VREAU S  TR IESC PRINTRE STELE – de VICTOR EFTIMIU

Cititi: Povestea nemuritoare a Pomului de Cr ciun, a bradului adus de Mo  Cr ciun copiilor.

Micu  cum era, se sim ea înbuit, strivit de brazii btrâni i înal i, la umbra crora cretea.
Se sim ea pierdut în noaptea acelei p duri nesfâr ite, unde-i fusese ursit s vad lumina zilei
i ar fi vrut s scape din închisoarea cetinei, s  fie stpân pe el însui, liber, undeva, într-o
 împ ie fermecat.
 Într-o bun zi, î i lu inima în din i, cum se spune, i porni din poale spre creast .
Tot urcând coasta, Br dule  ajunse la jumtatea muntelui, acolo unde se sfâr ea pmântul
i începea stânca. Mai sus de-acolo n-ar fi putut sui. Piatra stearp  n-ar mai fi avut din ce
-i hr neasc r cinile, s-i trimeat din adânc sucul humei negre, laptele gras din care se
 înfrupt copacul i buruiana.
Puiu ul se desprinse din coroana de brazi ce încununa jum tatea de jos a piscului. Acum
cretea singur-singurel, la câ  iva pai mai sus de marginea pdurii.
- Ce cau i tu, mi Br dule , ce cau i tu mai presus de noi? îl întreb , într-o zi, un copac
trân, un str mo al lui, Mo Brad. Nu  i-e bine laolalt cu noi? De ce te ridici mereu, parca-ai
vrea s-ajungi în soare i în lun?
- Vreau s tr iesc printre stele! M-am sturat de pdurea întunecat . Vreau s m înfr  esc
cu luceferii din slav!
i pomule ul urca mereu i cu cât urca, se sim ea mai singur.
Se mai împrietenea el Br dule   cu câte un cerb, cu o c prioar , cu un lup sau cu un
mistre , dar lighioana nu sttea prea mult pe stânca ple uv, f   izvoare; î i lua repede
lpa în jos, i se pierdea în r coarea pdurii. Treceau zile i zile pân  s  mai vad
copcelul  ipenie.
Câte un vultur se mai rotea în alb strimea vzduhului înalt. Dar era prea sus i prea
departe.
Br dule ul jinduia repeziciunea cu care uria a pasre str tea zrile, norocul ce-l avea s
poat zbura unde vrea i când vrea, s nu fie înl uit de r cini, nemicat, osândit s 
stea în vecii-vecilor în acela i loc, cum îi era scris lui.
Tot î i închipuia bietul de brad c , urcând mereu i crescând mare, se va desprinde din
obezile care-l  ineau legat de pmânt, î i va schimba soarta de buruian   nemicat i va
tori în  ara luceferilor. Pe bra  e i în palme — ramurile lui vor purta stele i stelu e, iar 
când le va scutura, va curge din ele rou  de lumini i r sfrângeri din bolta f  început i
 de sfâr it.

1
 

Stelele, i ele, n-aveau de lucru: îi clipeau iret din ochi, îl ademeneau, uneori p reau c
se las  pân' la crengi, gata-gata s   se în epe cu acele lui de smarald, pe urm   iar se
smuceau, se tr geau repede în sus i se lipeau la locul lor, pe bolta de întuneric albastru.
 În nop ile furtunoase, Br dule  se uita cum se alung  fulgerele în desimea norilor, cum se
scurg uvoaiele în cr turile stâncii, cum se clatin  culmile copacilor, vânzolite în marile
pustiet i ale în imilor.
i tot i se prea c nu se vor opri niciodat  vânturile i tr znetele.
Zilele de iarn erau când senine, linitite, luminoase, cu licriri de piatr  scump, în zpada
proasp czut, când acoperite de fumul criv  ului, care purta n me i din munte-n munte
i r sturna copacii btrâni i putrezi.
„Oare voi îmbtrâni, voi putrezi i eu, m  vor trânti vânturile, m  vor culca mort, la
marginea codrului, f  s mai vd vreodat nici pmântul, nici cerul? Eu sunt mai sus decât
fra ii mei din pdure, sunt singur, f  sprijin, descoperit, i pot fi mai uor r pus. Mult mai
or decât al  ii, voi cdea prad  pieirii, eu, cel ce-am n zuit s-ajung între stele, s  m
lumineze stelele!
Dar n-am s sfâr esc aa. Nu se poate!"
Br du ului îi era tare urât în singur tate. Nici oameni, nici s lbticiuni nu se încumetau s 
urce atât de sus. Ce-ar fi c utat acolo, în acele pustiuri de piatr ?
 Într-o zi, un iepure speriat de nite vântori din vale o lu la fug înspimântat i,ca s
scape de ei, ni într-o goan nebun i ajunse lâng Br dule , ascunzându-se sub ramurile
lui cele mai de jos.
- Bine-ai venit, iepuraule!... Stai cu mine s ne facem prieteni, i s mai schimbm câte o
vorb!
- Bucuros, îi r spunse Urechil . i r mase acolo. St tu el ce sttu i-l apuc foamea.
- Br du ule, mie-mi place s stau cu tine, dar au cam început s -mi chior ie ma ele, N-ai
cumva vreo varz  pe aici pe aproape, s  mi-o dai s-o roni?
- N-am, iepuraule drag!... Cum o s creasc verze pe piatra asta stearp ?...
- Niscaiva lobod, trifoi sau lucern n-am putea gsi?
- Unde s le gsim, frate Urechil ! c nu crete nimic pe stârpiciunea asta de stânc !
- Mcar o gur  de ap c, uneori, când n-ai încotro, apa î  i astâmp i foamea...
- Nu e nici un izvor pe-aici pe aproape iepura ule drag!
- Dar tu cum î i  potoleti setea, Br diorule?
- Din buntatea ploilor i-a zpezilor ce mi se topesc pe ramuri i la adun la r cin!
- Eu sunt iepure i n-am r cini s-adun zpezi în ele! Mi se rupe inima, dar n-am
 încotro... Trebuie s plec! Te las cu bine!
2
 

- S ne vedem cu bine!

i iepuraul, drept r mas bun, dete l bu a cu fiecare ramur   a Br dule ului i dus a
fost i n-a mai venit! Nu dup mult vreme, iat o veveri , r cit i ea pe unde nu prea
umbl veveri  ele.
- Bine-ai venit, surat Coad-Lung-Sltrea! o-ntâmpin puiu ul. Mai stai o vreme i
la mine!
- Bucuroas, îi r spunse Coad -Lung-Sltrea. Dar a vrea s tiu: ceva ghind , nuci
ori alune ai în scorbur  sau prin ramuri?
- Nici prin ramuri, nici în scorbur  nu  in aa ceva! r spunse oftând, Br dule  . – 
Nici mcar un strop de ap , afar  numai când plou!
- Atunci r mâi stos, flule! zise veveri  a i o zbughi cât ai clipi din ochi spre poala
muntelui, srind din brad în brad. Noaptea, br dule ul se ruga i de stele s vie pân la
el mcar dou-trei, s i-se anine de ramuri... stelelor nu le trebuie nici ap , nici varz,
nici nuci, nici alune, nici lobod , nici trifoi, nici lucern. Stelele se hr nesc cu azur i
visele oamenilor.
- Suntem prea departe, Br du ule! Ca s ajungem pân  la tine, ne-ar trebui o ve nicie!
- Nu se va îndura nimeni de mine, niciodat , s-mi  in  tovie; ofta i suspina
pomiorul crescut între piatr  i pdure. Ba da! S-a îndurat de el un mo neag care
venea în zbor din slava cerului, Mo   Cr ciun. Trecând pe lâng   Br dule , îi auzi
suspinele i se opri.
- Ce-i cu tine, biete, de ce oftezi?
- Sunt singur, nici iepura ii, nici veveri  ele, nici stelele nu au vrut s -mi  in  de urât în
pustietatea asta.
- Dar cu copiii n-ai vrea s  te joci?
- M-a juca, dar copiii sunt departe-departe, nu pot ajunge pân   aici, sus în munte, i
 înc pe vreme de iarn. i-n sinea lui, Mo Cr ciun î i zicea: „Pomule  ul acesta nu e la
fel ca al ii! Ramurile lui, de culoarea argintului, lumineaz   de parc  ar fi f cute din
mituri de stele. Se vede c  a curs pe el, l-a hr nit i l-a scldat lapte de lun ... Cetina
care-l îmbrac  e îmblsmat... Nu e f cut s  stea în ar  i-n vifore, scu ul. Mai
bine ar sta cu copiii oamenilor la un loc, lâng  vatr , s umple odaia i s fac din ea o
rbtoare. Ar fi pcat s-l las s  piar   aici, singur-singurel, tar   s-i vad i al ii
frumuse ea".
Br dule  era tare bucuros, pricepând gândurile mo neagului!

3
 

„Te pomeneti c m-o lua de aici i m-o duce cu el, s vd i alt lume, i din acea
lume s pornesc în alta, i apoi în alta i, la urm, s-ajung în împ  ia stelelor!"
Voia puiu ului se împlini.
Mo Cr ciun îl urc pe umeri i coborî cu el pe p mânt... Era o zi plin de soare i
soarele aprindea mrgele de argint în z pada proasp t nins.
- Mo ule, nu ai vrea s ne dai nou br dule ul acesta? îl îmbiar  pe Mo Cr ciun câ iva
drume  i...
- Ca s-l pune i pe foc?
- Se poate aa ceva? Asemenea minune e de pus pe foc? Dimpotriv . Vrem s-l împodobim
cu jucrii, cu lumânrele, cu nuci poleite i cu lan uri de hârtie, cu mingi de  ipl, cu ppui,
cu iepurai de turt dulce, cu ursule  i de puf, s se bucure copila ii notri, s bat din palme,
 cânte i s joace s se aprind i s scapere râuri de scântei, s  aducem veselie i voie
bun feti elor i bieilor notri, s ne veselim i noi cu ei odat. Haide, moule, îndur -te i
ruiete-ne nou pomule ul acesta, c avem copii silitori i asculttori.
Mo Cr ciun le-a druit br du ul.
Visul copcelului din mun i se împlinise.
N-a mai fost singur. Puiul cetinei se înfr  ea acum cu puii de om i se bucura laolalt în
caldul adpost, departe de urletele lupilor i de buciumele criv  ului.
i, de atunci, în fiecare sfâr it de an, a început s se aprind pe la mai toate casele pomul
de iarn, greu de-atâtea daruri, cu sute i cu sute de lumini, plin de stele care scap  focuri
mici, scânteietoare de azur i de aur, la fel cu cele din v zduhul nop ii, stele care aduc cerul
pe pmânt.

  (Basme, poveti, povestiri, Editura Minerva, 1982, Bucureti.)

R E   I N E   I :

• în Vreau s tr iesc printre stele scriitorul povestete o întâmplare deosebit a pomului de Crciun, a bradului adus
de Mo-Crciun. Micuul brdule dorea s triasc la lumin, printre stele.
Brduleul se împrietenete, în singurtatea lui, cu un iepura, dar iepuraului f cându-i-se foame i sete a plecat
sând brduul tot singur. A venit apoi o veveri, pe care a numit-o Coad-Lung, dar i aceasta a plecat în cutarea
apei..
Mo Crciun l-a luat i l-a dus la copiii care l-au împodobit, i brduul era bucuros c nu mai era singur.

• Realizai i voi o poveste despre bradul vostru de Crciun.

De la Andra Parasc  i Evelin Fr  il  – Constana

coala nr. 29, CONSTANA

Pentru toi elevii de clasa a II-a –

rbtori Fericite!

www.scrib.com postat in data de 11 Decembrie 2011 - nu am gasit decat ceva audio pana la aceasta data pe net.