. Toti prietenii
lui din Blaj triiau, ca gi el, cu iluzii si vise nebune gi clocoti-
10
UMBRA CRUCILOR DE FIER
toare, smulse din literatura care le coplesea copiliria gi ado-
lescenta. Poate, cu anii, au renuntat 9i ei si mai spere, si mai
viseze 9i gi-au ingropat iluziile si sperantele. Sau poate, rotusi,
nu. Cine stia? Fetita lui dragi. nu a vorbit cu el, nu a discu-
tat, nu i-a povestit niciodati despre iluziile si visurile ei, pe
care, desigur, cI le avusese si ea ca togi copiii lumii. Sau poate,
totugi, a vorbit cu mama ei. Si tocmai acum, incertitudinea
asta il chinuia, il coplesea intr-un val de tristere. Nu putea
sI fie adevirat. Boala asta, cancerul, creierul atacac si poate
deja distrus. De fapt, Margaretele lui nu au avur niciodati
rimp. insi nici el. Sau foarte purin. Ele miturau intrebi.rile,
problemele din drum si amAnau rotul. ,,Pe mAine !" $i cum
rAdea micuga lui cAnd i-a povescir despre rizboi:,,Tu in SS ?
Si ai tras in soldagii americani? in soldagii nostri? Glumegti!
Faci bancuri! Inventezi! Lasi, vorbim altldati, cAnd nu vei
fi bIut...'i $i a rimas o glumi. CAteva cuvinre, ca niste frun-
ze miturate de vAnt. Si micuga nu l-a mai intrebar niciodari.
Viaga, aventurile si chinurile lui n-o interesau.
Cu timpul, pe nesimtite, deveni din ce in ce mai solirar,
insi credea in continuare sau isi imagina ci le iubea, poare
pentru ci lumea lui se atrofia, se micsora, devenea din ce in ce
mai siricicioasi 9i el era recunoscitor penrru harul, pentru
fericirea ci el putea inci iubi. in r.sr, nu mai rimisese ni-
mic. Nu mai avea nimic, pe nimeni: nici prieteni, nici rude...
Nici dqmani. A avut el cAndva dusmani ? $i cercul s-a inchis.
Acum, stiind ci moare, era fericir! Ciudat. Era intr-adevir fe-
ricit. impicat cu el insusi ;i ugurat. Nu mai avea chefde nimic.
De absolut nimic! Si nu regreta nimic. Ziceain pacul lui, in
casa lui, singur, solitar, uitat. Si gAndurile o ciurau pe mama.
Acum! in grabl. De fapt, el nu stia nimic despre mama lui,
11
 CORNEL DIMOVICI
nu gtiut niciodatl cine a fost ea, cum a triit, ce iluzii, ce vise
a buit si care si si ascundi in inima lui sfAsiatl si zdrencuiti.
au tulburat-o ? O vedea rar gi dragostea se dilua. Ea rimlsese
o umbrl dragi 9i frumoasl pe care o agtepta intotdeauna cu
dor, cumva distantl sau jenatl, retrasi dupi un voal extrem
de transparent. Ea l-a iubit gi a suferit! Era convins. insi e a nu
a avut timp, nu a putut si-i explice, nu a gisit unda de comu-
nicare. tiise cu ea, pAnI pe la cinci sau sase ani gi pe urmi l-a
luat tata gi l-acilratla una dintre amantele lui. El plAngea 9i nu
gtia ceJ agteapti. Tata rimlsese un striin, autoritar, coleric ;i
nelinisdt. De fapt, $tefan nu a avut nici mami, nici tati. Sau
poate, numai cioburi de piringi. Genetic, da, ca fiecar.. itt .o-
pilirie l-a chinuit aceasri dezordine, acest dezechilibru social
gi familiar. Mai tArziu, a fugit, gi a uitat. Si rudele, puginele
rude gi prietenii, prietenii adolescengei si tinereEii, dispiru-
seri demult, dizolvagi in timp, in neant. Acum se intreba, de
ce oare oamenii, poate totusi nu togi, trebuie si riticeasci
atAt de singuratici prin viagi, hlituigi, chinuiti de indoieli gi
de intrebiri fhri rispunsuri ? $i pe cine interesau indoielile gi
intrebirile lui si ale fieciruia gi ce rimAnea din ele ?
Acum, in sfArgit, purea agtepta in linigte, netulburat, echi-
librat, somnul acela vesnic, marea trecere in nimic, in gol. $i
va lua cu el marele SECRET, misterul cel mare, care l-a inso-
git atAgia ani, umbra lui, blestemul sau poate, totugi, norocul
lui, sansa si marea lui libertate, pe care nu puruse s-o destii-
nuiasci niminui. Si va cira povara asta dincolo, in cealalti
lume sau in urmitoarea, in celilalt univers sau in golul acela
negru, care topegte totul. $i nimeni nu va afa, nu va binui,
nici Margaretele lui, nici geful lui, comandantul, eminenga
cenusie, nici mlcar Dumnezeu, care l-a pirisit de-o vesnicie
(sau a fost invers?), cAtI murdirie, durere si minciuni a tre-
I2
UMBRA CRUCILOR DE FIER
Acum, era fericit! $i liber! impicac cu sine insugi. Solitar.
Voia si fugi 9i si zboare, voia inapoi, imediat, acum. Nu
mai avea timp, stia. Era posedar gi voia si. revadi, si retriiasci
oricum puginele momente naive, senine, nevinovate si fericite
ale viegii lui. $tia ci asta era imposibil, insi totusi voia, inci-
pltAnat si renuntind la totul, la lume si la Dumnezeu, si con-
temple aceste fragmenre spulberate de la iniltimea, de pe vAr-
ful unde se citirase. El ar fi vrut si descifreze, si explice, ceea
ce era inexplicabil. Si, de fapt, si la urma urmelor, pentru ce ?
Era din nou, pe neagreprate, liber si putea sI guste ferici-
rea, zdpiceala nebunl a momenrului, se desrribila 9i alerga,
fugea, evada din inghegul alb gi strilucitor al Rusiei (sau era
Canada, sau China, sau totusi Siberia?), fugea de umezeala
fierbinte si puturoasS. a junglei, de murdiria infecti 9i duhoa-
rea bari"cilor din nenumiratele lagire de munci, fugea din
noaptea aia lungi, noaprea aia albi, infiniti 9i rece. Noapte
fbrl timp 9i spagiu, goah gi aspr5, zdrobicoare, distrugitoa-
re. Noaptea care l-a schimbat definitiv, l-a metamorfozat,l-a
transformat intr-o umbri a lui insusi, inrr-o copie, un dublu
fhrl singe. ir..r."r" de mii de ori si descifreze, sI inteleagi
ce s-a intAmplat in lunile si in anii aceia pierduti, in vesnicia
albi, in infernul acela inghetat. Laglre, nenumS.rare laglre.
Frigul bestial, animalic din Siberia si China. Cit de muh a
urAc si urigte inci frigul acela! El gon€a, evada, fugea. Ca in-
tocdeauna, de fapt. Acum insa, cel putin aparenr, era linigtit,
conc€ntrat gi relaxat. Atunci, de mult, cu multi, mulgi ani in
urmi, era plin de urI impotriva rururor si impotriva lui in-
susi, revoltat si neajucorat, singuratic, ca un lup rlnit, respins,
alungat si riticit in undra aia siberiani.
t3
 CORNEL DIMOVICI
$tefan tremura. Era frig. Sau erau din nou frisoanele
alea blestemate ! Gheglria asta amesteca totul, ca o ciorbi.
Ce naiba, ciuta el, din nou, in definitiv 9i la urma urmei, in
gheElria asta albi, orbitoare a Rusiei, unde a inceput toati
nenorocirea? Si Marcus? Nu, asta nu a fost in Rusia! El l-a
plrisit pe Marcus, singurul lui frate si prieten, l-a abandonat
rinit, singerAnd in mizeriaaia dezgustitoare, in infernul ace-
la fierbinte, in celilalt iad. Ochii lui, umezi gi trigti, disperagi,
implorAnd, blestemAnd 9i plini de uri il sfredeleau incl, ar-
zXnd misruitor in noapte gi uitare. ,,Te implor, impusci-mi!
Te rog!" $tefan il privea ingrozit, neputincios. ,,Daci mi lagi
aici, te blestem!" ,,Fratele meu!" El triie;te, el vrea si trliasci,
el respiri gi ochii lui sunt fllcdr| doar ci nu se mai poate ridi-
ca. $i totugi, ridici amindoui mAinile si incearci si se ridice,
insi un vietnamez il loveste ca cizmain cap gi el cade din nou
in mocirli. si ru il plrlsesti, pe Marcus, prierenul tiu, fratele
9i camaradul tiu, in jungla asta verde si fierbinte, barbarl gi
blestemati, zlcind in uniforma lui insAngerati, umilit, pier-
dut, cu ceilalgi legionari rinigi, in mocirla amestecati cu frun-
zeverzi. $tefan se apleci spre el, insi o baioneti il impingea
in coaste. Se ridici 9i porni cu legionarii care mai puteau si
meargi, impinsi de baionete si paturi de armi in margul acela
firl sfirsit...
Si deodatl, Marcus: rAdea, era in cameri 9i se asezi pe
margine a patului, ca atunci in Paris. A fost intr-adevir Paris ?
Sau Amsterdam? Graz sau Constanga? $i unde au dispirut
fetele alea frumoase ? Marcus te contempla cu zAmbetul lui
melancolic, cu ficerile ochilor si cu tot corpul gi acum in-
telegi, degi e tArziu, prea tirziu, ca intotdeauna, ci Marcus
a fost, de fapt, singurul prieten 9i singurul OM in viaga ta.
l4
UMBRA CRUCILOR DE FIER
insi acum, era, oricum, prea tdrziu. Deci Marcus rriie ste, el a
scipar totugi din jungla aia morbidi, scArboasl si fierbinte. El
este aici lingi tine si a rimas rAnlg puternic gi frumos. Mar-
cus triia... Ori tu erai deja mort si rotul se perrecea in cealalti
lume, in lumea ciudatl, in care n-ai vrut si creziniciodati sau
in care nu ai putut si crezi...
- Marcus, priveste-mi, uiti-re in ochii mei! Cum ari.t,
sunt tAnlr sau bitrAn? Marcus il contempla ironic si trisr,
zAmbind si abtinAndu-se si rAdi.
- Chiar nu-ti dai seama, ci noi suntem departe, departe
9i cI noi am plecat demult si ci toml esre doar o farsi?
- Unde suntem?
- Aici, in lumea asta paraleli pe care unii o numesc Pa-
radis. Noi suntem absolut liberi gi rriim ;i simrim exact la fel
ca in viaga noastri de altidari. inslpugin altfel... Cu ake pro-
bleme... $i, de fapt, lumile asrea se amesreci. insi. noi triim
mai departe. fi asta este importanr.
Stefan rAdea, insi treptar se intrista si devenea neincrezd,-
tor. il contempla pe Marcus si era coplegir de indoiali. Ceva
il irita. El rimisese'tinir si fermecitor, se misca precum un
balerin, parci plutea. incet, incet, incepu si inteleagl: era
mort! $tefan era incurcat, nu prea pricepea, insi acum era
clar, el era mort. Era mort de mult. Si Marcus la fel. Sau nu?
Era departe de casa lui, de Florida, de cele doui Margarere.
Se simtea mult mai bine, durerile au displrut, se poate ridica
gi-l poate imbrigiga pe Marcus. Nu poate fi adevirat! Tu esti
mort si igi merge mai bine ca inainte. Si lumea asta pe care
mereu ai respins-o, in care nu puteai si crezi, este mult mai
simpli, mai usoari, cumva seducitoare, mai misterioasi de-
cAt femeia ide ali, care, de fapt, nu exisci". Esre doar o repetare.
15