CLOPOTNITA

'
 Ace! mare, ace! cumplit blestem ne-a ajuns pc la un
miez de noapte din zece spre unsprezece aprilie. A fast
un mare prapad peste toata Tara Moldovei. De turnat,
turna cu galeata, dar de unde ia ~i unde toarna nu se
vede - bezna peste tot. Arareori fulgerul spargea cerul
dintr-un capat in altul, despicindu-1 ca pc un harbuz
capt, ~i piriia cerul inaintea fulgerului cum piriie harbu-
zul inaintea cutitului. Dupa care rafala porneau a descar-
ca tunete, ~i tot veneau vuind, clocotind, scuturind pa-
mintul pina in adincuri, pina la sicriele strabunilor.
Mai spre zori urgia s-a domolit, vremea a inceput a
bate in cald ~i prin aburul cela de dupa ploaie, prima-
vara a cazut ca o basma de fata mare peste capitala
Moldovci. ln doua-trei zile Chi~inaul era verde dintr-un
capat in altul, ~i gradinile ora~ului raspundeau din ramuri
la fiece boare de vint.
,,Elei, Doamne, ca de n-ar fi fost ploaia ceca de
daunazi, ce mai inceput frumos de an ... "
Un tinar nalt ~i zdravan, cu ochi blinzi ~i tri~ti,
venea pe bulevardul Lenin la vale, impovarat de grijile
unui sarac invatator. Pa~ea incet, cum umbla de obicei
satenii, prindea cu adincul plaminilor mirozna acelui
inceput de primavara ~i se tot gindea la ploaia ce bintui-
se acum citeva zile peste intregul nostru pa.mint. Venea
abatut, ducind in dreapta o geanta plina, a~a incit
abia o mai ajungeau cataramele, iar in stinga avea o plasa
cu portocale, plina ~i ea.
Acolo unde strada Pu~kin intretaie strada centra-
la, la rascruce, statca multime de lume a~tcptind semna-
364
Jul de trecerc. Invatatorul, cu_gindul.la ale sale, nu ~i-a prca
<lat sama pentm ce-o fi stind lumea acolo. ~i-a croit drum
printre oameni, a pa!;,it in albia strazii, a fa.cut chiar citiva
pa!;,i !;ii abia atunci a zarit o ,,Volga" neagra venind in plina
goana peste dinsul. A fost o clipa cind bietului om i-a mirosit
a mort !;ii a zimbit, pentru ca ce alta ii rlimine unui
moldovean care-!;,i vede cu ochii propria sa pierzanie?!
,, laca, de n-ar fi fost ma.car ploaia ceea de daunazi ... " -
s-a mai gindit o data, dupa care a zvicnit o radacina
de mu~chi, o viata de om s-a rasculat in zvicnetul cela,
aruncindu-1 hat departe, nainte, dar ce folos din saltul
cela, cind dincolo de ,,Volga" cea neagra venea la vale
alta ,,Volga", putin cam verzuic, :;,i el, abia scapind de
sub rotile unei ma~ini, sc arunca sub cealalta. Cu toate
ca, s-a mai gindit, culoarea c putin mai alta ~i, oricum,
una e sa se zica despre om ca a cazut sub o ma~ina neag-
ra, ~i alta e sa se spuna ca a fost prins sub rotile unei
,,Volgi" de-un verdc inchis.
Au tipat subtire, ca din gura de ~arpe, frinelc. Scri~-
net de metal, zornait de sticla sparta, fluierul militia-
nului de la colt ~i citiva cartofi zbirciti cotilindu-se
incet in jus, pe strada Pu!;,kin. Cartofii cazusera din
plasa unei batrine, care, furata ~i ea de ginduri, a~tepta
impreuna cu toata lumea ochiul de lumina verde, ca sa
poata trece. In clipa cind invatatorul a pa~it inainte,
ea, fiind cam mioapa, a crczut ca, gata, se poate, ~i s-a
luat din urma Jui, bizuindu-se pc tinerctea ~i intelegerea
barbatului.
Au avut noroc ca asfaltul era uscat, putin cam zgrun-
turos, iar ma~inile aveau frine bune. Tambalaul insa
era mare, pentru ca in primele ma~ini s-au infipt cele ce
veneau din urma, iar peste acelea au urcat calare un alt
rind de ma~ini. Acum, la rascrucea din centrul ora~u-
lui, domnea o mare fierbere. ~oferii, adunati in jurul
militianului, urlau care mai de care. Batrinica, necaji-
ta, i~i aduna cartofii in plasa, iar invatatorul statea
pe partea cealalta a strazii, unde nu mai crcdca C-0 sa
ajunga. I s-au inmuiat picioarele, mai ales incheieturilc
i s-au topit cu totul, ~i el cauta in jur vrco banca sa se
a~eze. Linga stapa de troleibuz a zarit ni:;,tc blocuri de
beton bune de ~ezut pe ele. A ~i pornit intr-acolo, dar
a observat cu coada ochiului cum mulpmea din jurul
militianului cauta pe cineva.
365
 ,,Sa nu ma duca la militie, ca 1ar nimeresc la spital!"
A pornit deci sa-~i caute scaun pentru hodina undeva
in alta parte. A mers putin la deal, a fa.cut-a la stinga
pe stradela Fintinilor, apoi, cum a dat de Bulgara, a
Iuat-o la dreapta ~i a tot urcat mult ~i bine, tinind drumul
spre Livezilor, singura strada a ora~ului unde se mai past-
ra un dram de lini~te ~i aer curat.
Era o zi blinda, calda, una din zilele celea dulci,
pline de taine, pline de dor, ce dau atit de des primavara
prin acest ora~ sudic. Batrinii salcimi, cu oasele radaci-
nilor scoase prin asfaltul trotuarelor, erau numai frunze,
numai vrabii, iar de peste deal, dinspre Cosiujeni, venea
iz de focuri mocnite. 0 fi adunat gospodarii prin vii,
f rin gradini frunze din toamna trecuta ~i le-o fi dat foe.
n fiece an primavara venea in Chi~inau impreuna cu
aceste fumuri mocnite, ~i izul cela subtirc, domesticit
de mina omului, stirnea un dor cumplit de vatra, de
parinti, de sat natal.
,,Acum la noi, in Bucovina, copiii o fi ic~ind desculti
pe creasta dealului, o fi alergind cu fata in vint, sa Ii se
ridice zmeiele cit mai sus."
Daca primavara sosita la Chi~inau era aceea~i ve~nic
blinda ~i frumoasa primavara, strada Livezilor era de
acum cu totul alta. A trccut-o din capat in capat ~i -
nimic din tihna ~i pacca de odinioara. Vuiet ~i scri~-
net de metal, troleibuze, ma~ini de tot felul ~i, gonit
de invalma~eala ceea, invatatorul a luat-o pe strada Jukov-
ski la vale, coborind inapoi in parcul Pu~kin, pe unde
abia trecuse. Nu-i dadcau pace ropotul ~i bolboroscala
ploii de daunazi. Pamintul se zbicise, dar sufletul se
tot mihnea, tulburat de ploaia ceca, ~i ochii invatato-
rului cautau un loc tihnit pentru a-~i revcni, pentru a se
impaca cu ceca cc nu te poti impaca in ruptul capului.
Pe aici, prin parcul Pu~kin, avea el cindva un locu-
~or al Jui, un locu~or uncle ~i lumea ii lasa in pace, ~i el
se facea a nu ~ti de dinsa. Cam uitase pe uncle vine locul
cela, dar a pornit a~a la intimplare, caci picioarele
~tiau mai bine cararile acelui pare, ~i picioarele I-au
adus in cele din urma la scaunele de piatra a~ezate in
semicerc la umbra memoriei lui ~tefan eel Mare.
,,Viteaz in lupta, modest in clipele de fericirc, el
stirnea uimirea popoarelor ~i imparatilor, faurind, cu
mij_loace modeste, izbinzi dintrc cele mai mari."
366
 Monumentul a fost mutat peste ograda parcului,
ridicat pe un alt postamcnt, ~i aceste cuvinte ale istori-
cului Karamzin spusc des_prc domnitorul nostru au fost
din nou sapate in piatra ~i aurite, astfel incit se puteau
citi de departe. Fccior de gospodar din Bucovina, inva-
tatorul, dupa cc ~i-a a~ezat lucrurile alaturi, ~i-a desche-
iat un nasture la git uncle ii supara putin haina, a oftat
din adincuri, raminind nemi~cat pentru multa vreme.
Statea cu fata la soare, cu ochii inchi~i, a~teptind sa
bata clopotul din Piata Victoriei. Sarmanul lui ceasor-
nic s-o fi inabu~it pe sub pernelc spitalului, lasindu-1
sa-~i masoare zilele, ca ~i buneii Jui, dupa soare, ,<lar
acum, iqit din spital, avea nevoie de-o orientare in
timp ceva mai precisa.
Lume mi~una destula in jur, s-ar fi putut salta de pe
scaun sa intrebe, dar n-o facea. Ar fi putut sa para un
moft la mijloc - auzi tu, mare lucru sa opre~ti un treca-
tor ~i sa rostqti doua vorbe fie in ruse~te, fie in moldo-
vene~te. Totu~i pentru a intra cu cineva in vorba e ne-
voie de-o anumita cnergie spirituala, energic care acum
ii lipsea cu desaviqire bietului invatator.
Clopotul din Piata Victoriei a oftat incet, domol,
o singura data, apoi, peste un raslimp, a mai oftat o
data. Gataile puteau sa indice un sfert sau o j umatate de
ora. Ora unu nu putea fi in nici un caz, pina la amiaza
mai era mult, dar, s-a mai gindit invatatorul, tc pomenqti
ca se in~eala. Ora~elc icstea te scot cu totul din pepent,
~-o fi hoinarit pe strazile Chi~inaului mai mult decit
i~i inchipuia. Dar las' ca clopotul din fata Casei guvernu-
lui mai are ceva de spus. Mai vine un dangat, ~i cu cele
doua care au fost fac trei, apoi inca unul, ~i- ind unul, ~1
inca unul - s-au dovedit a fi unsprezece in total. A oftat,
zimbind oarecum u~urat - slava Domnului, eel putin
orientarea in timp nu !;,i-o pierdusc. ~i-a mutat ceasor-
nicul amutit dintr-un buzunar in altul, a oftat. Problema
timpului o rezolvase, dar, vai, ra.mineau atitea nerezol-
vate ...
,,Apoi, ne oprisem noi la ploaia de daunazi ... la sa
vedem, frate Hori a, ce-o fi fiind !;ii cu ploaia ccea ... "
Horia Holban era un invatator bun colo in satul din
nordul Moldovei, uncle preda istoria intr-o !;,coala medie,
!;ii cind elevii se incurcau a!;,a incit nici nu mai ~tiau incot-
ro S-0 apuce, el venca a~ezat ~i rabdator, linga din!;,ii,
367
zicindu-lc: ,, la hai, fratc, sa vedem ce o mai fi -5i cu
asta ... ". Acest ,,la hai, frate ... " nu era deloc o formula
ipocrita prin care invatatorul i-5i indemna elevul sa mai
treaca o data pe acolo pe uncle acela nu a putut tree~
de zece ori. Nu, prin aceasta formula de simbrie tara-\
neasca invatatorul venca in ajutorul elevului, asumindu-~i
o parte din necazurile Jui ~i, ajungind a~a, deodata, buni
prieteni, porneau a dibui in doi prin negura trecutului,
cautind imparatii, razboaie, structuri sociale ~i politice
de tot felul. Chiar de nu gaseau ei cine ~tie ce, principa-
lul era d-1 mi~ca pc elev din punctul mort al necunoa~-
terii, al nehotaririi, ~i acest imbold deseori cintarea mai
mult dccit un manunchi de cuno~tinte insu~ite mecanic.
,, B inc, hai, ne mai intoarcem o data ... "
Zadarnicc crau toate. Sufletul ~i mintea, ca doi catiri
narava~i, cind unul SC oprqte, nici celalalt nu vrea
sa traga. lar sufletul, vai, sarmanul Jui suflet, statea
zgribulit sub ~iroaiele ploii de daunazi. lar ploaia tot
turna, tot venea pc-o coasta de deal o apa tulbure ~i mare.
De mii de ori a tot inccrcat el s-o treaca, dar cei doi
ca:iri statcau morti~ locului -5i nici inainte, nici inapoi.
,,Nu, ~i-a zis in cele din urma. Mai intii sa-mi lini~-
tcsc nervii. Creierul refuza sa judece atita vreme cit ner-
vii sint iritati. Cumpatul, in fond, este echilibrul dintre
inima, minte ~i suflet, ~i nu e de mirare ca pierzind
cumpatul, pierzi totul."
Nervii, o, accasta boala a secolului, ii chinuiau ~i
pc dinsul. Fire emotiva, Horia se consuma fulgerator,
printr-o furtuna de energie aproape nestapinita, dupa
care urmau depresiunile, crizele de dispozitie, ~i singu-
rul leac, singura sea.pare era drumul. Numai drumul ii
putea readuce in albia lui. Se ridica ~i pleca unde-1
duceau ochii. Mai ales calatoria cu trenul ii facea bine.
Acum, pentru a se intoarcc acasa, avea de calatorit o
noaptc intreaga, timp suficient pentru refacere, dar cc
folos din drumul cela, cind trenul urma sa vina de abia
pe la cinci, dupa masa, iar in orele ce-i mai ramineau urma
sa tina sfat cu sine insu-5i, pcntru a vedea ce e de fa.cut.
,,Odesa- Cernauti" era singurul tren ce strabatea
Moldova dintr-un capat in altul, ~i de obicei medicii
de la Spitalul republican ii eliberau pe bolnavi a~a cam
pe la amiaza, astfel incit oamenii sa poata prinde trenul
de cinci. Horia Holban fusese ~i el eliberat pe la amiaza,
368
sa poata prinde trenul de cinci, dar a mai ramas pe-o
noapte la spital, avind ni~te treburi prin Chi~inau.
Vroia sa treaca pe le minister, pe la Institutul de perfcc-
tionare, avea ~i ni~te probleme de rezolvaLla Societatea
de ocrotire a monumentelor de istorie ~i cultura. Din
pacate, dimineata, cum s-a trezit, a zarit prin fereastra
spitalului citiva nori goniti de vint in lungul cerului,
~i-a amintit ploaia de daunazi ~i apele acelei ploi erau
cit pe ce sa-1 ingroape sub rotile ma~inilor.
Era aha.tut, necajit, prostit de stupiditatea celor
intimplate. Acum nici vorba sa treaca pe la minister.
Nervozitatea este un defect al structurii noastre biolo-
gice, o boala umilitoare, atunci cind intri cu ea intr-o
institutie de stat, ca sa discuti corect ;;i demn, de la egal
la egal. ~eful la care intri intr-o asemenea stare nervoa-
sa se gindqte cum sa scape de tine mai repede ~i, deci,
de o rezolvare justa a chestiunii nici vorba nu poate fi.
,.Acum, ce mai soare ~i cald o fi la noi in Buco-
. ... "
v!aa
A mi~cat din umeri, facind Joe unei bune dispozi-
tii ce putea sa apara. Avea ~i el o slabiciune care poate
nu-i prea face cinste unui barbat in toata firea, dar,
oricum, era a lui. li placea sa se incalzeasca prima-
vara la soare. Soarele era o mana cereasca, o minune
binefacatoare pentru trupul, pentru sufletul Jui, ~i in
clipele celea de dulce trindaveala el devenea mai istet,
mai curajos, mai dezghetat la minte. Cele mai intelep-
te ginduri, cele mai indraznete fapte i-au incoltit in minte
tocmai in pragul primaverilor, cind statea la un dosi~
~i se incalzea la soare.
Cum a zis insa poetul, vreme trece, vreme vine,
~i mai iata o primavara in viata Jui. Era calda, era frumoa-
sa, cu soare mult ~i cer scnin. Omul a tot stat ~i stat pe
lavita ceea de piatra, dar nici tu pace pentru trup, nici
tu lini;;tc pentru suflet, pentru ca, intr-adevar, de unde
sa se ia ele in mijlocul accstui ora~ plin de ma;;ini, plin
de vuiet ;;i invalma;;eala? ! Dulcea motaiala a prima-
verii 1-o fi cautind, pc semne, prin Bucovina, 1-o fi pi-
ndind pe ulitele satului din nordul Moldovei, uncle das-
calea copiii, pentru ca mai era ~i asta o problema: cum se
chema ~i uncle era ea - adevarata Jui ba~tina?

369
 2

Dumbrava Ro~ie ii mai facea sa tresara prin somn.

II infiora tainicul fo~net al stej arilor, ii legana tacerea
poienilor, ii fura adincul departarilor albastre ce veneau
din Carpati, coborind valuri-valuri pina hat spre cetatea
Hotinului. ~i totu~i, Bucovina era numai o parte din
viata Jui, cealalta parte fiind rasadita intr-un sat din
nordul Moldovei. ~i daca din Bucovina il striga pe nume
copilaria, in nordul Moldovei ii a~teptau elevii, ii a~tep-
ta feciorul pentru care ~i cumparase portocalele din plasa.
In sfir~it, tot acolo, in nordul Moldovei, ~i-a scuturat
frunza prima tui dragoste. Fericita ori nu prea, duke ori
mai mult amara, ea pina la urma tot prima dragoste in
viata unui om ramine - altceva nu vrea sa fie, ~i nici
altmintcri nu o poti chema.
Clopotul din Piata Victoriei suna din vreme in vreme,
invatatorul ~ede cu fata la soare, dar i se scurg pe spinare
~iroaie din ploaia de daunazi, ~i pentru ca ii ploua
intruna pe lavitele celea de piatra, simte cum incepe a
impietri ~i el. I se impietresc inima, sufletul, ginduri-
le, ~i asta nu era a bine. Sa impietreasdi inima, ~i-a zis,
ca s-a mai intimplat ~i cu altii. Sa impietreasca sufle-
tul, ca totuna nimeni nu te crede ca ii ai atunci cind
ii ai, dar mintea - o, nu, pentru nimic in lume! Cum
te poti descurca pina la urma, daca incep a ti se impietri
gindurile? ~i tocmai acum, tocmai in aceste impreju-
rari?! Era poate cea mai grea, cea mai insemnata zi in
viata lui, pentru ca de urcat va urea el, nu-i vorba, la ora
cinci in tren, dar gara la care urma sa coboare - asta
mai raminea de hotarit.
Se putea da jos la Verejeni, putea merge cu trenul
pina la Petreni. De~i suna cam asemanator ~i intinse pe
acela~i fir al cailor ferate, pa.rind doua margele fa.cute
de aceea~i mina, ele totu~i nu erau, ~i de la o gara la alta
era ca de la cer la pa.mint. Cine ~tie in ce gara te a~teapta
norocul, iar sa cobori acolo uncle el nici gind sa te a~tep-
te, pai, SC poate O viata intreaga sa tot dai prin hopuri? !
Apoi tot chitind cum sa faca ~i sa dreaga, Horia la un
moment dat a zimbit. Ca sa vezi pina uncle se poate ajun-
ge, daca tot stai ~i cauti cu tot dinadinsul sa despici fi-
rul in patru. Pentru un colhoznic nici ca poate exista o
astfel de problema. lntr-o sutime de secunda hotara~-
370
te unde urea, unde coboara, ~i, cum a hotarit - gata,
e lege, chiar de-ar fi potop, chiar de-ar fi cutremur
de pamint, pe cind un tinar cu studii superioare zace
aproape doua luni pe patul spitalului, se framinta zi
~i noapte, alegind unde ar trebui el sa se ··'intoarca, dar
nu se poate decide in nici un fel, sa crapi, nu alt-
ceva.
Carevasazica, Petrenii sau Verejenii...
Petrenii era o midi halta din ·preajma Cernauti-
lor, o cladire de diramida ro~;ie, strajuita de fagi, avind
citeva straturi de flori de-a lungul peronului ~i o diruta
cu cai deshamati in dosul garii. Totul curat, ingrijit,
plin de demnitate. 0 sala micuta de a;,teptare, dar scaune
avea destule, pentru oricita lume ar fi intrat. Un ghi~eu
la care nu SC facea nicicind imbulzeala ~i unde gaseai
bilete in orice directie. Inse;;i destinele acestei lumi
adunate in chipul garii pareau a ademeni \aranimea
bucovineana sa urce in tren, sa piece pentru a se vedea
ce se face ~i prin alte parti. ~i ei tot veneau la gara,
urcau ~i plecau - care pe-o zi, care pe-un an, care pentru
a nu se mai intoarce.
Acum, stind pe aceste lavite de piatra ;,i incalzindu-se
la soare, Horia ~i-a amintit cu o anumita stinghereala
cum visa ~i el cindva sa piece, sa piece cit mai degraba,
pe cit mai mult. De acolo, din gari;,oara ceea, i-a plecat
parintele cind a inceput razboiul, ~i tot la Petreni venea
el cu maica-sa cind, dupa sfiq;itul razboiului, au inceput
a se intoarce trenurile cu osta;,i. Jntrebau a;,a, mer-
gind in lungul vagoanelor, de Miron Holban. Saptamini,
!uni la rind au tot intrebat pina ;,i-au dat sama de zadar
nicia acelor a;,teptari.
Tot din gari~oara ceea a plecat ;;i el, cu atcstatul
de absolvire a ;,colii mcdii in buzunar. Atunci cind
pleca la univcrsitate, a venit sa-1 petreaca maica-sa.
Poate ca mai mult in sara ceca nu pleca nimeni din
Petreni, ;,i pe peron nu era decit o singura femeie, iar
trenul se departa incet, urcind la deal, el, stind pe scara
vagonului, a tot privit-o lung-indelung. 1-o fi intrat in
inima ace) tablou al despartirii lor ;,i, de acum student
fiind, visa adesea un amurg ;,i o batrinica singuratidi
pe peronul garii. A tot visat-o ;,i visat-o, incit de la o vreme
a inceput sa i se para ca chiar ;,i semanau intre ele -
mama-sa cu gara din Petreni. Amindoua tacute, amindoua
371
demne, amindoua inchinate aceluia~i destin - de-a tot
intimpina ~i petrece.
Din pacate, nimic vqnic pe aceasta lume. Cind era
in anul trei, i-a murit in citeva saptamini, maica, apoi
tot in anul cela au inceput a reconstrui gara. Au taiat
fagii, pentru ca nu puteau imbraca cladirea in schele, dar
pe urma s-a renuntat la planul unei reconstructii capi-
tale, multumindu-se doar cu vopsirea caramizii intr-un
verde ce nu vroia sa fie verde cu nici un pret. Fara
fagi ~i fara caramizile arse in cuptoare, era de mirare
ca gara se mai chema Petreni, pa.rind o cu totul alta
gara.
Acum, odata cc nu mai erau nici batrina maica, nici
gara de demult, intoarcerea la Petreni parea un moft
peste care se trece fara sa-ti mai pese.
Verejenii erau cu totul altceva. 0 gara mare, satula,
proaspat varuita, de parca ar fi fost casa unei tinere
gospodine in primul an al casniciei. 0 gara mare ~i
rasfatata, a~ezata la o j umatate de drum intre Cernauti
~i Odesa. 0 gara bogata, pentru ca a ~tiut sa-~i aleaga un
Joe bun - in dreapta se desfacea, invalurata, Cimpia
Baltilor, in stinga porneau Codrii - o alta imparatie • a
Moldovei. Era un loc avut, plin de voie buna - ~i pine
destula, ~i vin destul. Cind nu prea rodqte via, rodqte
griul, cind nu prea cresc grinele, crqte tutunul. Jn
dreapta garii - hambare, in stinga - butoaie, munti
intregi de lazi pentru transportarea fructelor.
ln sfir~it, cc mai vorba lunga ... De atitea ori a tot
trecut cu trenul pe-acolo, incit ~tie cum se rinduiesc
cele opt litere de metal batute sub strea~ina garii. !>tia
cind ~i ce se poate cumpara la bufetul de-acolo, ii
cuno~tea pe toti cei trei impiegati ce faceau de serviciu
cu schimbul, ~i mult s-ar fi mirat daca cineva i-ar fi
spus ca aceasta gara se va implinta in viata Jui, se va
situa alaturi de mult iubitul sau Petreni, ii va lua chiar
locul, ~i la treizcci de ani el va fi dus cu targa la spitalul
republican, prin staruinta aceluia~i Verejeni ...
A~a e, hotarit ca e a~a, dar, culmea culmilor. .. De abia
ie~it din spital, cu gindul la Petrcni, la vechea ~i blinda
Jui gara, dor ii era totu~i de gara cea data cu var, a~ezata
la jumatate de drum intre Carpati ~i Marca Neagra. Ji
era dor, o, ce dor ii mai tesea, cum ar mai fi vrut el sa
coboare la Verejeni, dar se rascula impotriva acestei
372
intoarceri toata demnitatea lui de om. Bucovina cu toti
fagii ei statea alaturi ~i-i zicea: nu cumva sa te impinga
pacatul...
,, Doamne, ~i macar de n-ar fi fost furtuna ceea din
miez de noapte ... "
Horia ~ede pe lavita de piatra, alaturi zace uitata
putina Jui avere - geanta ~i plasa cu portocale. Poate
pentru ca avea o zi grea, poate din alte motive, dar i
s-a facut deodata scirba pina ~i de lucrurile sale. ln
geanta avea ni~te haine, caci fusese internat in spital prin
martie, mai era inca frig, iar portocalele le cumparase
chiar in dimineata aceleia~i zile. N-avea de gind sa faca
cumparaturi, ~tiind ca o sa-1 incurce cind va porni prin
ora~ cu treburi, dar cum a ie~it din spital, a zarit citiva
muncitori descarcind dintr-un camion, de-a dreptul pe
trotuar, lazi cu portocale. Pentru ca avea pe undeva un
baiat, a ramas ~i el sa stea, dqi nu hotarise inca la
care din cele doua gari sa coboare. Las', s-a gindit, por-
tocalele, ori~icum, sint o raritate acum in pragul prima-
verii.
- Hai noroc, ma tica!
Un moscala~ s-a itit de printre lespezile de piatra
din care erau £acute lavitele din preajma monumentu-
lui. S-a aplecat sa-1 vada mai bine, ~i a zarit o intreaga
armata de moscala~i ce stateau nemi~cati in adincul cra-
paturii. Acolo unde era soare, stateau pur ~i simplu unul
in altul. ~tiau, diavolii, ca soarele primavara e duke
numai acolo, la dosi~, unde nu te ajunge vintul.
Horia s-a bucurat de-o asemenea vecinatate, s-a bu-
curat de parca gizele ar fi fost ~i ele venite din Bucovina
sa faca Universitatea din Chi~inau. Acum o fi ajuns
~i ele la greu, Ii s-o fi facut ~i !or dor de ba~tina. Mai
ramineau insa pe aici, o fi avind niscaiva treburi pe la
ministere. Spina.rile lor mici, caramizii, punctate cu
negru, stateau nemi-;;cate ~i indirj ite de parca ar fi Lieut
o mare treaba incalzindu-se la soare. Tot urmarindu-le
acolo in crapatura !or, Horia s-a gindit - da ce crezi!
Te pomenqti ca toate pe lume nu-s decit ni-;;te nimicuri
~i singurul lucru intelept este sa ~tii a deveni primavara
giza, sa iqi nu pe mult din vagauna ta, 'sa-ti alegi un
Jocu~or ~i sa stai incalzindu-tc la soarc ...
,,Ma rog ... Daca se pune a~a problema, mergem sa
ne incalzim la soare ... "
373
 Trebuia, fire~te, sa-~i caute un alt loc. Pe lavitele de
piatra e ~i frig, ~i lume multa. Sta.tea ~i chitea incotro
s-o ia. Jn anii studentiei colindasc destul Chi~inaul. Cu
toate ca era baiat modest ~i nici bani multi nu prea avea,
se pricepea totu~i ~i el pe unde s-o cirnqti ca sa ajungi
acolo unde poti raminea singur. Pina la urma, pentru ca
toate aceste loc.uri tainuite erau oricum legate de Lacul
Comsomolului, ~i-a luat geanta, plasa cu portocale !;ii a
pornit iara la deal, spre strada Livezilor.
Nu se simtea bine. Ori ca prea devreme parasise
spitalul, ori ca zguduirea de la rascruce 1-o fi consumat,
dar s-a pomenit ca iara ii vijiie in urechi, ii incearca
un fel de lincezeala. Coborind sea.rile spre lac, a zarit in
dreapta scena mica a teatrului de vara. Era o constructie
facuta de flo(I de cue, pentru ca atunci cind se batura
ultimele cuie, marii dregatori ai Chi~inaului ~i-au dat
sama ca e mult prea mica scena pentru un ora~ atit de
mare. Vazind ei una -~a asta, au fa.cut in alt loc un alt
teatru de vara pentru zece mii de spectatori, iar prima
scena a fost lasata bunicilor ie~iti cu nepotii la plimbare
~i tincrilor cc umbla ~i cauta o dragoste adevarata, o
dragoste pina la moarte.
Acum era pustiu in acel mic teatru de vara. Bunicii
or fi alergind pe la farmacii dupa medicamente, nepo-
tii - du~i la gradinita, iar dragostea adevarata, de ... Pe
pamintul urned zac frunze putrezite de ploi, frunze de
anul trecut ~i de mai antart, iara sus, pe ramuri, se
ridica in bataia soarelui o alta gencratie din neamul
cela verde, ~i deci despre ce dragoste vqnica mai poate
fi vorba! ...
In fata scenei bancile, smulse ~i rasturnate de huli-
gani, stateau care in lung, care in curmezi~, de parca ar
fi fost o mare incaierare intre ele, dar au intepenit acolo
unde le-a prins fluieratura militianului. Jnvatatorul ~i-a
ales o band mai curatica. A gasit dupa scena o lada
de~arta. ~i-a potrivit-o in fata bancii, ~i-a aruncat pe ea
picioarele, cum vazuse intr-un film ca fac americanii.
Vroise demult sa vada ce e grozav in pozitia asta, dar
un invatator are cind face experiente de ace st gen? ...
I-a placut a sta cu picioarele pe lada. A tot stat ~i
stat cu fata la soare, cu ochii mijiti, pina I-au trezit din
acea duke toporeala ni~te pa~i timizi ce se furi~au
incet spre el. Nu s-a intors sa vada cine e, caci inaintea
374
pa~ilor venea un val de parfum. ~i hai di pa~ii s-au
oprit alaturi. 0 voce duke de pisidi a intrebat:
- Svobodno?
- Pojalusta .
.,Uite-o, ~i-a zis Horia, asta c dragostca tioastra pma
la moarte ori, cum i-au spus italicnii, la dolce vita."
Domni~oara s-a a~ezat alaturi, frumu~idi ~i singura-
tica. Banca s-a lcganat u~o.r, o singura dara, raminind
nemi~cata in continuarc.
Kurim?
Net. •
Cito tak?
Zdorovie ...
Horia ~i-a coborit picioarclc de pc lada ~i, indrcp-
tindu-se din ~ale, s-a uitat la vccinica pc care i-o tri-
mitea Dumnczeu. Buze carnoase, mult prca sarutate,
cearcane sub ochi, dar incolo - chip simpatic de ingera~
iqit pentru prima oara sa-~i incerce aripioarele.
- Zdorovie! Eto pri tvoiom-to roste?!
Horia a zimbit - a, da, era cit pe ce sa uitc. Un
mctru optzeci ~i cinci. Acqti optzeci ~i cinci de ccnti-
metri au fast dintotdeauna marele Jui blestem. 1n copila-
rie era nevoit sa-~i poarte straiele pina curgeau peticele
de pe ele, pentru di nimic din hainele fratilor mai mari
nu-I ind.pea. ~i apoi la ;,coala, in cimp, la o rascruce
de drumuri, cind nu se gasea capat de vorba, se revcnea
la vechea ~i rasuflata gluma - coboara, bre, de pc cal,
ce tot umbli calare! ~i hai a turna la vorbe goale - cind
prinde bine la o casa o statura nalta, cind tc vira in bucluc
~i cheltuiala.
Ce-i drept, fetele de acolo, din Bucovina, nu-~i ale-
geau fladiii dupa statura, ~i pcntru dinsul a fast o mare
noutate acea ciudata inviorarc pc care o stirnca de
fiecare data aparitia Jui prin coridoarcle universitapi.
0, fetele din Chi~inau in ace! prim an al Jui de invata-
tura - i se arata cle ;,i acuma prin somn, ~i ii tree fiori
cind le viseaza. Baiat simplu, ru~inos, de la tara, nici
rusqte nu prea ~tia, nici ora~ean nu prea era. Tot ce
avea la suflet mai era inca legat de sat, de Bucovina,
iar ele umbla ca vulpile in jurul Jui. ~i-1 tot iau cu su-
risuri, ~i-i tot ies in cale, se mira cumplit de acele intilniri
nea~teptate, ~i-i tot trimit biletele cu aluzii de tot felul.
Vremurile grele insa au venit de abia in anul doi,
375
pentru ca - imediat dupa dragostea fetelor din Chi~inau
vine ura !or cea fara de margini, ;;i apoi - tine-te, baiete!
Raspindeau fel de fel de minciuni despre dinsul, ii luau
in carutii, ii luau peste picior, se intreceau ele inde
ele aratind cum umbla el, cum vorbe;;te, ;;i la cantina,
cind i se intimpla sa se a;;eze la o masa la care ~edeau
fastele indragostite, ele se ridicau ~i plecau la alta masa
cu tacim cu tot, astfel incit intr-o vreme mai-mai era sa
lepede universitatea.
Tan(uem?
- A cito?
- U menea tut nedaleko podruga - proigrivatel',
komnata, otdel'nii hod.
~i-a luat ta.cut geanta, plasa cu portocale ~i a pornit
in lungul lacului. Asta-i mai lipsea - o aventura de
dragoste. A trecut pe linga statia de canotaj ~i a tot
mers ingindurat pina la teatrul eel mare de vara. Aici
era mai frumos, mai racoare, ~i nimeni nu di.uta sa faca
cuno~tinta cu tine, ora~ul fiind cam departi~or ~i ari-
pioarele ingera~ilor nerezistind la distante atit de mari. A
urcat pe scena teatrului, ajunsa acum un fel de magazi-e.
Bii.rci scorogite, rama~ite dinr-un scrinciob. ~i-a gasit o
luntre buna de umblat cu ea pe uscat, s-a intins pe-o
coasta la fundul ei de parca ar fi fast undeva pe mare.
Mirosea a mugur, a smoala, a colb din anul trecut.
Era cald, era bine, dar de lini~te ;,i pace sufleteasca
nici pomeneala.
ll tulburase vocea pisicutei celeia. Avea vocea ceea
putin ragu~ita darul de-a tulbura singele in barbat -
1-o fi tulburat, pe semne, printr-o pofta neru~inata, dez-
velita, aproape numita pe nume. Acum singele, stirnit
din Joe, a spart digul ridicat cu atita migala de medicii
spitalului republican ~i iara a inceput sa-1 doara inima.
,,~-o turnat, tovara~i, ca venea apa vuind la vale!
Ei, hai - fulgere, hai - tunete, dar sa toarne atita intr-o
singura noapte!! ! "
Hotarit ca ploaia de daunazi vroia sa-1 scoata din
minti. Nu-i poate rezista, nu o poate abate cu nimica.
Mai apoi insii. s-a trezit in el bucovineanul. Mindrul
barbat din nordul Moldovei s-a ridicat pentru a spunc -
atit, nu mai mult. ~i apoi, daca ajungem la o adicatelea,
nu era ploaia de vina pentru ca au mai fast ele ploi ~i
pina atunci ... Vorba e ca o alta mare durere i~i facea
376
drum prin ploaia ceea de noapte, ~i pentru ca sa nu-I
care ,,Salvarea" iara la spitalul de uncle a iqit, raminea
o singura solutie. Sa porneasca el insu~i in intimpinarea
acelor amintiri, oricit de grele, oricit de amare ar fi fost
ele.
Soarele urea spre amiaza; soarele trece de amiaza, iar
Horia tot sta nemi~cat in luntrea sa. Un glas ginga~. de
femeie, continua sa-1 tulbure, dar nu mai era glasul de
la estrada mica de vara. Era un glas tainuit ~i dulce, un
glas cu unduiri indepartate de clopot, un glas ce venise
pentru a-i lua tot ce-a avut, daruindu-1 cu ceea ce are.

Horia era in anul trei cind s-a aratat cea pe care i-o
harazise soarta. Chiar din toamna, cum s-au intors de la
culesul strugurilor, printre baieti a prins a circula un
zvon cum ca la Facultatea de limbi straine a aparut o
tigancuta nemaipomenita de undeva de linga Balti. Un
drac de fata, ziceau baietii, cum nu se mai afla! Avea
helgea ceea de la nord un farmec, un vino-ncoace, ca
te scotea din minti. Sprintena, smolita, naltuta, sini vir-
to;,i, coapsa frumos implinita, iar mersul ei incet, ingin-
durat, nu ;;tiu cum amintea leganarea vinului in pahar
atunci cind ii ridici de pe masa ;;i te gindqti cit de scurta
este viata ;;i cit de bun este vinul... Ochi caprii-inchi;;i,
aproape negri, git fin, subtire, frumos cu margele, frumos
fara margele, ~i peste tot o u;;oara ispitire a pacatelor
noastre cele grele.
A fost o mare fierbere in toamna ceea la universitate.
Acum, stind in luntre ;;i incalzindu-se la soare, Horia
constata, cu o anumita satisfactie, ca la inceput el nu
era printre pro~tii ce umblau cu turma in urma ei. Baiat
incapatinat, de la tara, mocnea incet, in sinea lui, pornit
impotriva ora~ului, impotriva ora;;enilor, impotriva tu-
turor zvonurilor pe care ei le raspindeau. Horia raminea
sa creada numai celor ce-i vedeau ochii. A zarit-o a;,a,
din fuga, ;;i ;;i-a zis - nu, nu e de mine.
,,Sa vedem mai intii din ce neam se trage ~i cu ce
fel de ata taie mamaliga parintii ei ... "
Cineva din baieti a aruncat fraza asta la ca.min intr-o
criza de gelozie, ~i poate pe linga celelalte urechi a trecut
24 I Dru\ii, vol. 3 377
neobservata, dar Horia a prins-o din zbor ~i a construit
o teorie intreaga pe temeliile ei Vorba e ca fetele de la
sate, sarmanele noastre fete, cind ajungeau la universi-
tate, erau de acum spetite de mundi.. Ceea ce mai rama-
sese din frumusetea lor de fete mari era seas serile in
centrul ora;;ului, ;;i se ru~inau sarmanele cind treceau
prin Piata Victoriei, pentru ca putin a fast, putin a
ramas.
Tigancuta de linga Balti insa a trecut pe linga munca
satului cum trece ~opirla pe sub o capita de fin. Nici
vaca nu parea sa fi pascut, nici caldari cu apa nu parea
sa fi carat, nici coada sapei nu-i lasase urme de bataturi
in podul palmelor. Parintii o fi platit cu virf ~i indesat
sprinteneala ceea a ei, ;;i acum, i;;i zicea Horia, pentru
a ;;ti bine ce e de capul fetei, mai intii sa vedem ce-o
ramas din sarmanii ei parinti.
Era totu;;i foarte capabila. Avea talent la limbi straine.
Auzi tu, vine dintr-o fundaturii de sat, ca nici pe hartii
nu-1 poti giisi, in afara de Chi~inau n-a vazut nimic fru-
mos pe lume, dar vorbe~te o francezii, ca-ti lasa gura apa
cind o a'-1zi. 0 chema Jenea, dar pentru ca prea dc;parte
ajunsese in faldurile limbii franceze, studentii au po-
reclit-o, zicindu-i oarecum biiietqte, Jeannette.
Fierbeau dracii intr-insa. Frumusetea, in fond, este o
fortii, o armata, ~i armata ceea a ei era vqnic in lupta.
Ii pliiceau mai ales cei pleto~i. Un student cu pletc era
in stare s-o fure de la orice curs. De vorbit vorbea putin,
fiind inchisii din fire, dar o tradau ochii, cind negri,
cind caprii, ochi de vraj itoarc, cum a zis cineva. Ochii
ccia ai ei rar cind ii putcai prinde acasa, umblind vqnic
cine ;;tie pc uncle.
Biiictii, fire~te, nu statcau sa-~i piarda timpul. Ii diide-
au intilnire dupii intilnire, ea le accepta din fugii, se
ducca sii sc plimbe prin stradele infundate, uncle luna
era luna, noapte era noaptc. Se l.iisa u~or mingiiata. Era
cumintc la imbrati~ari, darnicii la sarutare, sernanind
speran\e ;;i curaj in zcci de suflete modeste, oropsite
de munca ;;i invatatura. Avea insa o apucatura ciudata.
Dupa ce prindea baiatul in lat, dupa ce fiicea sa i se
infioare pina ;;i maduva' oaselor, ea, deodata, a~a. din
senin, ii luneca printre degete ca un pui de ~tiuca, ~i
nu mai era nici un chip s-o intorci in umbra navoadelor
tale.
378
 0 parte din studenti se topcau de dragul ei, al\ii se
jurau c-au s-'o spinzure pentru fagaduin\ele ei dqarte,
dar cchilibrul se mentinca, intrucit numarul celor care ar
fi vrut s-o spinzurc nu depa~ea niciodata numarul celor
care erau gata s-o poarte in brate. Horia s-a tinut bine
la inceput. A rezistat o toamna lunga, apoi un inceput
de iarna, ;;i abia pe dupa Anul Nou I-a calcat ;;i pe
dinsul pacatul.
S-a indragostit intr-o amiaza, in sala de festivitati,
a;;a cam pc la patru. E caraghios, firqte, sa tii minte
ziua ~i ora, ~i locul unde te-ai indragostit, dar dad.
creierul, aceasta ma~ina perfecta, cum o numesc medicii,
a ales aceste date ca sa le \ina minte, de ce sa le igno-
ram?
Se intimplase sa fie o iarna lunga, cu zapada multa,
cu zapada curata, ;;i erau vremuri mari, vremuri fru-
moase... Facultatea de istorie a universitatii i~i sarba-
toarea marea ei biruinta. Tocmai se hotarise fondarea
Societatii de ocrotire a monumentelor de istorie ;,i cul-
tura. Multi ani la rind istoricii moldoveni, intruniti in
jurul facultatii universitare, au tot batut pragurile, au
tot scris ;;i s-au plins peste tot, pina ce, in sfir~il, a dat
semne de viata mult a;;teptata Societate ...

* * *
Sala de festivitati gemea de lume. Sulite de soare,
reflectate de sticla ferestrelor, se hirjoneau sub tavan
;;i ccle trei candelabre aduse de la Kiev bateau in luciuri
verzi-albastre. Scena era numai co;;uri cu flori, iar stu-
dentimea ghilosita, calcata, frizata, a umplut sala, a~ezin-
du-se pina ;;i pe pervazurile ferestrelor.
Obi~nuitul freamat a tot cazut incetul cu incetul,
dupa care a aparut pe scena tinarul, elegantul lector
universitar, istoricul Ilarie Turcul. Au avut minte cei
de I-au la.sat Sa apara primul pe scena, pentru ca, dad.
a ;,i luptat cineva din rasputeri pentru fondarea acestei
societati, acesta era el, Ilarie Turcul. A mai fast, poate,
ceva la mijloc, pentru ca, lasindu-1 sa apara pe scena
primul, rectorul impreuna cu tot consiliul ;;tiintific au
zabovit un pie. Jntimpinat de-o adevarata furtuna, Ilarie
Simeonovici a fa.cut o. u~oara plecaciune in fata salii. A
tras cu coada ochiului in laturi sa vada cum stau ceilalti
379
cu plecaciunile !;ii tocmai atunci !;,i-a dat sama ca e singur.
Ru!;,inat, a fa.cut citiva pa!;,i inapoi pentru a se retrage in
culise, !;ii de abia atunci a aparut rectorul cu tot consiliul
~tiin\ific.
.,,,Sfinte Dumnezeule, mii de ani sa fi trecut de atun-
Cl. ...
"
Cind sala s-a lini!;,tit, iar consiliul !;,tiintific !;,i-a ocu-
pat locul la masa cea mare, Ilarie Simeonovici a ie!;,it
la tribuna cu un capat de creion cu care obi!;,nuia sa
ciocaneasca in lemnul catedrei atunci cind prea era gala-
gie in sala - o obi~nuinta de care nu putea sea.pa nici
in clipele solemne. A prins a vorbi, !;ii vorbea frumos
paginul. Cuvintele erau cam necioplite, de la dinsul
din sat, dar toata padurea ceea verbala era miruita cu
duhul sfint al vorbirii populare ~i aghesmuita de muzi-
calitatea limbii eminesciene.
Dupa ce a felicitat lumea adunata !;ii a schitat pleca-
ciunile cuvenite, multumind autoritatilor pentru sus-
tinere, pentru intelegere !;ii mai !;,tiu eu pentru ce, Ilarie
Simeonovici s-a apucat sa contureze criteriile care urmau
sa fie puse la baza in aprecierea monumentelor i!ltorice
;;i locul pe care ar trebui sa-1 ocupe aceste monumente
in viata republicii.
- De altminteri, pcntru ca a venit vorba, a zis de
odata Ilarie Simeonovici, furind cu coada ochiului latu-
rile, ceca ce insemna ca a hotarit sa lase pe-o clipa
brazda, pentru a incerca fierul plugului ~i prin alte
meleaguri.
Nu era deloc sigur ca face bine ceea ce face, dar
i-a luat-o firea nainte. Percica Jui batau;,a s-a burzuluit
in semn de razvratire. Savant cuminte ;;i disciplinat, el
a adus totu~i de la dinsul din sat aceste patimi pentru
incaierari nea!;,teptate, ;,i cu cit mai pe nea!;,teptate ve-
neau ele, cu atit mai mult ii ispiteau. Studentii au ramas
nemi!;,cati, pentru ca aceste aba~eri deseori se intimplau
sa fie mai interesante decit prelegerile propriu-zise.
- Pentru ca a venit vorba de monumente istorice,
continua Turcul, sa vorbim putin de Clopotnita Jui !>tefan
eel Mare, ridicata pe dealul Caprienei ori, cum i se zice
in popor, mai laconic ~i mai pe scurt, Clopotni\a. Cu-
noa~tem cu to\ii legenda, sintem in stare a povesti ori-
cui cum se intoarcea domnul nostru de pe dmpul de
bataie flamind, ostenit ~i infrint. ln virful dealului
380
era numai cocioaba pustnicului Daniil, ~i domnitorul a
rugat sa fie primit peste noapte. Dupa cum zic cronicile,
batrinul pustnic i-o fi raspuns domnitorului ca odihna
osta~ului ce a pierdut razboiul zace pe acela~i cimp
uncle a fost infrinta oastea lui. In noaptea ceca grea, in
noaptea deznadejdii sale, domnitorul a adunat rama~i-
tele o~tirilor, s-a intors pe cimpul de lupta ~i a invins.
Ma rog, pina aici toate bunc ~i frumoase ...
Ilarie Simeonovici ~i-a permis o mica pauza, pentru
ca lipsea obi~nuitul pahar cu apa. A gasit singur garafa,
a turnat apa in pahar. ~i nu ca 1-ar fi chinuit setca - se
emo\ionase, incepuse a i se subtia timbrul vocii, ~i-i
trebuia ceva ragaz ca sa-~i revina. Era un artist al cuvin-
tului rostit ~i, fara sa lase o scama sa i se a~cze pe
costumul nou-nout, a pierdut o lupta crinccna, a batut
in miez de noaptc la u~a unui pustnic batrin, nu a fost
primit ~i atunci, adunind rama~itele o~tirilor, pina la
urma a ci~tigat acest razboi. Acum statea la tribuna, isto-
vit ~i fericit.
- Ma rog, pina aici toatc bune ~i frumoase, a reluat
el, dar putini cunosc sfiqitul sarmanului pustnic. Pa-
tima cuvintului taios ii urmarea ca un blestem. Pentru
incapatinarea de-a sta strimb ~i de-a vorbi drcpt a ~i fost
izgonit din manastirc. Ani la rind s-a tot rugat acolo in
virful dealului sa-i imblinzeasca Domnul vorba, dar iata
ca Domnul-Dumnezcu nu a vrut sa auda ruga robului
sau. Pe cind aj unscsc la adinci batrineti, ni~te tatari,
care au pirjolit tara, incit de-atita fumaraic nici nu mai
puteau nimeri drumul inapoi, au gasit cu cale sa-1 intrebe
cam pc uncle vin muntii ~i pe uncle vine marca. Pustni-
cul le-o fi raspuns in felul sau obi~nuit, pentru care
raspuns a ~i fost trecut prin sabii, iar cocioaba lui prin
flacari.
Sala statea inmarmurita ~i Ilarie s-a gindit: o lasam
putin in pace, sa-~i rcvina. A luat paharul, a mai gustat
pu\in, dar hotarit ca nu era ceva in regula - ori ca apa
nu era proaspata, ori ca paharul nu era curat. Putea fi
~i una, ~i alta.
- Multi ani mai tirziu, continua Turcul, intorcin-
du-se odata de la vinatoare, domnitorul ~i-a adus aminte
de batrinul de pc dealul Caprienei ~i a zis ca vrea sa-1
vada. Nu mai erau insa nici batrinul pustnic, nici co-
cioaba lui. 0 lini~te mare ~i grea cit o piatra de moara
381
apasa peste tot tinutul cela, ~i s-a ingrozit de aceasta
lini~te nesfir~ita eel mai viteaz dintre domnitorii no~tri.
Dupa care a poruncit sa se ridice o clopotnita pe locul
unde a fost cindva cocioaba, sa se aduca un clopot de
la manastire, o~teni de la curte sii faca de straja, sii sune
de douii ori pe zi - la riisaritul ~i la apusul soarelui.
Turcul a mai luat o data paharul in minii, potrivin-
du-~i setea cu anumitc indoieli pe care le avea, a cer-
cetat paharul la luminii, dar nu, nici de data asta nu s-a
hotiirit. A pus paharul la loc ~i dupii ce ~i-a dres glasul
cu citeva tuse u~urele, a zis oarecum intristat:
- Yn sfiq;it... Trecutul Clopotnitei iI putem afla de
la cronicari, dar ~titi voi oare ce se face azi pe dealul
Caprienei? Sa vii spun ce-a riimas din Clopotnita ceea?
Un acoperi~ putrezit, trei sciiricele naruite ~i citiva saci
de ingrii~iiminte minerale in camaruta clopotarului. In
jur - numai paragina, miiriicini ~i biitiiturii de copite,
pentru ca uitasem sii vii spun. Cind vine amiaza, copiii
din satcle vccine i~i priponesc joienele la umbra Clopot-
nitei.
.,, · Toate cele ~ase sutc ;;i ccva de tineri state au cu
fruntile plecate, ;;i Turcul a amutit pentru a liisa tu;;inea
din saia sa prindii radacini. 0 tacere grea, ca o vina ie;;ita
pc nea;;teptate la lumina, apasa intreaga festivitate. Ti-
ncrii oftau, i;;i sciirpinau cefele - a;;a c, ce sii-i faci ...
Peste tot lumea ca lumea, ;;i numai, iaca, la noi. ..
- Uncle mai pui, a adaugat Turcul cu acela;;i glas
domol, dar plin de unduiri malitioase, uncle mai pui di
dincolo de maracini, ceva mai la vale, pc coasta dealului,
sta incalzindu-se la soare unul din cele mai vechi sate
ale Moldovci - renumita Capriana. Se zicc ca a fost in-
temeiat de fo;;tii clopotari, care, dupii cc-~i fiiccau slujba,
se capatuiau acolo. Acum, hai sii stam a~a omene;;te
noi indc noi ;;i sii ne intrebam: cum s-a putut intimpla
ca striincpotii vitejilor clopotari sii ajungii a-;;i priponi
vacile la umbra Clopotnitei de uncle a sunat, sute de
ani la rind, glasul demnitiitii stramo~ilor?!
Sala a gcmut. Firqte, nu era vina ci, ~i totu~i a cui
era, dad nu a ei? Dar stai ca Turcul pare sii mai aibii
ceva de spus.
- Ca sii spun drept, mai zice el, n-a~ fi pomenit de
Clopotnita, dad satul de pe coastii ar fi un sat sarac
~i oropsit. Capriana insa e un sat avut, instiirit, cu case
382
noi. An de an se aduc in satul cela tone de ciment, va-
goane de scindura, am vazut chiar ~i case cu oglinzi zidite
in peretii exteriori - oamenii nici nu mai ~tiu cum sa-~i
afi~eze bunastarea, ~i nici un fir de ciment, nid o scin-
dura, nici un cui pentru batrina Clopotnita din virful
dealului!. .. S-ar putea zice: de, cc ~tiu ei, ni~te bieti
oameni simpli, dar las' ca nu mai sint ei deloc chiar a~a
de simpli! 0 ~coala medic de toata frumusetea, vreo
cincizeci de intelectuali cu studii superioare, daca. nu
ma in~el, chiar ~i la noi la universitate invata cineva
din Capriana ...
Aici sala s-a inviorat. Posibilitatea de-a de vina pc
altul ii invioreaza pc moldoveni cum nu se mai poate.
Studentii au inceput a ~opti ei inde ci. A~a ceva nici
di. s-a mai pomenit... Sa-l vedem aici in fata noastra
pe eel din Capriana. Din pacate, Turcul nu-~i putea
aminti nici la ce facultate, nici in ce an era amaritul
cela. La un moment dat se parea ca se lasa ha.tut, dar,
printre cele multe apuca.turi ciudate aduse din satul si.iu
natal, Turcul mai avea ~i una buna. Ve~mic i~i banuia
memoria de trindaveala. Cum o simtea ca se lasa pe tin-
j ala, statea cu biciul asupra ei ~i n-o cruta cum nu-~i
crutasera buneii lui gloabele cu care ie~eau primavara
la arat.
- ~i nici ma.car nu c student, ci studenta, una fru-
mu~ica, smolitica, daca nu ma in~cl, la Facultatca de
limbii straine ...
- Jeanncttc? !
- Pai, uite-o in fata dumneavoastra, in rindul trci. ..
Fata s-a ridicat incct, nedumerita. Ochii caprii, aproape
negri, au mijit pe-o clipa a mare mirare - pe semnc,
nu se a~tepta ca va fi descopcrita pina la urma. Acum,
stind in picioare, se uita lung ~i galq in directia scenei,
dar tinarul lector universitar ~i om de ~tiin\a rarninea
surd ~i mut in fata acestor farmece. La urrna urmei,
sa avem ~i noi ccva sfint, sa ~tim unde sfiq;qtc istoria
~i unde incep ochii caprii.
Aceasta ignorare inccpu s-o enerveze pe fetita de
linga Balti. Frumoasele aripioare ale nasului au prins
a se infiora, dupa care fata s-a luminat de-o bucurie
ascunsa, de parca ar fi fast ea insa~i pe scena. A inceput
a ciripi ceva in fran\uze~te - i~i cinta vorbele sonor,
molipsitor, ca o rindunica pe un fir de telcgraf. Sala
383
chicotea pe inhmdate, dar Turcul ~i intregul consiliu
~tiintific ramineau vajnici ~i concentrati - ori ca-i inte-
resa problema ca atare, ori ca-~i puneau la incercare
putinele cuno~tinte in domeniul acestei frumoase limbi.
Atunci cind Jeannette a terminal, Ilarie Simeonovici
i-a raspuns cu un zimbet bonom, frantuzesc, dupa care a
adaugat cu o voce pe cit de binevoitoare, pc atit pe
spinoasa:
- Draga fetica! Chiar de le-a~ fi prins pe toate cite
ni le-ai turnat mataluta, nici atunci nu m-a::, fi declarat
satisfacut. Pentru ca, oricum, nu sintem in doi, pe-o alee
tainuita, undeva intr-o fundatura de pare. Avem in jur
m'ultime de lume ~i cu toate ca nu toti au studiat ori
studiaza limba franceza, sint ~i ei intr-un anumit fel
stranepoti de-ai lui ~tefan eel Mare, vor ~i ei sa afle ce
se petrece cu Clopotnita.
,,Pe-o alee tainuita, intr-o fundatura pe pare" - asta
a placut grozav. Sala fierbea de risete ~i voie buna.
Bravo lui, s-o tina minte papu~ile iestea cu gropite in
obraj i, pentru ca daca le tot cocolqti, mine-poi mine vor
uita ~i casa parinteasca, ~i limba materna. lntr-un· tirziu
a pornit a ride ~i consiliul ~tiintific - las' ca putin umor
face bine dupa masa. Turcul statea oarecum stingherit,
de parca ar fi vrut sa spuna: ma rog, se intimpla sa
faceJJ1 ~i noi cite-o gl uma, dar e o chestie intimplatoare,
ab sol ut intimplatoare.
Spre cumplita mirare a tuturora, nici urma de pierderi
pe acolo pe uncle au fost aruncate obuzele. Jeannette
statea ca o frantuzoaica, abatuta, nici. ea insa~i nu mai
~tia prin ce fel, pe-aici, prin Chi~inau, ~i risul multimii
din jur nu o interesa nici citu~i de pupn. Sa rida, daca
le place.
Apoi, pe nea~teptate a zimbit de parca ar fi vrut sa
zica: ma rog, daca tincti cu orice pret sa continuam,
putem continua, de ce nu? A trecut la limba materna.
Vorbea oarccum ci'udat. Folosea o multime de cuvinte
arhaice, dar sc pricepea sa le rotunj easca frumos, a poi
avea o voce melodioasa, cu cobori~uri sunatoare ~i dulci.
Peste alte citeva fraze sala, furata de cele auzite, nu
mai urmarea nici pronuntia, nici muzica vorbelor ei.
Jeannette neg a absolut totul. Acoperi~ul, zicea, oame-
nii ii repara mai in fiecare an, pentru ca, zicea, se ~tie
bine cit poate tinea un rind de ~indrila; tot stind secole
384
la rind in virful dealului - ar mai fi stat ea oare ~i azi
acolo, de n-ar fi acoperit-o oamenii?! In primavara era
vorba sa adunc bani, care cit va putea da, sa cumpere
ciinent, sa rcpare fundamentul, dar se zicc ca nu s-a
recomandat sa se adune bani. Paragina ~i mfracinii nu
totdeauna sint semne de pustiire - dimpotriva, au fost
la.sate sa creasd. inadins, pentru ca pamintul, cam lutos,
ba crapa pe vreme de seceta, ba prinde a se ponori la
vale pe vremea ploilor. In camaruta clopotarului nici
vorba de ingra~aminte minerale - invatatorii au fa.cut
maiul in padure ~i au uitat acolo ni~te cutii de carton in
care fusese here cehoslovaca.
- Cit despre copiii care-~i priponesc vacile la umbra
Clopotnitei, apoi, dupa cite ~tiu eu, la noi in tara inca
n-a fost adoptata o lege care ar reglemcnta uncle se
poate ~i uncle nu se poate sa-~i lege copilul vaca, ~i
chiar de-ar exista o asemenea lege, m-a!;, mira de va fi ea
respectata ...
~ase sute ~i ceva de studenti au ramas cu gurile
cascate - mai, sa vezi tu cum se intoarce carul! ! ! Membrii
consiliului ~tiintific au prins a se foi ~i ei pe scaune,
catind spre percica ciufulita a Turcului - sa vedem cum
se va descurca. Turcul a zimbit larg, binevoitor, pentru
ca alta ce-i mai raminea?
- Copila draga! Daca toate-s intocmai a~a prccum
ni le descrii mataluta, at1.1nci ce te-a fa.cut sa recurgi la
franceza?
Jeannette a clipit de parcii ar fi tras doua focuri de
arma cu cei doi ochi caprii ai sai.
Am vrut sa crut autoritatea dumitale.
- Era nevoie?
- 0, da, era asboluta nevoie. Pentru ca s-a obi~nuit
a se crede ca la universitatc cei care cunosc totul sint
profesorii, iar cei care nu cunosc nimic - studentimea ...
Sala a inghetat. Era un act de-o indrazneala nemai- >
pomenita. Nimeni nu ~tia ce va urma - va fi copila asta
de linga Balti exclusa, va fi miluita? Dupa o clipa de
confuzie ~i ~ovaiala, rectorul a ridicat palmele, aplaudind
oarecum demonstrativ, ~i asta insemna un singur lucru
- biruinta, o biruinta nemaiauzita a unei fetite din anul
intii !
Sala fierbea. Turcul, la tribuna, zimbea oared1m in
sila, nevoit fiind sa inghita galu~ca, iar Jeannette in acest
385
ceas al biruintei sale era de acum in plina goana dupa noi
aventuri. Ochii galqi, plini de draci, au ~i prins a rataci
prin multimea de capatini - vazuse o freza simpatica
prin coltul cela pe undeva. Baie\ii i~i puneau capa\inile
la dispozi\ia celor doi ochi galqi, nemaiputind de atita
mindrie - las'ca batrinul !;itefan a ~tiut pe cine sa tri-
mita acolo, in virful dealului, pentru a bate clopotelc
de doua ori pe zi.
Lui Horia nu i-a fost dat sa vada sfir~itul acelei
solemnitati. S-a indragostit, ~i aceasta mare dragoste a
vietii lui a venit peste dinsul ca un vint, ca o apa mare,
ca un potop. Din intimplare, se a~ezase nu departe de
Jeannette, cu un rind de scaunc in urma ei, a~a incit ii
vedea tot timpul profilul ~i, cum a observat mai tirziu,
era tocmai punctul cela magnetic de unde ha.tea mortal
farmecul ~i frumusetea ei.
Altceva insa il cucerise atunci. Mirosea a gutui, o
aroma puternica razbatea intruna, ~i el nu ~tia de unde
vine. Era aroma Bucovinei, aroma casei parintqti, ~i el
se tot foia pe scaun pentru ca nu-~i putea da sama de
unde o fi venind aceasta aroma. Cum Turcul a inceput-o
cu Capriana, Horia deodata ~i-a adus aminte ca a trccut
~i cl pe-acolo intr-o toamna. Un sat mare, frumos. Femei
ta.cute se furi~au pe ulite ca ni~te umbre, pareau un fel
de calugari\e, ~i domnea pcste satul cela o mirozna
nemaipomenita de gutui. Te pindea din toate ulicioarele,
se strecura pc sub toate gardurile, ~i din fiece livada
i~i arata fruntea galbena ~i virtoasa roada acelui an.
Amintirile I-au luminat ~i, ~ezind pe scaunul sau, Horia
deodata ~i-a dat sama de unde-o fi venit in sala univer-
sitatii acea mirozna duke, acea aroma de vis.
Zguduit ~i luminat cum era, s-a ridicat ~i a pornit
spre iqire. Dragostea, ca o apa de primavara, venise
sa-i imparta viata in doua - tot cc fusesc pina atunci
raminea departe in urma, pe celalalt mal, pe cind princi-
palul avea sa se implineasca abia acum, pe malul istlalt.

0 zapu~eala linceda, cu iz de rogoz, s-a la.sat peste

Lacul Comsomolului, peste toata vagauna ceea de sub
coasta ora~ului. La inceput parea ca vrea sa ploaie, dar
386
de uncle: ceru} incetul cu incetul s-a curatit, iar za-
pu~eala, cum a fest, a~a a ~i ramas. Naduful, de altminteri,
plutea mai toata vara peste Lacul Comsomolului. lmprej-
muite de-o potcoava de dealuri, aceste citeva hectare
de apa, cind prindeau saminta de zapu~eala, o tineau cu
saptaminile, pina dadeau road a din plin. '".
Horia s-a ridicat din luntre, a scotocit prin buzunare,
diutindu-~i batista, ~i-a ~ters fruntea. Nu i-a priit nici
eel de-al doilea teatru de vara. Ori di statuse prea mult
la soare, ori ca mai mocnea indi boala intr-insul, dar
o molqeala duke, bolnavicioasa, prinse a-i zgirci mu~chii.
Ametelile veneau val dupii val, de pardi i se facuse rau
de mare, riiu de marea pe care nici n-o vazuse inca in
cei treizeci ~i ceva de ani citi ii avea. A mutat luntrea
ceva mai in fund, mai la umbra, a luat ~i un validol,
dar degeaba. Trebuia sa-~i adune lucrurile ~i sii piece.
Scaparea era acolo, sus, pe muchia dealului, la racoare
~i aer curat.
~i-a luat geanta, plasa cu portocalc ~i a pornit incet,
leganat, spre cladirile galbene ce se iteau de printre
crengi. Acolo, linga Institutul Agricol, troleibuzele o por-
neati napoi spre gara, iar complicatiile cardiace sint de
a~a natura, incit omul nu se simte sigur fiira transport,
fara a putea forma, la o nevoie, un 03.
Pe la amiaza a coborit in centrul ora~ului, linga
Teatrul ,,Pu~kin", ~i pentru di pina la plecarea trenului
mai avea vreme, s-a gindit ca n-ar fi rau sii ia o gustare
ceva. Nu-i era foame, dar ~tia di dupa o gustare, ma.car
cit de cit, se simtea ceva mai bine.
Pe u~a restaurantului ,,Moldova" se putea citi: ,,Za•
krito. Spefobslujivanie". La intrarea in cafeneaua ,,Dnestr"
se topea la soare o coada de vreo douazeci de oameni.
Nu era o coada prea mare, avea vreme destula ~i ar fi
putut sii a~tepte, dar linga u~a de intrare era afi~atii o
lista de bucate din care o bun a j umatate erau ~terse.
Horia, pe linga multe altele, mai era ~i alintat cu masa -
nu putea minca din ceea ce a ramas de la altii, ~i ce sa
mai caute el intr-o cafenea unde j umatate din bucate au
~i fost de acum halite!
De peste drum ii indemna o modesta ~i primitoare
cafenea, zisa ;,Molocinaia", dar pe u~a albea o foaie de
caiet care anunta ,,Igienizare". Enervat ~i nedijit, a tot
mers inainte, spre gara, pina la renumita .,Zolotoi po-
387
ceatok" - o cafenea cu bucate nationale, gatite mai ales
din papu~oi. Foia ~i acolo o coada destul de maricica,
~i o buna parte din bucate erau de acum ~terse de pe
lista, dar razbatea prin u~a intredeschisa mirozna unei
fierturi din faina de papu~oi, bine cunoscuta de copila-
riilc tuturora. Acel suflu al vremilor de demult, acea
aroma a casei parintqti 1-a oprit ~i 1-a tinut locului
pina a rasarit in pragul cafenelei o ospatarita corpo-
lenta ca sa anunte:
- Un singur loc!
Spre norocul lui, cei cc stateau la coada erau cite
doi, cite trei - singur cuc era numai el ~i, fara a sta
mult pe ginduri, ~i-a la.sat lucrurile la garderoba, a cautat
uncle sa-~i spele minilc, dar nu curgca apa acolo uncle i
s-ar fi cuvenit ei sa curga, ~i s-a grabit sa intre. Majori-
tatea masutelor erau aranjate in lungul peretilor ~i, fiind
ele in trei colturi, aveau, respectiv, ~i cite trei scaune.
La masuta la care a fost invitat ~e<;leau de acum doua
fetite tinercle ~i pline de voie buna. Erau, pe semne,
doua eleve venite pentru prima oara intr-un local public.
~i-au comandat doua inghetate ~i o sticla de limonada.
Cum toate aceste bunatati au fost puse in fata lor,. feti-
telc au prins a chicoti pe infundate, caci, frumu~ele cum
erau, nu dovedisera inca a se coace.
,,~i de n-ar fi tunat, de n-ar fi fulgerat ma.car atunci
in noaptea ccea - Doamne, ce frumoase ar mai fi fost
toate pe lumea asta ... "
Fetitele comunicau intr-o limba intima a lor. Se
intrebau ~i-~i raspundeau una alteia prin anumite semne,
apoi, umflate de veselie, cadeau una peste alta, iar daca
intimplator il atingeau pe Horia cu cotul ori cu genun-
chiul, ro~eau ~i-~i cereau scuze. Intr-o asemenea atmo-
sfera s-a topit fulgerator inghetata pe buzele lor, s-a dus
~i limonada in urma inghetatelor, dar fetitele mai zabo-
veau la masa ~i Horia, tot a~teptind cind il va observa
ospatarita, s-a gindit - te pomenqti ca de dragul Jui
nu se grabesc copilele celea. 1-ar fi placut sa fie a~a,
apoi s-a ru~inat de o asemenea banuiala - se poate,
la virsta lui? ! Dar, s-a mai gindit, ca sa vezi cum se
schimba vremurile! Atunci cind umblau fetele cu turma
in urma lui, el nici ca vroia sa auda de dragoste, acum
insa ar fi fost magulit de simpatia acestor gisculite. Il
tulburau cositele, risul, tineretea lor neprihanita. Biata
388
Jui inima, stirnita din Joe de acqti doi muguri, iar a
prins a tinj i dupa aroma de gutui ~i dupa trupuJ eel a
zvelt ~i tinar, ce purta cu sine acea aroma duke de roade
coapte ...

* * *
Atunci, dupa intimplarea din sala de festivitati, intre
el ~i Jeannette a aparut un cimp magnetic ori, ca sa-i zicem
putin mai altfel, un joc de-a dragostea. Ori de cite ori
ar fi intilnit-o, chipul Jui Horia se lumina a~a deodata,
fara voia Jui, ~i apoi las' ca ochii care nu scapau nimic
din cele ce se petreceau in j ur nu puteau trece pe ling a
lumina acelor intilniri. 1-o fi placut, pe semne, ~i ei
baiatul, pentru ca, drept raspuns, a prins a-i zimbi cu
coltul buzelor. Ii zimbea cu o anumita intirziere, cind
erau de acum trecuti, unul ducindu-sc intr-o directie,
altul in alta dirccpe. Horia, dqi mai mult intuia acele
fluturari de voie buna, ~tia pe undcva ca fata ii raspunde
~i, oarecum incurajat, a oprit-o odata, cind s-au intilnit
in doi, pe-o cararu~a. Sprc cumplita Jui mirare, admira-
toarca limbilor straine, insu~ind, pc semnc, ~i anumite
capricii impreuna cu limba franceza, a facut ochi mari,
plini de uimire, de parca ii vedea pentru prima oara
in viata. Asta, fire~te, 1-a jignit pc mindrul bucovinean,
~i pentru a o pcdcpsi, cind se intilneau, nu se mai
lumina la fata, la care Jeannette i-a replicat, prefacindu-se
ca nu-I cunoa~te ~i nici nu vrea sa ~tie de el. Asemenea
mofturi Horia n-a mai putut suporta ~i, o vreme, cind se
intilneau, unul privea intr-o partc, altul in alta parte,
dar, ma rog, una e cind omul privqtc pentru ca a~a ii vine
Jui, ~i alta c cind o face demonstrativ.
Aceste mici intrigi amoroasc - zimbete, priviri ga-
Jqe, u~oare schitari de nedumerire, repro~uri, despar
pri dureroase ~i fericirea de-a se fi regasit, - toate erau
un fel de a-ti petrece tineretea la Chi~inau. 0 fi fost
poate o traditie ramasa de pe vremea liceelor de fete, o
fi fost poate o vama platita soarelui ~i vinului sudic,
dar aceste iubiri I'astru~nice, nemarturisite, rasareau
zilnic la fiecare colt de strada cum rasar ciupercile dupa
ploaie. Oricit ar parea de ciudat, tineretul din ora~ traia
bucuriile ~i durerile acestor mici iubiri anonime de parca
ar fi fost vorba de romane mari, pline de viata. De aJt-
389
minteri, majoritatea acestor intrigi nu aveau nici un dez-
nodamint - totul se pierdea in aceea~i nazarirc de uncle
rasarise. Se intimpla insa ca Se apropiau cararile, ajun-
gind·u-se la un fel de prietenie, rareori se mergea chiar
~i mai departe, pina la o dragoste mare, la o dragoste
adevarata.
Povcstea baiatului din Bucovina ~i a fetitei de linga
Balti s-a dovedit a fi tocmai unul din acele cazuri rare.
Dupa cc-au tot demonstrat indiferenta ~i suparare unul
fata de celalalt, a inccput sa le para rau la amindoi de
celc intimplate, dar cum sa se impace, nu ~tiau. Horia
a~tepta sa faca fata primul pas. Mai intii ca ea era vino-
vata de celc intimplate. Apoi, a inchipui o impacare
pentru dinsa era o nimica toata, pe cind el s-ar fi caznit
saptamini intregi fara nici un rost. Nu-i vorba, in sapta-
minile celca de framintare Horia i-a scris citeva scri-
sori, pc care le-a rupt fara sa le fi dus la cutia po~tala
~i acum ii parea rau ca nu le-a pastrat. Erau printre
ele citeva curate ~i fierbinti - mai ales ii parea rau de
ultima scrisoarc. Nu tinea minte continutul ei, dar i-a
ramas senzatia ca frigeau, ardeau, singerau rindurile ce-
lor doua foi de caiet. Un asemenea rava~ omul ii scrie
o singura data in viata, daca, fire~te, i-a fost sortit sa-1
scrie, ~i aceste scrisori ar fi bine sa le pastram, pentru
a tine minte cit de sus ne-a fost <lat sa aj ungem la ora
de zbor a tineretii noastre.
Ospatarita i-a adus bucatele comandate - tocana cu
mamaliguta. Botul de mamaliga aburea inca in farfuria de
metal ~i, pentru a nu se raci cu totul, Horia a mutat blidul
ceva mai aproape, facindu-se a-I feri oarecum. 0 vreme a ra-
mas concentrat in sine, tragind adinc in piept mirozna copi-
lariei, mirozna ba~tinei, suflarea batrinelor noastre brazde.
!>i-a amintit ca citise nu demult, intr-un studiu istoric,
o afirmatie cit se poate de ciudata. Autorul era de parere
ca fasolele i-au ajutat pe bulgari sa reziste secole la
rind impotriva Imperiului Otoman. Acum, s-a gindit
Horia, daca admitem ca fiecare popor i~i are pinea zile-
lor grele, pinea vremurilor de cumpana, apoi · in viata
moldovenilor aceasta sfinta misiune cade numai ~i numai
pe sama mamaligii. Astazi ne laudam cu livezile ~i viile
noastre, azi morile nu mai macina papu~oi, prin casa nu
mai vezi ceaune. Azi fetele noastre nu mai ~tiu a tine
melesteul in mina, azi ne facem a fi uitat cu totii ca in
390
vremurile de restri~te nu atit vadra cu vin, nu atit co~ul
cu mere, cit acest umil bot de inamaliga ne-a ajutat sa
supravietuim, incalzindu-ne in"ima ~i sufletul.
Memoria poporului nu le poate tine minte pe toate,
dar ce trebuie sa tinem minte ~i ce trebuie sa,,uitam -
asta de acum depinde de fiecare om in parte. De cinstea
~i intelepciunea lui. Un biet invatator venit de la nord
statea in mijlocul Chi~inaului cu un blid in fata Jui,
tragea in piept mirozna unui bot de mamaliga, gindin-
du-se la viata sa proprie ~i la viata neamului sau. Nu a
durat insa mutt, pentru ca de la un timp botul de mama-
liga a inceput a semana intrucitva cu o gutuie, ~i astfel
s-a facut ca din toate secolele, din toate zguduirilc, din
toate rascrucile mari ~i grele nu au ramas decit o sin-
gura carare ~i doi tineri, venind timizi unul spre altul,
pentru a face c5 pace, pentru a mu~ca dintr-un pa.cat ~i
a trai o viata in doi.

* * *
~i a mai trecut o vara ...
A mai trecut o vara la mijloc, iar toamna, dnd s-au
intors de la culesul strugurilor, in Chi~nau era o mare
forfota. Studioul ,,Moldova-film" anunta cu multa fala
rioua sa produc\ie. Prin ora~ se vorbea ca c un film
sforaitor ~i primitiv, dar presa locala se grabise sa-1 laude,
declarindu-1 drept o vajnica realizare a cinea~tilor mol-
doveni. Lumea insa nu se prea avinta sa-1 vada, cine-
matografele stateau pe jumatate goale ~i astfcl s-a produs
o anumita confuzie. Pentru a evita posibila nedumerire
intre gazete ~i cititori, s-a rccomandat a sc organiza
vizionari colective. Universitatea urma sa dca o buna
pilda celorlaltc institutii de invatamint ~i, dnd studentii
abia coborau din ma~ini, intor~i de la culesul strugu-
rilor, filmul de acum ii a~tepta in sala de festivitati. Cu
toata setea !or pentru distractii, amatori s-au adunat
pu\ini ~i responsabilii pentru vizionare lc~au zis sa se
a~czc cam peste un Joe, peste doua, in a~a fel ca sa se
faca impresia unei sali pline.
Dcvenind foarte con~tiincios dupa atitea co~uri ca.rate
pe umeri, Horia a ales in sala un Joe plquv, semanat
cu scaune goale, s-a a~ezat, pentru a umplea golul cu
cei. o suta optzeci ~i cinci de centimetri. Ostenit ~i
391
abatut, urmarera cu un fel de tristete umbrele de pe ecran.
Era unul din cele mai banale filme produse pe malul
Bkului. Ni~te oameni caraghio~i, dintr-o lume caraghi-
oasa, se cazneau din rasputeri sa se descurce in ni;,te
afaceri cit se poate de caraghioase ;,i ele.
0 vreme domneau neintelegerile. Sala reactiona cu
darnicie la orice aluzie de umor, dar filmul nu se vroia
comedie, mizind tot timpul pe o drama filozofica. Horia
statea ve~tezit. Pelicula jignea oarecum demnitatea lui.
I se parea, nu se ~tie de ce, ca mine-poimine aceasta
pelicula va fi dusa cu avionul la Cannes ori la cine ~tie
ce alt festival international ;,i toata nimicnida aceasta
va fi demonstrata drept rodul suprem al pamintului ;,i
sufletului acestui neam. ,,A;,a e destinul nostru, se gindea
Horia, nu avem noroc nici la fotbal, nici la filme, iar
fara fotbal ~i fara filme un popor nu · poate fi auzit,
nu poate fi cunoscut in secolul nostru."
In invalma~eala acestor cugetari i s-a nazarit ca o
umbra s-a furi~at printre rinduri ~i s-a a;,ezat alaturi.
Era mult prea amarit pentru a cauta sa vada ce se pe-
trece in j ur, dar la un moment dat s-a infiorat, pentru ca
a ajuns pina la el dulcea mirozna a toamnelor tirzif din
Moldova, mirozna gutuilor galbene. Inima a pornit a-i bate
ca un clopot, sufletul i-a devenit deodata plin cu acea
seninatate ce se revarsa peste margini ~i pe care oame-
nii o numesc, de obicei, ,,feridre".
Peste citeva clipe umbra a venit ;,i mai aproape,
a~ezindu-se pe scaunul de alaturi. Un fulg moale din
parul ei smolit i-a infiorat timpla ~i livada cu gutui i-a
;,optit la ureche:
- Ce mai fad?
0 fata simpla, binevoitoare, atit de simpla ;,i atit de
binevoitoare, incit parea ca au crescut intr-un sat, intr-o
mahala. Ace) ,,ce mai faci?" venea oarecum in continu-
area unei vieti traite impreuna, ~i nimanui nu i-ar fi
trecut prin cap ca acei doi tineri erau de abia la primele
vorbe pe care le spuneau unul altuia.
Ma distrez, de ...
Duminica viitoare ce fad?
Stau, de obicei, la biblioteca.
Pa.cat.
Ai ceva impotriva bibliotedi?

392
 - 0Gamne -fet<e~t~! Vroiam sa te invit la noi, la Ca-
priana ...
Jeannette a mai fa.cut o pauza, pentru ca in sala porni-
sera a crqte risetele. Se intimplase ceva cu umbrele de
pe ecran, dar Horia era de acum prins in mrejele fetei.
- Aveti ceva grozav pe duminica?
- Grozav nu ;a;tiu daca va fi, dar, ori;a,icum - dumi-
nica hramului. Petreceri cu nuci, mere ;a,i must.
Ceva tulburel?
Se poate fara tulburel?
Muzica?
Uncle s-a vazut hram fara muzica?!
Oricit s-a discutat pe marginea !or, cle totu;a,i au
supravietuit ;a,i sint cum nu se mai poate de frumoase
aceste sarbatori ale toamnei, carora Ii se mai zice ;a,i
,,hramuri". Fiecare sat i;a,i are o anumita duminica a lui,
aleasa cindva dupa numele sfintului caruia ii era inchi-
nata biserica din partea locului. Cu vremea o multime
de obiceiuri legate de cultul religios au disparut, iar
hramul a supravietuit, devenind sarbatoarea toamnei,
sarbatoarea roadei. Principalul e ca vin aceste sarbatori
cind oricine poate pune ceva pe masa, ;a,i munca de pe
dealuri s-a rarit, iar pentru ca satele tin hramurile - care
intr-o duminica, care in alta, ~i tu poti primi neamuri
in casa ta, ~i te poti duce la ele cind va fi de petrecut
acolo.
Toamnele, cind aveau hram in sat, studentii faceau
ce faceau ;a,i o ;a,terpeleau pe doua-trei zile acasa. Cei mai
instariti obi;a,nuiau sa invite cite un prieten, baietii in-
vi tau baieti, fetele invitau fete, ;a,i numai in cazul cind
casatoriile erau de acum hotarite, se intimpla ca baiatul
sa vina cu logodnica ori fata sa aduca in sat pe viitorul
sau sot. Jeannette le facea insa pe toate de-a ndoaselea,
pentru ca altminteri nici n-ar fi chemat-o Jeannette.
- Ei, ce stai atita pe ginduri?
- E riscant sa mergi cu o fata frumoasa in satul ei
de ba;a,tina. Poti minca o bataie buna.
Jeannette a vrut sa-i raspunda ceva din fuga, dar a
amutit, pentru ca in sala a pornit o mare veselie. Eroii
productiei ,,Moldova-film" ajunsesera la sarutare. Amu-i
amu, ~i-o fi zjs maqtrii studioului local, ;a,i cei doi ti-
neri, pornind de la o simpla sarutare, deodata s-au infipt
unul in altul, gemind de placere. Era punctul culminant,
25 I. Dru\ii, vol. 3 393
marele deznodamint al fabulei, ;a,i operatorii studiau
aceste betii carnale, fixindu-le din toate unghiurile po-
sibile, a-stfel incit acea nevinovata sarutare ajunsese cine
;a.tie pina unde ...
In sfir~it, a dat Domnul ;a;i s-a rupt pelicula. Lumea
a rasuflat oarecum u;a;urata, a;a,teptind pina proiec\ionistul
va schimba bobina. Fulgul moale a venit la timpla Jui
Horia.
- Nu cumva mai e;a,ti ~i fricos pe linga toate?
- Nimeni nu se crede fricos, ~i totu;a,i ne bizuim mai
mult pe picioare, cind e la o adica .. .
- Mergi cu lelea, nu te teme ... Baietii din Capriana
is. maruntei ;a,i pina s-or repezi acasa dupa scara, noi
vom fi de acum cine ;a.tie uncle ...
· - O.aca imi propui o fuga in doi, asta e, oricum, alta
gisca ...
· Ecranul s-a luminat din nou, actiunea trecuse dincolo
de sarutare. Horia ar mai fi vrut sa spuna ceva, dar
era atit de emotionat, atit de fericit, incit nici un cuvint,
absolut nici un cuvint nu-i venea pe limba, de parca
mutise cu totul. · Jeannette insa parea grabita ;a,i pe iinga
asta, nu se interesa defel de filmele locale. Motul ei
duke 1-a mai infiorat o data ;a,i nesfir;a,itele paminturi
ale unei toamne tirzii i-au ;a,optit la. ureche:
- Trenul plead la ;a,ase fara un sfert. Simbata, la
gara, la ;a,ase fara un sfert. Te a;a,tept cu bilete cu tot.
S-a ridicat incet ca sa nu supere pe altii, dupa care
s-a topit in umbrcle salii tot a~a pe nesimtite cum apar~se.
Cind filmul s-a terminat ~i lumea a inccput a iqi la
soare, la lumina, Horia a ramas in sala. Se temea sa nu-;a,i
sperie norocul. Mai era inclinat sa crcada ca toate cele
cc s-au petrccut in uinbra salii n-au fast decit un vis,
~i vis, pe scmne, putcau sa ramiie, de nu i-ar fi sunat in
urechi, rcpetindu-se la infinit, celc citeva cuvinte magice:
,, Simbata, la gara, la ;a,ase fara un sfert..."

Bruse, pc nea~tcptatc, in cafcnca s-a fa.cut intuneric.

Peste ora;a; SC lasasc O patura de nori mari ;a,i grei .
. Parea ca uite-uitc iar inccpe sa toarnc, dar in locul ploii
au priris a cobori de sus fulgi ma~cati, pufo~i, dupa
394
care ninsoarea a trecut in grindina, ~i Horia s-a gindit:
ce blestem de primavara, Doamne-Dumnezeule! Noptile
tuna ~i fulgera, dimineti1e e cald, e plina vara, iar pe la
o amiaza te pomene~ti cu baba Odochia.
Fetitele au plecat cu tot risul, cu toata voia buna a
lor. Un bl-id gol staruia in fata Jui, pe cind Horia, furat
de valul amintirilor, nu-~i putea da sama cind sa fi gustat
din el ~i a fost ori n-a fost gustoasa mamaliga ... Ospata-
rita a rezemat cele doua scaune eliberate de eleve cu
speteaza de muchia mesei, in sens ca sint ocupate, dupi
care, ori de cite ori ar fi trecut pe linga masuta, ii arunca
Jui Horia priviri topite de dragoste ~i dor. Era o duduie
plinuta la trup, cu fusti~oara mini, poate mult prea mini
pentru virsta ~i picioarele ei. Plutea prin sala cu tava,
calculindu-~i din timp toate mi~carile, ~i totu~i, aveai
impresia ca ceea ce fusese cu atita greutate legat cu
~ireturi, prins in copci ori infundat in fermoare ar fi
putut plesni in fa\a lumii la un moment dat.
Bogata ~i damica in toate celea ca un strugure de
poama, fredona intruna cintece de dragoste, privea bar-
batii drept in lumina ochilor ~i la toate rugamintile lui
Horia de a-i face nota de plata ridea cu intelesuri, de
pardi ar fi zis: las', ~tim noi ce ai mataluta in vedere,
vorba ceea, aveti putintica rabdare!
Zimbetele astea pline de intelesuri au inceput a-1
irita. ~i-a fa.cut singur nota, orientindu-se dupa preturile
din lista de bucate. Cum ~i-a scos portmoneul, ospata-
rita a ~i aparut alaturi. Rezemata cu o mina de masuta,
1-a imboldit cu unul din sinii sai enormi, dupa care i-a
~optit la ureche:
- Jora, pui~or, de ce ma chinuiqti?
Horia a zimbit - ce blestem, Dumnezeule, ce blestem
pe capul lui ace~ti o suta optzeci ~i cinci de centimetri!
Luase de acum doua tablete de validol in ziua ceea, iar
idioatele vin navala peste dinsul.
- Va in~elati, tovara~a... Nu sint deloc Jora, ~i daca-i
vorba de nume, pe mine Horia ma cheama.
- A, mare lucru - ce ti-i Hora, ce ti-i Jora.
- Totu~i ...
Ospatarita s-a indreptat din ~ale, apoi s-a rezemat de
masuta cu cealalta mina, atingindu-1 cu celalalt sin, dupa
care 1-a intrebat cu glas duke de pisica:
- De ce nu e~h cuminte? Nu vezi ca ~i a~a fierbe
totul in mine ...
395
 Un batrinel palid ;;i bolnavicios, care tot statuse la
rind afara, iar acum mai statea o data la rind, linga u;;a
de intrare, pentru ca nu erau locuri libere in sala, o fi
prins cu urechea frinturi din ciripeala ei ;;i, furios nevoie
mare, a pus unul dirt scaune pe toate cele patru picioare
;;i s-a a;;ezat. Ospatarita a explodat in fata unei asemenea
obraznicii:
- Ocupat, mo;;ule, de cite ori se poate spune?!
- Ia nu-mi mai bate ;;i dumneata capul! Auzi tu,
stau eu, om batrin, de-o j umatate de ceas in picioare
;;i ma uit cum se gudura ea pe linga toti haidaii...
- Cine, eu ma gudur? Ru;;ine la obraz sa-ti fie! Vezi
sa nu chem milipa. Auzi tu, m-am apropiat pe-o clipa
pentru ca mi-a venit fratele pe care de doi ani de zile ...
- Ce frate, femeie-hai, cind nici ma.car nu ;;tii cum
ii cheama?
Semana batrinelul cela cu mo;; Ion Roata in felul
cum ;;i-1 inchipuia Horia pe mo;; Ion Roata. Era plin
de draci, avea spirit de observatie, sageta cu sfinta por-
nire a omului din popor, hotarit sa le puna pe toate la
locurile cuvenite. Horia i-a zimbit prietene;;te batl'inu-
lui ;;i ospatarita a fa.cut ochi mari - cum, tradare peste
tot?! Ca s-o satisfaca oarecurri, Horia a scos doua ruble
de metal, le-a pus linga blidul din care mincase, s-a
ridicat ;;i a ie;;it. ~i-a luat de la garderoba geanta, plasa
cu portocale. Ospatarita intre timp I-a iertat ;;i, iertindu-1,
se tinea scai de dinsul. L-a condus pina la ie;;ire, a ie;;it
chiar in strada, facindu-;;i drum prin multime ;;i tot stri-
gindu-i din urma:
- Vino neaparat, azi sint libera ... Pe la opt inchidem,
dar daca vii mai devreme, putem pleca ;;i mai devreme ...
Cei ce stateau la coada surideau pe sub musteata.
Uluit ;;i enervat de toata intimplarea asta, Horia a cautat
sa treaca strada cit mai iute, a urcat in primul troleibuz,
care tocmai statca in statie cu u;;ile cascate.
De obicei, troleibuzele care treceau pe linga cafenea
coborau la vale, spre gara, dar spre marea lui uimire,
troleibuzul in care a urcat a luat-o la deal pe strada Ben-
der, tinind drumul sprc stadion. Pina s-a oricntat, intre-
bind de oameni ce ;;i cum, pina a tot chitit unde ar fi
mai bine sa coboare, pina ;;i-a facut drum spre iqire,
troleibuzul ajunsese de acum la Livezilor. S-a dat jos,
s-a uitat in j ur sa vada pina unde ii poate duce pe om
396
zapaceala ;,i a zimbit in semn de necaz. Asta ii mai lipsea ...
Fata in fata cu el se inalta, trista ;,i posomorita, poarta
cimitirului ora;,enesc. De altminteri, era un colti;,or tih-
nit, de cu primavara pina toamna tirziu plin de perechi
indragostite. Hoinarisc ;,i el cindva pe-aici. Cimitirele
vechi au o anumita taina care atrage lumea'. Apoi, ori
pentru ca era aproape de universitate, iar ora;,ul avea
putine parcuri, baietii dadeau des pe aici. Vcneau sa se
plimbe pe linga monumentelc de marmura, veneau sa
se piarda ;,i sa se regaseasca printre tufele de !iliac,
veneau sa se pregateasca de cursuri, sa viseze, sa stea
pe-o band. alaturi cu fata pe care inca nu o saruta-
sera.
Horia statca in cumpana - sa intre, sa nu intrc. In
cele din urma ;,i-a zis: daca vrca destinul, de cc n-am
vrea ;,i noi? Chipul smolit de' linga Ba.Ip, fo;,netul copa-
cilor sub care au stat ;,i ci cindva, mormintele ;,i crucile
de piatra - toate ii chemau. 0 amaraciune ;,i o durere
pentru cele cc-au fost ;,i nu mai sint 1-a strapuns ca o
sageata, ;,i sageata ccea a mai trecut o data prin inima
Jui bolnava.
A zarit-o inca de dcparte, mai era inca la locul ei -
banca ce ;,i-o alcsesera cindva. Au ales-o pentru ca avea
in dreapta o frumoasa cruce de marmura cenu;,ie, pusa
la capul unuia din fo;,tii guvernatori ai Basarabiei, in
stinga o tufa de !iliac, iar ceva mai in fund, peste citcva
morminte, un nuc batrin, ce ajungea cu un brat pina la ei,
pina dincolo de din;,ii.
Pentru ca nucul le ;,tia ;,i le vedca pe toate, i-au zis
,,Bunelul". Era singurul lor bunic - ~i din partca mire-
lui, ;,i din partea miresei. Dupa cum se ;,i putea banui,
a mai imbatrinit bunelul in ace! rastimp, dar mai statca
voinic ;,i maret in picioare, dominind lini;,tea ;,i pustiul
intregului cimitir. Nu invcrzisc, nu slobozisc nici muguri
ma.car, mai era pina la frunzelc mari, ametitoare, dar
crengile grclc se leganau de acum plinc de must, rczis-
ti_nd cu incapa\inare la orice rafala de vint.
,, Las'ca nu se pierde chiar lumea, ;,i-a zis Hori a.
Cit mai ramine in picioare copacul, ramin in picioare
;,i toate cele ce s-au zamislit cindva sub frunzele Jui."
A venit, ;,i-a pus lucrurile pe band, s-a a;,ezat. A furat
cu ochiul in laturi sa vada ce mai e nou pe-aici, prin

397
cimitir, dar ii mirosea de acum a dirbune, sfiriiau ate
subtiri de furn deasupra locomotivei, ~i vagoanele sta-
teau incremenite, a~teptind semnalul plecarii din gara.

***
Atunci, in simbata ceea, Horia ;,i-a cumparat o
pereche de pantaloni polonezi, pentru care a cheltuit
o bursa intreaga, a tras o fuga pina la diminul Institu-
tului de Medicina, pentru a imprumuta de la un consa-
tean puloverul cafeniu in care ~tia ca-i ~ede bine ;,i a
venit la gara cu o ora mai inainte. A citit toate informa-
tiile din preajma garii, a intrat in vorba cu mai toate
babele din sala de a;,teptare, a tot masurat peronul cela
la pas dintr-un capat in. altul, dadi dcgeaba. In sfir-
;,it, a sosit ;,i trenul. Lume urea, lume coboara, iar de
Jeannette nici pomeneala.
Au inceput a-I made indoielile. Au nu cumva ;,i-o
fi ha.tut joc de dinsul, dici era buna pentru a;;a ceva.
Ar fi o ru;;ine pe-o viata intreaga, ;,i in vreme ce statea
;,i se crucea ce lume anapoda o mai fi fiind ;,i fetele
astea, a rasarit de prin mul\ime parul ei smolit, arcfnjat
cu multa grija de frizeritele din Chi;,inau.
- Vai, era cit pe ce sa intirzii... Ce facem, pledim?
- Plecam, daca izbutim sa ne prindem de scara ...
Vagoanele - numai lume. Colhoznicii veniti la ora;,
in zori de zi, dupa ce-au vindut ceea ce avusesera de
vindut, acum se intorceau pe la case. ~anere, butoia;,e,
pachete de cumparaturi umpluscra vagonul, ca nici sa
treci, nici sate a~ezi. Inghesuiti intr-un colti~or in care nici
s5. te sprijini pe un picior, pe altul, lcgana\i de mersul
trenului, au tot stat alaturi mult ~i bine, a;,teptind sa
scada imbulzeala.
Pe Horia, de altminteri, nu-I supara inghcsuiala, ii
facea placere sa urmareasca taranii cum discuta ;,i cu:m
i~i petrcc timpul, rama;,i ei inde ci. Din anumite gcsttiti,
din anumite fcluri de-a purta palaria, din anumite pil'dle
;,i intorsaturi de vorba, cl descifra chipuri de consateni
dc-ai lui ~i intilnirca accstor doua lumi - a cclci pc
care o avca in fata cu cca pc care o purta cu dinsul -
era pcntru cl o adevarata sarbatoare.
Jeannette insa nu sc sim{ea bine in aceast5. ~atra de
fier plina de sudoarc, de vorbe grelc, crude, piparate;
398
firea ei delicata nu rezista la o intilnire cu poporul
din sinul caruia ie~ise. lncetul cu incetul a prins a se
ve~tezi, ajungind mica :;,i neinsemnata. Cu cit trenul se
departa de Chi~inau :;,i se apropia de ba:;,tina ei, cu atit
spoiala ora:;,eneasca se desprindea frunza cu frunza,
lasind-o sa fie ceea ce fusese din capul locului -
o simpla fata din Capriana ...
,,De frica, probabil, s-a gindit Horia. Calugaritele
celea din Capriana nu :;;tiu gluma... "
Un omulean maruntel a scos din co~ o sticla cu vin
ro:;;u, astupata cu un virf de ciocalau, a smuls cu din-
tii ciocalaul, provocind o pocnitura de bici, :;,i pocnitura
a avut misiunea unui semnal, pentru ca, peste o clipa,
dintr-un capat al vagonului in altul, era numai petre-
cere. Taranii beau vin la.sat anume pentru drumul intoar-
cerii, se lauda cu cumparaturile fa.cute, numara banii
in cite-un unghera~, toarna glume cu nemiluita ~i rid de
se cutremura vagonul cu cale ferata cu tot. Poeti din
nascare, firi dornice de a spune, de a discuta, de a se
afirma, s-au tot atitat unul pe altul, incit au ajuns numai
verva, numai voie buna. Stind a~a linga o fereastra
~i urmarindu-i, Horia deodata ~i-a dat sama ca asista
la un spectacol dur, viu, fermedi.tor. Regizorii de la
,,Moldova-film", in Joe sa urce in vagon ~i sa fixeze pe
pelicula un film gata fa.cut, umbla tara in lung ~i in
lat, cauta felurite vedete, care, in Joe de a se saruta omene~-
te, se infig una in alta, confundind sarutarea cu actul
sexual, inecindu-se ~i ele, :;,i spectatorii din sala.
Cam pe dupa Calara:;,i verva din vagoane a inceput
sa scada, banchetele de lemn se golesc gara cu gara.
Au tot coborit ~i coborit, iar cind se apropiau de Ungheni,
in vagon nu ramasesera decit ei doi. Aceasta singu-
ratate veni ta oarecum pe nea~teptate pare a sa-i stinghe-
reasca. Ramineau prima oara in doi. Totul era inca atit
de plapind, atit de firav - o vorba intimplatoare, o mi:;,care
gre!?ita, firul se rupe ~i, gata, poti merge nainte, te po\i
intoarce napoi.
Stateau tacu\i unul linga altul, vinturau cuvinte ~i
potriveau frazc in mintea lor. Banuiau c;i mult va depin-
de de acele fraze intimplatoarc care vor fi spuse. Acolo,
la Chi~inau, Jeannette era numai ciripeala, dar aici i-a
secat deodata izvorul. Parea, de altminteri, obosita ~i,
leganata de mersul trenului, a inceput a picura.
399
 - Poate vrei sa tragi un pui de somn? Iti pot impru-
muta bereta sa ai pe ce pune capul. Nu uita_ sa-mi spui
numai la ce gara coborim.
- Te temi sa nu te due undeva in alta parte?
- Pe mine e greu sa ma duci cu trenul ista undeva
in alta parte. Am tot calatorit cu dinsul, ca pot sa-ti spun
pe de rost garilc de la Odesa pina la Cernau\i.
- Dar daca te due eu dincolo de gara - prin sate,
prin raioane, ce te faci?
- Las'ca am cutreierat destul ~i satele din impre-
jurimi.
- Ce te-a fa.cut sa umbli atita?
- Curiozitatea studenteasca ori, cum o mai numesc
altii, ,,nevoia de bani". Ma'. duceam ba cu o expeditie,
ba cu alta. Adunam folclor, totografiam troite puse in
cimp, pe la rascruci, pe la intrarea in sate. Trebuie
sa-ti spun ca asemenea cri~ti rastigniti cum am vazut
eu prin partile iestea - mai rar. ..
- Totu~i, troita de la intrarea in Capriana n-ai
vazut-o!
- Cum sa nu! Am fotografia ei la ca.min - dnd
ne intoarcem, pot sa ti-o arat.
- Ai fost ~i pe la noi prin Capriana?
- Am fost.
Jeannette a ramas oarecum dezamagita. E una sa arati
tu insati satul tau natal, ~i alta e cind satul a fost de
acum vazut. ~i-a plecat capul pe-un umar ~i-1 privi lung-
prelung, de parca-1 vedea pentru prima oara. Ochii ei
caprii, intunecati, au inceput a se posomori. Capriana
era tot ce avea ea mai frumos, tot ce avea ea mai
sfint pe lume. De dragul acestei mrnuni I-a poftit Sa
mearga la ei la hram ~i, cind colo, afla ca el peste tot a fost,
pe toate le-a vazut. Cu glas stins ~i ostenit, de parca
nici nu ar mai fi fost glasul ei, I-a intrebat:
- ~-atunci tot vrco proasta de la noi te-a poftit?
Horia a zimbit - are draci, mai, fata asta, nici prin
cap sa-ti treaca ce de-a draci are! ~i-i placeau grozav
fetele cu draci, ii placeau ~i nu putea ascunde una ca
asta.
A, nu, ne-a dus atunci in Capriana Ilarie Simeono-
vici. Era tocmai in vara cind innebunise toata acade-
mia de dragul vechiturii din piei de vitel. Ca sa vezi,
citeva sute de ani a zacut, se zice, Hronicul cela pe-o
400
masuta acolo la VOl m Clopotnita ~i nimeni n-avea ne-
voie de dinsul, da mai apoi a pornit o goana cum nu se
mai afla. ~i pentru ca istoricii, oricum, dar tot trageau
prin Capriana, ce ~i-o fi zis Ilarie Simeonovici - hai
sa ne incercam ~i noi norocul...
Chipul Jeannettei a prins a se lumina - totu~i,
una e sa treci a~a din fuga prin Capriana, ~i alta e sa
cuno~ti satul in adincuri ...
- ~i-a{i avut noroc?
- Ei, pe naiba! Trei zile am tot umblat de la mo~
Ion la matu~a Frasina, dar cind ajungeam, se afla ca
alt mo~ Ion s-a avut in vedere ~i nici pe matu~a Frasina
nu tocmai Frasina o chema. Unde mai pui ca nici unul,
nici altul nu erau acasa.
Jeannette ridea cu multa placere, ascultind peripe-
{iile umblaturii lor, dar Horia, in cele din urma, a amu{it,
caci nu-i placea lui prin ceva risul fetei.
~i-atit?
Atit.
Vi s-a platit ~i diurna pentru deplasarea ceea?
Ni s-a platit, cum sa nu ...
Jeannette a ta.cut o vreme, urmarind prin fereastra
cum plutesc ~i ramin in urma dmpuri, paduri, margini
de sate, ~i iara dmpuri, iara paduri. Las' ca acea mare
comoara care se chema ,,Capriana" mai zacea legata nod,
ascunsa in buzunarul ei, ~i ea, zgircita cum is toate cod-
rencele, nu se grabea sa cheltuie nici un pitac din
averea ceea.
Horia a sim{it cum cre~te in ea indirjirea ~i asta
1-a cam pus pe ginduri. Citeva ore in urma, dnd aler-
ga in jurul garii, a~teptind-o, se gindea ca, uite, se duce
acum la Capriana la hram ~i, cine ~tie, poate va fi toc-
mai el acela care va da de urma Hronicului. ,,Cine-1
gasqte, acela, gata, ca ~i cum ar fi sustinut teza de
qoctor" - a zis odata Ilarie Simeonovici, ~i, ma ro,:!,
cine n-ar vrea sa fie doctor in ~tiin{e! Gatindu-se cfe
drum, Horia s-o fi ,:!indit in capul lui: hramul e hram -
lumea mai petrece, la un pahar satenii devin mai vorba-
re{i, dar nu-~i inchipuia ca fata ce 1-a poftit in satul
sau va {ine cu satul ~i nu cu dinsul.
lntr-un tirziu a intrebat-o, cautind sa fie cit m:i.i
indiferent:
- Cum crezi, Hronicul cela este pe undeva ori,
ap, mai mult vorbe? ...
401
 Cum adica, vorbe?!
L-ai vazut tu cu ochii tai?
Cind eram in clasa a ~asea, teancul de vechi-
turi a zacut o iarna intreaga la noi dupa soba, ca umbla
motanul nebun prin casa, tot cautind de unde i-o fi
mirosit a piele.
- Motanul ca motanul, dar acolo dupa soba o fi
fost cald ~i pielea la cald se usuca, crapa ...
- Daca nu, ca foile celea au tot trecut prin atitea
mini, au adunat atita colb, ca nici nu mai seamana a piele.
~i nici a carte nu prea seamana, mai degraba ai fi
zis ca-s ni~te petice de haine vechi, adunate ~i cusute
gramada ...
Horia a inghi\it in sec. Vedea teancul cela de vechi-
turi in fa\a, i se parea di e de ajuns sa intinzi mina ...
- ~i dupa ce-a tot stat acolo la voi dupa soba? ...
Fata s-a uitat la el mirata ~e parca nu se a~tepta s-o
'i'ntrebe el una ca asta. I-a raspuns oarecum in sila:
- A venit in primavara un om sa-1 ia, sa-1 mai
frunzareasca de urit ce-i era; tata i 1-a dat, apoi tot .a~a,
din casa in casa ...
- ~i cum crezi, cam pe unde ar fi putut sa fie acum
Hronicul?
lntr-o clipa Jeannette s-a transformat intr-o baba
surda de la marginea Caprienei, care mai mutt banuie~-
te vorba decit s-o auda:
- Da Dumnezeu ~tie pe unde-o hi hiind ...
Acest ,,da Dumnezeu ~tie ... " i-a innebunit atunci cind
umblau prin Capriana. Era limpede ca fiece om care
recurge la aceasta formula ce\oasa ~tie el foarte bine pe
unde ,,o hi hiind". ~i de data asta era limpede ca fata
~tie unde-i, dar nu vrea sa spuna. Horia s-a a~ezat ceva
mai aproape, i-a pus o mina pe umar, dar umarul a tre-
saltat, mina baiatului a lunecat la vale, pe cind fata pri-
vea cu multa atentie cum se intrec din fuga copacii
crescu\i pe cite-un povirni~. Asta insemna di firul acelei
vorbe s-a pierdut ~i pierdut urma Sil ramina pentru tot-
deauna.

40?
 6

0 vreme au calatorit in tacere, ~i Horia se gindea:

te prinde uimirea dad. stai sa urmare~ti pe cit de ciudate
carari o apuca uneori ~i soarta oamenilor, ~i soarta lucru-
·rilor. Cu zece-cincisprezece ani in urma Hronicul cela
zacea in camaruta de sub sea.rile Clopotnitei, ~i rar cind
se isca vreun carturar sa deschida u~a greoaie, sa intre
~i sa frunzareasca stravechile foi uitate colo pe-o masu-
ta. ~i apoi ce mare lucru putea afla? O~tenii domnqti,
numiti sa dud. slujba de clopotari in Capriana, au
inchipuit acel Hronic, scriindu-~i numele, anul intrarii
~i anul ie~irii din slujba. Mai apoi au inceput sa adauge
cite suflete avea Capriana cind au intrat in slujba, cite
avea cind au parasit-o. Hirtie nu era, scriau pe piei de
vitel, ~i au tot cusut o piele de alta, pina s-a adunat ace!
Hronic ce cuprindea citeva sute de ani gramada,
Stirna consatenilor fata de acele vechituri a tot cres-
cut ~i crescut pina ce femeile din Capriana, prea putin
umblate la ~coala, au luat acele foi drept tilcuire din
sfinta scriptura. Evlavioase din nascare, capriencele au
dat frumos cu var in camaruta de sub sea.rile Clopot-
ni\ei, au adus o masuta, un sfe~nic. Au acoperit masa
cu ~tergare de pinza curata, pe care au a~ezat Hronicul.
Linga el au pus o strachina cu griu, in sfe~nic au aprins
o luminare, ~i multi ani la rind a tot stat Hronicul cela. in
singuratate pe virful dealului. Trece o data pe saptamina
o baba pe acolo, aprinde un capat de luminare, face
citeva matanii, apoi stinge luminarea, inchide u~a; ~i
iara sta Hronicul in singuratate pe virful dealului, ascul-
tind zile ~i nopti cum bate vintul.
Dupa razboi insa, intr-o buna zi, un mic slujba;, de
la Sovietul satesc ce S-0 fi gindit - ia sa mai frunza-
resc ~i eu colea vechitura ceea, sa vad cu cc se ocupau
bo;;orogii din vremurile trecute. 1-o fi fost Jene sa urce
dealul ~i a trimis omul de servici sa i-1 aduca. L-o fi
'tinut acolo la el in cabinet pina ce un slujba~ din raion,
ajuns in deplasare prin Capriana, s-a impiedicat cu privi-
rea de foile celea vechi ~i, pentru ca nu avea timp sa le
frunzareasca acolo pe loc, a luat Hronicul cu el in raion.
Dupa care a inceput lunga odisee a foilor coborite din
virful dealului. Ba ca sint la raion, ba ca a vrut ~i Chi~i-
naul Sa afle cc scrie la carte, ;,i iara SC intoarce Hronicul,
;,i iara nu mai este.
403
 Satenii, firqte, erau foarte necaj ip de calatoriile
acelui manuscris. Disparitia lui lipsea oarecum de sens
Clopotnita din virful dealului ;;i de-acum nimic nu-;;i mai
avea rostul acolo - nici clopotul de sub acoperi;;, nici
camaru\a clopotarilor', nici masu\a, nici ;;tergarele, nici
sfqnicul pa.tat de ceara. Capriana a inceput a trimite
delega\ii cu plingeri sa i se intoarca Hronicul. Tree ani de
umblatura peste tot ;;i, cum satul i;;i vede podoaba urea-
ta in virful dealului, mai apare un functionara;;, caruia
ii vine ;;i lui a frunzari Hronicul, dar fiindu-i Jene sa
urce dcalul, trimite pc omul de scrvici sa coboarc sus-
pomcnitele foi.
Capriencnii tincau la Hronic, intr-un fcl cl confirma
meritelc ;;i vrednicia satului. Saturindu-sc de atita
umblatura, cind s-a intimplat sa-1 mai pescuiasca o data,
oamcnii nu I-au mai suit in virful dealului. Azi e la unul,
mine la altul - ;;i tot a;;a, pina i s-a pierdut urma. ~i
poate ca s-ar fi topit cu totul in neant, cum s-au topit
multc lucruri de pret din istoria ncamului, de n-ar fi
nimerit in una din calatoriile sale in mina unui savant,
care pe loc ;;i-a <lat sama de inscmnatatea acelor piei
de vitel. A copiat pe-o foaie un ;;ir de date pe tare
le-a ;;i inclus in discrtatie. Lucrarea a avut succes, a fost
publicata ;;i la Moscova, tradusa in citcva limbi straine ;;i
de abia atunci, dindu-;;i sama de reala Jui insfmnatate,
au pornit savan\ii din Moldova a tot bate drumul Ca-
pricnei. Vencau sa-1 vada, sa-1 pipaic, sa-1 frunzareasca
ma.car. Veneau sa-1 imprumute, sa-1 cumpere, sa-1 fure,
dar venisera prea tirziu.
In celc din urma a aparut in Capriana prqedintele
acadcmiei, istoric ;;i el de specialitate. La adunarea electo-
rala, pentru ca prqedintelc era tocmai candidat de depu-
tat din partca Caprienei, cclebrul savant le-a vorbit sate-
nilor cum nu se mai poatc de frumos despre inscmna-
tatea acelui Hronic, a ofcrit o suma de bani grei pe care
academia era gata s-o plateasca celui ce va aduce Hroni-
cul ori va indica ma.car undc poate fi gasit ace! HrOl-
nic. Oamenii i;;i scarpinau cefele, cruciti de atita bana-
rit, chiteau in capul !or cam ce s-ar putea cumpara cu
ban ii ceia, dar cind aj ungea vorba la o adicatelea, cind
se punea problema deschis - undc e, la urma urmei,
a;;a-zisul zapis, satenii se faceau a surzi, se faceau a se
prosti, recurgind la acel vechi scut al lor:
404
 - Da Dumnezeu ~tie pe unde o hi hiind ...
Pe cit de frumu~idi, pe atit de isteata era helgea
ceea cu limba franceza. 0 fi simtit cam pe unde ii poarta
gindurile, pentru di la un moment dat a intrebat oare-
cum pe nea~teptate:
- Ti-a placut la noi, la Capriana?
Horia, fire cinstita, nu putea, dupa cc s-a gindit la un
lucru intr-un fel, sa se pronunte despre acela~i lucru
de-acum in cu totul alt fel. Dar, s-a mai gindit, te pome-
ne~ti di o fi avind ~i oamenii ceia dreptate in felul
lor. ..
Mi-a placut.
Ce anume ti-a placut?
Aroma de gutui din satul vostru.
Aroma de gutui - ~i atit?
0 mai fi fost, ce-i drept, !;,-0 feti~cana ce era ba di
intr-a noua, ba ca intr-a zecea ...
Jeannette a cugetat o vreme.
- Nu-mi prea vine a crede sa-ti fi placut... Prea avea
ea pe-atunc,i, fetita ceea, un par lung ~-o minte scurta ...
- Dar cine-i cere unei tinerele sa mai fie ~i mintoa-
sa? De ajuns di fata e tinara ~i dildarea e plina.
- Cum, adidi, e plina dildarea?
- Pai, nu ti-am spus ca atunci, in vara ceea, cind
rataceam prin Capriana, fetita ceea mi-a trecut cu o dil-
dare plina drumul? Pardi m-a indemnat cineva sa intorc
capul, sa ma uit in partea ceea, ~i Doamne-Dumnezeule ...
- Ti-a placut atit de mult, incit un an de zile ai
umblat singurel prin universitate, a~teptind sa se a~eze
fata linga tine, sa te pofteasdi la hram.
- Apoi, vezi, a~ fi poftit-o !;ii eu, di se mai fac hramuri
~i prin alte parti, dar se adunase atita lume in jurul ei,
incit m-am gindit - unde sa mai razbata un pirlit ca
mine ...
- Daca nu adunam eu lumea ceea, ai fi umblat ~i
a,zi nebarbierit, in aceia!;,i pantaloni botiti. Hai di peste
o gara ne dam jos ...

***
Au coborit tirziu, pe-aproape de miezul noptii. 0
noapte frumoasa, cu cer senin. U~or invalurate, pamm-
turile codrilor se topeau ca o mare in umbrele noptii,
405
~i numai sprinceana dealurilor arcuite se contura u~or
pina hat in zare. Erau, firqte, Verejenii, acea unica
gara data cu var de pe tot intinsul direc\iei Odesa -
Cernauti. Chiar ~i atunci, in miezul noptii, gara dormita,
aruncind o lumina stranie, reflectind lumina lunii, ~i
Horia, cum a pus piciorul pe peron, a tinut s-o intrebe:
- Chiar aveti voi atita var pe-aici?
Jeannette 1-a prins de brat, s-a inclinat put in spre
et, ademenindu-i timpla cu motul ei duke, dupa care
i-a ~optit la ureche:
- Avem noi multe de toate ...
Horia a ris larg, din plin, din toata m1ma. Avea ea
ceva ~trengaresc, rasadit intr-o fata mare, ~i amesteditura
ceea presarata pe ici-colo cu un ,,r" venit din limba
franceza in locul celui mo~tenit de la mama te fermeca
cu desavir~ire. ~i dadi intr-un a11 .ea a izbutit sa devina
cea mai cunoscuta figura la universitate, cum putea sa
mai reziste gara ei, Verejeni?! De abia au ie~it printr-o
portita in piata din dosul garii, ~i din ~aroseria acelui
singur camion ce statea impanat cu lume cineva a strigat
plin de uimire: ·
- Uite-o ~i pe Jenea! Je-nea-a! !
Cu toate di ma~ina era supraincarcata, au gasit ~i
pentru ei doua locu~oare ~i ~oferul, furios cum sint
toti ~oferii la acea ora, a cazut totu~i de acord sa mai
fadi o cotitura ~i sa-i lase pe cei doi tinerei pe-o muchie
de deal, iar de-acolo pina. la Capriana, ziceau prietenii
Jeannettei, e ca ~i cum ar fi ,,de-aici, de la mine, ~i
pina hat mai incolo ... ".
A fast o dilatorie de-o frumusete rara. Poate pentru
ca era noapte, poate pentru ca ~oferul prea mina, dar a
inceput sa-i intepe frigul ~i ei, cum ~edeau buluc in
ma~ina, au prins a se lipi unul de altul, indilzindu-se.
~i venind a~a in plina viteza, in plina noapte, crescuti
unul in altul, s-au simtit deodata inruditi, fiind o anumita
generatie, rasarita dintr-un anumit neam. Au prins a cinta,
erau hotariti de-a merge pina la capat, fara a se fi des-
partit unul de altul.
La o bucata de drum ~oferul a oprit in dmpul go!.
Era rindul !or sa coboare, ~i ei, cu multe pupaciuni ~i
urari de bine, au sarit jos. Dupa care ma~ina a plecat,
iar ei au ramas singuri-singurei, pe muchia ceea de
deal. Mai era inca noapte, mai era indi frig. Singurata-
406
 tea ii strimtora din toate partile ;;i intr-o clipa de slabi-
cii.me Horia s-a gindit ca a· fost o adevarata nebunie
ideea acelei calatoriL In jur era noapte, pustiu ~i din
miezul acelui pustiu, din sinul acelei nopti se aratau
numai coloane albe de stilpi betonati, ce tot coborau la
vale, purtind pe umeri vite ;;i struguri, pina se pierdeau
hat in noapte, prin fundul vailor, cu vite, cu struguri
cu tot.
,,Sa la;;i tu biblioteca pentru a cobori in imparatia
acestor stilpi de beton ... "
Tristetea baiatului i s-a transmis ;;i fetei. Acum nici
Jeannette nu mai ;;tia daca a facut bine poftindu-1 la
hram. Firul cela subtire prin care comunica doi oameni
la prima lor intilnire acum suna ca o coarda de vioara
intinsa pina la refoz. Vine o boare de vint, o rupe in
_doua ;;i lor nu le ramine decit sa se desparta, unul por-
nind intr-o parte, altul in alta parte. Stateau totu;;i pe-
ntru ca, copii de tarani fiind, s-o fi gindit in mintea !or:
de acum daca am facut atita drum, de-acum daca s-au
cheltuit atiiia bani ;;i s-a pierdut atita timp ...
Vremea trece, iar ei stau mici ;;i neinsemnati ·in
largul cimpului, invaluiti de racoarea unei nopti de
toamna. A;;teapta curio;;i sa vada_ cc se va alege pina
la urma. Nici pamintul, nici noaptea, nici ei - nimic
nu poate sta locului, totul e intr-o continua mi;;care,
;;i daca intr-adevar viata e ca un riu ;;i omul C ca 0. apa
venind__ la_ vale, trebuiau sa ajunga ;;i ei undeva.
lncetul cu incetul, ori penfru ca ochii Ii s·e obi;;nui-
sera cu intunericul, ori pentru ca a prins a se lumina de
zi, dar de pe costi~e, de prin viii a inceput a se arata ;;i
vita de vie. Frunzele nu-;;i aveau inca nici forma, nici
culoarea !or obi;;nuita, mai stateau inca cernite de noap-
te, dar fo~!1etul !or te impresura de pretutindeni in fap-
tul diminetii, ;;i ace! ropot de frunze, tovara~ al copila-
:~iei, tovara;; al tineretii, a trezit ni;;te vise mai vechi.. .
.' Au inceput a se desface portile rasaritului. Mai intii
lumina a prins a sc dezghioca moalc din p_oala cerului,
apoi valurile celea de lumina, tot izvorind din afunduri,
s-au rcvarsat pe~te dealuri. Zorile sc dcsfa~a incet,
pe~ascuns, strecurindu-se prin vai, vagauni dosite. Dimi-
nea\a se apropie, pastrindu-~i vatra na~tcrii sale, _;,i
ceea ce a fost taina mii ~i mii de ani la rind raminea sa
f~e taina ;;i de as.ta data. Oricit ar parca de ciudat, era
407
pentru prima oara cind vedeau e1 m doi cu ochii !or, de
la inceput pina la capat, cum se na;;te o zi. Acum sta-
teau uimiti, stateau fericiti, stateau luminati pe coasta
ceea de deal, in mijlocul viilor, de parca ar fi fost in
pragul unui maret templu in care n-ar fi vrut ;;i nu
indrazneau sa cake.
- E mare lumea asta, nu?
- Mare.
Pa.mint sfint al strabunilor, pa.mint al parintilor, pa.-
mint al copiilor no;;tri, ;;i nu ;;tiu cum ar mai putea fi
ea numita, acea matca a neamului, ace! fior duke al
inimii ce te zguduie de fiecare data cind ramii fata in
fata cu el. Pa.mint arat, arat ;;i semanat, frunze verzi
printre bulgari negri, basmale de aburi plutind pe nesim-
tite peste viii. Iar de sus tot cerne o pace albastra,
milenara, iar din departare tot vin, izvorind, batrinii no;;t-
ri codri. ~i e atit de curata, atit de frumoasa aceasta
vatra stramo;;easca, incit la un moment dat iti vine sa-ti
dai viata pentru ea, apoi sa te mai na;;ti o data, sa mai
traie;;ti o viata lunga de om, raminindu-i credincios.
- ~i frumoasa-i lumea asta, nu?
- Frumoasa.
Zarea spre rasarit singera toata, apoi, cu citeva clipe
nainte de rasaritul soarelui, s-a desfacut cerul, s-au
deschis toate departarile ;;i lumina ochilor ajungea depar-
te ca niciodata. Paminturile invalurate fugeau rind pe
rind, pierzindu-se intr-un furn subtirel tocmai hat spre
Nistru, spre Hotin, ;;i dincolo de fumul cela subtire se
mai vedea ceva, dar ceea ce se vedea era mai mult pentru
suflet decit pentru ochi. Vaile au prins a sufla din
plin, boarea !or se tot ridica in paturi moi, albe, ;;i
pina la urma paturile celea au acoperit totul. Se vedeau
numai crestele dealurilor plutind intr-o mare alba,
lini;;tita, iar ei doi, cu o creasta de deal, pluteau undeva
pe acea mare.
Jeannette, dupa ce-a tot iscodit spre nord, de parca ar
fi vrut sa afle de unde izvorasc aceste ape, a rostit
incet, !in, in taina:
- Cindva demult, in copilarie, cind ma trimiteau
cu vaca, veneam s-o pasc pe dealurile iestea. Ma a;;e-
zam pe-o margine de drum ;;i ;;edeam ore intregi, de
parca a;; fi fost vrajita. Mi se parea ca acolo unde sfir-
;;esc dealurile celea, incepe cimpia, ;;i in mijlocul cimpiei
408
fumega acoperi~urile unui sat mare, frumos, iar in satul
cela crqte un baiat. Pa~te ~i el vaca - o pa~te ca ~i mine,
~i nici prin gind sa-i vina ca vor trece ani .\ii el imi va fi
barbat...
Apoi, dupa o mica pauza, intreba:
Bucovina e acolo?
Cam pe acolo vine.
~i tu pe atunci chiar pa,\>teai vaca?
Cine n-a pascut o vaca in copilarie?
Atunci dar ce stai. De ce nu te apropii sa-mi
zici: ,,Buna dimineata, Jene drag a...". Sa-mi zici a.\>a ~i sa
ma saruti...
Ultimele cuvinte, abia dezvelite dintr-o ~oapta,
au facut-o sa amuteasca. I s-a taiat glasul, ,\ii Horia s-a
gindit: dta barbatie ii trebuie unui om pentru a scoate
un asemenea gind din saminta viselor sale. S-a apropiat,
~i-a culcat palmele pe umerii ei, i-a zimbit de parca
s-ar fi intors de pe undeva de departe:
- Buna dimineata dar, Jene draga.
- ~i sarutarea?!
Poate pentru ca stateau pe muchia ceca dezvelita
de deal, poate pentru ca prea era el sfios cu fetele, dar
sarutarea i-a fast stingace ~i mult prea cuviincioasa.
Jeannette a zimbit - altfel i~i inchipuise ea prima !or
sarutare, dar, in sfir~it ... L-a netezit cu palmele pe obraji,
oarecum multumindu-i ca a gasit-o, ca a venit la dinsa,
dupa care i-a zis:
- Acum hai ca ne a~teapta hramul. Un singur lucru
vreau sa te rog - vezi de nu mai aduce vorba de Hroni-
cul cela din Clopotnita. La noi in sat nu se obi;muiqte
a se vorbi de dinsul.
- Cum, chiar nici dnd ramineti voi inde voi nu
vorbiti?!
Ferit-a sfintul.
Atunci dar cum se inteleg oamenii: cine de la
cine-1 ia, care ~i cum i-1 duce? ...
laca a~a se ~i inteleg, fara a scoate o vorba. Unul
se uita la celalalt, cutare aduce cartea, cutare o ia de
la dinsul...
Pe tacute?
- Pe tacute.
- Vai, ce n-a~ da sa invat ~i eu a tacea in a~a fel
ca sa mi se aduca ~i mie Hronicul!
26 I. Oru\ii. vol. 3 409
, ---:- Daca vei veni des prin Capriana, vei prinde, ca nu
p;i.ri deloc a fi. baiat prost...

* * *
S-a scurs de atunci multa apa pe Nistru ~i Horia
deseori s-a tot intors la dimineata ce l-a cununat pe-o
muchie de deal cu o frumoasa codreanca. De fiecare
data cind i;-i amintea dimineata ceea se gindea - ca sa
vezi cum o simpla intimplare poate hotari o viata de
om! Daca in noaptea ceea n-ar fi gasit o ma;-ina in gara
sau ar fi avut ma;-ina pina la Capriana, iar minunea de
pe culmca ceca de deal s-ar fi petrecut fara din~ii, cine
~tie pe unde ar fi apucat-o unul, pe unde ar fi ajuns
altul... ·
Destinul insa a vrut sa-i vada impreuna ~i iata-i
luminati, imparta~iti din tainul acelei dimineti, grabindu-
se. Soarcle urcase bini~or. Fata venea nainte, el pa~ea
in urma ei, ~i era un chin mersul cela, pentru ca trupul
fetei, tinar ~i voinic, juca sub rochita de cit, a~a incit
dupa un deal ;--o vale, bucovineanul uitase de ;-ceala,
de biblioteci, de istorie ...
~i inca Q bucata de drum, ~i inca O cararuie, ~I Jara
µn deal, ~i iara o vale. De ici, de colo, de printre dealuri,
rasare cite-o marginc de sat, dar fata o ocole~te cu
indirj ire ~i, in cele din urma, Horia a intrebat:.
- Bine, mai, dar ajungem noi odata?! Fata ceca din
ma~ina zicea ca o sa fie a~a cam cit ar fi de la mine pina
hat mai incolo, dar vad ca acest ,,hat mai incolo" nu mai
are capat...
Tc dor picioarele?
Picioarele ca picioarele, da suflctul, drept sa-ti
spun, a cam obosit. Incotro ai intoarcc capul - minune
pestc minunc. ,
Ei, d-apoi ca tu nu lasa ochii sa-ti umblc ca la
tigani atunci cind sc sparge iarmarocul! Alege-ti !=Cea ce-6
sa-ti placa ~i zi: gata, atita-i al meu, restul ramine pcntru
alt ii.
~i dcndata, parca pcntru a-i dcmonstra cum sc face,
Jeannette s-a oprit pc-o culmc de deal. S-a oprit ~i H~
ria. Peste o vale lunga ;-i larga, pc celalalt deal se
inalta, ncgrita de ploi, imbatrinita de vrcmuri, dar inca
voinka ~i plinI de semctic, Clopomita Jui Stefan eel
410
Mare. Poate ca nu era chiar atit de nalta. cum ar fi
vrut-o sufletul, nici chiar atit de trainica. precum ar fi
vrut-o inima, dar era trup din trupul nostru, os din
osul nostru. A trecut prin cumpa.na, prin viltoarea
multor secole ~i aceasta lunga., anevoaioasa cale dainuia
deasupra ca o aureola. de stint. Era atit de aproape,
incit parea ca poti sa intinzi mina ~i sa prinzi fringhia
clopotului.
- Dar unde-i satul, unde-i Capriana?!
- Pai, uite-o, in vale ...
lntre dealul pe care stateau ei ~i dealul pe care se
inalta Clopotnita, plutea u~or o patura de ceata. l,ii din
clabucii de furn ahia se zareau doua-trei case, fa.cute
mai la margine, pe piscul dealului Clopotnitei. Satul
zacea acoperit grijuliu ~i de sub patura de furn sub\ire
se auzeau cum latra cinii, cinta cuco~ii, scirtiie fin-
tinile.
-- E sfinta lumea asta, nu?
- Sfinta.
Au coborit in graba acea ultima coasta de deal, au
lunecat sub patura de ceata, la satul abia trezit din somn.
ln~irate pe-o coasta lunga de deal, casele ~i ogra.zile
satului se tineau care de ce-a putut. Pamintul venea cam
pravalatic, pornit a fugi la vale. Drumul eel mare coboara
incet, de-a curmezi:;;ul dealului, ba se duce nainte, ba o
intoarce napoi. Casele, de pe o parte a drumului, stau
sus, cu temeliile scoase in vazul lumii, pe cealalta parte,
se vad numai co~urile fumegind undeva sub talpa treca-
torilor.
Garduri impletite, garduri de piatra, tufe de catina.
Ferestre mari, ferestre mid, u~i inchise, u~i deschise.
Cini cuminti, cini rai, gospodine harnice, gospodari mai
la.satori. 0 tacere vine din deal, o alta tacere urea din
vale. Clopotarii lui ~tefan, pe semne, mai l,ii haiduceau
prin codri. De la din~ii o fi mo~tenit satul ceva pa.gin,
ceva salbatic, al,ia incit dupa un car de dragalal,ienie ~i
ciripeala fel de fel, la un moment dat incepea sa ti se
para ca cineva te pal,itC de dupa colt cu ciomagul. Acum,
in faptul diminetii, Capriana parea nu atit un sat, cit un
codru. Un codru cu poteci ~i ascunzil,iuri misterioase,
umbrite de taine, de ginduri rele, pentru di codrul rarni-
ne totu~i codru, ~i fata de aceasta lume verde i,;i deasa
a inceput a se pierde pina l,ii Jeannette.
411
 ~i iata ca m clipele celea frumoase ~i sfinte, cind
un om intra intr-un sat, deodata, de dupa ni~te tufe de
catina, a sarit in calea lor o namila ciudata, tinind la ~old
un ciomag in pozitia osta.!;,ului pornit la atac.
- Hi:inde hoch! Va predati ori nu va predati?
- Simionel, bata-te-ar norocul sa te bata, ca chiar era
sa ma sperii! .
Namila, foarte multumita de atacul prin surprindere,
~i-a tuflit pe ca.patina palarioara, caci ii cam fugise pe-o
parte in clipa sariturii, dupa care a prins a ride zgomo-
tos, cu hohote. La un moment dat insa parca i s-ar fi
oprit in git risul cela, parca s-ar fi inecat in propria sa
veselie. A tu~it, a lacrimat, ~i-a ~ters fruntea oarecum
ru~inat de cele ce se petreceau cu dinsul. In celc din
urma a zis cu glasul unui om necaj it, care a vazut destule
in viata lui:
- Am iqit,. iaca, la marginea satului. M-am gindit -
azi e hramul, or veni musafiri din toate par\ile. Unii
~tiu, altii poate n-au sa ~tie pe unde s-o ieie ca sa-~i
gaseasca neamurile, ~i atunci eu, fiind de aici din partea
locului ...
Sta.tea atit de de~antat ~i necajit, incit Jeannette a
gasit cu cale sa-1 laude:
- Ai facut foarte bine, Simionel. Se intimpla mai
totdeauna musafiri ce nu ~tiu drumul. Iaca, merge ~i
cu mine un flacau, ~i nici el nu ~tie pe unde sa mearga
ca sa ajunga la noi, dar pentru ca sint eu aici, inseamna
ca de-amu eu am sa-i ~i arat drumul. Cred ca nu te superi?
- A, nu, de ce sa ma supar...
Iara a inceput a ride, ~i iara i s-a oprit risul in git, ~i
iara a pornit acea tuse grea.
Tu, Jene, ce mai faci? Nu te-ai maritat?
Inca nu. ~i nici tu nu te-ai insurat?
Poate toamna asta, daca va fi totul bine ...
Ocie-ti dar Domnul noroc ...
D-apoi ca norocul ista e ca o ~tiuca. Atunci cind
vrei s-o prinzi de coada ...
Iara a inceput sa-1 umfle risul, ~i ca sa nu se mai
faca o data de ru~ine, a disparut in mare graba dupa ace-
lea~i tufe de unde a aparut.
Coborind la vale, Jeannette i-a in~irat pe scurt, in
~oapta, povestea Jui Simionel. Mama-sa argatise o vreme,
dar mai apoi a pornit-o prin mariti~uri in sate vecine ~i
412
 ve~mic era pe drumuri - ba se duce, ba se intoarce.
Mai mult se duce dccit sa. se intoarca.. Pe drumurile
celea 1-a ~i fa.cut pe Simionel, 1-a crescut. Cind avea vreo
trei-patru ani~ori, intr-o vara. mama.-sa, cum s-a dus, nu
s-a mai intors ... Simionel a crescut mai mult din mila
satului - unul ii tine cit ii tine, apoi se duce ~i mai sta.
' pe la altul. Cum s-a ridicat, a intrat ~i el in slujba., arga.-
tind la preot. ln patruzeci ~i patru, cind preotul a fugit
in Romania, noua putere 1-a fa.cut pe Simionel sta.pin
pe toata. averea popii, dar ca sa. vezi tu inca.pa.tinare -
n-a vrut sa. ia nimic. Tra.iqtc ~i acum in cocioaba ceea
unde tra.isc cind arga.tca. Acum cipva ani, cind au rcfa.-
cut centrul satului, au stricat .!;ii casa popii, ~i tot ce-a
mai ra.mas, au fa.cut ,, LuminitJ.", dar strica toata frumu-
setea ca.mara ceca a lui Simionel. Au vrut s-o cumpere,
au vrut sa.-i faca. casa. noua. in alta. partc, dar iaca nu
vrea sa. se mute de acolo .!;ii pace. 0 fi fast, pc semne,
speriat ori cine ~tie ce i s-o fi intimplat in copila.rie,
ca.ci se incaca. atunci cind ii apuca. risul, parca. i s-ar opri
un nod in git. ~i, colac pestc pupa.za., a mai avut ~i ne-
norocul sa. se nasca. ~uguba.t - ziua intreaga. tot ride
~i se ineaca., ride ~i se ineaca.. lncolo, ba.iat harnic ~i
cuminte, ca de n-ar fi avut el bete~ug, demult s-ar fi
insurat, ajungind ~i el in rind cu lumca.
Intrasera. de-a binclca in sat. Drumurilc nu mai .!;,er-
puiau atita, ogra.zilc se dezveleau mai potolit, ~i casele,
cele din stinga cu ccle din dreapta, au prins a se potrivi
~i la chip, .!;ii la ca.ta.tura.. Gospoda.rii avute, livezi, bu-
toaie, mirozna. de struguri, apoi, in lini~tca ceca duke
~i tihnita. a diminetii, de dupa. un gard nalt, impletit din
nuiele, a ra.sa.rit un glas de muiere presa.rat cu supa.rare,
dar plin de senina.tate in adincurile Jui:
- Jene-ha.i, d-apoi nu ti-e ru.!;,ine sa. treci pe linga.
casa mea ~i sa. nu intri 'sa. vezi ce fac? Parca. nici nu
ti-a~ fi ma.tu~a, parca. nu te-a~ fi tinut ~i cu in brate cind
erai de tinut, parca. nu m-am ga.tit ~i eu de hram cum s-a
ga.tit mama-ta ...
· Jenea s-a oprit. Undeva departe se auzeau cintind
muzicantii. Soarele a spart cu sulitc de lumina. pa.tura
de deasupra Ca.prienei, ~i lumea parca. atit a ~i a~teptat -
de pe toate drumurile au prins a cobori musafiri. Veneau
in ma~ini, in tra.suri, pe jos. Incepea marea sa.rba.toare a
toamnei, incepea hramul, ~i cind vii cu un ba.iat poftit
413
 de tine la hram, dar te prinde o matu~a ce are un glas
in stare sa ridice in picioare un . sat intreg, trebuie sa
intri, n-ai incotro. Deschizind portita matu~ii, Jeannette a
,gasit citeva clipe sa-i ~opteasca Bucovinei:
- Sa nu mi te potrive~ti cind or incepe a te indesi
cu paharul. Ai no~tri au vii destule ~i ~tiu a pindi,
paharul - nici nu prinzi de veste cind ti-I umplu din
nou.
Horia statea uimit de-o asemenea intorsatura.
~i daca imi umplu ei paharul, eu ce fac?
- Te faci c-ai uitat sa-1 inchini.
- Chiar de va fi vinul bun?!
Fata a inchis cu grija portita in urma ei ca sa aiba
timp sa-i raspunda:
A~ fi vrut sa-mi fii azi drag o zi intreaga. De asta
te-am ~i rugat ...
- Daca nu, ca eu, dupa un paharut-doua, is vesel
~i bun de 'pataranii care nu se mai afla!. ..
Nu cumva crezi ca te-arn adus incoace ca sa-mi
in~iri pataranii?!
- Atunci dar pentru ce m-ai adus?
Mai aveau doi pa~i pina la pragul matu~ei, ~• din
mersul celor doi pa~i ea a dovedit sa-i ~opteasca:
- Pentru dragoste.
. ,,Mare hoata, s-a gindit Horia. Cind nu-i r3.mine decit
·o· singura secunda, ea-ti' arunca cuvinte.le care po.t insem-
na o viata de om. ~-o face a;,a, u~urel, din fuga, aproape
intimplator." .
- Jene draga, am sa-ti spun ;,i n-ai sii ma crezi -
chiar noaptca asta te-am visat!
Matu;,a o botea in brate, gospodarul casei ii strin-
gea drcapta lui Horia ;,i hai cu bine ati venlt! hai cu
bine v-am gasit! Casa, gatita ~i curata, a;,tepta musafiri.
Mirosea a racituri, a sarmale ramase in cuptor pina la
venirea musafirilor: pc mcse - nuci, fructe, garafe cu vjn
alb, garafe cu vin ro.;rn. ._
Horia era grav ~i plin de bunavointa de parca nu
el. intrase din drum la o matu;,a de-a J enei, ci insa;,i
Bucovina a venit in musafirie la Moldova! Era masurat
;,i bine crescut in toate. ~tia a primi o cinstc, ~tia a
multumi pentru ea, facca glume, dar, intre timp, acest
duke suflu al unui trai a;,ezat ~i capatuit, accst ajun
de sarbatoare cu mirozna de vinuri ;,i bucate a inccput
414
a-i lipi genele, pentru di nu dormise deloc noaptea
trecuta.
Rudele fetei au schimbat priviri intre ele - pe sem-
ne, toate in satul cela se faceau pe furi~, pe ta.cute, ~i
numai ce se pomene~te Horia intr-o odaita ce dadea in
livada vecina. Sta.tea pe un divan, avind o patura moale
peste picioare ~i o perna la capatii. S-a intins, ~i-a culcat
capul pe perna ~i pentru ca perna i s-a pa.rut destul de
ademenitoare, a mai botit-o, poate gase~te un locu~or
~i mai duke. A~a e omul, de bine ce-i este, vrea sa-i
fie ~i mai bine! Ra.pit de toporeala, aude prin fereastra
intredeschisa cum ~opoteau pe undeva pe aproape
nepoata cu matu~a-sa.
- Ista ti-i logodnicul?
Ce-a raspuns Jeannette el n-a auzit, pe semne ca
nici nu s-a recurs la cuvinte, dupa care matu~a a conti-
nuat:
- Chiar ca a~a-i cum zice cintecul - nalt, frumos
ca bradul... La noi in sat nu ~tiu cine s-ar putea potrivi
cu dinsul...
Jeannette a incercat s-o intoarca in gluma:
- Las'ca pe cei nalti mai scump ii costa cind i~i
cumpara haine ...
- 0 fi fiind, draga matu~ii, dar sa nu crezi, face
sa dai un ban mai mult cind ai pe ce ...
Horia a schitat un zimbet ~i a adormit de parca ar
fi lunecat intr-o prapastie, iar cind s-a trezit, era cu
acecij.~i voie buna in suflet de parca n-ar fi trecut patru
ore la mijloc. L-or fi trezit muzicantii ori poate cirdurile
de fete ~i baieti ce tot treceau pe linga ei, tinind drumul
in partea ceea de sat uncle se facea joc.
A scirtiit incet, pe furi~, o u~a. Jeannette tocmai a
intrat in clipa cind el s-a trezit ori, poate, dimpotriva,
el s-a trezit tocmai pentru ca a aparut ea. Era in alta
rochie - o rochie de un albastru deschis, senin, molip-
sitor ca cerul in plina vara. Pantofi cu tocuri inalte, o
foarte proaspata ~i puternica aroma de gutui dovedind
ca a fost de acum pe acasa.
- N-ai plins, n-ai chemat-o pe mama?
El a intins un brat, vrind s-o prinda, s-o pedepseasca
pentru gluma, dar n-a putut-o prinde. S-au sculat, au
calcat in doi tot ce putea fi calcat din modcstcle lui
haine. S-a barbierit cu b!Jciul stapinului casei, s-a spa-
415
lat, dindu-se cu apa de Colonie pe fata, dupa care, frumos
~i gata de petrecere, a vrut s-o sarute. Jeannette era
dragala~a ~i duke de te topeai impreuna cu dinsa, dar,
vai, tocmai in clipa cea frumoasa s-a auzit matu~a in-
trind.
- Iaca, pun rama~ag ca baiatul ista o mai crescut
oleaca de cind ii aici la noi.
Au ie~it, petrecuti pina hat la rascruce de stapinii
casei, de parca ar fi fast copiii lor. La rascruce Ii s-a
cerut sa jure ca nu vor pleca din sat pina nu vor mai
trece pe la din~ii, ei au jurat pe ce-au avut mai sfint,
~i-au luat ramas bun ~i s-au amestecat prin multime.
Pe la o amiaza satul era numai vuiet, chiot ~i sarba-
toare. Fiece casa a~teapta musafiri, fiece garafa gilgiie
in felul sau, la fiece masa se inchina pahare, se tot trimit
sughituri bune la toate neamurile. lar daca in casa cuta-
re sau cutare nu se aud musafiri, inseamna ca adineaori
au fast ~i au plecat, ori, din clipa in clipa, trebuie sa
pice; ~i daca soarta ori norocul te-au adus ~i te-au var-
sat ~i pe tine in apele acelei petreceri, trebuie sa fii
musafir destoinic, sa ~tii a gusta bucate, sa ~tii a spu'ne o
vorba frumoasa stapinilor, pentru ca, altminteri, ce rost
ar avea aceasta trecere a noastra prin lume, care se mai
numqte ~i via ta!!

- Bi, ti, dlinnii, a nu otoidi!

Furat de ale sale, Horia se pomene~te deodata
imbrincit.
La citiva pa~i doi muncitori, chercheliti ~i furio~i
ca-~i cheltuiesc buna ]or dispozitie cu ni~te lucruri de
nimica, se cazneau sa urneasca din Joe crucea din mar-
mura de pe mormintul unuia din guvernatorii Basara-
biei. Ceva mai in fund patru muncitori urmareau de la
distanta sa vada cu ce vor sfir~i opintelile celor doi
entuzia~ti. Crucea se clatina incet, pare gata doborita,
dar iata ca nu se mai clatina deloc. Cu gindul la hramul
din Capriana, Horia pierduse cu totul firul celor ce se
petreceau in j ur. I ntre timp crucea iara a prins a se
clatina.
416
 - Vi, cito, s uma SD$li?! s-a pomenit deodata Horia
urlind, apoi, ghicindu-i dupa catatura c-o mai fi ~tiind
ei ~i alta limba, a adaugat: E mormintul unuia din cei
mai...
Ti-o fi fiind cumva ruda?
Care ruda?!
Atunci da-l incolo, a zis muncitorul mai in virsta.
Mormintele se desfiin\eaza conform ordinului, iar ordi-
nul, dupa cum se ~tie, se exi ... se exe ...
Oat fiind ca aceasta bariera lingvistica nu a putut
fi invinsa, celalalt muncitor, pentru a salva reputa\ia
tovara~ului sau, a cautat s-o termine oarecum.
- 0 sa fie frumos, tovara~e, ehe, sa vezi!
A amutit, deoarece crucea iara nu se mai clatina, ~i
Horia a avut senzatia ca raposatul cearca sa opuna
rezisten\a. Iata insa ca votca impreuna cu spiritul pri-
mar agresiv fac front comun. Un hop! ~i ind unul, dupa
care-'"l1lflrmura a ajuns, in cele din urma, la pa.mint. Doar
un m~c !Tlaret ~i falnic a mai ramas printre mormintele
rascohte.
Dam ~i nucul jos? a intrebat Horia.
A! Nu. Cu nucul sa se descurce cei de la Dru-
muri.
Ce au cei de la Drumuri cu cimitirul?
Stai ca-i buna ~i asta! Cum va umbla atunci trolei-
buzul dad nu vin cei de la Drumuri?
Dar de ce trebuie sa tread neaparat troleibuzul
prin cimitir?
- Pai, se face so$ii, tovara~e, so$aua de la Costiu-
jeni o sa coboare pe aici, prin tintirim, spre gara... Tre-
buie macar din cind in cind sa puneti mina pe cite-o
gazeta, ca Sa• vedeti ce se face pe lume, ca la gazete a
fost spus totul - de uncle-or porni, pe uncle-or cobori
troleibuzele ...
Horia s-a ridicat, ~i-a luat geanta, plasa cu portocale
~i, amarit de toate cite-i vazusera ochii, a pornit spre
poarta cimitirului. Iata ca ~i cuibul uncle se infiripase
cindva dragostea lor se naruie, ~i daca plead ace~ti
martori statornici ai dragostei lor, de ce adica insa~i
dragostea nu :poate fi ~i ea dezradacinata? ~i dad vin
doi oameni chercheliti ~i scot cu tirnacoapele dragos-
tea din sufletul unui om, el cu ce ramine?
Pentru a-~i racori cit de cit mintea ~i sufletul, ~i-a
417
zis di va merge pe jos pina la gara. ~tia el cindva pe-
aici ni;;te drumuri aproape sate;;ti, ce duceau de la cimitir
spre Botanica, prin Valea Trandafirilor ;;i apoi spre
gara. Erau locuri frumoase, dar marea cazna a trecato-
rilor era glodul. Acum, in toiul primaverii, o fi fiind un
adevarat prapad pe-acolo, dar, s-a gindit Horia, tot rata-
cind din ulicioara in ulicioara, tot chitind cum ;;i pe uncle
sa cake, poate se va mai calma, se va mai abate de la cele
ginduri grele.
Razbatuse primavara ;;i pe-aici, prin Valea Trandafi-
rilor, dar nu era primavara ce domnea sus, in ora~ul
propriu-zis. Aici, peste mahalalele Chi;;inau.tui, picura o
primavara blinda, sateasdi, cu mirozna de 'pa.mint crud,
sapat ici-colo prin gradini, cu ochi frumo;;i de copii
ie;;iti pe prispele caselor pentru a inchipui o midi joa-
di. Copaci cu tulpinile date cu var, copacei inmugurit i,
acoperi;;uri aburinde, piraia;;e ce vin domol, ~opotind,
la vale, respectind cu o supu;;enie oarba ;;i suciturile
vechilor drumuri.
La una din cotituri statea pravalit intr-o ripa, aproa-
pe scufundat cu desavir;;ire, un vapora~ fa.cul ctintr-o
coperta de caiet. Fortele navale-s cu nagit, pretutindeni
au lcgile lor, ;;i daca putin-putin o iei mai altfel, gata,
se cufunda. Horia a smuts dintr-un gard o varguta, a
scos vapora;;ul din strimtoare, facindu-1 sa colinde in
continuare apele tulburi ale acelui pirau. S-a gindit: te
pomene~ti ca va aj unge la punctul sau de destinatie!
Mare lucru ar fi. ~i pentru cei de pc mare, ;;i pentru cei
de pe uscat ...
.. ~i de n-ar fi tunat, de n-ar fi fulgerat atita, zau,
pin a la urma toate s-ar fi aranj at..."
0 casa cu pereti albastrii, varuita cu prea multa
sineala, statea pe-o naltatura de loc, cu ferestrele larg
deschise, ;;i pc sub perdelele subtiri razbatea in strada
una din vqnic optimistele emisiuni muzicale ale postu-
lui de radio Chi;;inau. Se transmitca tocmai batuta -
o melodic veche ~i frumoasa, care avea o stranie ;;i
magica putere asupra lui Horia, rascolindu-i sufletul
pina la lacrimi. Daca ar fi sa ne mutam pe alte planete
;;i fiecaruia i s-ar da voie sa-~i ia cu sine numai un
cintec, Horia ;;i-ar fi ales batuta.
S-a rezemat de un garducean scund, ascultind melo-
dia, i,;i cum statea el macinat de frumusetea cintecului,
418
~i-a dat deodata sama ca a trait O parte huna din viata
fara sa fi avut ma.car idee de aceasta hatuta. A auzit-o
pentru prima oara in Capriana, atunci cind a venit la
hram. ~i-a amintit cum s-au intilnit, pentru prima oara,
fata in fata - el ~i melodia. Mergea impreuna cu Jean-
nette pe-o ulicioara, spre inima satului, acolo uncle fier-
hea jocul Deodata insa vintul, schimhindu-~i directia,
a aruncat peste ei un val din cintecul cela ~i a~a a
fost de parca cincva i-ar mai fi daruit o viata peste viata
pe care o avea.

* * *
Cinta grozav tiganaraia ceea. Erau adu~i de undeva
de linga Edinet. Cintau pe-o scena inchipuita din doua
camioane puse alaturi, cu ohloanele la.sate in jos, in a~a
fel ca sa fie vazuti din toate partile - $i muzicantii,
~i scaunele pe care $ed, ~i trompetele lucind la soare,
~i cintarile pe care le tot leaga una de alta. ·
Capriana era numai petrecere. Vreo suta ~i ceva de
perechi, o roata enorma, tesuta din hasmale colorate
~i palarii, Se mi~ca domol, grav, parca nu prea vrind,
dar cioroij ceia de la Edinet te asurzesc, nu alta, ~i
hietului om ce-i ramine pina la urma? Ritmul, lumina,
taina acelor melodii treceau de la om la om, de la pereche
la pereche. Pe urma vin nein\elegerile. Viorile, trompeta
~i fluierul intreaha de una, dansatorii raspund la alta.
Lautarii insista, dansatorii nici ca vor sa au.da, ~i cind
incepe sa ti se para ca roata ceea enorma de dansa.tori,
tot rotindu-se, o sa se turteasca, o sa se faca tandari,
iata ca focul neintelegerilor porne~te a se potoli. Tiganii
insa nu uita, nu iarta. La un pas de stingere taie hrusc
sfir;,itul melodiei ~i, osteni\i, pun instrumentele pe
genunchi. Roata se oprc~te lent, incet. Tiganii i~i ~terg
fruntile, inchina, pe furi~, cite-un pahar. Perechilc ha
se despart, ha nu se mai despart. Care sfada, tova-
r~i! Ia am jucat ~i noi hatuta. _Mai petrecem oleaca,
pentru ca, altminteri, ce rost ar mai avea hramurile
iestea ...
Cum lumea se mai racore~te, incepe poftirea musafi-
rilor - ehei, ~i apoi sa vczi vorha lunga, vorha in~irata
de la tara. Da ia mai haideti ~i pc la noi, ca pe la noi inca
n-ati fost, ~i cum sc poate una ca asta, zau, chiar va
419
rugam, uite va rugam ~i va poftim sa treceti numai
pentru cit se inchina un rind de pahare, pentru un
rind de pahare, nu mai mult!
0 parte din musafiri, mai ales femeile, continua sa
faca mofturi, baietii inclina sa cedeze, ~i numai ce-i
vezi venind cirduri-cirduri pe ulitele satului. Stapinii
merg inaintc, musafirii vin in urma !or, dar iata ca la o
rascrucc rasare ca din pa.mint un omulean vesel ~i cum-
secade, care nu a avut vreme sa se repeada pina in mij-
locul satului sa-,\ii pofteasca de acolo musafirii. N!Jvasta
ii scoate pcri suri ca de ce adica stau ei cu masa gatita,
iar la masa - nimeni. Atunci bietul om cc sa faca -
iese in drum, i~i ale~e un cird de musafiri invitati de
altcincva, ii oprqte ~i se jura ca-~i face sama daca ei nu
intra ma.car pc-o clipa in casa Jui. Uitc, leaga ~treangul
de salcimul ccla de la colt, vira capul in lat, ~i ar fi
pa.cat, zau, ca-i om inca tinar, are nevasta, are copii.
Musafirii se opresc cu totii, pentru ca, oricum,
raminc o nevasta vadana, ramin copiii orfani. In cele din
urma SC invoiesc Sa intre pe-o cJipa, pe-0 ciipa ~i nu mai
mult, dar intre timp se afla ca ograda omului nu e chiar
acolo unde crqte salcimul de care vroia sa lege ~ttean-
gul. Ograda c mult mai incolo, in fundul ulicioarei, ~i
pina sa ajunga ei, rasare intr-o portita un muieroi de
vreo ~apte puduri cu doi feciori, grasuni ~i ei. Cum vad
musafirii trecind pe linga casa !or, ii prind de cite-a
aripa, ii vira unul cite unul prin portita, ii a,\iaZa la 0
masa incarcata cu bunata\i, toarna vin in pahare, - ~i
toate acestea se fac intr-o marea\a tacere, pentru ca,
in definitiv, cc rost mai au vorbele la hram!
Mergind acum pe ulicioarele BotanicU, Horia se
minuna ~i el prin cite case au tot petrecut ei atunci cu
Jeannette. I-a ramas intiparita in memorie casa fetei
cind intrasc pentru prima oara. Mai intii au venit in
doi, cum zicca Jeannette, oarecum in gluma, sa faca cuno~-
tinta ,,cu socru ~i cu soacra". Parintii fetei s-au dove-
dit a fi oameni mode~ti ~i primitori, dar asta tinea, pe
semne, mai mult de hram decit de musafir. Mama-sa,
ce-i drept, umbla cam incruntata, macinata de ni~te dureri
de cap care o chinuiau cu anii, pe cind tatal ei, un
codrean nalt, harnic ~i plin de vorbe cu duh, era ve~-
nic dispus sa lege capat de prietcnie cu orice barbat, -
femeile, ce-o fi fast acolo la mijloc, dar le cam ocolea.
420
 A doua oara au venit in aceea~i casa cu un cird de
tineri pofti\i de Jeannette. Umplusera casa ace~ti fo~ti
colegi de ~coala, fo~ti prieteni de mahala. Horia se
nimerise in capul mesei ~i se ru~ina grozav cind Jean-
nette, facind-o pe gospodina, ii mustra ca de ce, uite
colo, nu se toarna in pahare, uite colo nu se maninca.
Printr-un concurs de imprej urari devenisera de acum o
pereche logodita. Ar fi fost mare lucru s-o faci pe logod-
nicul unei fete dupa care alearga ochii tuturora, dar
Horia, cu o incapa\inare pur bucovineana, nu vroia sa
culeaga aceste surisuri darnice semanate de fata la tot
pasul. Era indragostit, iar acolo unde a incol\it dragostea,
acolo nu mai are Joe jocul de-a dragostea.
1-a mai ramas in minte, de la hramul cela, casa Jui
Haret Vasilevici, inva{atorul de limba franceza. Avuse
noroc ~coala medie din Capriana - Haret Vasilevici
i~i facuse pe vremuri studiile la Paris, dar soarta a vrut
sa-1 lase pentru totdeauna in satul sau de ba~tina. Avea
casa buna, avea o biblioteca enorma in limba franceza,
alta in limba rusa, ~i cu toate ca ramasese de cind
lumea holtei, ograda, livada, casa ~i toate cele din casa
erau curate ~i rinduite de-a mai mare dragul.
Jeannette era mindria Jui, fiind cea mai capabila
dintre elevele pe care le-a avut. Gurile rele din Capria-
na sus\ineau ca ~i-o crescuse mai mult pentru dinsul,
dar a venit Chi~inaul s-o ia, ~i acum sosirea Jui Horia
la hram ii inveselea grozav pe tinerii caprieneni. S-a
bucurat totu~i mo~neagul cind a <lat cu ochii de dinsa
acolo la joc. I-a poftit sa mearga pe-o clipa pina la el,
i-a luat chiar de acolo de la joc. In casa i-a tratat cu
cafea, cu dulcea\a, cu cite un pahar de apa rece.
- Vinuri bune o sa gasi\i voi ~i pe la al\ii, da a~a
apa nu cred sa gasiti la vreo fintina in satul ista ...
I~i tot intreba ceva eleva in fran\uze~te. Fata, ca sa
nu-I supere pe Horia, care ~tia slab franceza, ii raspun-
dt'!a in moldovene~te, ~i incapa\inarea asta a ei de-a vorbi
in limba cunoscuta bine de to\i trei ii amara oarecum
pe fostul ei dascal. Intre timp i-a strigat de la poarta un
alt cird de tineri, care acolo, la Capriana, se numesc
.,cumpanie". Dupa ce-au tot petrecut ba intr-o cumpanie,
ba in alta, pe la chindii, Horia, istovit de-atita hram,
s-a oprit sa mai rasufle la o rascruce. ~i pe cind statea
el rezemat de-un gard ~i se gindea pe unde s-o fi pierdut
421
Jeannette, in lungul ulitei a rasarit o motocicleta urmata
de-o lunga coada de colb. Motociclistul mai intii a tre-
cut pe linga el ~i s-a dus inainte, dar, cum e moldovea-
nul, la o bucata de drum s-a razgindit, s-a intors ~i s-a
oprit aiaturi de musafirul din Bucovina.
- Ieftin ~i de prima calita'te. Hai, sui, daca vrei
sa faci o plimbare.
Era un baiat din Capriana, student la Politehnica din
Odesa. Ciocnisera undeva intr-o casa paharele ~i, cum se
-intimpla deseori printre oameni, au simtit un mugure
de prietenie rasarind intre ei. In alt loc, in alte impreju-
rari poate ca ar fi ajuns buni prieteni, dar hramurite,
ma rog, ca hramurile ...
- Hai sa-ti arat livezile ~i viile noastre ...
- Hai.
Din hai in hai, la inceput singura grija a bucovinea-
nului era sa se tina bine, sa nu cada, dar mai apoi
betia vitezei 1-a ametit, incit incepuse sa i se para ca ei
zboara. A fost o plimbare dumnezeiasca. Viile ~i tive-
zile pe care le vazuse in zorii zilei pareau acum cu
'totul altete. Din aceea dimineata timida ~i frumoasa 'ce se
revarsase peste dealuri ca o suflare de fecioar.a, a
crescut, clipa cu clipa, o zi fierbinte, mare, plina in
coaja, ptina in miez, ap incit parea ca de atunci ~i pina
acum sa fi trecut ani ~i ani.
Stilpii de beton de prin vii nu mai pareau atit de
albi, cararile de printre rinduri nu mai aratau chiar atit
ingrij ite, ~i nici tufele nu mai pareau atit de verzi, dar
strugurH, o, ace~ti struguri mari ~i grei ca ni~te ugere de
capre ce stateau incalzindu-se la soare, umpleau totul
cu tile ~i frumusete. De acolo incepe, intr-aco'lo se tot
intoarce neamul nostru ~i, carevasazica, sa fii mata sanatos
~i sa ne tot auzim de bine ...
La o cotitura motocicleta a la.sat ~oseaua, lunecind
pe-o coasta de ima~ arsa de soare ~i pascuta de vite pina
la radacini. Era o minune sa mergi cu motocicleta pe
ima~ul cela - puteai face o suta, o mie de kilometri pe
ora, ~i numai soare, numai cer, numai vint fierbinte
in fata. In cele din urma, au oprit pe-un podi~, linga o
stina cu o mina de oite adunate sub ~opron la umbra.
Ciobanul, un batrin palid, cu ochii plini <le suferinta,
pentru ca era ~i el din satul unde se sarbatorea tocrnai
hramul, a lacrimat cind i-a vazut coborind de pe moto-
42'2
cicleta. I-a poftit in camaruta stinei sa hodineasca pu\in,
a pus in fata lor o masuta, o sticla de tulburel, trei
pahare, caci, codrean din neamul codrenilor, o fi crescut
~i el pe-aici citeva tufe, o fi fa.cut ~i el o tira de vin. Dupa
vin i-a primit cu ca~ proaspat, cu alune culese undeva
intr-o margine de padure. Din cite avea, din cite n-avea,
dar s-a pregatit ~i el oleaca, pentru ca, de va trage cineva,
sa aiba cu ce-1 primi, sa nu zica pe urma Iumea ca, uite,
mo~ul n-a putut ospata ni~te oameni in ziua cind era
hramul in satul lor.
Ciobanul a cinstit ~i el un pahar cu musafirii. Pe sem-
ne ca era bolnav, nu i se putea sa bea, dar, dupa un
pahar, s-a induio~at, s-a topit de bunatate ~i nu-i lasa sa se
ridice de la masa in ruptul capului. Era atit de emotionat,
atit de bucuros cum numai oamenii ce traiesc indelu'ng
in singuratatea cimpului ~tiu a se bucura. Mul\i ani mai
tirziu Horia a aflat ca emotiile batrinului mai aveau ele
~i alte tilcuri. Baiatul cu motocicleta era nepotul Jui,
iar cu tatal baiatului, adica cu fecioru-sau, batrinul se
sf~dise de ani de zile ~i nici nu-~i vorbeau, nici nu se
duceau unul la altul.
Acum sosirea lor la stina era intr-un anumit fel o
Solie de pace, ei venind sa puna capat unei invrajbiri de
care se saturasera cu to\ii. La despartire, cind baiatul
i-a zis bunelului ca ,, tata a mai spus sa treceti pe la
noi", batrinul pur ~i simplu a lacrimat. Horia a urcat
pe motocicleta cu inima senina, curata, raminindu-i
pentru totdeauna recunoscator baiatului care, pornind la
drum c'u o misiune curata ~i omeneasca, I-a ales pe
dinsul · pentru a fi martorul impacarii neamului )or.

',',',Abia pe inserate au inccput adcvaratelc petrcceri,

ficcarc pctrecind in casa Jui, _cu ncamurilc, cu musafirii
Jui. Rama~i oarecum de capul lor, tincrii - ce ~i-o fi
zis: dansuri ~i iara dansuri. S-a dansat pina la istovirc,
Jea1111cltc. fiind regina acelci nebunii. Era frumoasa, era
vickar1ii, era fermccatoare, ~i baictii o ccreau, o furau, o
rµpcau unul de la altul. Era sprintena, era drag~Ua~{1, era
hapsina cum nu mai vizuse Horia fata pina atunci.
Mai intii le-a sucit mintilc cclor tincrei, ic~iti pcntru
423
 Jrima oara la j,oc, le-a tot daruit zimbete, incit boboceii
capiasera cu totul. Dupa care i-a lepadat a~a deodata
~i, cind aparea cite-un dami~ vals*, ea invita numai
flacai logodi\i, dintre cei care aveau de acum nunta
hotarita. Furindu-i a~a din clans cu coada ochiului, fap-
tura ei se ofiley., intruchipind suferin\a unei dragoste
nemarturisite. Dupa care au aparut doi marinari, care au
zis ca nu, a~a 'nu merge, o luam de la inceput. Vuiau
podelele, abureau lautarii de la Edine\. ~i cind fetele din
Capriana au zis ta, gata, nu mai pot, Jeannette a pus ochiul
pe cei doi marinari ajun~i nu se ~tie prin ce minune la
hram.
Horia statea intr-un ungher, linga fereastra, cautind
sa-~i ascunda marea tristete. Slava Domnului, a~a ceva
la ei in Bucovina nu se face. lncepuse chiar a se gindi
ca poate nu trebuia sa accepte invitatia de a veni incoa-
ce la hram. Mai ales ii punea pe ginduri acea stranie
patima a Jeannettei de a-i chinui pe toti cei pe care ii ~tia
indragostiti de dinsa. Devenise pur ~i simplu o sadica.
Motul cela negru, adunat cu atita grija de frizeritele din
Chi~inau, salta d'in multimea dansatorilor ba intr-uq colt,
ba in altul. De acum pganii de la Edinet au declarat ca
nu mai pot. Nici cu plata, nici fara plata, dar Jeannette
nu se mai putea astimpara.
Fla.ca.ii, atitati ~i invrajbiti, au inceput a se pofti
unul pe altul afara pentru doua vorbe. Un marinar,
fiind in culmea deznadejdii, a fa.cut un scurtcircuit,
lasind sa cada balul cu lume cu tot in bezna intuneri-
cului, dar eleva lui Haret Vasilievici nu se putea opri.
Firea ei infierbintata de vin ~i de dragoste rivnea la un
cutremur, la o explozie, la o zguduire totala, ~i cind
pe la doua de noapte s-a mai stins o data lumina ~i
cineva chiar a descarcat o arma de vinatoare linga casa
de cultura, Horia deodata s-a pomenit cu un mot blind
la timpla. Un glas- duke, ostenit ~i tainic, coborit pina
la ~oapta, 1-a intrebat:
Daca pornqti singur, gasqti casa?
- Casa cui?
- Casa noastra. Pentru ca uite cum facem. Tu por-
ne~ti incet, de unul singur, iar eu te ajung din urma,
numai vezi sa nu cirnqti din drumul cela mare - prin
ulicioare te poti rataci.
* Corect in i!crmana: Damenwahl.
424
 Horia s-a mirat cum de I-a gasit acolo in ungherul
cela unde statea, pentru ca in toata sara ceea nu se
uitase niciodata la dinsul. 1-a placut insa ideea de a se
intoarce pe cai diferite. Sim\ise el ca dupa atitea mara-
feturi baietii i-o fi pindit pe la colturi, pe la rascruci.
Daca-1 vira in prapadul cela, hotarit ca s-ar fi intors la
Chi~inau cu capul spart. 0 sarbatoare care incepe atit
de frumos ~i sfir~e~te atit de urit - vai, o poveste atit
de cunoscuta la noi in Moldova...
A cautat sa mearga incet, sa aiba ~i ea vreme sa se
strecoare din mu~µroiul cela de furnici, ~i cind a ajuns,
Jeannette ii a~tepta de acum la stilpul portii. L-a ,prins
de-un brat, ~i-a Ii pit obrazul de umarul lui. curn fac
copiii cind vor ~i nu pot sa-~i marturiseasca marea !or
dragoste. '
- Sfinte Doamne, de abia am sea.pat de nebunii
ceia ...
Horia, zimbind sarcastic, a vrut sa-i raspunda, dar
fata a dus un deget la buze, dindu-i a intelege ca toate cele
ce vor urma trebuie fa.cute in mare taina. Au mers
pe-o cararu~a pina la pragul casei, dar nu au intrat, ci,
trecind inainte ~i ocolind casa, au ie~it pe-o alta• cara-
ru~a la un garducean ce despartea ograda propriu-zisa
de livada. Au mai trecut printr-o portita, au mers, plecin-
du-se, pe sub ni~te copaci, apoi s-au oprit linga o ~ura,
o cocioaba adunata din te miri ce pentru grijile unei
mid livezi.
Avea, ce-i drept, ~i u~a cocioaba ceea. Jeannette a
impins-o cu umarul. Un scri~net subtire, disperat, a
taiat tacerea nop\ii. Jeannette a pa~it in umbra incape-
rii, facindu-i semn sa vina dupa dinsa. Citeva butoaie,
mirozna de must pornit pe calea cea lunga ~i inteleapta.
Dintr-un ungher luminau prin intuneric doua panere
cu gutui mari, gola~e, ~i aroma lor sub\ire te tulbura la
fel cum te tulbura vinul.
Jeannette I-a atins moale, cu virful degetelor, de
parca s-ar fi temut sa-1 aiba prea aproape ~i I-a intrebat
printr-o ~oapta infrigurata de posibila dezlegare a desti-
nului:
- lti place?
Horia s-a apropiat, a prins-o u~or cu palmele de
mij loc ~i pentru prima oara a simtit ca o dore~te, ~i ca
peste dorinta ceea nu va mai putea trece. Dincolo de
27 I. Druta, vol. 3 425
fion,11 dorintelor paminte~ti, vorbele nu mai aveau rost.
lnsemnate ramineau numai privirile, mi~carile, suflarea,
i,i gura ei, ~i gura lui, ~i trupul ei, ~i trupul lui...
D'ce tad?
- Nu tac deloc ...
- Spune-mi ceva, ca eu ma tern de tine atund cind
e~ti alaturi ~i tad ...
Ce sa-ti spun?
Te intrebasem daca iti place aid ...
A, da, e grozav ...
Incoace vin ~i ma ascund cind mi se face dor de
cineva...
- ~i acel cineva vine?
- Ahia azi a venit.
S-a dus linga cele panere din ungher, a ales, pe
dibuite, doua gutui. Una ~i-a lasat-o sie, alta i-a intins-o
lui. 0 vreme au ramas nemi~cati, cu cite-o gutuie in
mina, de parca ar fi savir~it un ritual, de parca se inchi-
nau Domnului acestor Roade Mari ~i Frumoase. Stateau
~i inchinau, pahar cu pahar, mirozna lor divina .
. Era noapte, era toamna, era sarbatoare. Cer senin,
racoarea unei nopti de toamna, ropotul unei livezi ~i
cu cit taceau ei in doi, cu atit mai pline, cu atit mai
dulci Ii se pareau cele doua minuni galbene, ce asudau
incet in palmele lui, in palmele ei.
- 0, gutuile iestea o sa ma scoata din minp ...
A fost o clipa cind Horia s-a gindit in sinea lui:
,,Mai, da n-o fi fiind ea cumva nebuna?"
A a,prins o tigara. La lumina chibritului a zarit
in fundul codoabei un fel de pat injghebat pe-o sanie
veche - mai ni~te fin, o perna, un cojoc aruncat de-a
curmezi~ul. Ori ca dormea dneva acolo, ori ca dormise
nainte de venirea lor. ~tiind-o buna de tot felul de ~otii,
a tinut s-o intrebe:
- Sintem singuri aid?
Fata i-a raspuns cu glas stins, ostenit, privind in
alta parte; •
- Nu. Mai este ~i un butoi plin, ~i doua panere cu
gutui...
A mai incercat O data S-0 cuprinda, s-o sarute, altmin-
teri ce rost ar avea hramul de la Capriana. De data
asta fata s-a dovedit a fi mai cumindoara. Cu greu,
dar totu~i pina la urma a razbatut la buzele ei. Jean-
426
nette n-a raspuns in nici un fel la sarutare, dar, · peste
un timp, a zis oarecum intristata:
- Daca nu, ca - degeaba .. .
Horia a inlemnit de mirare .. .
- Cum, adica - degeaba?
- Nu ~tii tu a saruta. Ia stai frumu~el locului sa-ti
arate lelea cum se face ...
- Daca vrei o pupaciune din celea de la ,,?v'oldo-
va-film" ...
- Daca nu, ca de altceva e vorba ...
Jeannette, fiind mai josuta, s-a saltat in virful p1c1-
oarelor, ~i-a culcat palmele pe umerii lui. Pe-o clipa cele
doua palme mid au adormit, dupa care s-au trezit, dar
nu cu totul, ci numai pe jumatate. A~a somnoroase
~i timide cum erau, ba scapau dincolo de umerii baia-
tului, ba, speriindu-se de indrazneala, se intorceau la
locul lor ru~inate, cumincioare, dupa care lunecau de
acum in laturi, coborind pe mu~chii bratelor.
In clipele celea timide, cind palmele ei ba lunecau,
base intorceau napoi, sinii, obrajii, incheieturile feciorel-
nice ~i dulci ale trupului suflau fierbinte alaturi, atitin-
du-l. Hainele se cuno~teau, se dragosteau intre ele, dar
trupul ei se tot impotrivea sa se apropie de trupul lui,
~i cind aceasta nesfir~ita a~teptare il istovise cu totul,
au venit buzele fetei. Mai intii i-au daruit suflarea,
apoi, blinde, fierbinti, au pornit a cre~te, altoindu-se in
suflarea lui. Ardeau ca o singura luminare, dar nu se
departau unul de altul, tesind impreuna marea ~i ve~-
nica taina a apropierii dintre un baiat ~i o fata.
~tiind de la altii despre slabiciunea ei de-a aprinde
un baiat pentru ca mai apoi sa-1 lase singur cue la o rascru-
ce, el mai intii a cautat sa reziste la darnicele ei
dezmierdari. Pe urma a cedat, a capitulat, a coborit steagu-
rile. Era de acum vrajit, era al ei in vecii vecilor, dar
Jeannette nu vroia sa se multumeasca numai cu atit.
Vroia sa ia ~i inima lui fierbinte, ~i sufletul, pina ~i visele
cele mai ascunse, astfel incit, turbat de atita dragoste, el a
ridicat-o ca pe un fulg ~i a pornit spre sania din colt,
pentru ca sosise marele sfir~it, caruia prin alte parti ~i
marele inceput i se mai zice.
Degeaba insli:, Jeannette, acea ~opirla nemaipomenita,
care ~tia a se strecura printre degete, tocmai cind iti
era lumea mai draga, a facut ce-a facut, dar a· ~Hut sa
427
fuga ~i de asta data. Pentru a nu-1 umili cu totul, s-a oprit
in pragul cocioabei, i-a aruncat din mers:
Ai acolo in sanie perna ~i cojoc. Culca-te ~i dormi.
A ie~it, iute, categoric, dar u~a nu a mai scir\iit in
urma ei. Horia a fumat citeva \igari, s-a gindit: uite,
mai, nici nu a inchis u~a, nici nu i-a dorit noapte buna.
Asta putea insemna ca se va intoarce. Poate peste zece
minute, poate peste o ora, peste doua ore, peste trei...
Fetelor le place sa fie a~teptate, e una din marile lor
slabiciuni. Bucovineanul statea intins in sanie, asculta
cum cinta cuco~ii undeva departe. 0 fi fost miezul
nop\ii. ~i-a zis ca n-o sa doarma. 0 sa stea a~a intins
in sanie ~-o s-o a~tepte, iar dad. pina in zori nu vine -
gata. Pleaca la Chi~inau ~i nici nu mai vrea sa auda
de dinsa.
Luna a rasarit undeva departe in zori, apoi a ~i dovedit
sa, apuna. Stelele pe cer ba se aprind, ba se sting, vremea
trece, iar fata nu mai vine. Poate, plecind de aid, s-o fi
dus sa petreaca cu cei cu care a dansat o noapte intreaga,
pentru ca ati\ia i-au tot ~optit la ureche ~i au dorit-o
in fa\a intregii lumi... ,
In cele din urma, Horia totu~i o fi a\ipit cu ochii
deschi~i cum statea, pentru ca la un moment dat, cind
s-a uitat mai bine, Jeannette ~edea pe marginea saniei
intr-o cama~a de noapte, abia prinsa pe umerii goi.
Era cam racoare, fata tremura, ~i cind a inceput a ~op-
ti, ii tremura pina ~i ~oapta:
- Acasa nu e nimeni, dar nu te-am poftit pentru
ca nu-mi place acolo. Pere\ii ceia nu \in cu mine ~i nici
gutui n-avem in casa, iar fara gutui ce sarbatoare poate
fi ...
Horia s-a ridicat. 1-a aruncat cojocul pe umeri,
dupa care a cuprins-o cu tot cu cojoc, dar fata mai avea
ceva de spus.
- ~i de dragoste nu-mi spui chiar nimic?
- Pai, uite, am venit la Capriana, ce alta pot sa-\i
spun?!
Daca nu ...
Cum, adica - nu?
- Fara cuvinte de dragoste, nici dragoste nu poate fi.
El ~i-a lipit obrazul de sinii ei, i-a spus ceea ce a
vrut fata sa i se spuna ~i a~a cum a vrut ea. Jeannette a
stat o vreme ascultind lini~tea nop\ii ori poate cauta
42!l
un Joe tainuit ca sa ascunda mai bine cele citeva cuvin-
te, pentru ca prea sint ele mici ~i prea mult inseamna
in via\a unui om. Iata insa ca ele au secat, ~i ea a~teap-
ta, iar ele nu mai vin ...
- Nu te superi ca prea te-am necajit? A~a mi-s eu,
cam ncbuna, ce sa-i faci ...
- Pai, odata ce-a venit vorba, insa~i tinerea\ea e
un fel de sminteala.
- Ei, atunci, dupa ce ti-am spus-o ~i pe asta ...
~-a amutit. Trupul ei, cuminte, supus, a trecut pentru
totdeauna in stapinirea Jui, iar bietul Horia fosaia dispe-
rat, pentru ca era prima femeie in viata Jui. L-o fi dobo-
rit poate osteneala, ori timiditatea, ori prea indelungata
joaca a ei, dar in zorii zilei fata dormea duke linga el,
tot atit de tinara, tot atit de nevinovata, pe cind el,
umilit ~i necajit, se gindea ca dupa o ru~ine ca asta e
mai bine sa mori. Intre timp insa 1-a furat ~i pe dinsul
somnul. In zori i-a trezit zumzetul subtire al unei calda-
ru~e - undeva peste gard, la vecini, cineva mulgea o
vaca. Jeannette s-a trezit prima ~i a inceput a-I zgiltii
de umar:
Ai examen.azi?
- Era unul, dar nu la specialitate ...
- Eu voi veni abia spre sara, iar tu hai, sa nu scapi
trenul de diminea\a ...
A lunecat de sub cojoc, s-a repezit tot o fuga in casa,
a gasit pe undeva o gentuta veche cu care umblase
cindva la ~coala, a umplut-o cu nuci, i-a pus o sticla de
tulburel ~i cele doua gutui cu care ~i-au j urat dragoste
unul altuia.
- Vezi sa mi le pastrezi acolo la ca.min ... Ai bani
de drum?
Avea. Fata s-a mai intors o data in casa, a imbracat
o rochi\a simpla, pentru ca nici zi de lucru nu era, nici
hramul nu trecuse inca.
- Mergem?
- Mergem.
~i, cum obi~nuiesc tinerele gospodine, a pornit
iute prin vii, prin livezi, pe cara.ru~e cunoscute numai
de dinsa, petrecindu-~i barba\elul la drum. La marginea
satului, ceva mai sus de casa matu~ii unde fusesera pri-
miti ziua trecuta, Horia i-a zis sa nu mearga mai departe,
~i ea s-a oprit supusa, cu toate ca picioarele se tot
429
rupeau sa urce dealul impreuna cu picioarele Jui. Horia
a sarutat-o pe obraz ~i i-a spus:
- Vezi, soro, cu balurile celea s-o la~i mai moale ...
- Apoi, odata ce hramul s-a trecut. Dar vezi ~i tu
cu lunganele celea din coridoarele universitatii ...
- Bun ramas, dar ...
- Drum bun.
Horia ridica drumul incet, vo101c, gospodarqte, iar
Je'annette statea nemi~cata locului, petrecindu-1. Sus in
vfrful dealului baiatul s-a oprit ~i pentru prima oara s-a
uitat in urma. Jeannette ii facea semn cu basmaua, el i-a
raspuns ridicind palaria sus, ~i satul ar fi inteles totul
de~ar fi zarit aceste semne. Capriana insa dormea dupa
marea petrecere din noaptea trecuta, ~i numai batrina
Clopotnita picura ostenita pe celalalt deal. A gasi in
aceasta mare zbuciumata doua suflete inrudite, a le apro-
pia, a le lega pentru o viata, nu e lucru u~or - pina
la urma te prinde osteneala, chiar tu Clopotnita
fiind ...

Cind urea sea.rile garii, difuzorul tocmai anunta

ca trenul Odesa-Cernauti are intirziere. Nu s-a comunicat
cu cit intirzie, ~i asta oarecum ii aranja. Sa mai ~i intir-
ziem, ca destul ne-am tot grabit. E lucru ~tiut ca graba,
aceasta piatra de moara a civilizatiei moderne, distruge
omul din temelie. De cind exista omenirea, nimic frumos
~i demn de lauda nu a fost in graba. Uncle mai pui ca
~i Horia ind nici nu izbutise sa se decida la care gara
coboara, a~a incit sosirea la timp a trenului Odesa-
Cernauti nu i-ar fi convenit.
· Cind intra in sala de a~teptare, abia ii mai tineau
picioarele. Botanica, cu renumita ei Vale a Trandafiri-
lor, o fi fiind ea buna pentru studenti romantici cu
inimi sanatoase, cit despre el, cind s-a infundat in
glodurile de pe strada Melestiului, ~i-a zis pina la urma:
mama, mama ~i iar mama...
Gara gemea de lume. Vuiet, imbulzeala, rind la bufet,
rind la toaleta, scaune ~i pervazuri ocupate pina la refuz.
Apoi, culmea culmilor, toata forfota avea loc intr-un fel
de semiintuneric, pentru ca arhitectii garii, adepti ai
430
terestrelor in stil italian, le-au fa.cut frumoase, arcuite ca
ni~te sprincene de fata mare, dar, vai, le-au fa.cut mult prea
mid pentru un local atit de mare. Pe lingii aceasta
ve~nica posomorire a inciiperilor, te mai irita mirozna
grea a restaurantului amestecatii cu iz subtire de mucegai,
pentru ca, a~ezatii in partea de jos a ora~ului, cum
dadea o ploaie mai maricica, venea apa la vale, ca intra
in gara pe u~i ~i ie~ea pe ferestre. Cum trecea ploaia.
apa scadea, dar umezeala, ascunsa prin unghere, dospea
~i mucegiiia cu anii. .
Horia. de altminteri, tinea la aceasta vatra a neciipii-
tuitilor ~i era inclinat sii-i ierte toate piicatele. Simtul
recuno~tintei, acel stravechi viciu al modovenilor, diidea
~i pe la dinsul din vreme in vreme. Cum putea el sii
uite ca in anii de studentie, cind venea frigul, cind
se lasa noaptea, ~i el nu avea pat la ca.min, nu-~i avea
un ungher al lui, aceasta namila cu etaj ii oferea de
fiecare data un loc pe banca, lingii o sobii calda, un covrig,
un pahar de cafea, o triinciinealii cu un colhoznic venit
de pe undeva cu treburi de-ale lui.
Totu~i recuno~tinta ca recuno~tinta, dar picioarele
il dureau grozav, ~i pentru ca nu giisea loc in sala de
a~teptare, a urcat la etaj, in sala rezervata pentru mili-
tari. Acolo ~i-a pindit un loc bun pe-o banca lustruita
de mantale, a~a incit nici fabrica de mobilii din Balti n-ar
fi putut s-o lustruiasca mai bine.
La urma urmei, ~i-a zis, sint ~i eu un fel de subloco-
tenent. Am dreptul la o banca de-acestea.
~i-a pus lucrurile pe podeua de ciment, s-a a~ezat
cum i se ~i cuvine sa ~ada unui tinar ~i disciplinat
ofiter. Dupii ce-a stat vreo zece minute in pielea acelui
tiniir ofitera~, s-a ridicat de pe bancii. II ametea, il inva-
luia, ii durea co~ul pieptului, mai ales partea stingii a
pieptului ii durea. In fundul salii era un mic bufet rezervat
~i el pentru militari. S-a dus, a cumpiirat o sticla cu apii mi-
nerala de la Corne~ti. In tors la locul lui, a baut citeva inghi-
tituri de-a dreptul din sticla, dupii care s-a a~ezat.
,,Atit, ~i-a zis in cele din urma. NQ ma mai gindesc la ea.
Cit nu-i tirziu, trebuie sii ridic un zid in calea acestor
amintiri, altminteri aceasta lava ma va face cenu~a nainte
de-a fi dovedit sa ies din Chi~inau. Miigarul duce atita
cit poate. Cind nu mai poate, se opre~te in loc ~i zice:
gata, am ajuns."
431
 I s-a fa.cut lehamite de toate. Auzi tu, de abia a ie~it
din spital, di ~i incepe a rataci prin ora~ul care nu a vrut
sa-1 primeasca. Sufletul insa nu i se mai poate domoli ~i,
colindind ora~ul, porne~te a framinta durerea care 1-a
adus in cele din urma pe patul spitalului. Pai, dac-o
tine tot a~a, spre sara iar nimere~te pe mina doctorilor.
E un cerc vicios din care nu poti ie~i. Vrei sa ie~i din
incurcatura, dar pentru ca nu poti ie~i, tocmai neputinta
te ~i distruge. Acum, firqte, iara vuiet in urechi, ame-
teli, hipertensiune, ~i Horia s-a gindit ca daca ar fi sa
coboare jos, la punctul sanitar al garii, doctorita care
acum o luna ~i ceva a chemat pentru el ,,Salvarea", cum
1-ar vedea intrind pe u~a, ar mai forma un 03 la telefon.
Amintirea ii era neplacuta, pentru ca doctorita
1-a cam intepat atunci cind coborise el din tren. Facea
de servici la gara o blonda frumoasa din regiunile de
nord, cu obraz uscativ, lunguiet, ce amintea intrucitva
icoanele lui Rubliov. Cum 1-a vazut intrind, i-a ~i aratat
cu sprinceana canapeaua, i-a zis sa-~i ridice cama~a, i-a
ascultat inima, plaminii, apoi, dupa o lunga pauza, 1-a
intrebat:
Otkuda?
Verejeni.
V poezde stalo ploho?
Net, mne efcio doma bilo ne po sebe ...
Zacem je uehali?
Znaete, kak inogda bivaet. Nujno - i vsio.
Znaiu, a zis doctorita sec, completind un regi-
stru, dupa care s-a oprit ~i, adresindu-se peretelui din
fata ei, a exclamat: Gospodi, cito za liudi, kak oni kaleceat
sebea! ...
Cu toata lustruiala ei, banca pe care s-a a~ezat a ince-
put sa nu-i mai placa. Mobila capitonata ne-a ras-
fatat cu totul. Ori,. poate, era vorba de strimtoarea la care
ajunsese, dar, oricum, scindurile celea ii intrau in ciolane
cu lustruiala cu tot. Pina la urma, duhoarea din localul ga-
rii a inceput sa-i faca rau. Atunci, in tinerete, cind i~i
gasea adapost pe-o noapte-doua, naduful ~i scaunele nu-1
suparau, pentru di avea o viata intreaga nainte. Picu-
rind pe aceste banci, el i~i gasea un fel de alinare,
zicindu-~i ca, las', chiar de nu vrea acum Chi~inaul sa-mi
gaseasca un pat de fier ~i o plapuma decolorata, va
mai trece o vreme ~i nu va avea incotro. Va veni o zi
432
cind copm mei se vor juca iri curtile acelor blocuri
noi, pe trotuare vor suna tocurile inalte ale sotiei mele,
iar pe inserate, printre miile de ferestre ale ora~ului,
se va aprinde lumina ~i in ferestrele casei mele ...
Cam astfel sunau vise le lui in anii de' studentie ~i,
oricit ar parea de ciudat, aceste vise ii ajutau sa-~i
petreaca noptile in gara. Acum insa era cu totul altceva.
Ceea ce avea a nu se implini - neimplinit raminea. Chi-
~inaul nu 1-a primit nici pe el, nici pe sotie, nici pe
copilul !or, ~i zidul pe care ii ridicase cu atita migala in
calea amintirilor iara a crapat, lasind lava sa treaca
peste el.
Nimic din cele ce au fost ale voastre nu se vor
trece fara sa fi sapat urme in voi. Aceste cuvinte simple,
citite cirydva in copilarie intr-o carte veche, dupa ce-au
tot zacut, neintelese, in mintea lui, au rasarit deodata
din afunduri, venind pentru a-1 lumina ~i lini~ti in
aceste clipe grele. ,,Mare este gradina ta, Doamne" -
~i-a zis, in cele din urma, Horia ~i nu a mai cautat sa
ocoleasca amintirile.

* * *
Atunci, dupa hramul din Capriana, s-a intors la
Chi~inau nun.ai gri j i ~i necazuri, de parca ar fi avut de
acum o casa de copii. Viitorul ii preocupa intr-o aseme-
nea masura, incit pina ~i umbletul parca i s-ar fi schim-
bat. Pe fruntea lui puteau fi citite sfaturile tuturor
batrinilor bucovineni, care ii tot cicaleau pe tineri, zicin-
du-le: hai-hai, va veni vremea, veti intra ~i voi in jugul
casniciei ~i de abia atunci veti vedea ce inseamna a
fi barbat, ce inseamna a purta cu~ma!
lntre timp s-a apropiat sustinerea tezei de diploma
~i aceasta sustinere putea fi decisiva pentru viitorul
lui. Absolventii universitatii, de regula, erau trimi~i ca
invatatori la sate. Mai ales cei ce venisera de la sat,
cei care nici buletin de ora~, nici spa\iu locativ nu aveau.
Horia insa vroia sa ramina sau, de-I va ajunge norocul,
sa piece la Moscova ori la Leningrad pentru a-~i conti-
nua studiile.
Istoria, cu toate ascunzi~urile, cu toate umbrele ~i
luminile sale, era pentru el o mare patima in care a intrat
pentru a nu mai ie~i de acolo. Visul lui era sa sape
433
zi .~i noapte in negura vremuriloc trecute, sa publice
studii, monografii, sa obtina o catedra, sa vina sute ~i
mii de tineri de prin sate pe care el sa-i boteze intru
vrednida strabunilor.
Planurile viitoarei lui so\ii erau cam altele, dar cu
toata diferenta, Jeannette i-a declarat chiar in noaptea
iubirii lor .ca mai bine sa moara decit sa ajunga sa pasca
oite albe pe-un im~ negrn. Cindva, dupa rizboi, cind a
fost dusi ~i ea la ~coala, nu prea ajungeau table ~i
pentru dasa lor a facut o co~cogea tabla lemnarul din
mahala. Sdndurile groase, cioturoase, lucrate nu prea
bine, rizbateau prin negura vopselei, cu toate lunecu~u-
rile ~i unduirile lemnului. lnvatatoarea, o bitrinica
foarte cuminte ~i staruitoare, scria pe tabla litere marunte,
albe, roturuie. ~i pentru ca vopseaua lunecati de ici-colo
lasa impresia de munti, literele scrise de mina ei pireau
ni~te oite iqite la pascut. Apoi, cum se intimpli deseori,
necazurile primilor ani de dupi razboi cu seceta, cu
frig, au ca.pa.tat pina la unna chipul acelor albe oite
ie~ite pe-un ima~ negru la pascut. ~i o treceau fiOt"ii pe
biata fata cind ~i le amintea.
Acum toate depindeau de sustinerea tezei de diploma.
Din fiece promotie facultatile i~i alegeau cite doi-trei
studen\i mai capabiti, lasindu-i sa fad. aspirantura in
cadrul universitatii. In toti anii de stu<lii Horia a fost,
printre baie\ii de la sate, poate eel mai rasarit. Era o
vreme dnd profesorii ii incurajau, fagaduindu-i, direct
ori indirect, aspirantura. Adica ~i incurajarile celea, ana-
lizate fiind acum, la rece, aveau o ciuda\enie a lor. Oaca
in primul an de studii catedra fagaduia mai ca tuturor
doritorilor aspirantura, in anul doi au inceput sa apari
o serie de considerente noi, de care mai inainte nu se
tinea cont, dar el rezista totu~i ~i in acea noua conjunc-
tura. In anul trei s-au iscat o serie de, conditii noi
pentru doritorii de a-~i continua studiile, ~i cu toate
conditiile vechi ~i .noi, el raminea ca fiind printre primii
studenti. Adica de ramas raminea, dar semnele de intre-
bare cre~teau ca ciupercile dupa ploaie in jurul candi-
daturii lui. ~i tot a~a, una calda, alta rece, iar cind s-a
ajuns in ultimul an, problema aspiranturii devenise de
natura viselor efemere. Nimeni nu-~i mai amintea de
fagaduieliie sale, nimeni nu se arita doritor de a ri-
minea §ti.pin pe cuvintul sau ~i sin.guru! om din uni-
414
versitate care ii raminea credincios era acela~i · Ilarie
Turcul.
Fire~te, faima de a fi eel mai popular docent al uni-
versitatii nu era picata din cer. Studentii i~i au metodele
lor de a gasi adevarul, ~i nu atit costumete impecabile
ale lui Turcul, nu atit talentul de a vorbi frurnos, cit
calitatile lui omenqti i-au agonisit faima de care se
bucura. Era considerat drept eel mai omenos dintre pro-
fesori, ~i asta in ciuda faptului ca nici nu parea sa-1
preocupe in mod deosebit ceea ce se numeite "omenie".
Tot~i, e o mare taina la mijloc omul ca atare_ Sint
cazuri cind iti trebtfiesc ani ~i ani pentru a te dumeri ce
e de capul cutaruia sau cutaruia. Alteori intiJne~ti in-
timplator doi oameni, te uiti a~a din fuga la ei ~Hi
zici: uite, ista are omenie, iar celalalt te taie noaptea la
o rascruce de drumuri. Apoi dupa ce traie~ti o viata
intreaga cu ei impreuna, ajungi pina la urma la concluzia
ca dreptate a avut acea prima clipa. Studentilor de la
Facultatea de istorie prima clipa le spunea ca Turcul e
un om de omenie, iar un sarmanel student venit din
fundul Bucovinei pe ce alta mai poate el conta?
Ahia intors de la hramul din Capriana, Horia a ~i
inceput a-1 cauta pc Turcul. Devenise o problema sa-1
po\i prinde. Ba e la Moscova, ha e la o consfatuire la
Tbilisi, ba ca adineaori a fost la curs, dar a plecat ~i,
a~a josut, smolit ~i rotunjor cum era, semana cu un
taciune fierbinte, scos din vatra, pe care soarta ii tot
arunca dintr-o palma in alta. De~i graba nu se prea leaga
cu cercetarile ~tiintifice, acest fel de viata, probabil,
il aranja. Calatoriile, timpul limitat ~i supralimitat, in-
sa;;i situatia dnd o sumedenie de oameni te cauta ~i nu te
mai pot gasi, - toate acestea ii sporeau autoritatea, magu-
lindu-i pe parcurs ~i amorul propriu.
Dincolo de slabiciunea Jui pentru costumele impeca-
bile, dincolo de staruintele frizerului la care se tundea
de ani de zile, Turcul, pina la urma, raminea un bun
baiat de la tara, adus pe lume de ni~te sateni cumsecade
~i crescut pentru lucrarea cimpului. Indeminare ~i pri-
cepere i-a dat Dumnezeu cu nerniluita. La cei treizeci
de ani neimpliniti el ~tia sa are ~i sa semene, trecea
inotind Nistrul de zece ori la rind fara a se atinge de
mal, ~tia a curati via, a pune patlagele la murat. Putea fi
zidar, putea fi timplar la o nevoie, era campionul Chi-
435
"inaului la conservarea fructelor ~i gurile rele din ora~
sustineau ca pina ~i acel exceptional palton cafeniu din
stofa englezeasca ~i l-a cusut tot el, cu o ma~ina impru-
mutata pe trei zile de la ni~te vecini de bloc.
Celebra tactica taraneasca de a le potrivi pe toate
putin mai altfel dedt au fost rinduite, pentru a obtine
ceva mai bun, mai folositor, il macina zi ~i noapte.
lntr-un sfert de ora era in stare sa cifreze si sa descifreze
o viata de om din capat in capat, ~i toate' calculele erau
logice, laconice, convingatoare. Fizice~te insa era prea
sanatos, prea dur pentru a preda istoria la universitate.
Minile lui ve~nic dibuiau in jur, cautind ceva de lucru,
umerii a~teptau dnd va veni rindul sa scoata sacii din
moara, picioarele-i voinice, dnd se oprea, porneau a
cre~te in pa.mint, a~a indt era imposibil sa-1 clinte~ti
din loc, chiar de-ar fi fost s-o faci in gluma. Ar fi fost
un bun brigadier, un legumicultor renumit in toata re-
publica, dar destinul 1-a turnat in alta zodie ~i, dupa ce
~i-a fa.cut aspirantura ~i a sustinut teza de candidat la
Moscova, s-a intors la Chi~inau pentru a preda istoria.
A~a savant cum era, stravechea ispita taraneasca de-a.
le incerca pe toate putin mai altfel nu-i dadea pace, ~i
el ve~nic umbla cu planuri cit se poate de nastru~nice.
Cam pe atunci dnd a aparut el la universitate, problema
cea mare er::i.u absolventii ~colilor medii. !;,colile sate~ti
din Moldov·a erau ~i slabute, ~i modeste, drept care
putini absoh,enti porneau spre Chi~inau pentru a-~i in-
cerca norocul la vreo ~coala superioara.
La una din ~edintele consiliului ~tiintific Turcul a
declarat ca singura solutie este de a trimite lectori prin
sate. Sa mearga prin ~colile republicii, sa-~i aleaga la
fata locului elevi de prin clasele superioare, sa le dea
o mina de ajutor, niscaiva sfaturi folositoare. Aceste
deplasari i-ar da universitatii posibilitatea de-a ~ti cu
cine va avea de-a face in anul viitor, cu cine se va
intilni inca peste un an, iar elevilor le-ar prinde bine,
scutindu-i de nesfir~itele batai de cap - ce sa faca ~i
unde sa se duca.
Propunerea a fost acceptata ~i Turcul a plecat prin-
tre primii sa colinde satele republicii. Ochii lui mici,
negri, cerneau ca prin sita clasa dupa clasa, ~coala dupa
~coala, descoperind calitati ~i insu~iri deosebite acolo
unde altii nici di le-ar fi banuit. Din sat in sat, din raion
436
in raion, a ajuns in cele din. urma ~i prin Bucovina.
Horia era pe atunci in clasa a zecea, se pregatea pentru
o ~coala de aviatori militari. Trimisese cerere prin comi-
sariatul militar, urmase chiar ~i examenul medical, dar,
spre norocul ori nenorocul lui, cu citeva lnni inainte
de-a fi inceput examenele de maturitate, a aparut tova-
ra~ul Turcul.
Sa fi stat vreo doua ore in ~coala !or, nu mai mult.
La inceput nu 1-a observat pe Horia, dar mai apoi,
citind lista elevilor, s-a impiedicat de numele lui de
familie ~i 1-a intrebat:
- Poetul Holban F-o fi fiind cumva ruda?
Horia a negat orice inrudire cu imparatia literelor,
ajungind chiar pina la ideea ca in cazul de fata acela~i
nume pleaca de la doua radacini felurite, cum s-a mai
intimplat cu ni~te boieri de pe vremea lui Alexandru eel
Bun. Turcul a ris, pentru ca nu cuno~tea anecdota, a zis
ca toate acestea-s aiureli, dar i-a placut incercarea baia-
tului de-a intui anumite amanunte istorice pe care nu le
cuno~tea. Fara a sta mult p~ ginduri, i-a zis sa depuna
cerere de inscriere la Facultatea de istorie a universita-
tii. A fost singura cerere luata de la ei din ~coala, ~i
prin foia ceea de caiet pusa cu mina sa in servieta
Turcului Horia ~i-a hotarit soarta...
Nu-i vorba, dupa ce-a intrat la universitate, i-a fost
dat sa afle ca socoteala de acasa nici pe departe nu se
potrive~te cu cea de la tirg. Zgircenia era o alta latura a
firii lui Ilarie Simeonovici, ~i dupa ce incuraja un stu-
dent, incepea sa-i para ca prea a fost risipitor. Pentru
a salva oarecum situatia, se facea a-1 pierde, a nu-I mai
cunoa~te pe studentul laudat odinioara. Luni la rind nu-I
mai cuno~tea, dar in acela~i timp ii urmarea de la dis-
tanta, ~i numai cind se convingea ca studentul nu a
fa.cut abuz de semnelf de prietenie, i~i permitea sa-1
descopere, sa-1 mai laude o data, pentru ca pe urma iara
sa-1 piarda pentru un nesfir~it amar de vreme.
Horia a avut nenorocul sa fie laudat de Turcul chiar
la prima sesiune, laudat cu nemiluita, ~i asta i-a daunat
mult, caci citeva !uni la rind Ilarie Simeonovici se facea
a nici nu fi auzit de dinsul. In primavara, cind Horia,
chinuit de atitea lipsuri ~i necazuri, iara a inceput a se
gindi la ~coala de aviatori, Turcul 1-a mai descoperit o
data. Simtindu-se oarecum vinovat, i-a gasit la ca.min un
437
pat intr-o camera pentru trei, s-a inteles cu ,, Taranul
sovietic" sa-i publice macar din cind in cind cite-o nota
bibliografica, dindu-i posibilitatea de-a mai ci~tiga un
ban. A avut grija sa-1 inscrie chiar ~i la biblioteca aca-
demiei, iar cind lua cite-o carte mai rara, din fondurile
speciale, inainte de-a o fi intors, se facea s-o uite pe-o
zi-doua la studentul Holban, pentru a-i trezi curiozitatea
1;ii interesul pentru cercetarea vremurilor apuse.
In anul doi puteau fi deseori vazuti plimbindu-se
prin parcul ,,Pu$kin", pe Aleea Clasicilor. Studentii
mureau de zavistie, cu toate di prietenia dintre profesor
~i discipol nu era ea chiar a~a de intimplatoare cum ar
fi parut. La un moment dat Turcul a descoperit ca baiatul
din Bucovina are marele dar de-a scapara idei noi. Era
un caz pur ~i simplu fenomenal - nici cuno~tinte sufi-
ciente, nici orientare justa, temeinica, ~i totu~i, cum pu-
nea Turcul problema in discutie, Holban irnediat gasea
o rnodalitate noua, un nou unghi de vedere pentru cer-
cetare, !;li chit ca era el cam naiv sau chiar complet gre!;lit
unghiul cela de vedere, in schimb era proaspat, original.
Dupa o plirnbare prin parcul ,,Pu~kin", Turcul, exploEiv
ca toti turcii, se intorcea acasa, se a!;leza la masa ~i
nimeni nu 1;itia ca paginile scrise dupa plimbarile celea
ramineau a fi cele mai inspirate din tot ce scrisese pana
lui vreodata.
Ceva insa se tot schimba sub acoperi!;lul Universi-
tatii din Chi!;linau, dar nu intotdeauna se schimba in mai
bine. Dupa una din plimbari, a!;lezindu-se pe-o banca,
linga bustul lui Erninescu, Turcul I-a intrebat pe baiat:
- De ce nu te arati macar din cind in cind pe la
decanat, pe la rectorat?
Horia a zimbit:
- Ce sa fac pe-acolo? Ca eu sint dintre cei care trag
pe la !;lefi numai atunci cind sint chemati.
Pacat ...
Pacat - pentru cine?
Pentru tine, fire~te.
De ce adica?
Pentru ca azi a produce o irnpresie buna e mai
important decit cuno1;itintele pe care le ai, oricit de temei-
nice ar fi ele. ·
- De acord, in caz cind impresia asta buna trebuie
S-0 produci O singura data, dar daca te scoli ani la rind

438
cu gindul ca, iata, ~i azi trebuie sa produci o impresie
buna, asta mi se pare oarecum nedemn ~i obositor ...
Turcul a ris pina la lacrimi, afirmatia studentului,
pe semne, ii viza direct pe unul din cunoscutii lui, dar,
din motive pedagogice, a evitat sa discute cazul. In cele
din urma, a scos din buzunara~ul de sus al hainei o basma
aranjata intocmai cum indica jurnalele de moda, ~i-a
~ters fruntea, ochii ~i, impaturind batista, aranjind-o fru-
mos la loc, i-a zis:
- La ora actuala nici situatia mea la universitate
nu e tocmai buna, dar, oricit ar fi degradat ea, ceea ce
o sa ramina cred ca va fi suficient pentru ca sa pot
retine un student la aspirantura. Dadi nu ma in~el,
contezi pe aspirantura?
- A~ fi vrut, fire~te ...
- Hai c-o facem. Deocamdata nu fortam lucrurile, ·
sa nu bata la ochi, dar cind ai sa simti ca se clatina
barca, ma gase~ti ~i eu intru in actiune. S-a facut?
- Facut.
Dupa aceasta intelegere, ocupat fiind cu doctoratul,
Turcul iara ~i-a pierdut discipolul prin forfota universi-
tara, dar stai ca a intervenit ceva, caci i-a trimis la camin
un biletel. In fond era vorba de o nimica toata - tre-
buiau verificate ~i completate ni~te date bibliografice.
Horia ii facea aceste mici servicii din fuga, cu mare
tragere de inima, dar in urma celor facute veneau altele,
pentru ca doctoratul e o lucrare cum nu se mai poate
de temeinica, ~i apoi nu atit mmicurile iestea ii puneau
pe ginduri, cit faptul ca de fiecare data dupa ce i le tran-
smitea, era invitat la o "dezmortire" prin parcul ,,Pu~kin".
De la o vreme aceste plimbari au ajuns sa nu-i mai
pladi lui Horia. Se intorcea de fiecare data la camin
istovit, pustiit ~i nopti intregi se tot framinta ca sa afle
de unde vine istovirea, de unde vine pustiirea asta?
Fire~te, atunci cind inima ~i sufletul dau na~tere la un
chip, la un gind, la o idee, omul este con~tient de ceea
ce a nascut. Sfintul cutremur al na~terii nici nu poate fi
imitat, nici nu poate fi trecut cu vederea. Dar a tot
na~te ~i a da roada sufletului tau pe mina altora este
oarecum un fapt nedemn, pagin, josnic.
Fire~te, Horia nu era chiar atit de naiv ca sa nu-~i
dea sama ca in societate nu te poti descurca dadi tii
morti~ la ce-i al tau. Mai faci ~i tu parte altora, impart
439
~i altii ceva cu tine, dar ~i imparteala asta trebuie sa
aiba o masura, o socoteala a sa. In cazul de fata ce
adica mare simbrie era la mijloc?! Turcul nu-i dadea ni-
mic, el doar ii fagaduia, ~i nu din buzunarul Jui, ci din
buzunarul statului colo o modesta bursa de aspirant, pe
cind Horia sara de sara i~i punea sufletul la plug ~i,
plimbindu-se prin fata celebrelor busturi, punea in mina
altuia tot ce avea mai sfint.
A~a s-a fa.cut ca aceste plimbari au inceput sa nu-i
placa, ~i odata, cind a fost invitat la obi~nuita plimbare,
nu s-a dus, zicind ca e ocupat. Turcul a intors-o in
gluma ~i nu I-a mai invitat. Relatiile lor ramineau reci,
dar, cum s-a spus mai sus, avea Turcul ceva din vechea
omenie a noastra, o omenie pe care Horia conta, ~i cum s-a
intors de la Capriana, a inceput sa-1 caute pe celebrul
docent...
L-a intilnit intr-o sara, intimplator, in plin centru.
Turcul abia i-a raspuns la binete, dar Holban I-a ajuns
din urma ~i i-a propus, daca se poate, sa-1 conduca
pina la troleibuz. Aveau ei un limbaj al )or, ~i cind
venea vorba de ,,a conduce pina la troleibuz", insemna
ca e ceva de discutat. Au cirnit intr-o stradela mai
dosnica, ~i Turcul era numai urechi. Avea o slabiciune
deosebita pentru istorisirile romantioase - ii lasa gura
apa ascultind peripetiile petrecerii de la Capriana. Horia,
ce-i drept, cauta sa fie cit mai retinut, ~i asta ii cam
enerva pe docent.
- Dar nu te grabi, omule, ca uite nici eu nu ma
grabesc! Zii incet, amanuntit, ce-a fost, cum a fost...
Horia, incapatinat, nu vroia sa vina cu amanunte,
nedorind mai apoi sa dezvaluie pina ~i numele fetei.
Cind a vazut ca mai mult nu poate scoate, Turcul I-a
intrebat:
Vreo studenta de-aici de la noi?
- Da, e in anul trei.
- Bine, mai, dar te obliga cineva sa te ~i casatore~ti
cu dinsa?
Nu ma obliga nimeni, dar a~a ne-am inteles noi.
- E o chestiune rezolvata?
- Absolut.
Turcul ramase oarecum zapacit - se a~tepta la o
nostima aventura de dragoste, ~i cind colo, se pomene~te
poftit la nunta. Nu-i placea Jui toata povestea asta.
440
Altfel urzise el viitorul acelui student - poate se gindea
sa-1 trimita sa faca aspirantura la Moscova, poate vedea
in el un colaborator al lui de mai tirziu, dar uite ca se
face hramul acolo undeva in sinul codrilor, curge vinul
din butoaie - ~i toate planurile se dau peste cap...
Se poate insa intimpla ca Turcul se gindea la cu
totul altceva. Poate ascundea un sentiment de gelozie,
pentru ca orice barbat este gelos in fata biruintei unui
alt barba.,t. Se poate intimpla sa fi avut ~i alte motive.
Se vorbea prin universitate ca Turcul duce o casnicie
grea. Se zicea ca in anii de studentie s-a casatorit cu o
femeie mai in virsta, care avea o pine intreaga pe masa,
iar de dnd pinea a incetat sa fie o problema pentru
el, bucuriile casnice s-au cam rarit...
Trece timpul, troleibuzele se tot due unul dupa altul,
iar Turcul tot framinta, framinta ceva in mintea lui.
- S-ar putea, dar nu se ~tie, a zis, in cele din urma,
raspunzind la ni~te ginduri ale sale, dupa care 1-a intre-
bat direct: Citeva zile rabda necazul ista al vostru?
- De rabdat, rabda el...
- Ei, atunci, noroc ~i pace buna!
Cam la o saptamina, intilnindu-1 in holul universita-
tii, Turcul 1-a intrebat de n-are cumva cursuri ~i deoa-
rece Horia nu le avea, a fost invitat sa-1 insoteasca pe
docent pina la Lacul Comsomolului. lncepuse a prinde
grasime la ceafa Ilarie Simeonovici. Dormea prost. 0
enorma energie fizica, raminind neconsumata din an in
an, a inceput sa-1 darime pe dinauntru. Medicii 1-au
sfatuit sa-~i puna, cit nu e tirziu, bratele la munca, ~i
Ilarie Simeonovici a inceput a umbla zilnic la Lacul
Comsomolului. Lua o barca grea, pentru doua perechi,
se facea una cu vislele ~i doua ore ara cu barca in lung
~i in lat. Nu invita de obicei pe nimeni, temindu-se ca
nu cumva invitatul sa-i ceara vislele. Asta ar fi insemnat
o risipa, pentru ca barca o platea din buzunarul lui.
Horia a avut destula minte sa nu-i ceara vislele, ~i prin
asta ~i-a facut sie insu~i un mare serviciu. Lacul era
cam invalurat ~i, dupa doua ore de munca, Ilarie Simeono-
vici, ud leoarca ~i multumit de eforturile supraomene~ti
pe care a trebuit sa le depuna, 1-a invitat pe student la
,, Rotonda" sa ia o gustarica.
,, Rotonda" se numea un mic restaurant din virful
dealului, nu departe de Institutul Agricol. Era numit a~
28 I. Dru\a, vol. 3 441
 mai mutt in gluma, pentru ca ~i sala, ~i terasele cu mese
din jur tindeau spre rotunjim~. Sala era ocupata, dar
ospatarul, cunoscindu-1 de undeva pe Turcul, le-a pus
afara o masuta linga ni~te butoaie de~arte. Gustarica s-a
dovedit a fi un ,,Negru de Purcari", doua salate ~i doua
costite la gratar. Cind costitele mai sfiriiau inca, iar
vinul juca in pahar, Turcul, dupa ce a gustat o inghi-
titura sa vada din roada carui an era vinul, a zis pe
nea~teptate:
- Nu ~tiu daca am inchinat noi vreodati · pentru
.Societatea de ocrotire a monumentelor istorice, dar cred
ca ar fi cazul. ..
- Ce sa chettuim bunatate de vin pentru o institutie
care de-atitia ani e numai vorbe ...
- Daca nu, dragul meu, pentru ca tocmai azi s-a
trecut de la vorbe la fapte.
- Adica?
- Azi a fost semnata hotarirea infiintarii acestei
societati.
~i intrudt Horia statea oarecum nauc, nevenindu-i
pur ~i simplu sa creada, Turcul a adaugat:
- De fapt, cinstea ar trebui s-o faci tu.
- De ce?
- Pentru societate sint prevazute trei posturi pla-
tite. Numirea pre~edintelui n-avem s-o discutam, nu e de
nasul nostru. Secretarul societatii a fost deja numit, dar
vorba e di mai exista un post de inspector general ~i,
daca toate se vor petrece a~a cum le-am urzit, s-ar putea
intimpla ca acest post sa-ti fie oferit.
Care, unde, cine ma ia pe mine acolo?
- Te va numi pre~edintele, cum se face de obicei.
- Pai, pre~edintele cela, el de unde sa ma cunoasca?
- Cum, adica, nu te cun08fte, daca se a~aza la o
masa cu tine, ca sa inchine un 'pahar de vin?!
Horia a facut ochi mari - nu se a~tepta deloc la o
asemenea intorsatura. Moldovenii de obicei se intristeaza
cind afla de succesele semenilor lor, dar Horia, in cele
din urma, a biruit acest sentiment de· zavistie, ridicind
paharul ~i urind, cum se obi~nuie~te in asemenea cazuri,
la mai mutt ~i la mai mare. Turcul i-a luat paharul din
mina ~i i 1-a pus inapoi pe masa.
- Stai ca mai este mutt pina departe. In afara de
candidatura mea mai figureaza doua candidaturi, a~a di.
442
vedem cine rezista pina la urma. Apoi, chiar de.• ob\in eu
numirea, ramine comisia de repartizare de la universi-
tate, care mai trebuie ~i ea convinsa sa te lase tn pace.
In sfir~it, e o chestie ~i buletinul de ora~, dar asta crcd
sa fie mai u~or de aranjat. Problema cea mare insa,
problema locuintei, deocamdata nu poate fi rezolvata.
Eu unul nu-ti pot fagadui nimic. Cu locuintele e atit
de greu, indt, dupa cum ~tii, nici chiar eu nu pot ob-
tine pentru mine o locuinta mai ca lumea. Locuiesc,
iata, intr-un bloc cu ferestrele la ~osea. Dar cum zic
batrinii, cu doua picioare deodata nu se intra. Mai intii
ii pui pe unul, pe urma vii cu celalalt.

10

Ajungind in fruntea Societatii de ocrotire a monu-

mentelor de istorie ~i cultura, llarie Turcul a dovedit
ca e stapin pe cuvintul sau. Cum a obtinut numirea,
cum a ca.pa.tat dreptul de a semna ordine, Horia Holban
a ~i fost numit inspector general. 0 suta cincizeci, depla-
sari, diurne, ma rog.
Cele doua indiperi, obtinute drept sediu pentru socie-
tate intr-o cladire veche, ce vazuse multe in viata ei, au
fost repartizate in felul urmator. Una din camere a fost
rezervata pentru secretar ~i pre~edinte, cealalta, care
avea ~i ea ie~ire directa in coridor, a fost pusa la dispo-
zitia inspectorului. ~i deoarece secretarul societatii, to-
vara~ul Baltatu, ~i-a exprimat nemarginita sa uimire in
urma unei astfel de repartizari, Turcul, ~iret ca intot-
deauna, i-a explicat ca in camera alaturata se vor pastra
materialele expeditiilor, scheme, machete, ~i la ce bun
sa ~ada ei, doi responsabili, prqedintele ~i secretarul,
in colbaraia ceea, dnd i~i pot organiza un cabinet mo-
dem, curat, cu o mobila buna? Sa poti primi un musafir
de peste hotare, sa poti sta singur, cugetind asupra prob-
lemelor general-umane ... Mai poate trece cineva pe la
tine, de, oameni sintem .. .
lmpacind astfel ambitia infumuratului sau secretar,
Turcul I-a rugat pe mo~ Ginju, gospodarul tuturor insti-
tutiilor situate in acel local, sa faca rost de-o vechitura
de divan pentru cabinetul inspectorului. Mo~ Ginju s-a
j urat ca nici pomeneala de a~a ceva, dar in urma celor
443
zece ruble primite, ca sa-~i mai indulceasca ~i el viata
cu un pahar de vin, a adus un divan de toata frumu-
setea pentru cabinetul pre~edintelui ~i o canapea destul
de bunicica pentru camera inspectorului. !;,i iata ca Horia
Holban, care pina mai nu demult umbla disperat de nu
mai ~tia nici el insu~i cum sa faca ~i sa dreaga, s-a
pomenit cu un serviciu la Chi~inau, cu o camera separata
~i cu o canapea pe care-~i putea hodini oasele in caz
de nevoie.
Dupa examenele de stat au fa.cut nunta, mai bine zis,
doua nunti - una la Capriana, alta in Bucovina. Cu banii
strin~i pe celc doua mese s-au mai imbracat, pentru ca
nu prea aveau ce imbraca. Ceea ce le-a ramas a fost
cheltuit in luna !or de miere, ca, s-au gindit - de ce sa
nu aiba ~i ei o luna de miere cum o are toata lumea?!
S-au dus in Carpati, la Iaremcea, uncle e aerul curat ~i
mierea ieftina, au inchiriat o camera sus in munti la un
prisacar, ~i cind s-au intors inapoi la Chi~inau, mai sa
nu-i cunoasca lumea - erau odihniti, bronzati, zvelti ~i
plini de planuri nastru~nice.
La inceput au vrut sa inchirieze o camera un'deva
la periferia ora~ului, dar au renuntat. 0 camera buna
n-au putut gasi, iar mai pe urma s-au gindit ca nici nu
prea aveau nevoie de dinsa. Jeannette avea un loc bun la
ca.min, intr-o camera cu inca doua vechi prietene, iar
pe dinsul ii a~teptau drumurile ~i iara drumurile. Socie-
tatea de ocrotire a monumentelor de istorie ~i cultura
exista mai mult pe hirtie. Nici ma.car o lista, un catalog
al monumentelor mai importante din republica, pe care
sus-numita institutie urma sa le ocroteasca ...
Horia apartinea acelei ciudate tagme de ideali~ti care
cred ca lumea e vqnic in a~teptarea faptelor bune din
partea !or. Imediat dupa nunta ~i-a cumparat un aparat
de fotografiat, o luna de zile, in Carpati, a fa.cut practica
fotografiind tot ce merita sa fie inve~nicit in imagini.
Intors la Chi~inau, a cautat un student la Arhitectura,
care sa-l invete cum sa faca schemele cladirilor vechi
~i, fara a sta mult pe ginduri, a pus pe masa prqedinte-
lui prima cerere de deplasare.
Febra deplasarilor a tinut aproape o iarna. Nu do-
vedea sa se intoarca dintr-o regiune ~i pleca in alta.
Era harnic, era indeminatic, era inventiv. Sute de oameni,
cum intrau in contact cu el, parca s-ar fi molipsit de un
444
anumit microb, devenind adepti fanatici ai societatii re-
spective. Cind ii vedeau trecind prin sate, ii carau carti
vechi, icoane, ii istoriseau legende, invatatorii ii dadeau
sfaturi, matu~ile ii coceau placinte, colhoznicii ii ajutau
cu transport, a:;;a ca din fiecare deplasare se intorcea cu
cite doi-trei saci de materiale.
Din pacate, prea tirziu ~i-a dat sama de prostia pe
care o facea. Era naiv, sarmanul, :;,i in naivitatea ceea
nici sa-i fi trecut prin cap ca deseori a gasi un limbaj
comun cu ~efii e mult mai important decit a face treaba
in postul in care ai fost numit.
- Ce tot umbli atita pe drumuri, tovara:;;e Holban,
ce tot cauti :;,i iscode:;,ti peste tot?!
Iata inca o figura ciudata ~i enigmatica in viata Jui ...
Nici azi n-ar fi putut spune ce fel de om era Baltatu
cela, secretarul socie~atii. Slabanog, palid, el nici macar
n-avea culoarea sa proprie ~i, asemeni unei sticle, impru-
muta culoarea lichidului pe care ii continea, iar intr-o
sticla, dupa cum se ~tie, multe se pot turna. Horia era
antipodul lui Baltatu. Horia nu primea nimic din cele ce
vroiau sa toarne intr-insul, raminind a~a cum 1-a facut
Dumnezeu, ~i-i ura de moarte pe cei ce renuntau, din
anumite considerente, la personalitatea !or.
Prieteni, firqte, n-aveau de unde fi, dar ~i cu in-
vrajbirea ar fi putut s-o mai rabde. N-au rezistat insa.
S-au urit din prima zi, din clipa cind Horia a deschis
u~a, iar Baltatu ~i-a ridicat ochii de la hirtiile cu care
era ocupat. Apoi, tot a~a, zi cu zi, ura dintre ei a tot
sporit :;,i pe vreme buna, ~i pe ploaie. Uneori nici nu
puteai :;;ti de unde vine. Cind Horia s-a intors din prima
lui deplasare, cu sacul plin, Baltatu s-a facut alb ca varul,
de parca nu carti vechi ~i manuscrise, ci un co~ cu :;;erpi
~i broa~te ar fi descarcat Horia in mij locul odaii.
- Bine, mai, te-a ous cineva sa cari vec:hiturile iestea
incoace?!
Mindrul bucovinean, j ignit in cele mai bune intentii
ale sale, s-a dus la universitate sa-1 caute pe Turcul.
Ilarie Simeonovici a venit numaidecit, au frunzarit in doi
ceea ce a fost adus ~i au ris pina la lacrimi de incompe-
tenta secretarului. lncurajat de ~eful institutiei, Horia
iara a plecat in deplasare, iara a mai adus un sac plin.
Adunarea obiectelor ce prezinta interes istoric devenise
o patima a lui. Pe la mijlocul iernii camaruta ajunsese
445
un fel de muzeu al satelor, iar pe peretele din fata
spinzura o enorma harta a monumentelor istorice din
r.epublica.
Harta, facuta cu multa pricepere ~i iscusin\a, nu i-a
placut Turcului. Adica nu ca nu i-ar fi placut, caci a
vazut Horia bine cum i s-au aprins ochii mici ;,i negri
dnd a intrat in odaie ~i a vazut-o pentru prima oara,
dar mai apoi ba iqea sa se consulte cu secretarul, ba se
intorcea ;,i, in cele din urma, s-a dus fara sa fi spus
ceva. A doua zi insa 1-a chemat pe Horia ;,i i-a zis sa
coboare harta de pe perete.
De ce s-o cobor, Ilarie Simeonovici?
A ocroti e una, a zis, iar a face propaganda e
alta.
~i vreti sa spuncti ca eu, muncind la harta asta ...
Turcul a adunat cele trei degete cu care tinea tocul,
le-a dus la virful nasului, de parca l-ar fi lovit un miros
ingrozitor.
, - E pcriculos, a zis.
- Dar cum te poti ocupa cu ceva fara a cunoa;,te
bine cu ce te ocupi, fara a avea o harta?!
- Natural, dar harta trebuie {inuta in masa. Ceea ce
e in masa estc servici, ceea ce e pe perete - propaganda.
Aici tovara;,ul Baltatu are dreptate.
- Dar nu poate, ·Barie Simeonovici, sa existe o ;,coala
fara manuale ;,i catalog, un institut agricol fara harta
solului, o bibliotcca fara portretele lui Eminescu ;,i
Pu~kin. Esentele nu pot fi ascunse in sertarul mesei, vom
ajunge pina la urma ni;,te fantome daca vom tot ascunde
ceea ce constituie esenta noastra ...
- Nu ;,tiu, zau ... Cearca de-l convinge pe secretar.
Unde sa-1 convingi! Razboiul dintre cei doi lucratori
ai societatii a fost lung ;,i greu. Turcul a balansat o vreme
intre ei, cautind sa-i impace, dar vazind ca nu e de fa.cut
nimic, i-a la.sat in plata Domnului. 0 iarna intreaga
societatea a imparta;,it soarta mu;,telor prinse de frig
intre cele doua rinduri de ferestre. Pre~edintele vine rar,
inspectorul umbla prin raioane dupa vechituri, ;,i numai
Baltatu face fata imprejurarilor. Venea la ora, se incuia
in cabinet, se chinuia zile intregi, infundat in cripto-
grame, pentru ca visul lui tainic, din copilarie, era de a
fi autor de rebusuri ~i criptograme.
Scandalul cela mare a pornit de la o informatie publi-
446
cata de ,,Moldova socialista" sub titlut: ,,Mater.iale noi
pentru muzeul Societatii de ocrotire a monumentelot
de istorie ~i cultura". Un ~colar povestea cum a fost pe
la ei prin sat Holban, cum 1-au ajutat cu totii, cu citi
parere de rau s-au despartit. S-a intimplat ca cinev11. dintre
~efi sa se impiedice cu privirea de material ~i a dat un
telefon la societate pentru a se interesa - cine, cind ~i
in ce scop- a creat, pe linga societate, un muzeu. Baltatu,
cu mintile sucite de criptograme, s-a lasat cuprins de
panici ~i. a pornit in aceea~i zi a cara din camera inspec-
torului materialele, pentru a le arunca intr-un fund de
curte, linga lada de gunoi.
Bietul Horia, cind s-a intors din deplasare, era cit
pe ce sa-i;i iasi din mi.nti. S-a dus la prqedinte acasa.
1-a sculat din pat, au venit ~i au carat in doi ceea ce mai.
ra.masese.
- Barie Simeonovici, spune-i secretarului ca daca le
mai scoate o data, ii ingrop de viu!!
- Ferit-a sfintul! Nu uita ca sint secretari cu impu-
temiciri speciale, ~i te-ai; sfatui s-o la~i mai. moale ...
Horia a la.sat .sa tread de la dinsul, ~i asta 1-a ne-
norocit, caci cei cu imputerniciri Speciale, daca nu-i
infrunti, te incaleci.
Nu tree nici citeva zile ta mij loc ~i vine el intr-o
dimineata in camera lui Horia, ii pune prietene~te o
palma pe umar ~i-1 roaga sa traga o fuga pina la maga-
zinul ,,Dinamo", sa se a~eze la rind - se adusesera toc-
mai piese de schimb pentru ,,Moskvich", iar Battatu mai
era ~i un automobilist-amator. Horia, strain cu totul de
aceasta patima, ~i-a scuturat de pe umar palma secreta-
rului, pentru a-i spune:
- Atunci cind voi avea ~i eu automobil poti sa fii
sigur ca nu voi trimite pe nimeni sa se a~eze in locul
meu la rind pentru piese de schimb.
Baltatu a rinjit, ~i asta insemna un singur lucru -
razboi. Razboi pina la istovire, pina la moarte, pina la
capat. Din ziua ceea Horia ca ~i cum nici n-ar mai fi
lucrat ta societate. Orice ar fi intreprins, totul era blocat,
denaturat, defaimat.
In cele din urma ~i Horia ~i-a dat sama ca trebuie
sa piece. Nu mai avea cine sa-1 sustina, nu mai avea
cine sa-1 ajute sa adune de prin curte materialele arun•
cate, apoi ca nici nu mai avea rost sa le adune. Las• ci
441
acolo unde sint ele se vor pastra mai bine decit aici, la
-sediul societatii.
Facuse o mare prostie, iar prostiile trebuie platite.
Auzi tu, in loc de a-~i fi cautat un colti~or, in loc de-a
fi obtinut buletin de Chi~inau, in loc de a-~i fi aranjat
viata cit de cit, el a pornit ca prostul prin deplasari, de
parca monumentele celea, dupa ce-au tot stat atitea secole
la rind, n-ar fi putut a~tepta inca doi-trei ani, pina ce
inspectorul HoriaHolban ~i-ar fi aranjat treburile lui!
Acum, cit nu era tirziu, trebuia sa-~i caute o alta
slujba. Trebuia sa caute o institutie care nu i-ar fi cerut
pa~aport cu viza de re~edinta, apoi mai trebuia sa fie
~i o institutie in care cuvintul lui Baltatu n-ar fi dntarit,
pentru ca, de regula, cei care te primeau in serviciu
obi~nuiau sa telefoneze celor de unde-ai plecat. !;,i intr-o
sara, dnd statea Horia la societate ~i se gindea cum sa
faca pentru a se descurca din toate celea, a intrat pe
nea~teptate Ilarie Simeonovici.
Ce mai faci?
- Sistematizez.
- Lasa hirtoagele celea ~i hai de ma condJ.i pina
la troleibuz ...
In loc de-a o lua spre statia de troleibuz, au mers in
alta directie. Au ie~it pe micuta ~i tihnita stradela 28 Iunie
~i au tot urcat-o de la strada Lenin pina la cea a Livezi-
lor, apoi de la Livezilor inapoi la strada Lenin, indt
Horia ametise cu totul. Nu avea sarmanul de unde ~ti ca,
din cauza unei stari nervoase, medicii i-au prescris lui
Barie Simeonovici eel putin doua ore de plimbari zil-
nice, ~i el urma recomandatiile medicale cu punctuali-
tatea unui om condamnat sa nu-~i mai revina.
Era o toamna tirzie ~i rece. Batrinii copaci i~i scutu-
rasera frunzele pe trotuar ~i fo~netul !or ii urmarea pe
cei ce urcau, pe cei ce coborau la vale. !;,-a fost o sara
lunga, nesfir~ita, cu lumini galbene pe la colturi, cu miros
de must duke peste tot ora~ul, ~i se mirau chi~inauienii
ca de unde-o fi aparut mustul acum, la sfiqitul toamnei?!
Mergeau alaturi, tacuti, pentru ca vremea discutiilor
trecuse, sosise vremea cugetarilor. !;,i au tot cugetat pas
cu pas, urdnd ~i coborind, care cit a putut. Horia tacea
pentru ca era rindul prqedintelui sa spuna ce avea de
spus, iar Turcul tacea pentru ca nu ~tia cum s-o inceapa.
Drept care s-au tot plimbat ~i plimbat pe-o singura stra-
448
dela, ;-1 in timpul plimbarilor celora Horia a aflat despre
celebrul sau mentor mai mult dedt aflase in anii discu-
tiilor aprinse.
Atunci dnd tacerea devenise prea din cale afara,
Turcul 1-a intrebat:
- Pentru ce v-ati sfadit vdi?
Horia a zimbit - facea oare, pentru o intrebare atit de
stupida, sa-;-i trudeasca picioarele atita timp?
- Ma rugase sa stau la coada, sa-i cumpar ceva pentru
automobil.
- ~i de ce n-ai vrut ~:'t-i faci un serviciu?
Horia, din mers, s-a uitat mirat la el.
Nu-mi permite religia.
- ~i ce spune religia ta?
- Zice ca fiecare trebuie sa stea la rind atunci dnd
are nevoie de ceva.
Turcul ;-i-a dat cu palma peste frunte:
- Ce idiot, Dumnezeule, ce idiot!!
Dupa dteva colturi de tacere a continual:
- Eu, iata, crqtin ortodox ca ;-i tine, nu m-am dat
in laturi dnd trebuia sa ajut ;-efilor mei, caci imi erau,
crede-ma, ca ni;-te parinti, iar intr-un rind, tin minte, am
penit chiar ;-i gaini la bucataria profesorului atunci dnd
se punea acolo la cale o mare petrecere ...
Horia a zimbit, inchipuindu-;-i-1 pe Ilarie Simeonovici
penind o gainu;-a neagra cola intr-un unghera;-.
- Ce rizi?
- Rid, fiindca eu personal nici nu ;-tiu cum sa penesc
0 gaina.
- N-ai crescut ;-i tu la sat?
- Am crescut, dar n-am penit.
Turcul a ca.tat in laturi cu coada ochiului, dupa care
a explodat:
- Auzi tu, n-a vrut sa stea o j umatate de ora la
coada! ~-acum eu ce ma fac? Cine:va ne-a turnat la militie
ca lucratorii societatii ramin peste noapte sa doarma
prin birouri, fara sa aiba pa;-aportul in regula. Asta-
noapte e chiar posibil un control.
0 frica sora cu moartea, o adevarata disperare cri-
spase chipul bietului cadru universitar. Horia zimbi trist
;-i amar. lntr-o clipa de luminare ;-i-a dat sama ca nici om
de ;-tiinta, nici om de omenie, nici ta.ran din neamul
taranilor, cum ii crezuse la inceput, nu era acest Ilarie
449
Tur-cul. Frica· pentru controlul de la militie 1-a despuiat
deodata de toate legendele, ~i Horia a vazut alaturi un
:;;obolan grasun cu gindul la graun{e ~i la propria sa
pielkica.
Niciodata supusul discipol nu a crezut ca va veni o
zi dnd, cu toate necazurile, cu toata saracia sa., va fi
mult superior fostului sau dascal ~i acum, de la inaltimea
libertatii cugetului sau, i-a zis, pentru ca trebuia si
zica ~i el ceva la despartire:
- Bim~. Yorn pa~te dar oite.
- Cum, adica, vom pa:;;te oite?
Horia s-a apucat sa-i talmaceasca sensul acestei
expresii, dar Turcul, foarte ahatut, nu putea prinde fi-
rul. In cele din urma, ca S-0 sfir~easca odati cu pascutul
oilor, i-a zis:
- Unicul lucru pe care il pot face acum pentru tine
este sa-ti obtin de la minister nurnirea in satul unde-ai
fi vrut tu insuti si pleci. ~i asta cu condi\ia di ai sa-mi
spui acum, in dipa asta, satul in care ai vrea sa pleci ca
invatator.
Miine va ti tirziu?
Tirziu.
Atunci, cred, ta Capriana ...
Ma rog, fie Capriana.
!>i, brusc, s-a oprit, mirat de cele ce ad.ta ceasorni-
cul electric atirnat de-un stitp. Se plimbau de doua ore
~i zece minute. Medicii i-au prescris numai doua ore pe
zi, drept care Turcul a inceput sa-~i ia ramas bun.
- Pai, va conduc pina la troleibuz, ca m-ati rugat
doar sa va conduc ...
- A, nu, multumesc, nu mai e nevoie ...
A trecut gra.bit strada de unul singur, a iuat-o la
stinga, spre statia de troleibuz. Mirat, Horia nu-~i putea
de sama ce-a dat graba peste dinsul. De abia dn<l I-a
va.zut cum ur-ca, furind cu ochiul in laturi, a inteles. S-e
temea. Nu vroia sa fie vazuti impreuna. Dupa ce i-a
predat cinci ani istoria, dupa ce s-au pHmbat de atitea
ori pe Aleea Clasicilor, acum nu mai vroia sa. fie vazuti
impreuna, ~i o amaraciune, o tristete de moarte s-a la.sat
peste tradatul fiu al Bucovinei. S-a apropiat de-un stilp
de lumina, s-a rezemat de metalul tui rece. Oamenii,
trecind pe tinga el, i~i conteneau pa~ii ~i-1 cainau, crezin-
4SO
du-1 beat, dar nu era beat - ii apucase atunci, pentru
intiia oara, initna.
,.De, ~i-a zis Horia, repetind cuvintele unui amarit
poet din secolul optsprezece. Am cautat ~i eu sa fiu un
vi as tar destoinic al acestui neam pacatos·.....
S-a intors la sediul societa{ii, unde-~i pastra lucru-
rile, ~i-a pus costumul de mire. A luat o parte din banii
lasa{i pentru zile negre. A oprit in strada un taxi ~i,
cu toate di era cam tirzior, aproape de zece, s-a dus la
camin, i-a zis so{iei sa se imbrace, apoi, cu accea~i ma-
~ina, au mers la restaurantul ,,Moldova••. -
Ea nu 1-a intrebat nimic, intuind ad~varul, ~i nici
cl nu s-a grabit sa i-1 spuna. Au cinat cu o sticla de
vin bun, au dansat pina dupa miezul noptii, apoi, pentru
o bancnota de zece ruble, a ob{inut de la receptionera
hotelului cheia unei camere separate.
Acolo, in camera ceea veche, pentru prima · oara el
s-a sim{it barbat ~i ea s-a simtit femeie. Acolo s-au iubit
pina in ziua alba, ~i cu noaptea ceea a inceput adeva-
rata !or via{a de familie. A doua zi a trecut-o pe Jeannette
la sectia prin corespondenta, ~i-a luat numirea ~i au
parasit ora~ul care a ~tiut sa le fagaduiasca atit de multe,
pentru a nu le da, in fond, nimic..

Gara {inea morti~ sa-I doboare. Duhoarea unei lumi

nervoase, plecata cine ~tie de cind de acasa, a tot venit
valuri-valuri pestc dinsul. Horia i~i zicea ca, las', nu e
nimic, omul, dupa spusele Jui Dostoievski, este fiinta
care se obi~nuie~te cu toate, dar mai apoi iata ca pe linga
naduful linced s-a mai iscat un fel de nabu~eala - pe
semne, iara tragea a ploaie. Bietul inva{ator i~i ~tergea
cu mineca broboanele de sudoare de pe frunte ~i se
gindea: mai, e pur ~i simplu nemaipomenit! La mijlocul
Jui aprilie se schimba vremea de zece ori pe zi! ~i-apoi
de-ar fi ma.car o data sa se schimbe in mai bine, ·dar din
rau se face ~i mai rau. Geme pamintul de atita umezeala,
iar cerul e numai nori, ca sa nu mai pomenim de noaptea
din zece spre unsprezece aprilie.
Statea pe aceea~i band, ~i cum se gindea la nenu-
maratele blesteme ce se tot abat peste acest pamint,
451
deodata a prins cu urechea un sfirc de informatie ce se
transmitea prin reteaua garii. Ceva privitor la trenul
Odesa-Cernauti. !;,i-a luat in graba lucrurile, pornind spre
ie;;ire, ~i inca pe scari a zarit prin fereastra dinspre
peron ~iragul de vagoane de-un verde inchis. Personalul
Odesa-Cernauti, vechiul lui calut cu care de atitea ori
s-a tot intors acasa, acum statea gata de plecare, ~i nici
tu bilet, nici tu timp pentru a urea.
,,Totu;;i, ~i-a zis, o sa incercam."
La ghi;;eu stateau vreo cinci-~ase oameni. S-a a~ezat
la rind, dar vazind ca mult prea incet se mi~ca toate,
a venit la ferestruica ~i, aplecat peste caciula cuiva, i-a
strigat casieritei:
- I ute, vii rog, ca plead trenul...
_ <;:aciula s-a ret'ras, dindu-i posibilitatea sa se apropie
ca sa-;;i procure bilet. E o lege a tuturor garilor - pentru
trenurile care trebuie prinse, biletele se vind peste rind.
Kuda? s-a auzit din ferestruica casierei.
Cum, adica - kuda?
Nu, do kakoi stanfii?
A, vi spra~ivaete do kakoi stanfii... ,
Cineva dintre cei care stateau la coada a zis cu juma-
tate de gura:
- Cito za dubina ...
Horia, lucru la care nu se a;;tepta nici el insu;;i, a
zimbit. S-a gindit: intr-adevar, daca stai sa socoti, era o
dubinii de toata frumusetea. S-a departat ceva de ghi;;eu,
imitind cautarea banilor prin buzunare, apoi, cum rindul
a uitat de dinsul, s-a strecurat spre u;;a cea mare ;;i a
ie;;it pe peron. S-a oprit linga unul din vagoane, ;;i-a pus
lucrurile de-a dreptul pe asfaltul murdar, raminind pe
ginduri. Sta.tea impietrit de amaraciune ;;i tristete. Atunci
cind omul nu e in stare sa se decida, atunci, poti spune,
s-a zis cu dinsul. Horia statea neputincios a;;a cum ai
fi stat in fata unui zid. Trenul Odesa-Cernauti fluiera
a cale lunga, gata sa-;;i ia drumul spre tara unde-;;i scu-
tura ghinda stejarii; spre tara unde se na;;te ;;i unde
domne;;te aroma de gutui, iar el iata ca ramine in gara
Chi;;inaului, pentru ca, istovit, prostit de atitea necazuri,
continua sa pluteasca intre cele doua posibile cai ale
intoarcerii sale.
Oamenii sufla din greu - care urea, care coboara,
;;i, urmarindu-i, Horia se gindea ca mintea nu e numai
452
un aparat de operatiuni mecanice pe baza celulelor de
materie cenu~ie. Mintea inseamna un anumit calcul ce-
rebral, plus analiza critica a acelui calcul, plus intreprin-
derea unor anumite actiuni concrete pe baza acelui cal-
cul. Cu alte cuvinte, a fi dqtept inseamna nu ,numai a
le in\elege pe toate, ci, cum ti-ai lamurit ceva, a ~i
actiona.
' La un moment dat a avut impresia ca ii urmare~te
gospodina vagonului in fata caruia se oprise. Horia s-a
mirat nu atit de faptul ca poate stirni suspiciune, cit
de frumuse\ea excep\ionala a femeii, foarte rar intilnita
mai ales printre insotitoarele de vagoane. Cam greoaie
la trup, cu picioare scurte, butucite, in schimb avea un
chip dumnezeiesc, semanind intrucitva cu Maica Domnu-
lui din icoanele raspindite cindva prin satele bucovi-
nene. Continua sa se uite \inta la el - ~i Horia i-a
zimbit, pentru ca frumuse\ea, oricum, trebuie stimata.
S-a gindit ca, pe semne, a~a o fi aratind frumoasele
vedete de cinema din Italia atunci cind reprezinta oameni
din popor. Ii placeau cindva la nebunie filmele italiene,
uneori sim\ea chiar ispita de a-~i fi incercat ~i el
puterile, ~i acum s-a gindit ca ar fi grozav sa incepi
filmul cu o asemenea scena. In gara - un tren gata de
plecare. Pe peron - un ceta\ean stind la indoiala - sa
urce, sa nu urce? 0 frumoasa conductoare ii prive~te
\inta, iar cetateanul sta la indoiala, ~i in vreme ce se
tot framinta el, trenul se mi~ca din Joe. Ro\ile calca
moale pe ~ine, apoi mai iute, mai iute, iar cetateanul
tot continua a se framinta: sa urce, sa nu urce? ...
Scena i s-a parut stralucitoare. In urma ei au pornit
ca o apa de primavara peripetiile acelui film, ~i in vreme
ce mintea Jui infierbintata dezvolta subiectul in adin-
cime, trenul Odesa - Cernauti a ~i zornait din tampoane.
Incet, oarecum pe nesim\ite, ~iragul de vagoane s-a
mi~cat din Joe de parca ar fi lunecat pe ghea\a ~i se tot
duce, sporindu-~i viteza, spre padurile de stejar, spre
livezile cu gutui.
Cineva I-a strigat. Un strigat energic, violent, rauta-
cios. II strigase inso\itoarea cu chip de icoana, trecind
pe sus, pe scari, prin fata Jui. L-o fi cunoscut de undeva
ori poate ii striga pe altcineva? In jur nu se vedea ni-
meni - hotarit ca ii strigase Jui, dar in graba cea mare
nu-~i putea da sama ce-o fi vrut femeia de la dinsul.
453
 - Edem, ne edem?
De asta data femeia i · se adresa direct, agresiv, oare-
cum batjocoritor, ~i asta 1-a scos din amorteala. ~i-a
cutes lucrurile de jos ;,i a pornit la fugu\a din urma
vagonului. L-o fi ghicit, pe semne, ca e fara bilet. In
fiecare gara, la plecarea trenului, se aduna linga sea.rile
vagoanelor cei care dintr-un motiv sau altul au ramas
fara bilet. E un mic d;,tig al insotitor.ilor de vagoane,
care mai adauga un ban la leafa lor ;,i a;,a destul de
modesta. Femeia cu chip de icoana o fi intuit in Horia un
client de-al ei. 0 fi avind ;,i ea nevoile casei, vroia sa
mai ci;,tige un ban, dar uite ca trenul se mi;,ca, plead,
iar chilipirul ei tot sta pe ginduri ~i nici inainte, nici
inapoi.
In sfir;,it, a ajuns vagonul. Mai intii ;,i-a aruncat
lucrurile in vestibul, apoi s-a prins de scari. 0 saritura,
inca una, dupa care femeia 1-a repezit in urma bagajelor
aruncate, pentru a nu o incurca la exercitarea functiuni-
lor sale. Bietul invatator - statea palid, obosit, umplut
de suflet, indt nu era in stare nici sa-;,i ridice geanta,
nici sa intre cu ea in vagon. ,
Chi;,inaul plutea in urma, cu mahalalele, cu podurile,
cu marea inghesuiala de la periferie. Cind tot ceea ce se
cheama ,,capitala" s-a topit printre dealuri, frumoasa de
la caile ferate a inchis u;,a vagonului, a pus intr-un ascun-
zi;, drpa cu care ;,tergea minerul scarilor. A trecut pe
linga Horia fara sa-1 observe ;,i a intrat in v:igon.
,,Mai, pare ca face mofturi! Atita imi mai trebuia."
Cum plecarea devenise un fapt implinit, a intrat in
vagon, ;,i-a gasit un locu;,or bun de ;,ezut linga o fereastra,
rugind o femeie de la tara, ce statea nu prea departe ;,i
se tinea cu mina de-o falca, sa ia sama de lucrurile lui.
Intre timp ;,i-a gasit bancnota de trei ruble ;,i, dosind-o
in alt buzunar, a pornit spre camaruta de servici a vago-
nului unde stau de obicei insotitorii. Biletul 1-ar fi costat
;,ase ruble, dar cam zgircit cum e neamul nostru, ;,i-'a zis:
las', mergem ;,i cu jumatate de pret. A a;,teptat un timp
sa se potoleasca lumea, ;,i cind femeia a ramas singura,
ocupata cu spalatul paharelor pentru ceai, a incercat sa-i
strecoare bancnota. Femeia, fara a fi lepadat spalatul,
s-a uitat mai intii la bani, apoi la om, dupa care a rostit
cu o voce frumoasa, melodica:
- Numai atit?
454
Horia a v.irtt cealalta mina in buzunar ~i, umblind
cu degetele prin marunti~, a intrebat, pentru ca nu ~tia
cit sa scoata: .
- Ma rog, daca a venit vorba, putem sa mai adaugam
cite ceva...
Daca nu de bani e vorba.
- Atunci dar? ...
- Un pie de dragoste.
Horia a ramas cu gura cascata. Femeia, in cele din
urma, a terminat-o cu spalatul paharelor. Horia o tot
urmarea, pentru ca n-a inteles ce-a vrut ea sa spuna, ~i
atunci doi bujori mari, ro~ii, au inflorit pe obrajii fe-
meii, facind-o ~i mai frumoasa.
- A, nu, ca eu altceva am vrut sa zic ... N-am avut
in vedere patul - m-am saturat ~i rassaturat de fosaielile
celea ale voastre .. .
- Atunci dar... ca eu, zau, habar n-am ...
- Apoi, afla, dragul meu, ca mie uneia, de-o pilda, mi-ar
trebui un barbat tinar, sa-1 a~ez frumu~el alaturi, sa-i in~ir
de-a fir-a-par viata mea, ca s-o culeaga el cu mintea lui,
s-o judece ~i sa-mi spuna - ce-am fa.cut bine, ce-am
fa.cut rau, pe unde am avut dreptate, pe unde n-am avut ...
- Te intereseaza atit de mult parerea mea? !
- Ma intereseaza, pentru ca toata viata am avut nu-
mai muieri in jur. De ele ~i de cotcodaceala tor. m-am
saturat ca de hrean. Barbatii is mai zgirciti la vorba ~i
mai iu\i la minte. Bunelul meu a fost mai intelept decit
bunica, tata a fost mai istet dedt mama, fiul meu, fiind
cu patru ani mai tinar dedt fiica-mea, Oksana, e cu zece
ani mai de~tept dedt dinsa...
- ~i barbatul dumitale?
Femeia s-a uitat in alta parte fara sa-i raspunda. Horia
a zimbit amar - ce noroc, Dumnezeule, ce mai noroc
avea biata femeie! Gase~te un om infundat in propriile
sale necazuri ~i tocmai pe acela ii alege pentru a i se
spovadui!
Gospodina vagonului, dupa ce ~i-a u~urat un pie
sufletul, s-a apucat sa pregateasca ceaiul. L-a intrebat:
Ce te-ai codit atita, de nu mai urcai odata?
Ma ametise, pe semne, duhoarea garii...
- Ameteli la virsta dumitale?
- Atunci dnd omul iese din spital, virsta nu prea
are insemnatate.
455
 Femeia s-a luminat la fata.
- Ca sa vezi, ~i mie chiar imi trecuse prin minte
atunci cind s-a pornit trenul - pe semne, mi-am zis, o
fi iqit din spital, sarmanul, ~i a~a mi s-a fa.cut mila ...
Cu ce vii laudati - nervii, plaminii, ficatul?
lnima.
Ati fa.cut ~i institutul?
Am fa.cut, dar ce are una cu alta?
Cum sa n-aiba? Toata lumea ~tie ca inima doare de
prea multa carte. Nainte vreme de prea multa invatatura
te durea capul, amu - inima.
- Da de unde! In sectia spitalului in care am stat
erau ~i oameni simpli, ~i ~opii care nici ~coali ma.car ...
Da pro~ti printre din~ii erau?
- De pro~ti, ca sa spun drept, nu prea ...
- ~i eu ce-ti zic!
Trenul, in goana Jui nebuna, cind dadea pe la coti-
turi, ii repezea de toti peretii, ~i femeii i s-a fa.cut mila
de el. L-a condus de-a lungul vagonului, a ochit intr-un
compartiment o cu~eta libera, a tiparit-o cu palma ~i a
zis, ca Sa auda toata lumea:
- E locul dumitale.
Peste alte citeva gari, trecind pe linga dinsul ~i va-
zindu-1 linga fereastra, i-a comunicat cu acela~i ton cate-
goric:
- A~ternutul dupa Ungheni.
Mi~cat de bunatatea ei, Horia a zis:
- Va multumesc foarte mult.
Femeia s-a fa.cut a nu-I auzi. A plecat mai departe cu
treburile sale, dar in clipa cind ~e indeparta, intr-o su-
time de secunda Horia a zarit cum i-a jucat o sprin-
ceana ~i, ingrozit, s-a gindit in sinea Jui: Dumnezeule,
nu cumva o fi cazut ~i ea prada celor o suta optzeci ~i
cinci de centimetri?! Ar fi oribil, mai bine sa te spinzuri
decit sa placi tuturor femeilor pe care le intilne~ti!
S-a a~ezat linga fereastra, hotarit a nu le mai observa,
pe cele ce se petrec in vagon. Se va multumi cu cele
ce se vad prin fereastra. Mari bucurii, fire~te, nu-I a~tep-
tau... Picaturi mici, subtiate de vint, se prelingeau pe
sticla ferestrei - pe semne, trenul intrase in ploaie. Peste
nesfir~itele cimpuri ale nordului se lasa amurgul ~i iara
incepe a se schimba vremea. Treptat scadea presiunea
atmosferica, ~i inima, trecuta prin spital, iara a pornit-o
456
razna. Era ceea ce se cheama la medici ,,aritmie" ;;i
bataile celea neregulate ii bagau in sudori.
,,Ce Dumnezeu s-o fi petrecind cu mine?!"
0 singura zi la mijloc, ;;i n-a ramas nimic din invata-
torul cela senin ;;i vioi ce ie;;ise des-de dimineata prin
poarta spitalului. 0 singura zi la mijloc ;;i de acum nu el,
ci umbra lui plead cu trenul spre nord. ~i daca stai a;;a
sa te ginde;;ti - adica ce sfortari mari facuse el in ziua
ceea, ca sa se consume chiar pina intr-atita? Ia mai
nimic. S-a plimbat prin ora;;, a mai stat ceva la Lacul
Comsomolului, a luat masa, a trecut pe la cimitir, prin
Valea Trandafirilor, dar a fost tot timpul cu sufletul in
ploaia napraznica ce a cazut peste Moldova in noaptea
de zece spre unsprezece aprilie. Pe semne, asta ii ;;i
tope;;te puterile, pentru ca important nu e atit unde e
omul, ci unde e sufletul lui.
0, dulcele nostru blestem - sufletul, cum ne-am
putea noi lipsi de dinsul, caci, dupa ce ne doboara, tot
el vine primul ;;i ne intinde mina de ne ajuta sa ne ridi-
cam de la pa.mint.
Apoi iata ca nu dovede;;te sa-i vina omului suflarea
la loc ;;i iara ajunge trenul din urma valul amintirilor
de care ;;i ar vrea, ;;i nu se indui:a sa se desparta.

12

Parasise atunci Chi;;inaul cu acela;;i tren. Se intimplase

;;i atunci sa fie o zi urita, ;;i ploua, ;;i scirba le era de
toate cele. ~edeau intr-un unghera;;, pentru ca vagonul
era supraaglomeraL Urmareau cu coada ochiului cele
doua geamantane, tot ce dovedisera ei pina atunci sa
agoniseasca ;;i, ca sa nu se lase cu totul furati de amara-
ciuni, vorbeau de una, alta, cum obi;;nuiesc oamenii la
drum.
'Discutau, de-o pilda, despre roada viilor pe anul cela,
presupuneau prin ce parti vinul va fi acru, pe unde se
poate intimpla sa fie ;;i buni;;or. Laudau semanaturile de
toam~a, sfecla de zahar, papu;;oii, vorbeau de bine toate
cite le vedeau prin fereastra vagonului ;;i, tot ;;optind,
ba unuia, ba altuia i se oprea deodata un nod in git,
pentru ca, o, Dumnezeule, atit de bine le planuisera ei pe
toate, atit de multe au vrut ;;i cu atit de putin s-au ales ...
29 I. Dru\ii, vol. 3 457
 In amurg au amutit. Fereastra vagonului era numai
~iroaie. ln vagon s-au aprins luminile ,-: ni~te becuri pa-
lide clipoceau ici-colo. Pe la halte, prin gari, se auzea
cum bate ploaia in acoperi~ul vagonului. Ploaia ceea rece
de toamna a tinut tot drumul, iar dnd au coborit la
Verejeni, in miez de noapte, turna ~i acolo cu galeata.
Socrul venise de cu sara ~i a stat cu caii in ploaie o juma-
tate de noapte, a~teptindu-i. La inceput era vorba sa vina
cu o ma~ina, dar se razmuiasera drumurile, a~a indt cu
ma~ina nu puteai razbate. Au carat dar putina lor avere in
caruta, s-au cuibarit pe-un brat de paie umede, sub o foaie
de cort imprumutata de la magazia colhozului, ~i
tot drumul ploaia a ha.tut in scoarta ceea razmuiata.
Cei doisprezece kilometri de la gara pina la Capriana
au tot tinut pina in zori, ~i dnd, in cele din urma, intrau
in sat, necajitele dobitoace abia tiriiau trasura in urma lor.
Horia se itea de sub acoperi~ul din foaie de cort sa vada
ce se petrece in jur. Spre deosebire de Chi~inau, aid parea
cu totul alta lume. Nimeni nu se plingea ca nu are un
colti~or al lui, nimeni nu se grabe{>te, nimeni nu umbla
noaptea pentru a controla respectarea regimului de pa-
~apoarte. Cinta cuco~ii, latra ici-colo dte-o javra, fumega
acoperi~urile ~i flutura u~or perdelele pe la ferestre,
oarecum salutind trecerea carutei lor pe drum.
,, Chiar sa se hi in tors Jenea lui Timofte, cumatra?"
,, - D-apoi cum! Azi in zori i-au adus cu caruta."
,, - ~i chiar sa nu hi razbatut ei, sarmanii, colo
la ora~?"
,, - Ei, d-apu las' ca chiar prea multe o vrut ~i
Jenea ceea!"
Satul, ma rog, cu slabiciunile lui de-a le urmari, de-a
le intelege, de-a le comenta pe toate, ~i trebuie sa mai
la~i ~i de la tine, daca vrei sa te intelegi bine cu lumea.
La poarta ii a~tepta soacra impopotonata intr-o sume-
denie de broboade, ap incit abia i se vedea virful nasului.
Cu toate durerile ei de cap, o viata intreaga a fost o
gospodina pilduitoare. In casa - cald, curat, bine. In
ajun copsese pine, a fiert o zama de gaina la para fo-
cului, cum ~tie a face numai mama dnd i se intorc, dege-
rati ~i ned11eptatiti, copiii. In vreme ce luau masa, soacra
le-a fa.cut patul dupa soba. Tinerii ratacitori, zdrobiti
de atitea amaraciuni, au dormit toata ziua, pina in sara.

458
Pe semne, ar fi dormit ~i noaptea intreaga; de n-ar fi
auzit, pe .inserate, vocea bubuitoare a invatatorului de
limba franceza.
- Am venit, zicea tare ~i raspicat Haret Vasilevici,
de parcii ar fi citit in biseridi, am venit sa-i iau la mine.
Hai, mai baieti, di ~i a~a omul doarme o treime din
viata ...
Biata Jeannette - de dormit dormea ea, dar prin
somn tot incerca sa ghiceasca ce-o fi zidnd satul despre
intoarcerea tor. Capriana era singura putere pe lume de
care se temea ~i faptul di insu~i Haret Vasilevici, ~eful
de studii al ~colii, venise sa-i pofteasdi in musafirie
schimba oarecum situatia. S-au sculat repejor, s-au imbra-
cat, s-au dus ~i au stat pina aproape de miezul noptii.
Haret Vasilevici i-a primit cum nu se mai poate de
bine, ~i in vreme ce ii tot poftea sa ia ba una, ba alta,
toata faptura sa, adinc jignita de izgonirea din capitala
a celei mai bune eleve a lui, cauta sa dovedeasca musa-
firilor ca adevaratul intelectual o poate duce bine ~i
aici in sat.
- Pentru ca, a rabufnit el deodata cu un pahar de
vin in mina, inteligenta omului vine de la mama, ~i nu de
la locul pe care-l ocupa pe scara sociala!
Printre vorbe lasa tot timpul sa se inteleaga di Jean:
nette a fost ~i ramine una dintre cele mai capabile
eleve ale lui, iar pentru un invatator ce alta bucurie
mai poate fi dedt aceea de a-i avea alaturi pe cei pe
care i-a crescut? In incheiere a gasit de cuviinta sa spuna
fara nici un fel de ocoli~uri di atita vreme cit lucreaza
el ca ~ef de studii pot conta pe-un prieten credincios.
Vor avea nevoie de sustinere, vor avea nevoie de ore
multe - poftim sustinere, poftim ore multe, numai,
ferit-a sfintul, mai, ferit-a sfintul...
Horia ~i-a ciulit urechea.
- ... Ferit-a sfintul sa va duceti singuri la director!
Odihni\i-va o zi-doua, compensati nop\ile nedormite in
capitala, iar in vremea asta eu le pun pe toate la cale, ~i
cum va fi totul aranjat - vin dupa voi ~i va due pe sus
la ~coala.
Au baut doua ulcioare de vin, au mincat o ulcica de
sarmalute pregatite de insu~i stapinul casei in acel unic
fel in care le pregatea dndva bunica lui, fosta maidi la
459
0. manastire undeva SUS pe Nistru, ~i sarmalutele lui
intr-adevar aveau o mare faima in Capriana.
Pe la cintatul cuco~ilor s-au ridicat sa-~i ia ramas
bun. Erau multumiti, au petrecut o sara de minune, dar
iata ca Jeannette, contenind pe-o clipa in prag, s-a simtit
deodata umilita ~i, nedreptatita fiind, cui sa i se plinga
dad nu invatatorului caruia ani ~i ani de zile i le-a in~irat
pe toate?
- Matale ti-i u~or a zice, Haret Vasilevici, pentru ca
mata, in afara de Paris ~i satul asta prapadit, n-ai vazut
nimic frumos pe lume, da ce sa zicem noi, dupa ce-am
trait patru ani la Chi~inau?!. ..
- Patru ani la Chi~inau! !!
Suparat ~i indignat ca aude asemenea gogo~i, Haret
Vasilevici i-a prins de cite-o aripa, i-a bagat inapoi la
masa. A descoperit linga dulapul cu carti o vaza cu fructe
de care uitase, ~i in vreme ce musafirii gustau din
nemaipomenitele prasade ale invatatorului de franceza,
Haret Vasilevici a tot scotocit prin cele hirtoage vechi
pe care obi~nuia sa le lege cu cite-o sfoara cind credea ca
n-o sa mai aiba nevoie de ele. In cele din urma, a scos
o foita galbena cu dteva rinduri dactilografiate, aproape
decolorate, zidite pe-o semnatura plina de coraj. Docu-
mentul zicea ca: ,,Razre~aetsea gr-nu H. V. O~lobanu
zaneati ... s otdelnim vhodom ... ". Restul raminea de ghicit.
Jeannette nu-~i putea veni in fire de uimita ce era:
- Ai avut mata casa la Chi~inau? !
- Strada Armeneasca, patruzeci ~i cinci, cum intri
pe poarta, a treia u~a din dreapta ...
- ~i... ai locuit mata acolo?
- Aproape un an. Aveam o camaruta cu bucatarie,
cu intrare separata. Era chiar ~i mobilata - pat, masa,
doua scaune. Mobila, ce-i drept, era a institutului.
- Care institut?
- De istorie, limba ~i literatura. A~a se chema el
pe-atunci. Eram colaborator ~tiintific inferior, aveam ·
leafa, aveam telefon pe masa, aveam perspective, dar,
dupa cum vezi...
Jeannette nu mai putea de uimire ...
- Te-au poftit ~i pe "mata din Chi~inau?
- A, nu, pa.cat sa zic, am plecat singur. Dupa un an
~i ceva de lucru, cind toate erau bune ~i frumoase, a
cazut a~a ca din senin o sesiune ~tiintifica la care ni s-a
460
propus sa stabilim ongmea limbii noastre. Se discutau,
fire~te, doua versiuni: cea "latina" ~i cea ,,slava".
Horia a zimbit.
!;ii mata tocmai ai avut ghinionul s-o sustii pe cea
care ...
Da n-am sustinut eu nici pe dracul, pentru ca nici
ma.car nu mi s-a dat cuvintul ! Am stat doua zile molcom
intr-un colt, am notat tot ce s-a vorbit de la tribuna, ~i
cind am ie~it a doua zi din ~edinta, mi s-a pa.rut ca totul
plute~te intr-o negreata deasa. !;ii cerul, ~i soarele, ~i copa-
cii, ~i fetele oamenilor. !;ii mi-am zis eu atunci: :.tai,
bre, ca nici a~a nu merge. Multitudinea de culori este
armonia ~i farmecul suprem al vietii, drept care eu nu pot
primi sa ramin numai cu o singura culoare. Dupa care
am venit acasa, am predat mobila, spatiul locativ. Era pe-
atunci, pe linga magazinul de mobila din piata, un batrin
evreu carau~, avea un cal roib ~i unul balan. L-am tocmit
in aceea~i zi, mi-am incarcat biblioteca in franceza, car-
tile ip limba rusa, ~i peste o zi ~i-o noapte am fost la
Capriana. !;ii uite-a~a, copila draga, am ajuns a-ti fi invata-
tor de limba franceza ...
Nu v-a pa.rut rau?
D-apoi ca douazeci de ani e vreme lunga... In
acest rastimp ~i greu mi-a fost, ~i bine, ~i necazuri am
avut, ~i bucurii, dar absolut neagra lumea nu mi s-a
aratat niciodata!
Jeannette, stind la masa, se legana trista, cu tot cu
scaun, cu tot cu pahar.
- Ei ~i ce mare bucurie sa-ti scuipi plaminii linga
o tabla hrentuita, cu o bucata de creta in mina? ...
Haret Vasilevici ~i-a plecat capul ca un berbec ce
vrea sa impunga, cum facea el totdeauna cind era hota-
rit sa respinga afirmatiile adversarului. De obicei, dupii
mi~carea asta exploda, dar, galant ca toti francezii cind
participa la discutie ~i sexul divin, a cautat sa fie cit mai
moderat.
- Nu ma piing de soarta. Predarea francezei, una
din cele mai frumoase limbi ale lumii, imi aduce o bucatii
de piine in casa ~i o anumita satisfactie sufleteasca.
Oriunde ar ajunge elevii mei, toata viata !or nu vor uita
ceea ce le-am predat. Poate vor uita gramatica, poate
vor uita terminatiile, vor uita de nazalizarea consoanelor,
dar sufletul acestei limbi nu-I vor uita! !
461
 - ~i 4in asta se poate aduna sensul vietii, fericirea
unui om?!
. Haret Vasilevici a mai plecat o data capul batau~, dar
vorbele continuau sa-i fie la fel de moi ~i de impaciui-
toare.
- Nu, asta imi aduce o anumita magulire sufleteasca,
_iar fericirea e cu totul altceva. N-am spus-o inca nima-
nui, dar ma provocati ~ va dezvalui aceasta taina. In
sinea mea eu ma consider filolog, un obii;muit filolog
_moldovean. Lucrez de mai multi ani la studierea neolo-
'gismelor din opera cronicarilor no~tri. Aceste intilniri,
seara de seara, cu ceea ce a~ numi eu cea mai impor-
tanta lucrare a vietii mele, ma fac fericit. Nu ~tiu cind
va fi terminata, nu ~tiu cind va fi publicata, ~i asta,
dati-mi voie sa v-o spun, nici nu ma preocupa. Pentru
ca, la drept vorbind, acea taina a patrunderii pe care o
.are mintea, cugetul omenesc, acel mister uman care, in
ultima instanta, se cheama ~tiinta a aparut cu mult
inainte de recunoa~terea aurului ca semn de viata buna,
~i chiar inainte de instituirea inaltelor distinctii cu ca-
re vin statele sa-~i stimuleze savantii.
- Dar, tot ~ezind aici la Capriana, cum ai sa sustii
mata lucrarea asta? !
- Se va sustine singura, a zis intr-un tirziu Haret
Vasilevici ~i a adaugat: Daca, fire$te, va avea calitatile
de rezistenta in timp.
- Crezi mata ca o lucarare ~tiintifica trebuie sa
aiba ~i calitatile rezistentei in timp?
- Cum sa nu! Orice lucrare i;,tii.ntifica, artistica ~i,
vorbind intr-un cadru mai general, orice 1ucrare umana
trebuie sa poata rezista in timp. Cum ziceau elinii: totul
pe lume se teme de scurgerea timpului, ~i numai pira-
midele egiptene baga groaza in timp. 0 piramida, macar
cit de mica, sa fac ~i eu - iata visul vietii mele!

** *
Se intorceau acasa hat tirziu, pe dupa miezul noptii.
, Drumurile satului, dupa atitea ploi, erau numai glod de
la un gard la altul. Haret Vasilevici mergea nainte, in
ciubote de guma, cu un felinar in mina, aratind musafi-
. rilor pe unde e mai bine sa cake. Cerul, coborit jos
deasupra satului, se framinta posomorit ~i greu. Un rind
462
-de nori urea, altii coboara, apoi prind sa se intretese
intre ei, ~i in zbuciumul cela rareori razbate cite-un
lumini~, pe-o clipa-doua.
Haret Vasilevici sustinea ca cerul prinde a se limpezi.
Apoi, in unul din aceste lumini~uri, a rasarit din sinul
noptii dealul Caprienei cu tot cu batrina Clopotnita.,
~i Horia s-a gindit: te pomene~ti ca ~i de asta data soar-
ta s-a dovedit a fi mai inteleapta decit omul. Dupa
patru secole, renumita Clopotnita mai raminea in a~tep-
tarea celui care urma sa-i toarne chipul in slove ~i cine
~tie daca nu va fi tocmai el acela pe care Clopotnita ii
a~teapta de atita amar de vreme ...

13

Una din tai'nele fele~agului bucovinean o constituie

nestatornicia lui. La un moment dat, dupa ce a tot fost
vesel ~i bine dispus, uite a~a, fara nici un motiv, buco-
vineanului ii sare tandara ~i el o pome~te in directia
opusa. Fire~te, a doua zi Horia s-a trezit oarecum iritat.
Bunatatea lui Haret Vasile·..tici, care mai intii 1-a mi~cat,
iar apoi 1-a uimit, in cele din urma a inceput sa-1 ener-
veze. Auzi tu, invita o fosta eleva de-a lui ~i in loc sa
puna colo ceva pe mas a, arde o petrecere de zile mari !
0 fi fost ea cindva dragostea lui, ma rog, ii prive~te,
dar sa avem iertare, mon ami! Apoi aceste aere, sfinte
Dumnezeule, ce de-a aere i~i dadea mo~neagul! Auzi
tu, neologisme in opera cronicarilor, de parca cronicarii
nu s-au gindit toata viata decit la neologisme!. ..
Otarit ~i cam veninos, Horia, cum s-a sculat, a zis
ca se duce la bufet sa-~i cumpere tigari. Drumul la bufet
trecea pe linga ~coala. Cind se ducea incolo, nu 1-a in-
cercat nici o ispita., dar cind venea napoi cu pachetul
de tigari in buzunar, s-a gindit: de ce adica sa nu intre?
Auzi tu, om cu studii superioare, cu repartitia in buzunar,
trece pe linga ~coala unde are de muncit ani de zile ~i
nu intra, pentru ca i-a spus colo un batrin sforar sa
a~tepte o zi-doua pina le va pune el pe toate la cale ...
Stai, tovara~e, cit se poate, putin a tot a~teptat el in
viata lui?!
Suparat ~i artagos cum era, a hotarit sa intre. Avea
ciubotele pline de glod ~i pina ~i le-a tot curatit la scara,
%3
clopotelul suna sfir~itul recreatiei. A intrat, emotio-
nat, caci nu mai intrase intr-o ~coala de multa vreme.
Prin coridoare mai plutea colbul nesfir~itelor hirjo-
neli, exploziile de vuiet se topeau prin clase cum se tope~-
te o furtuna in departare. Cancelaria ramasese pustie -
citeva capete de {igari fumegau intr-o scrumiera, o par-
tida de ~ah intrerupta in punctul culminant ~i ni~te
rama~ite de parfumuri - productie autohtona cumparata
acolo, in sat.
Din cancelarie o u~a nalta, captu~ita cu piele, ducea
in cabinetul directorului. Ramasese pu{in intredeschisa.
Horia s-a apropiat, a mai crapat-o putin, sa vada ce ~i cum,
dar in cabinet mare lucru nu se petrecea. Un barba-
toi nalt ~i zdrvan, imbracat intr-un costum de-un cenu-
~iu-inchis, se poraia in fata dulapului cu carti, stind cu
spatele spre u~a. Horia 1-a urmarit o vreme, pentru ca
vroia sa intre ~i nu-~i putea da sama cu ce s-o fi ocu-
pind el acolo. Directorul mai intii a scos un cogemite
tom cnciclopedic, dar in Joe de a se folosi de el, I-a
urcat pe dulap, dupa care a revenit la polita cu carti, a
mai scotocit ~i, tot de acolo, a mai scos ceva. S-a autit
o sticla gilgiind, apoi paharutul saltat din mina dreapta
a pornit pe calea cea nemuritoare. Cum paharul a fost
golit, directorul mai scoate un tom din garda enciclo-
pedica, dar in Joe de fo~netul paginilor se aude o u~oa-
ra rontaiala.
,,Magarul, a a~teptat sa piece invatatorii din cance-
larie ~i petrece de unul singur ... "
Chibzuia ce e de facut. Sa te intorci ~i sa pleci
tiptil era oarecum josnic. Sa inchizi u~a ~i apoi sa
ciocanc~ti, facindu-te ca de abia ai intrat ~i habar n-ai
de cele ce s-au petrecut in cabinet, venea oarecum in
contradic{ie cu derimitatea Bucovinei. lntre timp, direc-
torul ~i-a scos batista ~i, pentru a nu fi surprins, Horia
a clan{anit de citeva ori cu cheia uitata in broasca.
Directorul a in{epenit pentru o clipa in pozi\ia in care
1-a surprins vizitatorul nea~teptat, dar las' ca ~i-a reve-
nit, a incuiat dulapul, ~i-a ~ters cu batista gura, frun-
tea, ceafa, minile, ~i abia dupa, dupa, dupa, s-a intors sa
vada cine-1 cauta. Era enorm, incet ~i rece ca o statuie de
tut adunata de mina Facatorului, dar fara sa fi prins macar
ceva-ceva din suflarea Jui cereasca.
- Se poate? ·
464
 - A, Ocrotirea monumentelor ... Poftim, poftim.
II mai vazuse prin sat. Primitor din fire, directo-
rul i-a facµt cu ochiul in sens ca ramine totul intre ei,
dupa care a revenit la dulapul cu carti. A mai scos o data
cheita. Cele doua volume grele, smulse din cuibare, au
la.sat sa se intrevada o sticla cu coniac, doua paharu-
te ~i, intr-un alt pahar mai mari~or, un mar murat. A
taiat din el felii, cum se taie de obicei harbujii. ~irete-
niile directorului i s-au pa.rut Jui Horia o viclenie curat
moldoveneasca: pentru prima oara ma folosesc ~i eu, in
acest scop, de-un dulap cu carti.
- Sa-ti fie intr-un ceas bun! a zis namila de Jut
neinsufletit.
Preferati merele dupa coniac?!
- Nu atit merele cit coniacul.
~i ride. Ride grozav de propriul sau bane: Horia,
fiindu-i, ma rog, musafir, ride ~i el impreuna cu direc-
torul.
Coniacul cui nu-i place, dar cu mere murate!
0 chestiune delicioasa. Iaca, rabda o tira ~-ai sa
vezi.
Mere proaspete n-ar fi mai bine?
Ferit-a sfintul! Merele proaspete, mai ales cele tom-
natice, is bune, impreuna· cu nuci prajite, la un pahar
de cabemet. Vinul iti face gura punga, nucile desfac
punga inapoi, merele o clatesc u~or, o improspateaza,
~i apoi iara de la inceput - vin, nuci ~i mere - ~i tot
a~a, hai-hai, pina te-a trage muierea de mineca ~-a zice
ca-i vremea de dus acasa.
Se pricepea la vinuri, la gustari, cum rar sa se pri-
ceapa un director de ~coala. Au mai luat cite-un pa.ha.-
rut, lasind sa cada peste el cite-o felie de mar murat;, apoi
felia ceea iara au stropit-o cu putin coniac. Diredorul,
multumit de musafirul pe care i 1-a trimis Dumnezeu,
parea a nu se grabi deloc, ~i Horia s-a gindit ca, se
prea poate, petrecerea asta sa-1 coste scump. Din clipa
in clipa urmau sa apara invatatorii in cancelarie ~i per-
spectiva de-a fi fost vazut impreuna cu directorul in
fata dulapului era egala cu o sinucidere. Dar, vezi bine,
cu cit se apropia urmatoarea recreatie, cu atit nu se mai
grabea directorul, punind la grea incercare caracterul
~i nervii musafirului. ~tia tot nordul Moldovei ca intre
directorul ~i invatatorii ~colii din Capriana se due lupte
465
dintre cele mai crincene. In bitatia asta puteai fi de partea
unuia sau de partea alton - altceva nu putea fi. Singurut
om care tot ratacea de ta o tabira la atta ,i nu mai os-
tenea a t-ot duce tratative de pace era ,eful de studii
Haret Vasilevici. Cind nici Haret Vasilevici nu mai putea
nimic, venea dte-o comisie din raion, cerceta cit cerce-
ta, le facea morala ~i unora, ~i altora, apoi :pefii plecau,
iar vrajba pornea din nou.
Ajuns la cea de-a doua felie de mar, lui Horia a
inceput sa i se para ca se dedubleazi. Una din firile lui
ii spunea ca e prostie sa te pui rau cu un colectiv inain-
te de a fl fa.cut cuno~tinta cu el, alta insa visa sa-i fie
bine cu orice pret, ca, de, o viata are omul, :pi cit putem
suporta jertfe in numele unui califlcativ efemer de ,,om
de treaba". Apoi, i~i mai zice, sa vedem ce se petrece
in lumea celor mari ,i tari. lnima ii spunea: mi.i, ai
sa dai de naiba, iar mintea se ristea ta dinsa, stri-
gind: draga, sint satul de sustinerea celor care le inte-
leg pe toate, dar nu pot nimic! Cel putin aici, la Cap-
riana, si nu fac prostia pe care am ficut-o la Chi~i-
nau ~i, in loc de-a tot visli impotriva valului, sa alunec
~i eu o data impreuni cu cei mul\i ~i pro~ti !
A sunat clopotelul ~i o jumitate din fire i-a zis:
,, - Acum ar trebui si te ridici ~i si pleci".
Ceala.lta jumatate nu mai putea de mirare:
De ce, adica, sa mi ridic ~i si ptec?!"
,, Va fi mare bucl uc."
,, - Buclucul, oricum, nu poate fl evitat."
,, - Atunci dar pentru ce-ti tremuri mina?"
,, - Da las'ci nu mai tremura ea deloc. Uite stam
cu omul in doi, ~i cine ce are cu mine?!"
Directorul, intuind, pe semne, lupta ce se did.ea in
suftetul lui, a. oftat :pi, cu o delicatete• ~i intelegere la
care Horia nici ca se a~tepta, I-a intrebat:
- E~ti grabit? A,a-i cu mutarile iestea... Lasi repar-
titia pe masi ~i mine la opt si-mi fii la lectii.
A doua. zi au fost prezentati elevilor. Erau tineri,
frumo~i, a~a. incit clasele au rimas entuziasmate de noii
lor dascali. El i~i pusese costumut eel negru de mire, ea
imbra.case o vesta de lina sub\ire,~ngleza., cumpirata
la la.remcea, ~i care o prindea atit de bine, incit a ficut
furori in toata ~coala. Singurul lucru care ii punea oare-
cum pe ginduri era comportarea colegilor - invatato-
466
rii se faceau a nu-i vedea. a nu-i cunoa~te. Mirat de-o
asemenea primire, directorul s-a considerat obligat sa-i
prezinte in mod· oficial colectivului pedagogic. In pauza
mare a ie~it din cabinet in cancelarie cu minile ridicate
in SUS:
- Dragi tovara~i! ln colectivul nostru de invata-
tori ...
Nimic, absolut nimic. Citeva invatatoare masoara
intr-un ungher o pereche de ciuhotele, altii doi stau incle-
~tati la o partida de ~ah. restul se uita prin fereastra
sa vada cum e timpul afara. Directorul totu~i a trecut
peste totala lor nepasare; rostindu-~i cuvenita cuvintare
dedicata cadrelor tinere. In incheiere le-a dorit celor
doi pedagogi succes in munca, dar ce folos din urarile
lui, cind cele ce masurau ciubotelele continuau sa le
masoare, figurile de ~ah i~i urmau cu indirjire lupta,
iar timpul afara ba e bun, ba iar se schimba, astfel
incit cei citiva invatatori priveau indelung prin geam,
ne~tiind nici ei ce sa mai creada.. .
Jeannette a venit acasa plingind. Sarmanii ei parinti
umb-lau plouati - ca sa vezi cum dau necazurile peste
om, ~i numai Horiia s-a intors calm, multumit de sine,
de parca toate se petreceau intocmai a~a cum le-ar fi
vrut el. Mai spre sara a venit Haret Vasilevici. Acum
vocea Jui nu mai tuna, dimpotriva, vocea Jui blajina
era numai ~i numai durere.
- Ce-ati fa.cut, mai pro~tilor, v-ati aprins paie in
cap! In Capriana ori tii cu unii, ori faci cirda~ie cu
ceilal1i, dar sa incerci a te pune bine ~i cu unii, ~i cu al-
tii este cu neputinta, pentru ca atunci ambele tabere fac
pace, ca sa. te pape, dupa care razboiul porne~te din
nou!
Horia ii asculta cu un suris ironic, apoi a zimbit,
s-a a~ezat la masa.
- Mama, vezi de pune ceva pe masa, ca, uite, a
intrat un om ...
Soacra, foarte bucuroasa de-o asemenea intorsatura
a lucrurilor, a pornit a trebalui in jurul mesei. Supa-
rarile ca supararile, iar lumea ramine lume. A adus o
garafa cu vin de poama busuioa.ca, a pus pe masa doua far-
furii cu racituri, recunoscindu-1 prin asta pe Horia tinar
stapin al casei. Horia, oricit ar parea de ciudat, chiar ca
stapin a inceput a se simti. A tumat in pahare, l-a pof-
467
tit pe musafir sa 1a loc·. Haret Vasilevici s-a a~ezat, dar
tulburarea ii era atit de mare, incit nu se putea opri.
- Au sa va manince, mai, pe crucea mea ca au sa
va inghita ...
- Lasa, Haret Vasilevici, ca mincarimi de-acestea
sint in fiece ~coala, ~i daca ai tot umbla sa te descurce
altii, ce-ar mai raminea din tine? Ne vom descurca noi
~i singuri pina la urma. De, viata e lunga ~i, cine ~tie,
se poate intimpla sa vina vremea cind aceia~i invatatori
ne vor intinde primii mina sa facem pace, ~i nu se ~tie
daca noi vom primi ...
- Nici-o-data! ! a strigat Jeannette din odaia vecina.
- Eu nu pun a~a problema, a rostit incet, dar catego-
ric Horia. Eu zic: nu se ~tie ... Dar ridica odata paharul
cela, Haret Vasilevici !
~eful de studii s-a uitat la bucovinean lung-pre-
lung, apoi, ce s-o fi gindit el in mintea lui - te pomene~ti
ca se va descurca pina la urma. Au gustat din vin, din
bucate, apoi de la un pahar la altul vorba se tot schimba,
pentru ca, la urma urmei, in afara ~colii din Capriana
erau atitea lucruri frumoase, atitea lucruri marete .~i
pline de tile sub acela~i cer albastru!

***
Au urmat lectii, dictari, consilii pedagogice ~1 1ara
lectii, dictari, compuneri... lncetul cu incetul meseria a
devenit o obi~nuinta. Satul strain a inceput a semana cu
satul tau natal. Zi cu zi, saptamina cu saptamina, satul
de pe coasta a prins a se minuna cita rabdare, cita
iscusinta, cita intelepciune dovedise pina la urma baia-
tul cela din Bucovina. ~tia a face curte invatatoarei
careia ii placea Sa i se faca curte, ~tia sa sustina un capat
de vorba atunci cind barbatii ramineau ei inde ei. Era
~i omenos, ~i harnic, ~i saritor la nevoie, era bun de
petrecere, ~tia sa spuna o vorba grea atunci c.ind era
de spus, ~tia sa taca atunci cind era de ta.cut.
Mai in primavara au fa.cut cumatrie ~i la cumatria
ceea pentru intiia oara au venit toti invatatorii impreuna
cu directorul ~colii. Ceea ce n-au putut face nenuma-
ratele comisii a obtinut un bucovinean. Corpul didactic
al ~colii medii din Capriana a jucat o perinita nemai-
468
pomenita, tinindu-se frate~te mina de mina ~i jucind
qasmaluta cui ii venea rindul.
Citeva saptam_ini a fost pace. Nici un fel _de tabere,
nici un fel de conflicte, dar iata ca intr-o zi Horia ~i-a
uitat ni~te caiete in cancelarie ~i a tras o fuga m timpul
lectiilor dupa dinsele. U~a de la cabinetul directorului
era putin crapata - avea ceva u~a ceea ca in anumite
momente nu se inchidea bine. Horia ~i-a luat caietele,
dar, plin de voie. buna, a vrut sa vada ce se petrece
acolo in cabinet. Aceea~i poveste. Un barbat nalt ~i
zdravan, intr-un frumos costum de culoare cenu~ie-
inchisa, statea in fata dulapului cu spatele la u~a. Scoate
un tom, se aude o sticla gilgiind, celalalt tom mi~cat
din loc provoaca o u~oara rontaiala.
Aveau coniacurile celea luate in tacere o mare ispita
~i Horia in cele din urma a ciocanit la u~a:
- Se poate?
Directorul a tresarit, dar nu s-a intors sa vada cine
e. A inghitit ce mai raminea de inghi\it, a pus la loc ceea
ce trebuia de pus, a aranjat cele doua volume. Dupa
care a incuiat dulapul, a scos batista, ~i-a ~ters gura,
fruntea, ceafa, in sfir~it, s-a a~ezat la masuta uncle pri_-
mea de obicei vizitatorii, a rostit cu o voce cazona,
absolut inexpresiva:
- Poftim, trece\i ... A veti vreo treaba ceva?
Asta insemna ca vremurile de pace s-au sfir~it,
incepeau vremurile de razmerita.
,,Ma rog, ~i-a zis Horia, urcind sea.rile la etaj, cu
caietele elevilor subsuoara. N-o sa hem coniacuri. 0 sa
ne .multumim cu vin de busuioaca, cu nuci ~i cu mere
tirzii de toamna. La urma urmei, n-a murit inca nimeni
atunci cind i-a fost sa ramina cu vin, cu mere ~i cu
. "
nuc1...

14

0 ciocanitura subtire, nerabdatoare, in masuta cupeu-

lui.
- Biletul.
Buimacit de somn, Horia nu-~i putea da sama uncle
este ~i ce se petrece in jur.
- Care bilet?
469
 ~ Uite la dinsul, mai ~i intreaba... Biletul, tovara~e,
ca chem militia!!
- Care militie?
- Ma tu, ce, iti rizi de mine?!
Horia a prins a scotoci prin buzunare, ~1 m vreme
ce tot diuta prin buzunare, a aparut frumoasa gospo-
dina a vagonului.
- Pai, nu v-am spus; tovara~i, ca omul vine de la
spital, era neaparat sa-l treziti?! I s-a fa.cut rau, s-a
cerut in alt vagon, iar biletul e la ~eful trenului, pina
se elibereaza un loc intr-un vagon mai acatarii...
lnspectorul, care adulmeca de acum prada cu virful
nasului, a fa.cut o mutra acra, ascunzindu-~i ghearele.
- Cunoa~tem noi bolnavi de-ai~tia, pe care nu-i
poti trezi nici cu tunul atunci cind vine controlul...
- Pai, nu va spun ca omul vine ...
Groaza cailor ferate a plecat. Horia i-a multumit
insotitoarei, dar femeia a plecat la fuguta in lungul
coridorului, pentru ca trenul se apropia de urmatoarea
gara. Nu-i vorba, ar fi avut timp sa intirzie o clipa pentru
a primi multumirile, dar nu a vrut. I-a dat o mina de aju-
tor, pentru ca nimerise la strimtoare, dar incolo era
suparata. Horia a zimbit - ca sa vezi cum se incurca
omul! In Joe sa-~i cumpere bilet la ghi~eu, sa mearga
lini~tit ~i frumos cum merge toata lumea, el face o pro-
stie dupa alta. Pentru o nimica toata ramine indatorat
unuia, altuia, apoi, fiindca nu se poate descurca, incepe
sa-1 doara inima ~i tot a~a dintr-o groapa in alta...
Indispus, necajit, nici hodina nu ~i-o mai putea rega-
si, nici nu se putea intoarce la framintarile sale. ll
enerva faptul ca, uite, alaturi un om cumsecade s-a
suparat pe dinsul nu se ~tie pentru ce. S-a gindit - cum
ar face el ca s-o imbune? A scos din geanta un ziar mai
vechi, 1-a fa.cut pilnie, a pus vreo zece portocale ~i a
pornit cu ele spre camaruta insotitoarei.
Daca nu ma in~el, aveti un baiat?
!>i daca?
Poftim. Pentru el ~i pentru sora lui.
Obrajii femeii au inceput a se imbujora. Au mi~cat-o
nu atit portocalele, cit faptul ca a retinut ceea ce-i
povestise ea.
Va multumesc.
- Pentru putin.
410
 Portocalele daruite 1-au readus in apele sal.e. lntors
la locul lui, ~i-a pus coatele pe masuta, a infipt obrajii
in palme. Din vreme in vreme mai dadea cite-o boare
de toropeala duke peste dinsul, dar de data asta nu-I
lasa sa picure Nicolai Trofimovici Balta, directorul ~co-
lii din Capriana. Era o lifta de om care, odata ce-ti
ie~ea in cale, nu mai dadea napoi. Chiar ~i atunci cind,
de bine, de rau, scapai de dinsul, el se muta cu trai cu
tot in amintirile tale, punea stapinire pe ele, a~a incit,
pe oriunde ai ··n pornit, iotuna te pomeneai fata in fata
cu dinsul.

* * *
Domol, incapatinat, plamadit dintr-o agresivitate
seculara, ce mocnea continuu cum mocoe~te un foe in
preajma unei stine, voinic ~i sanatos, cu lacune catastro-
fale in pregatirea sa profesionala, ceea ce ii facea sa
fie zgircit la vorba, incetinel, chiar Jene~ intr-un anumit
fel, Nicolai Trofimovici devenea numai foe ~i para atunci
cind erau atinse interesele sale. Dar intrucit interesele
sale nu erau direct legate de ~coala, te puteai impaca
cu dinsul, ba chiar puteai sa ti-1 faci prieten fara a fi
cedat din principiile la care tineai.
Era un muncitor cum rar se intimpla. A lucrat prin
toate ~colile din nordul Moldovei, era considerat drept
unul dintre cei mai buni directori. Preda literatura moldo-
veneasca, dar .adevarata lui patima erau constructiile,
ograda ~colii era numai movile de nisip, surcele, var,
piatra, ciment.
Nimeni nu ~tia cind, cum, de unde se luau toate
celea, cit s-a platit pentru ele ~i de unde s-au gasit bani
pentru a le plati. Din vreme in vreme se arata cite-un
zidar, cite-un timplar, cite-un tencuitor. Erau, de regula,
adu~i din alte sate ~i iara nimeni nu ~tia - de unde au
fost adu~i, cit ~i cum Ji se platea. Se lucra insa, se lucra
zi cu zi acolo unde era el director. Se lucra nu atit in
~coala, cit pe afara, in ograda, ~i tot a~a - anii se due,
vremea trece, biroul tine evidenta, treaba merge ...
Pe semne, aceasta patima a lui Nicolai Trofimovici
pentru constructii era mult apreciata de forurile raio-
nale, ~i cum se ajunge la necesitatea de-a se mai tran-
sforma una din ~colile de opt ani in ~coala medie, in
471
aceea~i hotarire, pe aceea~i foaie, Balta era numit direc-
torul acelei ~coli. Pentru ca, ifi ziceau ~efii, las'ca s-a
descurca pina la urma. Cu sau fara buget, cu sau fara aju-
torul statului, el o sa tot care de ici, de colo, ~i nu se va
opri pina nu va fi !;iCOala gata.
Avea o ,,Volga" albastra, mare ~i grea cit un tanc. Cum
se desprimavara, pornea pe drumuri. Toata vara, pina
toamna tirziu, nimeni nu era in stare sa spuna daca este
directorul in sat ori a plecat pe undeva. Se culca tirziu,
odata cu brigadierii, se scula in zori, odata cu mulga-
toarele, ~i ve~nic cauta scinduri, sticla, cuie, vopsea.
De mirare cum izbutea el in goana ceea nesfiqita
dupa materiale de constructie sa gaseasca cite-o ora-
doua pe zi pentru a demonstra elevilor din clasele supe-
rioare cum ~i de cine a fost oglindita colectivizarea
in proza contemporana moldoveneasca.
Fire~te, zidirea ceea a lui nu era o munca de
pomana. Se vorbea prin sate, ~i prin raioane se vorbea
ca tovara~ul Balta, construind ori reconstruind cite-o
~coala, nu-~i uita nici propriile interese. Cam la vreo
saptamina dupa terminarea ~colii, sfir~eau ~i lucrarile'
in casa pe care ~i-o facea directorul. Nicolai Trofimo-
vici obi~nuia sa-~i aleaga locuri frumoase, nu departe de
~coala, dar nu se ~tie de ce nu prindea radacini. Locuia
in casa noua un an-doi, eel mult trei - ~i cum primea o
numire noua, vindea casa pentru o suma rotunjoara ~i
acolo, in satul unde era numit ca director, pornea odata
cu reconstructia ~colii o casa noua.
Sa fi fa.cut vreo ~apte-opt case prin nordul Moldo-
vei. Semanau ca surorile, casele celea. Cazon din cap
pina in picioare, Balta nu le lasa sa se perfeqioneze,
oprindu-se odata pentru totdeauna la tiparul initial.
Patru camere, bucatarie, beci ~i garaj pentru ma~ina.
Simple !;ii cam posace la catatura, casele tovara~ului Bal-
ta erau, in schimb, trainice, de piatra, cladite pentr:u
citeva generatii.
~i era de mirare rivna asta a lui pentru tot ce e trai-
nic, secular, caci copii - n-avea. Sotia lui, o femeie tot
atit de zdravana, tot atit de sanatoasa, era ve~nic ocupa-
ta cu spalatul, cu gatitul, ~i in graba ei cea mare nici
ca mai avea cind sa nasca. Din noapte pina in noapte -
ba e la bucatarie, ba la fintina, ba in gradinita cu zarza-
vaturi, ~i iara bucataria, fintina, gradinita.
472
 !;ii apoi las'ca ~tia a gati, avea fantezie ~1 m casa
lor se faceau petreceri dintre cele mai frumoase. Se
pregateau mese pentru zidari, pentru rude, pentru ~efi.
Mai ales ~efilor le placea sa petreaca in casa lui Nico-
lai Trofimovici, ~tiind bine ca la fiece ora de zi sau de
noapte, cind vor opri ma~ina la poarta lui, pina sa
coboare din ma~ina, pina sa intre, pe masa directorului,
ca prin minune, vor 1 aparea sticle cu coniac, pahare
~i zacusca.
A~ezat in capul mesei, Balta demonstra ta.cut tuturora
ca e cum nu se mai poate de multumit de toate. Se schimba
denumirea satelor in care lucra, se schimbau fetele ~i
glasurile musafirilor de la masa lui, dar nu se schimbau
tacimurile, glumele ~i zimbetul asudat cu care Balta i~i
indemna musafirii sa mai ia. Se schimbau preturile
la vin, se schimbau normele ortografice, se schimba
moda la fuste, dar nici ca se clinteau din loc ordinea
~i obiceiurile in casa lui Nicolai Trofimovici.
Acelea~i covoare ~i covora~e, acelea~i lampi, aceea~i
mobila grea, masiva, facuta atunci cind industria de
mobila a republicii era la primii sai pa~i. Mindria stapi-
nului o constituia nu atit mobila, cit lemnul din care era
facuta. Dulapul de nuc era intr-adevar de nuc, stejarul
era stejar, ~i cu toate ca numai in trei putea fi mi~cat
ceva din loc, pina ~i aceasta impotrivire a obiectului
prin propria sa greutate devenea o rara calitate in ca-
sa lor.
Mai ales se mindreau stapinii cu o canapea de nuc.
Lunga ~i larga, incit ar fi putut dormi pe ea patru in~i,
canapeaua ceea, intinsa pe arcuri de fier ~i captu~ita cu
coama de cal, scotea de fiecare data cite-un muget de taur
cind se infunda in hodina stapinul casei. Acele mugete
ii aduceau lui Nicolai Trofimovici o deosebita satisfac- •
tie, ele fiind dovada unei casnicii trainice ~i sanatoa-
s~,, deoarece dragostea in intelesul ei biologic, ~i nu cu
orice femeie, ci cu soata ta legitima, era una din marile
lui patimi.
In casa la el Nicolai Trofimovici era un om ca o
pine calda. Cum insa pa~ea pragul, devenea vigilent.
Dupa poarta ajungea de acum incruntat, ascutit la vorba,
iar cind se arata la ~coala, nici ca te mai puteai apropia
de dinsul. Se certa cu invatatorii, ocara elevii, se cionda-,
nea cu parintii elevilor. !;,colile in care ajungea el director
30 L Dru\i,. vol. 3 473
de,veneau o modrla, ca-ti era de-a sc.aparii. Se trimiteau
sci-isori in toate partile, telegrame, denunturi. Veneau
comisii peste comisii, ~i cind fierberea ajungea la punc-
tul culminant, cind forurile raionale erau nevoite sa se
decida intr-un fel sau altul, iata ca se mai transforma o
~coala de opt ani in ~coala medie, ~i Nicolai Trofimo-
vici prime~te o noua numire.
Ma rog, un pas inainte, doi inapoi, unii se bucura,
altii se scirbesc - ce sa-i faci, a~a e de cind lumea,
dar iata un tinar invatator observa ca numarul celor
care se intristeaza cre~te, pe cind numarul celor care,
de bine, de rau, ar fi trebuit sa se bucure scade. Daca
descalecarea lui Balta in cutare sau cutare sat provoca o
adinca mihnire, plecarea lui nu era deloc prilej de sar-
batoare, pentru ca, spre cumplita uimire a tuturora, Bal-
ta niciodata nu pleca definitiv, ci, cum s-a zis la un
consiliu pedagogic, Nicolai Trofimovici pleaca, iar balta
ramine.
~i nu era el cine ~tie ce luptator ori diplomat, ori om
dt> principiu, dar microbul mla~tinilor pe care ii purta,
~on~tient sau incon~tient, din ~coala in ~coala, se dovedea
a fi activ, rezistent. Daca nu-I bucura ingrijorarea pe
care o semana peste tot. Saturat de aceste mici biruin-
te,. neavind un du~man pe potriva lui, cind se adunau
barbatii la butoiul cuiva, cazind in zodia sinceritatilor
~i destainuirilor, Balta lasa sa se inteleaga ca ar fi incli-
nat sa se intoarca inapoi la Chi~inau. Se zvonea ca pe
linga cele ~apte-opt case ridicate in nordul Moldovei, a
dovedit sa-~i construiasca ~i una la periferia Chi~inaului,
punind-o pe soacra sa-i tie locul.
Legaturile cu capitala Moldovei erau atit de adinci
~i multiple, incit se intimpla ca ~i capitalei sa i se faca
dor de dinsul, ~i-1 tot sunau, ~i-i -tot. trimiteau tele-
grame fel de fel, chemindu-1 ba la cursuri, ba la semi-
nare. Cum primea semnalul, Balta urea in ma~ina, i~i
facea con~tiincios conspecte la toate prelegerile, apot,
intorcindu-se, tinjea citeva zile, pentru ca, ori~icum,
ceea ce se poate vedea de pe malul Bicului nu se poa-
te intrezari din orice alt sat, chiar tu director fiind.
Odata, dupa o lunga ~i crunta betie, scos din fire de
comeseni, care ii tot atitau ca de ce nu se intoarce in
capitala, Balta a urlat ca s-ar fi intors el demult, dar
nu are cu ce.
474
 - Cum, tovar~e Balta? Ai o ,,Volga", ca poti mi~ca
cu dinsa un tren din loc.
- Mai proftilor, mai, le-a zis atunci Nicolai Trofi-
movici. S-o tineti minte de la mine: Balta nu se va
intoarce la Chi~inau nici cu trenul, nici cu ma~ina, nici
cu avionul, nici pe jos.
Cum atunci se va intoarce Balta?
- Calare pe-un cal balan.
0 viata intreaga a fost in a~teptarea acelei mari
biruinte ~i, cind 1-a vazut pe Horia intrind pe u~a, s-o fi
gindit ca, iata-1, norocul pe care 1-a tot pascut. Batalia
urma sa fie lunga ~i grea, caci cu cit e mai lunga bata-
lia, cu atit mai importanta poate fi biruinta. Vreo doi
ani directorul 1-a tot pindit pe tinarul invatator, 1-a
tot studiat in fel ~i chip. II interesa acest invatator
din Bucovina cum nu 1-a interesat nimeni niciodata. Aduna
orice informatie despre el, primea o.rice invitatie, daca
~tia ca acolo unde se va duce urma sa vini ~i Horia. Cind se
intilneau la cite-o betie, statea molcom la masi, turna
pe git cu caldarea, dar nu se imbata, fi tot aftepta,
~tepta momentul cela crucial la care visase o viati.
Cisatoria ~i primul an de ca.snide tihnita I-au fa.cut
pe Horia sa uite de posibilul pericol. A fost chiar un
timp dnd directorul ~colii parca disparuse din sat. Nimeni
nu-I mai lua in consideratie - ii dadeau buna ziua ~i ple-
cau mai departe. Lui Horia, in schimb, toate ii mergeau
de minune. A ajuns a fi invatatorul cu cea mai mare auto-
ritate din ~coala, mai era ~i un bun gospodar in Capria-
na, avind casa ~i copil. Apoi, culmea culmilor, o editu-
ra din Chi~inau i-a comandat o bro~ura, numita conven-
tional ,,Monumentele de istorie fi cultura din nordul
Moldovei ". I s-a trim is pina ~i contractul.
Pe semne, Ilarie Turcul, intr-o criza de remu~cari,
a hotarit sa-i arunce, a~a, intr-un noroc, un capat de funie
pentru a incerca sa-1 scoata din fundatura ceea de sat.
Nici prin cap sa-i treaca norocosului cercetitor de
istorie ca Horia era multumit de ceea ce avea. Orifi-
cum, prin contractul cela editorial mai mijea pe undeva o
zare de lumina. ,,Sa vedem ce-o fi ~i cu asta" - ~i-a
zis Horia. · Noptile lucra la ,,Monumente ... ", zilele se
ducea la lectii, multumit de toate ~i singurul lucru
care ii cam necajea erau nesfir~itele ploi. Zi cu zi,
saptamina cu saptamina o toamna intreaga a turnat, de
475
prin- septembrie ~i pina hat dupa Anul Nou ...
,,Mai, ce-o fi cu ploile astea?!" - se tot intreba
Horia ingrijorat, parca intuind ca de la ploile celea vor
~i porni marile zguduiri ale destinului sau.

15

Intrasera in plina iarna, se apropia Anul Nou, dar

p~ile nu mai conteneau. Tuma din zori pina in noapte,
apoi o noapte intreaga ploaia bocanea in acoperi~uri,
in ferestre; cum se era.pa de zi, inceta pe-o clipa ~i
pornea sa toarne din nou.
Drumurile se desfundasera ~i se vorbea de inchi-
derea ~colii, fiindca micutii din clasele primare nu puteau
razbate pina la ~coala prin noroi. Apoi, colac peste
pupaza, s-a mai napustit ~i o epidemie de gripa peste
sat, ~i nu o gripa obi~nuita, ci o maladie asiatica. Nici
tuse, nici temperatura, dar umbli fiert, ca abia de te mai
poarta picioarele.
Colhozul din Capriana avuse un an greu. N-au izbu-
tit S-0 scoata la capat cu sfecla de zahar, iar pe linga
sfecla vreo suta de hectare de papu~oi, chiar ca era
pa.cat. Sa fi trimis ma.car copiii sa rupa ciocalaii, dar
s-au gindit: mai intii ne descurcam cu sfecla, papu~oii
a~teapta, ii stringem pe omat, ca ce adica i s-a face
papu~oiului daca ninge colo oleaca peste dinsul? Acum
cirmuirea colhozului isi musca minile. Sfecla mai intii
a inghetat, apoi s-a <lezghe'tat impreuna cu pamintul,
facindu-se glod, iar ploile tot tin, ciocalai\ au inceput a
se umfla, putrezind a~a inveliti in panu~i cum erau.
Horia intrase in ziua ceea la lectii oarecum emotio-
nat, cuprins de un sentiment de sarbatoare. Urmau sa
treaca la Marea revolutie franceza, care era ~i marea
pasiune a tineretii lui. Spre cumplita sa dezamagire,
clasa a opta, al carei diriginte era, toti cei douazeci
~i patru de elevi ori cele doua duzine de apostoli,
cum le mai zicea el in gluma, 1-au intimpinat cu nepa-
sare, picurind molcom care ~i cum 1-a prins toropeala.
Horia i-a la.sat in pace ~i a inceput a se plimba printre
banc.;i, in~irindu-le, capitol dupa capitol, mareata epopee a
Revolutiei franceze. Era in forma, avea verva in ziua
ceea ~i, tot expunind materialul, cauta sa nu se impiedi-
476
ce cu pnvirea de vreun elev, pentru ca elevii dintr-a
opta incepusera sa-1 enerveze de la o vreme.
Dormitau acum, picurasera ziua trecuta, ~i mine va fi
acela~i lucru. Unii abia prinsesera saminta de grija, al-
tii se cazneau sa scape de ea, iar marea majoritate
statea amortita, plouata, indiferenta. Ii via.guise, pe semne,
munca. Au muncit pe deal impreuna cu parintii, pen-
tru ca trebuiau sa le dea o mina de ajutor. Au muncit
impreuna cu ~coala, pentru ca i~i avea ~i ~coala normele
sale. Acum picurau, iar cind se trezeau pe-o clipa, cau-
tau in jur incruntati, pentru ca, fiind copU, n-aveau
un echilibru propriu, traind mai mult cu cele ·ce vedeau
~i auzeau in casa parinteasca. Acum s-o fi gindit ~i ei
ca ~i parintii lor, uite, au ramas sfecla ~i papu~oii pe deal,
iar cei din Satu Mare ori din Satu Nou, acolo unde e un
pre~edinte cu cap, le-au dovedit pe toate, pe cind ei, daca
n-au avut noroc nici de pre~edinte, nici de brigadieri ...
Poate pentru ca ~i la el in casa toti zaceau de gripa,
poate din cu totul alte motive, la un moment dat Horia
~i-a ie~it din sarite. lncepind cu o simpla suparare pe
cei douazeci ~i patru de elevi, s-a pomenit razvratit
impotriva unei lumi intregi. A la.sat deci Revolutia
franceza in pace, chit ca era aprobata in programa de cole-
giul ministerului ~i, ca un parinte, ca un frate mai mare,
a pornit prin cimpuri in cautarea celor douazeci ~i patru
de copii rataciti.
- Mai baieti, cine-ar putea sa-mi spuna, ce este
istoria?
Clasa a opta a fluturat din gene, trezindu-se pe-o
clipa din motaiala. Un vlajgan ragu~it a intrebat din
ultima banca precum se intreaba la talcioc:
- Puneti un ,,cinci "?
Clasa ride.
Pun.
- Un ,,cinci" pe tot trimestrul?
- Un ,,cinci" pe tot trimestrul.
Clasa cade pe ginduri. Istoria e un mare chin pe
capul celora care nu pot tine minte anii domniilor, ~i
a pune mina pe un ,,cinci" care sa tina un trimestru
intreg, asta ar fi o afacere dintre cele mai bune. Baie-
tii i~i scarpina cefele, fetele se piaptana pe furi~. ~opo-
tesc ei inde ei, fo~nesc caiete, manuale. Ca sa nu-i intimi-
deze, Horia s-a apropiat de geam, s-a rezemat, raminind
477
a cerceta de sus, de la etaj, ce se mai petrece in curtea
~colii.
Nimic deosebit. Ploua. 0 ploaie marunta, ciobaneasca,
aproape invizibili. Totul chifte~te de umezeala, dar cum
ploua nu se vede. Doar daca alegi un fundal sumbru,
monoton, de-o pildii-, u~a ve~nic deschisa a beciului
~colii, cu umbre izvorite de sub pamint, ~i daca tin-
te~ti indelung, fara a clipi, acel dreptunghi cem.1~iu, la
un moment dat incepi a observa cum cern picaturile de
ploaie.
- Ei, ce facem, baieti?
Dupa cum se ~i a~tepta - nici un gind mal la cale.
,,lstoria este un obiect care ne aj.uta pe noi, ~cole-
rii ... " Nu, n-a~a, ma. ,,lstoria este o ~tiinta care dezvol-
ta omenirea in dezvoltarea ei glorioasa ... " lnceteaza,
mai, cu ,,dezvoltarile'., ca ma umfla risul. ,.Istoria este
un domeniu al cuno~tintelor umane, datorita carora,
datorita careia, datorita caruia ... " Nu, zi.cem uite cum:
datorita i-storiei, noi, adidi: cetateni de rind, adidi
lumea muncitoare... Dupa care se lasa liniftea. Scirt o
banca din fund, ~i i.nca una, ~i iara mai vine UJ:J sdrt.
~i se face lini~te.
Atit.
Elevii au amutit. Somnul s-a dus, acum foiau prin
-binci oarecum ru~inati. Credeau ca e simplu de tot, ~i
cind colo - unde naiba, impingi, te rupi din ~ale ~i tot
degeaba. Horia privea prin fereastra afara - ii p-lacea
sa surprinda picaturile cum cern ele marunte-marun-
tele, taind oblic gura innegurata a beciului, dar la un
moment dat ori ca ploaia contenise, ori ca privirea i
s-a obi~nuit, dar nu mai deslu~a nimic.
- Istoria, dragii mei copii, este o ~tiinta. 0 ~tiinta
care vine sa ne spuna prin cite a avut de trecut viata,
de la inceputurile sale ~i pina in ziua de azi. Jar viata,
ce adica o fi insemnind ea? Se zice ca trecerea unui
om prin lume, de la na~tere ~i pina )a moarte, se nume~-
te viata. ~i a~a este. Dar trecerea unui popor prin lumea
altor popoare? Dar trecerea lumii prin soarta unui om,
ca doar ~i aceea se cheama viata!
Chiar ca, a oftat cineva din fund.
- Atunci dar? a intrebat un altul.
- Viata, dragi copii, se nume~te forma de existenta
a tot ce este viu. ~i eu, ~i voi, ~i ei, oamenii din Capriana,
478
~i pipufoii rima~i necule~i in dmp, ~i ploaia ce vine
peste noi sipta.mini la rind, totul, dar absolut totut...
- Ca si vezi! a exclamat uimita o fetiti.
- Tot ceea ce ne inconjura, continua Horia, para-
sind fereastra ~i pornind printre band, totul se, nume~te
via\a ~i totul va lasa mirturie pentru istorie. Ca ~tiin-
ti, istoria a apirut atunci cind omul ~i-a dat seama
ca are nevoie de-a ~ti ce s-a intimplat cu lumea pina la
et, pentru a cerca si ghiceasca ce-l poate a~tepta pe
viitor. Vara, dnd vine cite-o ploaie mare, cind incepe a
tuna ~-a fulgera, oamenii fug pe la dosuri, ferindu-se
de tunete, de fulgere, -dar asta nu inseamni ca tunetul
a lovit in fiecare din ei, dupa care ei ~i-au zis: mai, cu asta
nu te joci. A fost de a;uns ca undeva intt·-un satucean
cu ani ~i ani in urma sa fie detunat un ta.ran, ~i de acum
tot nordul Moldovei, a transmis din gura in gura: in
satul cutare a fost detunat omul cutare. lntimplarea
a devenit istorie, risadita fiind in con~tiin\a oameni-
lor, ficindu-i a se feri atunci dnd cerul se zguduie de
tunete. Prin asta vreau si zic ca istoria este nu numai
o ~tiin\a. nu numai o suma de cuno~tin\e. lstoria este o
necesitate vitali a omului, un sfetnic al lui.
- Si-mi fi trecut prin minte una ca asta!
- Uneori, i~i depina firul Horia fira a culege
replicile date de clasi, uneori ni se intimpli sa ave?}
vise urite. lnteresant este faptul ca oridt de feluri\i ar
fi oamenii, visele urite se aseamana intre ele. De obicei,
se face ca alunedim, venim la vale, cizind intr-o prapa-
stie. Multa vreme cirtur-ari dintre cei mai de seama se
intrebau: de unde-o fi venit peste noi groaza de-a fi
cizut in prapastie, ~i de abia nu demult ni~te istorici
occidentali au lansat o ipoteza cit se poate de interesan-
ta. S-a dovedit ca oamenii, in negura indepartatului lor
trecut, traiau in copaci de groaza fiarelor. N oaptea fia-
rele se adunau pe sub copacii unde dormitau rasstra-
buneii no!;ltri, ~i stateau la pinda - poate-poate cade
vreunul de-acolo de pe craca. A fost o groaza atit de
mare, incit, de~i au trecut de atunci sute de mii de ani,
noi mai visam ~i azi ca, iata, cidem, !;li ne prinde prin
somn o groaza sora cu moartea.
laca sa-mi sara ochii daca mai daunazi n-am visat ...
S'ne fereasca Dumnezeu!
Cu alte cuvinte, continua Horia, istoria este o
479
condensare con~tienta ~i incon~tienta a trecutului. Isto-
ria este pietrificarea trecutului, cu toata gloria ~i cu tot
praful sau, cu tot ce are el maret ~i intimplator. Din
punct de vedere istoric, firul de iarba ce traie~te numai
o vara nu se deosebe~te prin nimic de stejarul secular
ce cre~te deasupra lui. ~i unul, ~i altul culeg lumina
soarelui, ~i prin unul, ~i prin altul curge seva pamintului,
~i unul, ~i celalalt dau in floare, fac seminte. Istoria
sa ~i-o are orice fiinta, ba chiar ~i obiectele din lumea
ce ne inconjura i~i au istoria lor.
- Iaca asta mai n-a~ crede-o, a zis un cineva.
- Ba o sa credeti, a zis Horia, pentru ca sa luam
aceste trei ferestre ale clasei noastre. Au aparut ele a~a
din senin? Dragii mei, ~i arta de-a lucra lemnul, facin-
du-1 scinduri, ~i legarea acelor scinduri intr-un anumit
fel, ~i cuiele de fier, ~i sticla - toate acestea au fost
la vremea lor mari descoperiri in dezvoltarea acelei
culturi materiale de care ne folosim noi azi. Sute de
generatii au tot iernat prin pe~teri, prin bordeie, indurind
frig ~i intuneric. Minti dintre cele mai luminate s-au
gindit ani ~i ani la rind cum ar face ca sa puna piatra pe
piatra, ~i sa se tina bine, sa fie trainic. Cind taina pere-
tilor a fost descoperita, a venit la rind taina acoperi~u-
lui, dar cea mai grea dintre toate a fost problema ferestre-
lor. Cum sa facem, i~i ziceau batrinii, ca sa intre lumina,
dar frigul sa ramina afara ~i noi, fiind in casa, sa vedem
cum sta afara frigul ~i ingheata. Mii de ani s-a crezut ca
in genere nu este posibil a~a ceva, pina au aparut cei care
au fiert sticla in cazane ~i, intinzind-o foi, au lasat-o
sa se raceasca ...
A venit linga fereastra, s-a uitat la gura beciului sa
vada ce e cu ploaia ceea, ~i intreaga clasa s-a saltat,
dornica sa priveasca ~i ea prin sticla ferestrei, pentru ca
intr-adevar, era o mare descoperire chestia asta ...
- Acum sa ne intoarcem la satele noastre, la casele
noastre, sa ne uitam bine in jurul nostru, pentru ca in
fiece casa, in fiece ograda, la fiece pas, dam de istorie.
Cine ~tie, poate toporul cela vechi ~i ruginit, ce zace
aruncat undeva dupa co~tereata, in anii tineretii sale
a avut o zi cind nu s-a mai dus sa mu~te din lemnul
padurii, ci, ridicat de-un brat de ta.ran, a cerut piine
~i dreptate pentru cei multi ~i oropsiti...
- Avem ~i noi unul de-aista, dupa poiata ...
480
 - Dar ri;mitele! Multi dintre voi, pe semne, nic1
n-o fi ;,tiind ca piatra ceea rotunda ce sta ingropata linga
prag, sa ai uncle ca.lea dupa ce-ti curati incaltarile de
glod, e o fosta ri;,nita. Inca mai ieri-alaltaieri vuiau
prin sate ri;mitele. Sint sigur ca voi nici ma.car n-ati
vazut cum macina piatra ceea, dar dupa razboi, pe vremea
foametei, satele gemeau de vuietul rii;mitelor. Mamele ;,i
bunicile voastre se sculau in zori, aruncau cite-un
pumn de graunte, dte-un ciocalau, ;,i invirteau, invir-
teau pina la ameteli piatra ceea, caci uite se face ziua,
copiii se scoala ;,i cer de mincare. Hotarit ca de n-ar fi
fost pietrele celea rotunde ;,i harnicia mamelor, ;,i
dragostea bunicilor, nu se ;,tie de-ati mai fi picurat voi
azi aici, pe bancile acestea ...
Era plin de suflet, plin de dragoste, plin de omenie.
~i, ba se plimba, ba se oprea linga fereastra sa vada
cum cerne ploaia prin gura beciului. Vorbea ;,i se mira
el insu;,i de harul vorbelor inchegate pe care le prindea
din zbor ;,i le ducea fierbinti, in palme, copiilor. Alteori
gindurile veneau ca o apa !impede ;,i Jina de dmpie, o
apa curata, blinda, din care el umplea ulcior dupa ul-
cior.
- Acum, dragi copii, sa mergem mai departe ... Lucru-
rile care ne inconjura nu-;,i au con;,tiinta propriei !or
existente ;,i, prin urmare, nu se pot interesa de propria
!or istorie. Toporul nu-;,i poate da seama ce inseamna
un topor pe lume, piatra de moara nu tine minte dnd
;,i la cine a macinat. Omul, in schimb, are darul memoriei,
darul con;,tiintei, ;,i, prin urmare, cum credeti voi? E ·
dator el oare sa cunoasca istoria sa, istoria neamului
sau?
E dator, a zis clasa a opta.
Firqte, omul trebuie sa-;,i cunoasca istoria, a con-
firmat Horia. Mai mult dedt atita, omul este obligat
sa-;,i cunoasca istoria, pentru ca viata unui om nu este
o aparitie aparte, unica. Ione! Cotofana, sa zicem, nu s-a
nascut dintr-o celula de mare. L-au nascut parintii
Jui, dar pina a ajunge viata la parintii Jui, ea a trecut
prin milioane ;,i milioane de oameni, pentru ca, trecind
acum prin acest I. Cotofana, sa se duca mai departe.
Ne preocupa insa in mod deosebit cum vor fi copiii,
nepotii ;,i top ceilalti ai Jui I. Cotofana. Ce vor cunoa;,te
;,i ce nu vor cunoa;,te ei despre neamul !or? E o problema
481
mare la mijloc, pentru ca azi de lonel depinde bogatia
sau saricia acelor informatii care vor fi transmise prin
el generatiilor urma.toare.
- Daci. nu, ca eu nici gind de ~a ceva, a declarat
oarecum ru~inat Ion Cotofana.
- Cine poate ~ti gindurile omului... a zis oarecum
in gluma invatatorul, lasind clasa sa rida care cit poate,
~i cum clasa s-a lini~tit, a revenit la cele de mai inainte.
- Viata umana, dragii mei, nu poate fi conceputa
ca ceva izolat, separat, ceva ce iti apartine numai tie.
Viata omului este un inel intr-un lant nesfir~it, format
din inele asemanatoare, iar inelele in lant, dupa cum
~tie toata. lumea, nu se fac pentru a ne juca cu fiecare
in parte, zidnd: ia mai ce mai inel frumos. Daca. tine
lantul, inseamni ci ~i inelele sint bune. Dadi se rupe, nu
mai conteaza calitatea inelelor ramase intregi.
- Avem noi un hlantug acasa - vrajm~ ce mai
hlantug!
- Sa lasam insa lanturile ~i sa ne intoarcem la
oameni. Poporul nostru, ca ~i celelalte popoare ale lumii
cu care convie\uim, s-a format secole la rind. Mii d\! ani
a fost fiarta, lucrata cuvint cu cuvint, frumoasa noast-
ra Hmba., limba vechilor cazanii -
Care-a pling fi care-a cinta
Pe la vatra lor faranii ...

Acum, fa.cu Horia, vom incerca sa mergem mai departe...

Pentru ce adica trebuie sa-~i cunoasca contemporanul
nostru istoria? Explozia informationala a deschis orizon-
turi noi ~i azi omul nu se mai poate multumi cu ceea
ce-o sa-i povesteasca bunelul sau bunica. Prin aparitia
tiparnitelor memoria popoarelor ~i-a capatat depozite
inimaginabile ~i literele, aceste cirliga~e dumnezeie~ti,
ne-au pastrat pina azi nu nurnai cugetul, dar ~i sufla-
rea, ~i vocea strabunilor no~tri. Parca azi, citind versµ-
rile lui Eminescu, voi n-auziti ~oapta tainuita a poetuluj,
durerea ~i tristetea lui? Citind amintirile lui Creanga.
nu sirntiti cum ride batrinul, domol, ta.cut, pe sub musta-
ta? Dar cronicarii no~tri, dar acel geamat ie~it din piep-
tul batrinului Neculce, cind se oprqte el deodati din
povestit pentru a zice: oh, sirmana Moldova, ca prin
multe ti-a rnai fost dat a trece ...
Chiar ca ~a.
482
 ~ Deci, zic eu, dragi cop-ii, dadi v-a vlaguit' gripa,
daca. prea ati ostenit cu treburile toamnei, dad. nu
aveti, pur ~i simplu, dispozitie buna, ma rog, · ·lasam
pe-o vrerne in pace istoria Revolutiei franceze, ~i
hai sa vinturam putin istoria noastra proprie, istoria
oamenilor no~tri, istoria acestei coaste de deal pe care
traim cu totii ...
Deodata, din rindurile din fund s-a ridicat o fetita
josuta ~i plinuta la trup, voinica $i indeminatica, pe care
Hori a a poreclit-o in sinea Jui ,, Sacul cu cartofi ". 0
chema Maria Moscalu. Era harnica, isteata, invata bini-
~or, dar acum ochii ei alba~tri erau plini de uimire:
- Cum a~a, Horia Mironovici? Ce, adica, are ~i
satul nostru, Capriana, istorie? !
Horia a rasuflat u~urat, de parca un munte intreg
i-ar fi lunecat de pe umeri. Pentru fetita asta, pentru
intrebarea ei a intreprins el aceasta nemaipomenit de
lunga calatorie ~i nu era deloc sigur - va ajunge, nu va
ajunge unde pornise. Se va na~te undeva, intr-un suflet,
intrebarea asta ori nu se va na~te? S-a nascut. Tinar,
voinic ~i fericit, a pornit printre band spre eleva. Cu-
prins de-un indemn parintesc, i-a pus in semn de dragoste
palma pc cre~tet. Maria, ru~inata:, ~i-a ferit capul in
laturi, dar ochii ti luceau de bucurie ca acest gest de
blagoslovire a cazut anume peste cre~tetul ei.
Horia s-a intors inapoi in fata clasei, la }ocul lui,
linga fereastra.
- Draga Marie ... Capriana, fiindca a venit vorba, e
unul din cele mai vechi sate, pomenite inca de cronicari. ..
Cindva prin parfile acestea erau numai paduri. Singura
·a~ezare omeneasca statea cocotata colo sus, in virful
dealului. Se zice ca ridicata a fost cocioaba ceea de-un
sarman dilugar, unul Daniil, alungat din manastire pentru
semetia cuvintului sincer ~i deschis, pentru indrazneala
de-a spune tuturora verde in fata ce avea de spus. Rau
de gura cum era, mai mult i~i petrecea vremea prin
exiluri, drept care a ~i fost poreclit Daniil Sihastrul.
Daca ~i eu, cind ma atinge cineva cu vorba ...
- Taci, fa toanto!
- Acum, zise mai apoi Horia, sa ni-1 inchipuim pe
batrinul din virful dealului ce-~i petrece zilele ~i noptile
in rugaciuni, sa ne inchipuim cum aratau locurile ace-
stea acum patru-cinci sute de ani. Paduri nesfir~ite
483
de stejar prin care abia de mai poti razbate, salbatacie
~i intuneric. Nici o lumina, nici o casa, nici un om, ~i
in toata imparatia ceea salbatica un singur suflet intr-o
mica cocioaba pe virful dealului. Nopti intregi geme
codrul, vuiesc departarile de urletele salbataci unilor,
iara SUS, in virful dealului, arde O luminarica ~i un biet
calugar bate matanii.
- Am sa-1 visez la noapte.
- Multi ani S-O fi tot rugat calugarul cela acolo
sus, in virful dealului, pina ce intr-o noapte rece ~i
ploioasa i-a zarit lumina domnitorul tarii. Venea de la
razboi, se intorcea dupa infringerea suferita la Valea
Alba. Biruit de pagini, ramas fara oaste, ranit la picior,
domnitorul tocmai cauta un adapost sa-~i odihneasca
oasele, sa-~i limpezeasca sufletul. Ademenit de zarea de
lumina din virful dealului, a venit, a ha.tut in u~a cocioa-
bei, rugindu-se sa fie primit peste noapte.
Calugarul a deschis, dar nu I-a la.sat sa intre, ci a
ramas in pragul cocioabei. L-a privit pe sub strea~ina
palmei sa vada daca intr-adevar el este, marele ~tefan,
dupa care i-a zis ca nu-I poate primi.
- De ce nu ma poti primi? a intrebat domnitorul.
- Pentru ca, i-a zis, odihna o~teanului biruit zace pe
acela~i dmp de bataie unde a fost infrinta oastea Jui.
Horia a la.sat fereastra, a pornit a se plimba printre
banci. Douazeci ~i patru de elevi a~teptau cu sufletul
la gura sa afle ce va urma. Din mers insa nu-i venea
Jui indemina sa continuie, ~i atunci s-a intors inapoi
la fereastra. Avea beciul cela o putere magica asupra
Jui, ~i impreuna cu umbrele de sub pa.mint, veneau ~u-
voi ideile, ~irurile, frazele.
- Nu ~tiu, dragi copii, daca va dati voi seama ce
inseamna pentru un amarit calugar sa-i spuna pe fata
aceste vorbe domnitorului de sabia caruia se temea lmpe-
riul Otoman.
- L-o hi ucis pe calugar.
- Nu, nu I-a ucis, a zis Horia intr-un tirziu. Dimpotri-
va, domnitorul a primit mindru ~i demn ocara caluga-
rului, ~i-a intors capul, a pus trimbita~ii sa sune chema-
rea sub steag. Cu rama~itele adunate de prin paduri,
s-a intors inapoi ~i a biruit. Va dati voi seama, mai
copii, ce inseamna sa te intorci intr-acolo unde-ai
fost de acum o data biruit?
484
 Undeva jos, la intrare, a sunat clopotelul, coridoarele
au devenit numai vuiet, numai forfota, dar iata ca ace-
la~i clopotel pune capat acelei lumi galagioase, gonind-o
prin clase, ~i numai a opta ramine nemi~cata la locul
sau.
- In sfiq,it, a zis invatatorul, ce-a urmat in viata
domnitorului se poate u~or afla de prin manuale, studii,
cronici, dar ~titi voi oare care a fost soarta mindrului
calugar? Se zice ca I-au macelarit tatarii in una din
navalirile !or. Cind veneau val-virtej, au gasit drumul
u~or, caci veneau sa prade, dar dnd se intorceau cu plinul,
s-au cam aha.tut de la drumul eel mare ~i, rataciti prin
potecile codrilor, au urcat in virful dealului de I-au
intrebat pe calugar drumul spre Crimeea. Batrinul le-o
fi spus ce le-o fi spus, dupa care tatarii ~i-o fi scos
sabiile ...
- Mama draga...
- ~-o ramas cocioaba pustie. Peste multi ani, odata,
intordndu-se de la vinatoare ~i recunosdnd aceste
locuri, domnitorul a hotarit Sa vada ce mai face batri-
nul calugar. Ce-a gasit el aici in virful dealului e u~or
de inchipuit. 0 cocioaba pe jumatate risipita, un prosop
de oseminte a~ternute peste prag. I s-au umplut ochii
de lacrimi ~i a zis atunci marele nostru domnitor: ,,Cum,
Sa cada oamenii mei ~i Sa nu aiba nici ma.car Joe pentru
morminte aici in vatra tarii !or?!".
Stateau in jur paduri ta.cute, paduri intunecate de
stejar, ~i pustiul cela 1-a infiorat pe domnitor. A porun-
cit atunci sa fie ridicata, pe ace! Joe, o clopotnita. Sa
se aduca un clopot mare de manastire, Sa fie numiti o~teni
viteji, ce vor face slujba pe linga ace! clopot ~i de doua
ori pe zi, in zori ~i in amurg, sa se sparga lini~tea
acelor pustiuri cu dangatul Jui.
- Ca sa vezi!
- Sute de ani la rind o~tenii Jui voda au tot fa.cut
de straja aici in virful dealului. Nu incape indoiala ca
~i Capriana a fost intemeiata de clopotarii care, dupa
ce-~i sfir~eau slujba, se capatuiau pe-aici, fadndu-~i
case pe coasta asta de deal.
Da de unde-~i luau ei fumei?!
- Taci, fa! 0 gasit ~i ea ce sa intrebe ...
- Acum, dragi copii, cu toate ca au trecut ani ~i
ani, uitati-va bine la batrinii satului. Oameni care nu prea
485
,~tiu carte ~i putine cunosc din istoria neamului nutresc
sentimente aproape sfinte fata de aceasta Clopotnita.
Fiecare satean, cum se scoala dimineata, cauta sus in
virful dealului sa vada ce mai face Clopotnita. Voi,
fire~te, sinteti o alta generatie, faceti parte din aha lume,
dar, in orice generatie ati fi, dnd veti intilni o batrinica
girbovita urdnd cu un capat de luminare dealul, Sa nu
rideti de dinsa, pentru ca prin capatul cela de lumi-
nare ea urea sa cinsteasca intregul trecut al neamu-
lui sau.
Clopotelul a sunat pauza cea mare. Horia a ramas
, nemi~cat linga fereastra. A spus tot ce avea de spus, dar
copiii ramineau in banci, credeau ca poate mai urmeaza
ceva. Fire~te, multe din cele povestite de invatator erau,
oricum, cunoscute, dar, luminate ~i insufletite de perso-
nalitatea lui, istorisite cu vorba aleasa, plina de tile, au
ca.pa.tat deodata iz de cronici, de scriptura, de ceva
aproape sfint.
- Apoi, Sa ne fii dar mata sanatos! a exclamat,
oarecum pe nea~teptate, Maria Moscalu. .
Copiii au prins a ride. A zimbit ~i Horia, ie~ind
din clasa.

16

In aceea~i zi cei douazeci ~i patru de elevi au umplut

satul cu cele auzite la ~coala. Un fel de inviorare a
cuprins satul dintr-un capat in altul, ~i chit ca ploile
nu conteneau, iar gripa tot umbla de la casa la casa, lumea
a prins a se insenina. Demnitatea ~i principiile au
inceput a cre~te in pret. Legendele ~i vorbele din bat-
rini, care inca mai daunazi ii plictiseau de moarte pe cei
mutt prea de~tepti, au inceput iara sa fie cautate, ~i
radacinile unui sat intreg au prins viata in adincuri,
pentru ca, la urma urmei, nu mai sintem noi chiar de ieri,
de alaltaieri !
Mo~ Craciun batea la u~a, cerul era numai nor, numai
ploaie. Lumea zacea prin case, ~i totu~i, trecind peste
boli, peste drumurile desfundate, un suflet de cre~tin
s-a hotarit sa-i pomeneasca pe cei du~i. lntr-o buna zi,
a~a cam pe la amurg, s-a iscat o boaghe de lumina in
486
camaruta· de jos a Clopotnitei. A doua zi dimineata,
cind s-au dus oamenii sa vada ce se petrece acolo, au
ramas mirati gasind camara curata, cu podelele spa.-
late, cu ~ervete curate pe masuta, o strachina cu griu
pusa in mijlocul mesei, un capat de luminare infipt
intr-o rama~ita de sfe~nic ...

* * *
De la capatul cela de luminare au ~i pornit toate.
Directorul ~colii, cum vestea a ajuns la urechile lui,
a intrat in panica, iar mai apoi, ce-o fi zis - amu-i amu.
Fara a sta mult pe ginduri, a ~i convocat consiliul peda-
gic.
- Se poate, a intrebat el cerurile, se poate ca tocmai
un invatator sovietic sa se j oace cu focul? !
- Care foe, Nicolai Trofimovici?!!
- Dumneata sa nu ma iei drept prost, tovara~e
Holban, ca o sa-ti para rau pe urma, ai sa-ti mu~ti
degetele de atita parere de rau! Crezi di eu nu ~tiu cum
te joci mata cu materialul pc care-I predai, crezi ca eu
nu vad cum cauti dumneata sa tulburi in fel ~i chip con-
~tiinta satului ista, crezi di nimanui nu-i vine in cap cum
se ajunge de la snoavele· pe care le-ai povestit mai
daunazi pina la capatul cela de luminare aprins in
biseridi?!
- Pot sa vi-1 imprumut pentru o seara pe Visarioh
Belinski, a zis Horia.
- De ce crezi di nu I-am citit?
- De-I citeai, nu intrai in panidi. Marele critic
scrie negru pe alb ca cre~tinismul sta la temelia civi-
lizatiei moderne ...
Balta a inlemnit, fulgerat de-o grea banuiala.
-:- Dumneata, daca nu gre~esc ... Daca nu gre~esc,
dumneata vrei sa zici ca sint un ... un ... incult?
- Ai zis-o dumneata insuti in locul meu, lucru pentru
care iti sint recunoscator.
- Tovara~i, sinteti martori. Dadi vre tovar~ul Hol-
ban razboi, poftim, declaram razboi.
Citeva zile nimeni nu ~tia ce-i a~teapta, caci direc-
torul era la drum. Pe unde-o fi umblat, ce-o fi in~irat
pe acolo, dar pina la urma raionul a hotarit sa trimita
487
o com1s1e la Cap.riana. Hotaririle, ma rog, ca hotaririle,
iar comisiile, de, ca orice comisie. Ploile mai tineau,
gripa staruia ~i, prin urmare, comisia raionala nu se prea
grabea. Indignat de-o asemenea incetineala, sora dreapta
cu tradarea, Balta a urcat la volan ~i a plecat spre
capitala.
Chi~inaul a reactionat prompt, trimi\ind imediat o
comisie din trei responsabili. De notat ca intreaga comi-
sie a ajuns la Capriana inainte de-a se fi intors Balta.
Cum a sosit, in aceea~i zi au inceput cercetarile. Cei
trei inalti functionari ai Ministerului de invatamint
au ocupat cabinetul directorului ~i nu intrau decit cei
chemati. In fata comisiei s-au prezentat, pentru a de-
pune marturii, invatatori, elevi, parinti. Sarmana clasa
a opta a fost chemata de citeva ori - s-au fa.cut decla-
ratii ~i tf1 scris, ~i verbal. Bietii copii umblau ca plouati
se vorbea prin sat ca, gata, ii aresteaza pe Horia, ii
due ~i nu se va mai ~ti nimic despre dinsul...
Directorul adulmeca marea sa biruinta. Horia era
ignorat de comisie. ,,Kri$ka" - se bucu'ra directorul.
Atunci cind numele omului e rostit de mii de ori pe
zi, iara el insu~i e ignorat cu desavir~ire - asta inseam-
na ca e ,,kri$ka". Atunci cind vinovatului ma.car nu i se
da posibilitatea sa se indreptateasca, atunci, zicea
Nicolai Trofimovici, poti sa-i pui capac. Traducerea
locutiunilor era ~i ea una din patimile Jui.
In cea de-a treia zi a cercetarilor comisia a convocat
consiliul pedagogic. Directorul ~colii, dupa cum se obi~-
nuia, urma sa rosteasca doua-trei cuvinte la deschidere.
Din pacate insa Nicolai Trofimovici nu a ~tiut nici-
odata sa rosteasca numai doua-trei cuvinte. El putea ros-
ti doar cuvintari de eel putin o jumatate de ora. Iar
in vreme de treizeci de minute unui om ca Balta multe
i se pot nazari, ~i Nicolai Trofimovici, de unde o por-
nise domol ~i cumpatat, la un moment dat s-a pomenit
ca se razbuna pe toata invatatorimea din nordul Mol-
dovei.
Comisia, ~ocata de acest dezmat verbal, a inceput
a schimba priviri. Dar Balta nu se mai putea opri. Cita
scrisori particulare, frinturi de vorbe auzite prin coridoa-
re, pe la petreceri, opera cu zvonuri ~i scorneli din
viata intima a tuturora. Ajuns la apogeul artei oratorice,
infierbintat fiind, s-a apropiat de dulapul in care pastra
488
masive tomuri enciclopedice, 1-a descuiat ~i, cu mi~can
grave, teatrale, a seas de acolo un capat de luminare
~i o strachina cu griu.
- Poftim, tovara~i. Iata cu ce se ocupa invatatori-
mea noastra ... Cu focul!!
A urmat o tacerc plina de nedumeriri, dupa care
unul din membrii comisiei a intrebat:
- Dumneata insi~ti ca insu~i tovara~ul Holban a dus
in Clopotnita ~i griul, ~i luminarea?
- Nu insist. Le-o fi dus vreo baba proasta, dar
vorba e ca cine-a coborit babornita ceea de pe cuptor,
cine-a indemnat-o sa urce dealul ! ! !
- Cu baba ne-om descurca noi pina la urma, dar
cine-a coborit aceste 1ucruri din Clopotnita?
Eu. Personal.
Cu ce scop?
Pentru a demonstra ...
Ce anume?
Apoi, atitudinea apologica ...
Apologetica, 1-a indreptat cineva.
Nu, a zis Balta indaratnic. Apologica. Apolitica
chiar, daca vrep.
Cum poate fi griul apolitic?!
Foartc simplu. II torni din sacul statului in
sacul tau ~i, gata - e apolitic.
- Ca-na-li-e! a gemut din strafunduri ~eful de stu-
dii. Tu, care de atitia ani te indopi cu piinea acestui
sat!!!
Comisia a cerut explicatii. Haret Vasilevici s-a ridi-
cat ~i, tot cautind pe unde sa-~i ascunda minile sale
tremurinde, a rostit celebra sa cuvintare despre griu,
despre pinea cea de toate zilele. Lucrarea ~i ingrijirea
pamintului, a zis el, au fast ~i di.min indeletnicirea de
baza a taranului moldovcan, piatra de temelie a cugetului
sau. De aici incep ~i aici se termina toate visele omului
nostru. In accasta ordine de idei, griul este chipul tarii,
formula suprcma a harniciei ~i devotamentului poporului.
Griul este pomenit in rugaciuni, griul este dntat, griul
trece prin toate datinile ~i obiceiurile de la na~tere
~i pina la pomenirea mortilor.
Este a~a ceva? au intrebat membrii comisiei.
- Este, au zis invatatorii.
- De ce de Anul Nou, continua Haret Vasilevici,
31 I. Dru\i., vol. 3 489
copiii umbla cu semanatul, ;;i cine poate indrazni sa
interzica un obicei atit de uman ;;i atit de frumos? Cu
buzunarele pline de griu, copiii umbla prin sat, sema-
nindu-;;i neamurile, vecinii, pina ;;i vitele sint semanate,
sa aiba ;;i ele parte in anul ce vine de pa;;uni ;;i de in-
multire ...
Este a;;a ceva? au intrebat membrii comisiei.
- Este, au zis invatatorii.
- Acum, stimati tovara;;i, a incheiat Haret Vasile-
vici, ce yot sa mai adaug in apararea exclamatiei mele
involuntare. Dupa adinca mea convingere, pedagogul care
nu a semanat ;;i nu a strins griu in viata lui nu poate fi
invatator la tara, deoarece el habar n-are de lumea pe care
a venit s-o lumineze, de trecutul ;;i viitorul ei.
~eful de studii s-a a;;ezat. Membrii comisiei au schim-
bat priviri intre ei, apoi s-au intors spre director. Nicolai
Trofimovici s-a ridicat anevoie, incet, cu greu.
- Las', tovara;;i, ca am crescut ;;i eu intr-un sat
de oameni, am imblat ;;i eu cu semanatul de Anul Nou ...
- Ai umblat ;;i dumneata cu semanatul?! a intrebat
unul din membrii comisiei.
- ... imblat, a rostit cu greu, intr-un tirziu, Balta, de
parca ar fi zis: ,, ... ucis". •
Dupa care, revenindu-;;i, a reluat:
- Ma rog, daca ma stringeti cu u;;a, lasam chestia
asta cu griul... De acord. Dar luminarea? Ce poem ne
poti cinta, Haret Vasilevici, despre luminare?
A ris cu hohote, invitind la o veselie cit mai mare
intreaga comisic venita de la Chi;;inau, dar invitatia
n-a fost primita.
- Luminarea ai dus-o in Clopotnita dumneata.
- Cum adica ... Eu?!
Haret Vasilevici a plccat capul, gata sa impunga,
;;i vocea Jui bubuia de zornaia sticla in ferestre.
- Nu ma lua cu cxclamatii de accstea: asurzitoare,
ca te-au vazut copiii ie;;ind de la cooperativa cu un pachet
de luminari dc-accstea subtioara. Babele de aici din sat
nici ca vor sa auda de luminari de stearina; ele, cind au
nevoic, i;;i fac singurc luminari din ccara curata. 0 Jada
cu luminari de accstca zacc de multi ani in cooperativa,
;;i hai s-o ,intrebam pc vinzatoarc - singurul om care
le cumpar/i qti dumncata ...
- Nu zic, cumpar din cind in cind. Una pentru
490
beci, alta pentru pod, dar sa ajungeti voi pina acolo cu
banuiala...
Indispus de marea ipocdzie a acestei lumi, a amutit.
Cine sa fi crezut ca tocmai ~eful de studii , ii va face
bucata? Lui Haret Vasilevici, om bun de felul lui, nu-i
placeau intrigile, dar, pa.tit de atitea ori, purta ~i el
dte-o pietricica prin sin. 0 fi observat ca Balta acela,
daca in timpul discutiei apare un nou punct de vedere
la care el nici ca se gindise, se indispune ca de ce adidi
nu i-a trecut ~i lui a~a ceva prin cap. Se indispune, iar
fara dispozitie buna, ma rog, cine poate ci~tiga o lupta ...
Vazindu-se in fata acestei nesfir~ite mocirle, comisia
s-a ridicat de la masa. ln aceea~i noapte a plecat la
Chi~inau, fara sa comunice rezultalete cercetarilor, dar
~i fara sa-i fi ridicat lui Horia dreptul de-a preda. Dupa
o buna gluma facuta de cineva dintre invatatori, totul a
fost la.sat balta, ~i acum toata lumea sc intreba: cum vor
putea ei sa lucreze in aceea~i ~coala, directorul ~i inva-
tatorul sau de istorie?
Viata insa te obi~nuie~te cu toate. La inceput nici
nu se salutau ~i nici nu suportau sa fie impreuna -
cind intra unul, celalalt pleaca, ~i iara unul intra ~i altul
pleaca. Mai apoi insa au inceput s-o lase mai moale cu
supararea, deoarece cum s-a observat ~i prin alte parti,
fiecare zi vine cu culoarea, cu lumina, cu dispozitia sa.
Pina la urma, toate s-ar fi aranjat ele, de nu s-ar fi
napustit ploaia ceea salbatica in miez de noapte, de n-ar fi
calcat cu atita cruzime peste trupul, peste sufletul acestor
meleaguri.

17

- Un ceai?
- Poftiti?
Genele negre au tresaltat - ca sa vezi, chiar ~i atunci
cind sta ea alaturi, el e cu gindul la altele.
- Zic, luati un ceai?
Horia ~i-a trecut cu palma peste cre~tet, peste frunte,
peste obraji, de parca ar fi cercat sa se curete de namolul
baltilor prin care dat i-a fost sa treadi. Dar de unde ...
Hemingway zice undeva ca, traind pe aceasta lume, le
vei afla pe toate, chiar ~i pe celea care ai fi preferat sa
nu le afli, ~i chiar ca a~a este.
491
 Gospodina vagonului e tot alaturi. A~teapta supusa.
Femeia ramine femeie. Femeile traiesc mai mult cu zma
de azi, iar daca chiar recurg din cind in cind la trecut, o ·
fac mai mult pentru a-~i aminti daca nu cumva fostele
prietene au imprumutat ceva, uitind mai apoi sa le in-
toarca datoria.
- Un pahar, doua pahare?
- Tin sa va mul{umesc, dar, ca sa spun drept, nu-mi
prea arde a ceai... 0 plapuma, un cear~af ~i o pernuta
v-a~ ruga, daca se poate ...
- Pai, uite a~ternutul, de dnd vi 1-am adus ... ~i a~ter-
nut v-am adus, ~i samovarul 1-am pus sa fiarba mai mult
de dragul dumneavoastra ...
Istovit de boala, ostenit de drum, cu inima singerind
de noianul acelor amintiri grele, Horia a inceput sa-~i
scoata incaltarile ~i, urmarind cu dta cazna i~i dezleaga
el ~ireturile, femeia a zis:
Ma mira ca renuntati la un ceai... Ceaiul lini~-
te~te, calmeaza, reface nervii... Mai ales face bine un
pahar de ceai cu o linguri{a de miere. Eu am acasa un
pahar cu miere pastrat anume pentru nervi. Uneori, se,ara,
dupa atita alergatura, sfada, suparare, dnd vine vremea
hodinei, ma vir in pat, dar tremur toata, nu ma pot li-
ni~ti. Se apropie miezul nop{ii, peste citeva ore trebuie
sa ma scol, sa le iau pe toate de la inceput ~i pentru ca nu
pot adormi, imi fac un ceai cu o ling9urita de miere ~i nu
dovedesc sa pun capul pe perna, cum somnul ma ~i fura ...
- Ma rog, daca tineti numaidecit ...
Patima de-a se ingriji de barbat e un fel de cult la
femei. Ziua in care femeia nu s-ar fi ingrijit de barbat
e ca ~i cum ar fi pierduta. Horia ~i-a baut cuminte
paharul cu ceai, a pus pe masuta o moneda de douazeci,
dupa care a urcat pe cu~eta scurta ~i ingusta. Insotitoa-
rea, adunind in trecere paharele goale, in locul monedei
de douazeci a pus alta de zece ~i i-a zis:
- N oapte buna.
Cearpfurile, jilave de atita vreme umeda, erau totu~i
curatele in masura in care poate fi in tren ceva curat.
Ceaiul, intr-adevar, facea bine, mai ales dupa o zi atit de
grea, atit de framintata. La un moment dat s-a pomenit
ca picura. A inceput a-i da tircoale un somn cumplit,
binevoitor, o rama~ita din somnurile celea de demult, din
copilarie, dar, vai, nu se poate, pentru nimic in lume nu
492
se poate, caci creierul, sufletul, c ugetul - toate erau
in fierbere, toate cautau lumina, rost, sens ...
S-a ridicat intr-un cot, ~i-a gasit haina, a scos tigarile
~i a prins a-~i goni somnul cu furn de tutun. Mai raminea
o singura brazda pentru ca sa duca aceasta nesfir~ita
aratura la capat, raminea ultimul ~i eel mai dureros
capitol. Era de datoria lui sa incheie aceasta munca.
Dupa un drum de-o viata intreaga, nu se poate sa nu
mai treci inca un deal ~i inca o vale. A studia istoria
unei lumi nu e lucru chiar atit de greu. A framinta ~i
a intelege propria ta viata - iata o munca pentru care
multi sint chemati, putini sint alqi.

** *
A~adar, comisia din capitala a plecat fara sa-i fi anulat
lui Horia diploma, ~i asta ar fi putut sa para o izbinda,
dar comisia nici dreptate nu i-a fa.cut, ~i asta era mai
trist. De altminteri, s-a observat demult ca rostul comi-
siilor este de a duce lucrurile la punctul de unde nu
ramine decit un singur pas pina la dezlegarea problemei.
Apoi, ce s-o fi intimplat acolo la mijloc, le prinde un
fel de paralizie, ~i totul ramine atirnat de-un fir de ata.
Acest fir de ata i-a adus lui Horia o interminabila durere
de cap.
Veneau durerile celea ale lui a~a, din senin .. Se in-
timpla sa-1 apuce pe la amurg ~i sa-1 tina pina la o bu-
cata de noapte, alteori se napusteau a~a pe la o amiaza
~i mai spre sara treceau. Cele mai istovitoare insa erau
durerile ce porneau des-de-dimineata. Sfinte Dumne-
zeule, zile intregi umblate cu jumataF de pas, judecate
cu jumatate de minte, lectii tinute cu jurpatate de gura ...
ln cele din urma, ajunsese ca, inainte de.a se fi trezit ca
lumea, cauta sa vada ce zice capul. Atunci cind nu era
sigur ca va avea o zi buna, cauta sa-;;i ~chimbe progra-
mul, aminindu-le pe cele multe ~i grele pe alta data.
Ghinionul a fa.cut ca pina ~i in dimineata zilei celeia
de martie, cind avea a se intilni fata in fata cu destinul,
sa se scoale cu o u~oara durere de cap. Se simtea ca
dupa o betie, scirbit ~i indispus. S-a barbierit, a luat
din fuga un pahar cu lapte, o praj itura ~i a ie~it. Glo-
duri, gloduri ~i iara gloduri. Aceste cararu~e urzite de
mintea trecatorilor mai mult mecanic, dun fuga, dintot-
493
deauna ii mi~cau prin dibacia, intelepciunea !or. Uite
a1c1 pui" . un picior, te prinzi cu o mina de gard, sari
dincolo, pe pietroiul cela, ~i apoi habar de grija, ca.rare
in toata puterea cuvintului, dar iata ca trece un tractor
in zori ~i iara stau matu~ile dispcrate la rascruce, iara
nu mai au pe unde trcce.
Avea lectii in a opta. Ratacind prin ulicioare, a cam
intirziat, ~i cind intra in ~coala, suna de acum inceputul
orelor. A urcat direct la clevi, le-a <lat buna ziua, s-a
a~ezat la masuta. Umplut de suflet cum era, pcntru a-~i
reveni, a scos catalogul ~i, frunzarindu-1, a descoperit
un marti~or. La inceput nu-~i putea de sama cum a ni-
merit el acolo, apoi a zimbit. Era inceputul lui martie.
Sosise primavara, ~i fetele din Capriana, la fel ca ~i
cele din toata Moldova, faceau din ate albe ~i ro~ii clo-
potei, vi~ine, perechi de poame rare, mai ~tii pentru
cine ...
Cindva primea ~i el multime de marti~oare ~i tot
incerca sa ghiceasca in sinea lui de la cine-o fi fost ele?
Le purta cu saptaminile pe cele care-i placeau. Pe urma
s-a ridicat un alt rind de fete, care nu-i' daruiau mirti-
~oare, pentru ca ce ~i-o fi zis ele - acesta de-amu-i casa-
torit, ce sa mai stricam ata cu dinsul?! lata insa ca vin
doi clopotei pentru a-i sugera ca nu sint toate a~a cum
le crezuse el. Ghemul acesta de cugetari, imbracat in
cuvinte, suna lung "i plictisitor, dar in rcalitate totul a
scinteiat intr-o singura clipa, intr-un singur bob de voie
buna. Dupa care jocul s-a stins, foaia a fost intoarsa,
ascunzind marti"orul sub ea.
Se gindea pc cine sa-1 scoata la tabla, poatc-poate ii
mai intoarce o data la Revolutia francez·a, pentru ca nu
au prca insu"it-o. Clasa a opta, banuind cc-o a~teapta,
s-a fa.cut mica, aproape nevazuta, dar iata ca in acest joc
de-a mijatca o banca sparge lini~tea. Cincva s-a ridicat in
fundul clasci "i, tot cercetind catalogul, Horia s-a gindit
ca o fi fiind Maria Moscalu. De la o vrcme, cind se ri-
dicau, ii cunoa~tca dupa scirtiitul bancilor in care "cdeau.
La inceput s-a gindit ca vrca sa raspunda, dar, ajun-
gind la numelc ei, a vazut ca are un ,,patru" luat mai
zilelc trecute. S-a mai gindit - poate-o fi ccva personal.
Problemc aveau destulc. Fetele inccpusera a deveni fete
mari, baietii umblau ragu~iti. Se grabeau sa SC afirme,
se grabeau sa dcvina maturi. E mania infrigurare a vre-
494
murilor noastre. Fiecare se grabe%lte sa 1a ce-i al lui, de
parca mine s-ar putea intimpla sa fie mult prea tirziu.
Maria statea in picioare, el frunzarea catalogul %li
a%ltepta. Lasa, %li-a zis, sa spuna ea insa%li ce are de spus.
La cincisprezece-~aisprezece ani trebuie sa ~tii a intra
in contact cu lumea celor virstnici. Maria continua insa
sa stea in picioare fara a spune nimic, in clasa domnea
o lini~te totala, ~i asta i-a parut suspect. De obicei, dnd
clasa nu ~tia lectia ~i se gasea cite unul sa raspunda,
ceilalti oftau U%lurati, vazindu-%li inainte de ghidu~ii, dar
uite ca Maria e in picioare de atita vreme, ~i <;;lasa tace
chi tic.
Stind a%la pe ginduri, aplecat deasupra catalogului,
Horia parca-pardi i~i potolise acutele injunghieturi, ca-
re-l trezisera diminea\a. Aveau durerile celea de cap o
ciudatenie -- cind gaseai o anumita pozitie convenabila
pentru tine ~i pentru ele, ~i priveai intr-un punct, ele
parca-parca cedau, dar cum schimbai pozitia, cum ti se
mi~ca privirea, totul p9rnea de la inceput.
- Horia Mironovici, da d' ce s-au apucat ei sa da-
rime ...
~i a inghi\it in sec, i s-a taiat glasul, un nod i s-a
oprit in git.
- Ce sa darime?
- D-apoi... Clopotni\a.
,, E singurul elev care mai are ceva cu raj" - s-a gindit
Horia oarecum satisfacut, dar s-a mirat ca Maria, dupa
ce %li-a recapatat vocea, raminea sa stea in picioare %li pc
obrajii ei rumeni, carno~i, veneau la vale picaturi ma%lcate,
curate ca ~i sufletul ei.
Clasa a opta era numai ochi %li urechi. Cu privirea
atintita in albul siniliu al unui perete, Horia s-a gindit
ca acum important e nu atit ceea ce se petrece in virful
dealului, cit ceea ce se va petrece aici in clasa. Pina
acum au fost numai vorbe. Acum s-a trecut la fapte.
Avea in fata doua duzine de boturi de huma ~i de dinsul
depinde ce se va alege pina la urma din huma ceea.
Vor fi ei oameni demni de acest pamint ori ni~te la%li;
vor privi lumea cinstit, cu fruntea sus ori o vor fura
hote%lte, cu coada ochiului; vor apara ceea ce este maret
%li sfint ori vor trada totul, cautind sa le fie lor cit mai
bine.
- Andrei Anastasia!
495
 Clasa a tresarit. Anastasia, un baietel firav ~i bolna-
vicios, s-a ridicat, pornind a se boci din capul locului:
Daca eu, tovara~e invatator, traiesc la marginea sa-
tului, eu nici cu spatele, ~i de-abe aici la ~coala, cind
m-am uitat prin fereastra ...
Bine, mai, dar cine-a spus ca cei ce traiesc la
marginea satului sint scutiti de a invata istoria Revolu-
tiei franceze?
Clasa a inlemnit. Sarmanul Anastasia venea la tabla
impleticindu-~i picioarele din mers, iar Maria Moscalu
statea cu gura intredeschisa de mirata ce era. ,,Oraga
Marie, s-a gindit Horia, veni-va o zi cind vei intelege ca
la lectia noastra de azi nu-i vorba atit de Revolutia
franceza cit e vorba de singele rece fara care omul in
epoca noastra este pur ~i simplu pierdut. Nici o graba.
Nici o emotie. Totul trebuie cintarit ~i cugetat la rece.
La rece ~i numai la rece."
- ~i deci ce ne poti spune tu, mai Anastasia, despre
asaltul Bastiliei.
Anastasia statea linga tabla cu fruntea in piept,
lasind impresia ca ~tie el lectia, dar nu-i vine cuvintul
pe limba.
- Apoi ca frantujii ceia, Horia Mironovici, frantujii
ceia, cind au vazut ei ca altfel nu se poate, o luat ~i s-o
apucat...
De fapt, baietelul nu ~tia lectia, dar era istet ~i asta
ii salva. Parte prindea cu urechea de la cei ce ~edeau
in bancile din fata, parte improviza, ~i Horia, urmarind
~irul evenimentelor ce-au avut loc in Franta acum aproape
doua sute de ani, se plimba incet prin clasa in speranta
ca poate-poate ii vor slabi durerile de cap. II ispitea
grozav sa afle ce s-o fi intimplind cu Clopotnita acolo,
in virful dealului, dar ii urmareau • tinta boturile de
huma ~i nu avea dreptul la slabiciuni. Tocmai dupa ce
prin pieptul lui Anastasia a triumfat biruinta marilor
revolutionari francezi, Horia a venit linga fereastra, la
locul unde ii dadea intilniri gura beciului, cu ve~nicele
sale umbre misterioase, izvorite de sub pamint. In zilele
cu soare, mai ales toamna ~i primavara, cind livezile erau
desfrunzite, de-acolo de linga fereastra se vedea toata
coasta dealului pina hat la Clopotnita, ba se vedea chiar
~i Clopotnita de la o jumatate in sus.
Avusese noroc. Nu era o zi ca sa fie ea senina, dar
496
nici ceata nu era. Trebuia totu~i sa incerce. Privirea
i-a alunecat moale peste acoperi~uri, apoi a tot urcat
incet, incet piscul. Sus, pe fundalul unui cer posomorit,
abia se deslu~eau umbra Clopotnitci ~i dFva oameni
trebaluind ceva in jurul ei.
- ~i zici ca a cazut Bastilia, mai Anastasia?
- Apu o cazut, Horia Mironovici, ca de-amu nu mai
ave incotro ...
I-a pus un ,, trei" ~i 1-a trimis la loc. Era singura
lectie in ziua ceea ~i a ramas mindru c-a dus-o pina la
capat. Dupa ce fizicianul a luat in primire clasa a opta,
Horia a parasit ~coala, pornind prin ulicioarele intor-
tocheate ale satul ui.
,,Asta e nenorocirea noastra ... se gindea urcind dealul.
Ne doare capul tocmai in ziua cind ni se hotara~te
soarta, iar incolo sintem sanato~i ~i ne simtim destul
de bine."

18

De-ar fi fost un conducator de o~ti, ar fi pus gor-

ni~tii sa sune alarma. De-ar fi fost un batrin codrean
~-ar fi avut patru feciori aid in vatra satului, i-ar fi
strigat pe nume, ar fi venit cu totii pentru a birui ori a
pieri impreuna. Era insa, din pacate, un nenorocit cu
studii superioare, care prea multe ~tie ~i prea putine
poate.
Urea incet coasta• dealului, dind binete matu~ilor, ~i
se gindea in acela~i timp ca, pe semne, atunci cind di-
rectorul ~colii s-a dus la Chi~inau sa denunte o baba
care a aprins o luminare in virful dealului, capitala a
format nu o comisie, ci doua. Una a venit cu el, comisia
Ministerului de lnvatamint, iar cealalta comisie a ramas
sa-~i formuleze concluziile fara a se deplasa la fata lo-
cului. Care din acele doua comisii a avut de spus ultimul
cuvint nu era o taina prea mare.
Gloduri, gloduri ~i iara gloduri. Spre deosebire de
cele din sat, glodurile de pe coasta dealului erau mai
galbui ~i ceva mai lipicioase. Zece pa~i, ~i iara zece, ~i
las'ca nu i-a mai ramas mult. S-a mirat ca pe masura
ce urea el dealul, durerile de cap s-au transformat intr-un
fel de friguri, ~i cu cit era mai aproape, cu atit.mai puter-
497
nic il scuturau frigurile. Doamne, se gindea, o sa crape
inima asta in mine, pentru ca tot ceea ce indurase el in
viata lui, tot ceea ce urise, tot ceea ce l-a tot pascut
~i pindit deodata s-a limpezit, capatind chipul ~i catatura
unui om real, concret, ~i in vreme ce urea el dealul,
cei doi pumni ai lui au inceput a deveni tot mai grei ~i
mai grei, simtindu-se chemati in numele dreptatii.
Hori a urea deal ul hotarit ca niciodata, cu fiece pas
cre~tea in el ura cea sfinta, ~i singurul lucru care ii
cam ingrijora erau frazele prin care se revarsa, ca un
puhoi de ape tulburi, ura cea mare a lui. Prea multe,
prea grele fraze veneau ~i tot carau la namol peste ura
lui sfinta. Atunci, demult, in copilarie era numai ura, nu-
mai pumni. Acum are studii superioare, acum inaintea
urii vin frazele, iar vorbele, fire~te, nu fac decit sa stir-
neasca alte vorbe ...
Horia urea dealul, zicindu-~i ca - gata, nici un cuvint
mai mult. ~-a tot mers tacut ~i impietrit, iar cind, in cele
din urma, a ajuns in virful dealului, s-a oprit m~at,
caci prima fiinta de care a dat el acolo cu ochii era
tocmai Jeannette, frumoasa ~i cumintea lui sotie de .care
se despartise in zori...
- Dar tu, Jene ... De unde mi te-ai luat ~i tu pe-aici?!
~edea ghemuita pe ni~te scinduri descarcate de-a drep-
tul in glod ~i era vinata de frig, sarmana.
- Am venit, iaca, sa-1 ajut pe tata sa duca ni~te
puieti acasa. Te-a tot a~teptat ~i a~teptat, dar tu nu te mai
intorceai odata de la ~coala.
Vorbea incet, domol, ca o sarmana femeie prostita de
griji ~i de necazuri undeva la o margine de sat. Horia
o mai vazuse pe Jeannette de vreo doua ori transfor-
mindu-se intr-o sarmana vadana de la marginea satului,
dar tocmai acum a inteles de unde vine aceasta sarmana
vadana. Din frica, din groaznica imparatie a fricii venea,
~i Horia a prins a se uita in jur sa vada ce i-o fi zguduit in
a~a masura sufletul. Mai apoi a zarit cum doi oameni smul-
geau din gramada cite-un capat de sdndura, o taiau cu
o anumita masura. Dupa care taieturile erau ca.rate linga
Clopotnita ~i batute in cuie. Topoarele suna incet, cate-
goric ~i, o, aceste cuie mari, pe care le tot batem in carne
vie de aproape doua mii de ani...
De dincolo de deal ba se ite~te, ba dispare cu~ma
socrului, omul sapind colo ceva, ~i Horia s-a gindit:
498
chiar di nu-~i mai are capat lumea asta! Unii tin ascuns
Hronicul, altii muncesc cu hirletul; toate se fac pa~nic,
pe ta.cute, gospodare~te, de parca ar fi toti copiii unei
mame, facind acela~i lucru de cind e lumea.
Pentru ca socrul muncea dincolo, pe cealalta coasta
de deal, s-a dus sa vada ce face el acolo. Batrinul scotea
din pa.mint ni:;;te puieti mici ~i piperniciti, di ti se facea
mila de ei. 0 varguta strimba, doua-trei ati~oare in loc
de radacini, pentru ca creasta ceea de deal era numai lut,
numai piatra, ;,i uncle sa-~i dezvolte radacinile puietul
cela...
- Bine, tata, dar ce nu m-ai intrebat, ca avem acolo
linga ;,coala ni;;te puieti de-a mai mare dragul...
Mo~ Timofte s-a indreptat din ;;ale ~i a zimbit oare-
cum stingherit. l~i stima gincrele, ~tiindu-1 de om de~tept,
~i n-ar fi vrut sa-1 invcte a gospodari, dar erau lucruri
pe care ginerele nu le cuno:;;tea.
- Apoi, o fi fiind puietii buni, numai ca un copac
voinic din radacinile celea nu se ridica.
- Daca nu SC ridica el din radacinile celea, din
ati~oarele astea o sa se ridice? !
- laca, sa ~tii ca ati~oarele iestca is mai bune ...
S-a plecat, a ridicat de jos o varguta cu citeva fire
la capat.
- Uite, a~a prapadit cum ii vezi, dacii puietul ista,
rasarit aici printre pietre :;;i crcscut cu ce-a dat Dumnezeu,
cind ii rasade::,ti la loc bun, a~a se tine de pa.mint cum
alt copac in veci de veci n-o sa se tina!
,,Asta e nenorocirea noastra, ;,i-a zis Horia, lasin-
du-1 pe batrin sa-:;;i vada de ale sale. Mai intii luptam
c~ saraci~, iar daca n-o putem birui, ii cautam laturile
e1 bune ...

* * *
Suna a pustiu ferastraul, cei doi consateni taic ~i taie
la scinduri. Abia pe urma a aparut :;;i Balta. Se ocupa,
in fond, cu nimicuri. Lua cu grija sdndurile taiate :;;i
vajnic, de parca ar fi facut cine ;;tic cc mare lucru, le
ducea de le a~eza de-a latul peretclui Clopotnitei, ;,i
daca se intimpla Sa ;;ada bine, 0 blagoslovea cu cite
patru cuie- doua la un capat, doua la altul. Tin ta linga
tinta, lovitura linga lovitura, ;,i iata ca batrina Clopotnita
499
se pomene;;te imbracata in aceste capete murdate de
sdnduri pina la briu. Au disparut ;;i u~a, ;;i singura
ferestruica.
,,0 fi pregatit-o pentru inmormintare, ;,i-a zis Horia.
Oamenii, dupa ce mor, sint pu~i in sicrie, iar clopotni-
tele s!,nt imbracate in sdnduri a;;a de-a-n picioarele cum
stau ...
Munceau de zor cu totii, pentru ca venise nemuri-
toarea primavara cu exploziile sale de energie; munceau,
caci erau moldoveni cuminti, staruitori, acultatori ... Nu
cerceta aceste lcgi, a zis poetul, dar cum se poate, tova-
ra~i, sa traie;;ti o viata pe aceasta lume fa~a a cerca sa
le descurci pe cele ce se petrec in jurul tau! Ma rog,
i;,i zicea Horia, directorul ~colii munce;;te pentru ca s-a
nascut in zodia Ruinatorului - asta i-i meseria, aceasta-i
religia lui ;;i pentru alta, chiar de-ar vrea, nu poate fi
bun. Cei doi din brigada de constructii a colhozului -
ma rog, incotro te trimit, incolo te ;;i duci, dar Simionel,
aceasta volnica pas are cereasca? !
Sa cre;;ti mare, Simionele!
'Tanim dumitale, tofara;; 'vastor.
Ce mai faci?
Iaca, bat Clopotnita in scinduri.
Ce ti-a venit?
Ii fac catrinta, pentru ca, fiind fumeie ;;i stind de
atita vreme aici in virful dealului...
A prins, ca de obicei, a ride, dar tinea ni;;te cuie
in gura, ca sa-i fie mai u~or a le bate in peretele Clo-
potnitei. Acum, umflat de veselie, a scapat cuiele din
gura. S-a coborit de pe scaricica, le-a tot cautat pe jos,
adunindu-le, apoi, dnd a urcat iara pe scara, era de acum
trist ;;i, ca toti oamenii din popor care obi;;nuiesc sa
raspunda de doua ori la intrebare,- o data in gluma, a
doua oara in serios, - a adaugat cu j umatate de gura:
- Ci;,lig, iaca, ;,i eu un ban, ca, de, daca n-am sa
muncesc, cine sa ma hraneasca? Ai sa ma hrane;;ti dum-
neata?
- ~i dt iti platesc ei pentru o treaba ca asta?
- $in~i ruble pe ora.
,, ~ in;;i" ruble pe ora ;;i - gata, s-a zis cu volnicia,
s-a zis cu cerul. Nu-i mai trebuie nici aripi, nici sana-
tate. Ti-i vind pe mama ;;i pe tata, numai sa dai ,,;;in;,i"
ruble pe ora.
500
 ~i iara fraze, o, aceste fraze ce vin sa ia locul fapte-
lor ...
Directorul lucra incet, cu tile, cum se obi~nuie~te
printre me:;;terii buni, calificati. lmbracase peste costu-
mul de lina engleza o salopeta albastra, mai avea ~i o pe-
reche de manu~i din pinza de sac, fa.cute anume pentru
muncitorii de la constructii. Aduna frumos, gramajoara,
scindurile taiate dupa O anumita ma.Sura. Le punea clit,
le lua grijuliu ~i le ducea linga peretele Clopotnitei.
Acolo le punea linga Simionel, aratindu-i cum ~i uncle
trebuie batute.
,,Fantastic, dar, nascut pentru a ruina, el ~i-a ales
meseria de zidar, ~i o viata de om munce~te la construc-
tii, ocupat, in fond, cu distrugerea a tot ce i se nimere~te
viu in cale. ~i se pricepe, zau, e inventiv, plin de
inspiratie! ~i eu, care pretind ca m-am nascut in zodia
Zidarului, n-a~ fi ~tiut de uncle sa iau scinduri, cu ce
sa le aduc incoace, cit sa platesc unui muncitor, cit
poate costa munca celuilalt. El insa, uite, se pricepe, i-a
dat demonul ruinarii acest har, ~i biata Clopotnita a ~i
pornit pe calea celor drepti..."
- Bine, mai, dar cine v-a dat voua dreptul?!
Vintul, care ha.tea din alta parte, i-a dus cuvintele
de le-a semanat pe povirni~ul cela hleios, uncle in vecii
vecilor n-a rasarit ~i n-a crescut nimic. Jeannette s-a
ridicat de pe scindurile pe care ~edea, a venit de s-a
prins dragastoasa de bratul lui. Printr-o scinteiere de
ginduri, sora cu nebunia, Horia s-a intrebat: au nu cumva
i-au adus, pe ea ~i p~ socru, ca sa i se prinda de brat
tocmai atunci cind va fi inflorit sfinta revolta in inima
lui? ! Mai apoi insa banuielile au cedat, gindurile s-au
potolit. Auzi tu, mare noutate in zilele noastre - un om
indignat pe-un virf de deal! A spus Andre Malraux
undeva ca,· de cum au aparut ma~inile, omul s-a ieftinit,
~i cu cit progreseaza tehnica, cu atit scade pretul omului.
Era frig, ha.tea vintul acolo pe virful dealului, ~i parea
ca nimanui nu-i pasa de nimic. Simionel ii da zor cu
ciocanul. Balta cara scinduri, ~i numai cei doi muncitori,
lasind ferastraul, parca-parca ~i-au ciulit urechea ~i au
amortit in a~teptare. Asta oarecum ii obliga pe Horia
sa-~i continuie sfinta nedumerire.
- Cum se poate, tovara~i, ca tocmai noi sa ducen:::.
la groapa ceea ce sta de sute de ani...
501
 Cei doi oameni, opriti din taiatul scindurilor, s-au
uitat unul la altul de parca s-ar fi intrebat: ce zice el,
mai, invatatorul cela? Ei, ce zice ... Vrea sa ~tie cine a
dat dreptul... sa te intreb. Dupa care aprind tigarile ~i,
cum doua ati~oare de furn s-au ridicat peste cu~mele lor,
ferastraul iara mu~ca, gemind, din carnea lemnului.
- Sta ti, mai paginilor! !
- Lasa-i, Horia, ca, de, ce ~tiu ei, sarmanii ... Le-au
zis sa taie scinduri, ~i ei taie. Le-au zis Sa bata cuie, ~i
ei bat. Hai mai bine acasa, ca iaca am inghetat aici, pe
dealul ista... •
- Cum sa ne ducem noi acasa, dnd mindria trecutu-
lui nostru, tot ce-am avut mai sfint...
A rasarit, de dupa deal, badea Timofte cu doua co~uri
de puieti in spinare. S-a oprit linga cei doi taietori.
Ferastraul a amutit pe-o clipa.
- Merge-merge?
- Daca ii bun ferastraul, de ce sa nu mearga? Mata
tot cu puieti te poraie~ti?
- Iaca, vreu sa mai drpesc pe ici, pe colo livada.
- Nu fumezi o tigara cu noi? '
- Daca nu, ca ma a~teapta baba acasa cu mincarea...
Horia statea ~i se intreba: cum s-a putut intimpla ca
oamenii de-aici din sat sa vina sa ingroape cu mina !or
Clopotnita din care au venit rasarituri ~i apusuri secole
la rind? S-o fi saturat ei de dinsa? S-o fi saturat ea de
din~ii? ~i pentru ce, ingropind-o, vorbesc pa~nic de fumat,
de puieti, de mincare, ca doar dnd vin la priveghi sii-1
petreaca pe cite unul pe lumea celor drepti, nici nu
fumeaza, nici nu indrugii nimicuri...
Balta, dupii ce a siirbatorit neputinta du~manului siiu,
s-a fa.cut deodata ca.-1 vede:
- A, Ocrotirea monumentelor! D-apoi ca noi de cind
a~teptam o mina de ajutor ...
Nu cumva ai fi vrut sa ca.ram sdnduri in doi?
- Nu, scindurile le due bine ~i eu, dar la ha.tut cuie
ne-ar mai trebui unul. Seara ii josuta, Simionel, iaca,
se intinde ~i nu poate ajunge sus de tot, iar pompierii,
de, ca pompierii. Au zis ca vin pe la amiaza sii ne aduca
o scarii lunga, ~i uite ca ziua trece, iar de pompieri nici
pomeneala.
Pompierii, firefte, n-au fost pomeniti intimpliitor.
Amanuntul avea scopul de-a-I pune pe inviitiitorul de
502
istorie pe ginduri. Dupa cum se ~tie, pompierii sint o
sectie a militiei, ~i daca insa~i militiei i s-a ordonat sa
aduca o scara lunga aici in dealul Caprienei, inseamna
ca fusta de scinduri a sarmanei Clopotnite a fast ma-
surata ~i croita de croitori buni, care au cusut destul in
viata lor. ..
Ei, ce zici, ne dai o mini de aj utor? Ca, nalt
fiind, frumos ca bradul, cum zice cintecul...
· - Parintii mci, Nicolai Trofimovici, nu m-au crescut
pentru ca sa vin aid la Capriana ~i sa bat in cuie Clopot-
nita lui ~tefan eel Mare.
Directorul parea dispus pentru o lunga ~i pa~nica
conversatie:
- Hai, tovara~e, ca eu nu-s dintr-a zecea, pe mine nu
ma iei cu vorbe mari! Parca parintii ~tiu pentru ce-~i
cresc copiii? Iaca, ai mei, de-o pilda, visau sa ma vada
polcovnic, pe cind eu, soldat prost, nu mai pot sea.pa de
var, de ciment, ~i ba zidesc, ba o pornesc iara cu rimon-
tul ...
~i poraiala asta din jurul Clopotnitei cum se nu-
mqte la dumneata?
Rimont.
Ce ,,rimont", tovara~e Balta, dnd se bat in cuie
~i u~a, ~i ferestrele ...
Balta a ris incet, domol, satul, pentru ca mincasc bine
in dimineata ceca, ~i un ris energic ar fi stingherit ar-
monia asimilarii hranei.
- Bine, 'tovara~ Holban, dumneata, care ai trait vreo
patru-cinci ani la ora~. chiar Sa nu fi vazut niciodata
cum se face rimont? Obiectivul mai intii se izoleaza -
se face un gard, in jur se fac schclc, sc bat in sdnduri
u~ilc ~i ferestrele ...
~i mai apoi?
Mai apoi, putin cite putin, olcaca cite oleaca .. .
Cum, adica, putin cite putin, ole.tca cite-oleaca? .. .
Dapu, ii fi ~tiind ~i dumneata ca rimonturile
iestea nu-s ele chiar a~a de simple. Cind ai cuic, iti trcbuic
scinduri, cei care au scinduri n-au ciment dc-ajuns. Ci 0
ncva spunea mai nu demult ca a fi zidar inscamna a ~ti
incotro S-0 pomqti, ca sa gasqti ceea cc O sa-ti trebuiasca
mai pe urma.
· - ~i dumneata, zidar vestit, le-ai adurtat pe · t6ate
cite v.or trebui la reparatia Clopotnitei?
503
 - Cine ~tie ce-o sa ne trebuiasca mine-poimine ...
- Cum, adica, cine ~tie? Dar voi, cei care o izolati,
cum spui dumneata insuti, nu ~titi?!
- Noi inca nu ~tim nimic concret, pentru ca n-avem
smetii.
~i devizul de ce nu-1 facetp
- Pai, cum sa facem smetii daca. nu ni s-au dat
bani?!
Asta e, carevasazica., s-a lamurit in cele din urma
Horia. Nu-1 mai supara capul, I-au la.sat ~i frigurile in
pace, dar ii tocea singuratatea in ziua ceea de inceput de
primavara, acolo in virful dealului. 0, acest nesfir~it
chin al secolului nostru, singuratatea ... Cum se face, de
unde apare ea, singuratatea? Doamne, simplu cum nici
ca se poate. Iata, doi oameni, ba~tina~i de-aici din sat,
taie scinduri. Simionel bate cuie, fericit fiind sa ci~tige
cite ,,~in~i ruble pe ora". Directorul i~i cultiva spiritul
sau primar agresiv, facindu-se ca zidqte ceea ce in fond
distruge. Cumintele Jui socru a legat doua co~uri impre-
una, le-a pus desaga pe umeri, coboara cu •ele incet
drumul spre sat. Jenea tot umbla ca o umbra dup'a
dinsul, dirdiie de frig. 11 tot roaga sa mearga acasa, ~i
la un moment dat Horia s-a gindit: cum se poate explica 0
faptul ca, vorbind aceea~i limba, coborind din acela~i
neam, mo~tenind acelea~i traditii, unii taie scinduri, altii
bat cuie, ceilalti sapa puieti ~i numai el nu-~i poate
afla locul. ~i daca limba materna, dupa cum citise el
undeva intr-un vechi dictionar, este o impletitura de
carari tainice, unde-~i dau intilnire cei lega\i printr-o
anumita inrudire sufleteasca, apoi unde sint cararile
noastre, unde este mult trimbitata inrudire sufleteasca? !
Sotia ii scutura intruna de brat.
- Ai vrut sa-mi spui ceva, Jenea?
- Am vrut sa-ti spun ca te iubesc.
De sub broboada s-a itit pentru o clipa tigancuta ce
scosese cindva universitatea din minti. Aparea insa tot
mai rar ~i mai rar tiganguta ceea duke de altadata.
Dupii. na~tere s-a schimbat, s-a cam ingrii.~at, ~i cu toate
ca nu trecuserii. nici patru ani de cind s-au casatorit,
dar, vai, cit de put in a ram as din ccea cc fusese frumos
odata!
Ce-i drept, ea presimtea demult ce-o a~teapta acolo
in satul natal ~i nu vroia, sarmana, cu nici un pret sa se
504
intoarca. Avea Capriana asupra ei o influenta grea, ma-
gica, o tot tira undeva in afunduri. De asta nici n-o fi
vrut sa se intoarca, de asta s-a ~i temut de cele oite albe,
dar parca viata te intreaba ce vrei ~i ce nu vrei?) ...
- Ei, ~i acum, Jenea, dupa ce mi-ai fa.cut aceasta mare
destainuire? ...
Haidem acasa, c-am inghetat.
- ~i Clopotnita?
- Vai de mine, ~tiu ca n-ai innebunit sa te ridici de
unul singur impotriva unei lumi intregi!
- Atunci cind se face o mare nedreptate ~i se distruge
ceva sfint, e nevoie ca ma.car unul singur sa se ridice
~i Sa strige: ajutor!
- Sa se ridice cei tineri ~i pro~ti, da noi, fiind mai
minto~i ~i avind un copil, haidem spre casa ...
Au mers tacuti, adica Jeannette mai scotea din cind
in cind cite-un ,,buna ziua" ori raspundea la binete, pe
cind el venea posomorit, cu capul plecat, ~i n-a scos un
cuvint pina in sat, pina in ograda, pina in casa. Chiar ~i
atunci cind soacra 1-a intrebat de uncle vin ei a~a tirziu,
iar el a vrut sa-i raspunda ceva, nu-~i putea desde~ta
gura, nu-~i putea regasi vocea.
S-a dezbracat, s-a virit in pat, culcindu-se cu fata la
perete. A stat nemi~cat, cu ochii deschi~i, ore intregi,
privind negura noptii picurind domol peste patul lor. In
cele din urma a primit intunericul in sufletul sau ~i i-a
placut, s-a rugat chiar demonului intunericului sa tina
noaptea asta cit mai m1,dt, pentru a nu mai vedea uri-
tenia acestei lumi. In zori a adormit, mai bine zis, 1-a
furat un fel de amorteala bolnavicioasa, iar dimineata
1-a trezit glasul soacrei, care, intoarsa de pe undeva, ii
~optea ingrozita barbatului:
- Fierbe satul, nu alta! Noaptea nu se ~tie cine a
smuls scindurile de pe Clopotnita ~i le-a aruncat cit ti-i
dealul cela de mare!
,,In sfir~it!" - ~i-a zis Horia cu glasul ostenit al unui
om care a petrecut secole la rind in bezna intunericu-
lui ~i care, la un moment dat, vede o zare de lumina in
departare.
In sfir~it ! !

32 I. Dru\a, vol. 3 505

 19

Ajunse in incurcatura, autoritatile satului au cautat

sa fie batute scindurile la lac, cit mai repede cu putinta,
dar vorba e ca dupa fiecare zi vine cite-a noapte, ~i
ceea cc poate fi ziua batut in cuie, noaptea poate fi
smuls. ~i iar mai vine o zi, ~i iar se aud lovituri de ciocan
in virful dealului, dar cum se lasa noaptea, cineva dez-
braca Clopotnita, aruncind scindurile cit cola. Dimineata
directorul cu cei trei crai ai sai iar urea dealul. Aduna
scindurile, indreapta cuiele, bat totul la lac, zicind ca
de data aceasta e de-fi-ni-tiv, dar cum se lasa noaptea,
Clopotnita iara i~i scoate catrinta, semanind scinduri
pc coasta ceea de deal.
Istetul director de ~coala a observat ca cei care veneau
noaptea sa dezbrace Clopotnita i~i luau drept rasplata
niscaiva scinduri, cam atit cit poate duce un om, alegin-
du-le, fire~te, pe cele mai bune. ~i nu e de mirare ca a
venit o zi cind directorului nu i-au mai ajuns scinduri
nici pentru o jumatate de Clopotnita. Satenii sperau ca
astfel vor sfir~i toate, dar nu era Balta dintre cei cc se
lasa batuti.
A tot umblat prin satelc vecine pina ce a ca.pa.tat o
ma~ina de latunoaie. Erau rama~itele celea de scinduri
bune mai mult pentru de foe ~i nicidecum pentru batut
in peretii Clopotnitei, dar, s-a gindit Nicolai Trofimovici,
amu pc dracu o sa mai aiba ce cara la casa. Capriana
statea cutremurata. Te prindea mila sa vezi o matahala
t{ircata in virful dcalului, dar iata ca mai vine o noapte
~i in zori batrina Clopotnip., gaurita de cuie, sc inalta
mindra ~i curata, iar latunoaicle zac claie pestc gramada,
cum le sta lor mai bine.
- Ce mai faci, tovara~e director, cum o mai duci?
Ajuns de risul satului, Nicolai Trofimovici a la.sat
clc~telc, ciocanul, a urcat la volan ~i, Doamne, cita lume
a tor carat el la fata locului! A vcnit loctiitorul procuvo-
rului, pcntru ca pestc o zi sa apara insu~i procurorul
raional. Au sosit doi adjuncti de la militic ~i, inainte
de a fi plccat ei, a vcnit insu~i ~cful lor. Au venit de la
minister, de la comisariat, de la gazeta raionala. Ccrceta-
rile se faccau concomitent in trei locuri - la ~coala, la
cirmuirca colhozului ~i la sovictul satcsc.
Balta tinca morti~ la ideca unei actiuni politice ~i
506
cerea sa fie pusa pe banca acuzatilor Capriana ca atare.
Sa se faca un proces rasunator, sa se puna cu toata
ascutimea problema luptei de clasa, pentru ca ea ~i numai
ea tulbura viata ob~teasca. !;,efii din raion schimbau pri-
viri, il indemnau sa prezinte in scris sugestiile, iar dupa
ce le examinau, il rugau sa le lamureasca ce-a vrut sa
spuna in scris. Enervat, Balta a inceput a pune la indoiala
competenta ~efilor raionali. Aceia, la rindul lor, pareau
a crede ca au de a face cu un ticnit. Pentru ca, in fond,
despre ce era vorba? Ce s-a intimplat? S-a batut o clopot-
nita in scinduri. Bun. Cineva vine noaptea ~i fura colo
o sdndura-doua, acum toata lumea construie~te cite ceva,
o fi avind oamenii nevoie. !;ii daca noi, pentru fiecare
capat de scindura furata vom recurge la arestari, la
lupta de clasa, unde ajungem?!
- Sinteti, tovara~i, ni~te marginiti, Je-a zis Balta ~i,
fara a a~tepta sa vada ce i se va raspunde, a urcat in
ma~ina ~i a plecat la Chi~inau.
Capitala Moldovei tocmai gazduia un festival european
de cintece ~i dansuri, capitala Moldovei tocmai se anga-
jase intr-o campanie •ampla de sustincre a procesului
de destindere. Chi~inaul n-avea timp pentru jalbele lui
Balta, ~i nici vorba nu putea fi de sustinerea ideii unei
lupte de clasa in nordul republicii. Au telefonat totu~i
la raion, sa vada ce se petrece. In urma explicatiilor
primite i-au fagaduit lui Balta ca vor reveni asupra
chestiunii la momentul oportun. Balta s-a intors ofilit,
cu un teanc de plicuri curate, ~i nopti intregi ardea
lumina la el in casa, iar po~ta~ii i~i rupeau ~alele tot
carindu-i directorului raspunsuri la j albele trimise de el.
Cind nici raionul, nici capitala, nici Moscova nu mai
reactionau la sesizarile lui, atunci nici satele vecine n-au
mai vrut sa-i dea scinduri cu imprumut. In cele din urma,
1-au parasit ~i cei doi timplari din brigada de constructii.
Numai Simionel venea la director zi de zi, batea la fe-
reastra in zori ca sa intrebe:
- Avem pe azi ceva, dom' director?
Balta nu ceda. Parasit de autoritati, ris de lume,
pomea impreuna cu Simionel, adunau pe linga selpo lazi
vechi, doage, despicaturi de scinduri. Le carau in doi
sus pe deal, luau ciocanul ~i hai-hai, hai-hai, sa acopere
ma.car partea dinspre sat a Clopotnitei, care, nu se ~tie
de ce, ii preocupa pe Nicolai Trofimovici in mod deose-
507
bit. Cu chiu, cu vai sfir~eau pe intuneric, iar a doua zi
toate trebuiau luate de la inceput. Caprienenii, inveseliti
grozav de-o asemenea comedie, intilnindu-1, il cainau
oarccum:
- Ce-i, tovara~e director, cu Clopotni\a ceea?
- A, ni~te fuligani ...
Marele deznodamint s-a produs intr-o noapte umeda
~i rece. Era prin martie ~i satul, necaj it de aceste nopti
nesfir~ite, a tot forfotit indelung. Hat tirziu, pe dupa
miezul noptii, cind luminile satului s-au stins, de pe
dealul Clopotnitei s-a auzit un racnet de parca i~i dadea
cineva, sarmanul, sufletul. Oamenii au sarit de prin case
care cum era, dar uncle Dumnezeu sa te viri tu in bezna
ceea! Au mai stat o vreme cu urechile ciulite spre virful
dealului, a~teptind sa vada ce va urma, dar n-a urmat
nimic.
,,L-o fi gabjit, sarmanul, pina la urma" - se gindeau
satenii cu o anumita parere de rau, dar nu se grabeau
sa vada ce s-a intimplat acolo. ~i codrul, ~i codrenii i~i
au pravilele lor. De abia cind s-a luminat de-a binelea,
vreo cinci dintre oamenii mai a~eza\i ai satului au pQrnit
a urea dealul. Fatada Clopotnitei statea dezbracata nu-
mai pe jumatate, pentru ca harnicul lui grijitor zacea
linga prag. Cauta, pe semne, u~a, o fi vrut sa se ascunda
in Clopotnita, dar nu-i aj unsesera puteri ~i acum zacea,
zgribulit, linga peretii Clopotnitei. De~i cu cuno~tinta
pierduta, totu~i mai sufla inca. Altul in locul lui, dupa o
asemenea uciganie, demult ar fi para.sit aceasta lume
plina de pacate, pe cind el, trecut printr-atitea, cind a
vazut consateni aplecati peste el, mai cerca sa ~i rida,
dar se temea sa nu se inece, ~i tot diuta tusea ceea care
il salva de fiecare data ...
- Sireacul, au zis oamenii.
Au trimis dupa caruta, 1-au a~ezat pe-un manunchi
de paie, a~a singerat cum era, 1-au dus de-a lungul satului
sa-1 vada toata lumea. Pe la amiaza a prins a fierbe,
ie~indu-~i din albie, stravechea Capriana. In dimineata
ceea Nicolai Trofimovici se poraia cu ,,Volga" lui ~i,
tot poraindu-se, la un moment dat s-a pomenit intr-o
tabara de du~mani razvratiti. Nici sa ie~i din ograda,
nici sa te apropii de om, nici sa legi capat de vorba.
Cam enervat de mofturile satului, Balta ~i-a inciuat
casa, ~i-a urcat soata in ma~ina ~i a plecat la rudele din
508
Chi;,inau, convins fiind ca m citeva zile satul se va po-
toli. Sustinere la Chi;,inau, zicea Nicolai Trofimovici,
eu am pentru zece sate ca aide Capriana. Facuse insa
o mare prostie plednd, pentru ca satenii, in Joe de a-1
duce pc Simionel la felcerul din sat sa-1 bandaj eze,
pentru a SC a;,eza mai apoi sa faca O j alba la militie, au
luat un ;,ir de masuri cu totul neprevazute. Au cerut o
ma;,ina din colhoz, I-au dus pc Simionel in raion la policli-
nica ;,i acolo au cerut mai intii un certificat medical
despre starea in care SC afla. Cu aceea;,i ma;,ina, fara a
se intoarce in sat, au plecat la spitalul din Soroca, cc-
rind ;,i acolo un raport medical, dupa care au minat ma;,ina
toata noaptea, pentru a stabili, la Spitalul republican,
starea psihica, nu tocmai normala, a Jui Simionel. Cum
documentele au fast gata, doi dintre batrinii Caprienei
s-au intors in sat, impreuna cu Simionel, iar al\ii trei
au urcat in avian ;,i au plecat la Moscova, la procurorul
general al tarii.
Satul fierbea. Se transmiteau din ora in ora, din gura
in gura, ultimele ;,tiri - unde-i baiatul, unde-s batrinii;
ce face Balta, cc face militia, cc zice Chi;,inaul, cc zice
Moscova. Nicolai Trofimovici, intors intre timp, ridea de
poraiala satului. Prietenii din Chi;,inau i-au spus: nici o
grija. Auzi tu, i-a dat acolo unuia o pereche de palme,
poate ceva mai indesate dedt ar fi trebuit, dar cum sa nu
te prinda furia, tovara;,e, dnd, sa vezi cc face magarul?
Noaptea fura sdndurile de pc Clopotnita, iar dimineata
vine la dinsul sa intrebe: ,,Mai avem pc azi ceva, dom'
director?".

***
Pe nea;,teptate au sosit doi colonei de la Ministerul
de lnterne din Moscova, ;,i cum au intrat in Capriana,
imediat au ;,i inceput cercetarile. De la po;,ta din satul
vecin Balta a telefonat la Chi;,inau, comunidnd faptul,
in urma carei comunicari in receptor s-a la.sat o mutenie
lunga, ingrijoratoare, dat fiind ca Chi;,inaul nu ;,tia nici
cu spatele de sosirea inaltei inspec\ii. Moscova hota-
rise sa intervina in cazul Capriana direct, pentru a evita
orice influenta locala.
Ingrijorat, Nicolai Trofimovici a urcat in ma;,ina,
dar indata cc a ie;,it la ;,osea, un locotenent de la ser-
509
viciul circulatie i-a ridicat permisul, ordonindu-i sa se
intoarca ~i sa nu paraseasdi. Capriana fara permis special.
Vazind una ca asta, Balta a cercat sa mai telefoneze o
data la Chi~inau de la po~ta din satul vecin, dar telefo-
nistele de la centrala i-au comunicat ca Jinia e ocupata.
Azi ocupat, mine ocupat, poiminc ocupat...
Directorul ~colii din Capriana a inceput a avea visuri
urite. Visa ur~i, zabrele de fier, nesfir~ite mla~tini ~i
saraturi u~or impadurite, friguroase ~i straine. Devenise
deodata cuminte ~i omenos, punea copiilor numai note
bune, dadea binete tuturor batrinilor. Oamenii ii raspun-
deau la binete cu aceea~i bunavointa ~i, buni cunoscatori
ai legisla\iei, faceau intre ei presupuneri cam cit o sa
incaseze directorul - unii ziceau ca patru, altii ziceau
ca ~ase, dar erau ~i dintre acei care urcau pina la opt
ani.
~i s-a ofilit, s-a posomorit Nicolai Trofimovici, pen-
tru ca, ma rog ... Ii placea sa fie director intr-o ~coala
medic intrata in reparatie capitala, ii placca sa umble cu
,,Volga", ii placea sa gaseasdi. in faptul zorilor alaturi
~oldurile unei femei zdravene ~i iubarete, ii placea s,a se
izoleze pe-un sfcrt de ora in cabinet, pentru a consulta
cele doua volume enciclopedice. Cind toate accstea s-au
pomenit sub un mare semn de intrebare, Balta a hotarit
ca e vremea sa mai cedeze ~i el. S-a sculat intr-o des-
de-dimincata, cind Capriana inca dormea, ~i, cum se
obi~nuiqtc dcmult printre moldovcni, a pornit spre
cocioaba din mijlocul satului in care locuia Simionel.
Bietul baiat, abia intors de prin spitale, cum I-a vazut
pc director intrind, a ca.scat gura pentru a mai trczi o
data codrii cu racnetul lui, dar Nicolai Trofimovici a
ridicat bratelc sus:
- Stai, bre, nu mai urla atita, ca n-am vcnit sa te
bat! Am venit, iaca, sa nc impacam. Hai, cit vrci ca sa
facem pace?
Avea cu el in buzunar citcva sute ~i crcdea c-o sa-i
ajunga, ba chiar o sa-i ~i ramina. Cauta sa le aranjeze
pc toate cit mai in graba, pina SC va trczi satul, dar sa
vezi secatura naibii - iesc afara ~i SC spala, apoi iese
afara ~i SC piaptana, apoi iesc afara sa-~i curete capatul
cela de picptene.
Toata convorbirca dccurgea in felul urmator. Directo-
rul, din casa, ii ~optqte ccva, Simionel, de afara, ii
510
 raspunde ca sa auda toata mahalaua despre ce se discuta.
~i iara Nicolai Trovimovici mai spune ceva, ~i iara
urla de afara Simionel. Intre timp afla directorul ca
Simionel nici nu poate hotari nimic. Atunci, la Chi~inau,
in urma expertizelor medicale, s-a format un tutorat.
· Cei cinci batrini care I-au adus cu caruta din virful dealu-
lui au devenit tutorii lui Simionel, ~i acum toate trata-
tivele trebuiau duse cu ei.
Patru dintre cei cinci tutori au ramas indignati de
insa~i posibilitatea unei asemenea intelegeri, pe cind al
cincilea, dupa ce-a tot ta.cut ~i ta.cut, deodata s-a pomenit
zidnd cu o jumatate de gura:
- Eu unul, iaca, mai-mai a~ fi pentru impacare ...
Ca amaritul cela de baiet in viata lui n-a purtat o haina
mai curatica, n-a mincat o bucapca mai buni~oara. Cind
vine o bura de ploaie, curg ~iroaie pe peretii cocioabei
celeia, ca n-are cu ce-o acoperi, ~i ce mare bucurie pentru
dinsul ca directorul ~colii o sa taie copaci acolo in
Sibir?
Dupa o serie de tratative grele ~i indelungate,
tutorii au cerut zece mii. Directorul, indignat, a plecat
fara sa le fi spus ma.car la revedere, dar mai spre sara
-Je-a propus trei mii. Dupa care s-au mai intilnit o data,
noaptea, in cancelaria ~colii, la o sticla de coniac cu
mere murate ~i, din pret in pret, s-au oprit la ~ase mii.
Cinci urma sa le primeasca baietul, iar cu una mie urmau
sa fie acoperite cheltuielile legate de calatoriile la
Chi~inau ~i la Moscova.
A~a s-a fa.cut ca Simionel a razbatut, intr-o buna zi,
la un pui de viata buna. Chiar in ziua numaratului bani-
lor, nevasta unuia dintre cei cinci, femeie buna la inima,
dar cam zapacita ~i harnica atunci dnd nu e cazul, l-a virit
in autobuz ~i au plecat in doi la raion. Din magazin
femeia a ie~it cu un barbat imbracat din cap pina in
picioare cum i s-a pa.rut ei c-ar fi mai bine. Costum de
lina, mult prea mare pentru statura lui, o palarie albastra
de fetru rezemata pe urechi, o pereche de pantofi din
curele impletite, o cama~a din fibre sintetice de culoarea
vi~inelor ~i un trenci zis de Bologna.
La intoarcere, cind au coborit din autobuz, Capriana
s-a fa.cut a nu-I cunoa~te pe acel domn elegant ce pa~ea
incet, cu capul sus, iar nevestele celorlalti tutori s-au
repezit ca viespile la harnica lor cumatra. Ii trebuiau lui
Sil
,,Bologna", pantofi din ~fichiuri impletite, palarie de fetru
ii trebuia! !! In loc sa-i cumpere o caciula buna pentru
iama, un paltona~ ieftin ~i cald, o pereche de pufoaice
sa aiba cu ce umbla toamna ~i primavara, ea, toanta, se
duce ~i-i cumpara cama~a din fibre sintetice, care sta
acolo in magazin de ~ase ani de zile! ! !
Au ajuns a se intelege cu vinzatoarea sa ia marfa
napoi, dat fiind un caz exceptional, dar aici a intrat in
joc demnitatea lui Simionel, caci mai era ~i mindru, ~i
plin de demnitate. Cum, adica, visase ~i el, cum viseaza
toata lumea, la ceva mai bun, ~i cind acest bun ajunge
la dinsul, sa fie intors inapoi? !
In cele din urma, I-au lasut in pace. I-au acoperit
cocioaba, i-au cumparat din colhoz o juncana - las's-o
pasca in padure, a mai ci~tiga ~i el un ban, iar restul
rublelor, cit mai ramasesera, au fost depuse la pastrare.

20

Nu se sfir~e~te insa aici povestea, pentru di at,µnci

cind omului incepe sa nu-i mearga, apoi ca chiar nu-i
merge. Simionel acela, lucru care nici macar sa-i fi trecut
prin cap sarmanului director, s-a dovedit a fi un mare
ferche~. ,,Fa-i cinste hainei, ~i apoi ea singura o sa-ti
faca cinste" - tot repeta el o zicala culeasa cine ~tie de
unde, ~i iata-1 de cite doua ori pe zi infiorind satul
din capat in capat. Dimineata se ducea sa-~i pasca vitica,
la amiaza venea s-o adape, apoi iar o ducea spre padure,
pina spre sara. Mergea incet, ducind-o de funioara, in-
demnind-o pe ici-colo sa ciupeasca iarba pe sub garduri,
intre timp mai schimbind o vorba-doua cu unul, cu altul.
Nici o clipa insa nu putea uita ca e baiat frumos ~i imbra-
cat la moda. Se supara grozav cind nu i se lauda stofa
hainelor, croiala, cusatura, ~i de la o vreme caprienenii,
pentru a se mai desfata un pie, ie~eau pe la garduri, pe
la rascruci, sa-l vada pe baiat trecind cu vitica pe drum.
Prin multe a trecut Nicolai Trofimovici, dar a~a ceva
inca nu i se intimplase. Puzderie de comisii au rascolit
hirtoagele ~colilor conduse de el, nori mari ~i grei au
mocnit cu anii peste soarta lui, stoluri de corbi au tot
rotit peste casele in care locuia, dar a ~tiut de fiecare
data sa se descurce. Sumedenie de du~mani I-au visat la
512
pa.mint, daca degeaba. ~i acum, dnd viata era de acum
traita, dnd greul eel mare era trecut, dnd intoarcerea
la Chi~inau era ca ~i cum hotarita, apare deodata prostul
cela cu vitica ~i autoritatea unui om, adunata cu atita
migala, se naruie, se duce de ripa.
Autoritatea unui post de raspundere nu este atit
proprietatea celui care-I ocupa, cit atributia statului. ~i
iertind sumedenie de pacate diriguitorilor sai, statul ur-
mare~te atent autoritatea !or, ~i cum nivelul de autoritate
cade sub ceea ce poate fi admis, da alarma, centrul de
fuziune a puterii se inchide automat, ~i atunci - gata.
Nici sus{inerea, nici meritele, nici rudele - nimic nu te
mai poate salva.
Astfel, nimeni nu a fost mirat cind intr-o buna zi
au mai sosit in Capriana doi inspectori de la Ministerul
de Invatamint. Au venit, ziceau, a~a, in treacat, sa vada
ce se mai face pe-aici, dar trece o zi, doua, trei, inspecto-
rii par a nu se grabi ~i, in cele din urma, iata-1 pe
Nicolai Trofimovici intrind pe la farmacie. In cea de-a
patra zi a fost convocat consiliul pedagogic. Se discutau
chestiuni la ordinea zilei. Se vorbea domol, gospoda-
re~te ha de una, ha de alta, dar Nicolai Trofimovici,
alb ca varul, cerceta ingrijorat o noua crapatura, aparuta
tam-nisam in tavanul cancelariei.
Puterea era singura hrana a cugetului sau mocnit,
rautacios, ve~nic setos de injosirea aproapelui, ~i iata
ca i se ia tainul. Apoi, prost cum era, dar o fi simtit el
ceva, pentru ca prima oara nu s-a mai a~ezat in capul
mesei, multumindu-se doar cu un scaun undeva linga
u~a, de parca mama-sa 1-a fa.cut anume pentru asemenea
scaune modeste, ~i el nici ca sa fi visat la ceva mai
bun!
Avea o privire grea, de taur ranit mortal, ~i, in adincuri,
clocotea veninul intr-insul. Era supus la o grea umilinta
pe care, la drept vorbind, poate ca nici n-o merita. S-au
mai scos directori din ~coli, dar in asemenea ha!! Nicolai
Trofimovici i~i tot culegea in basma broboanele de su-
doare de pe frunte ~i tot a~tepta, poate-poate va pune
cineva un cuvint bun pentru dinsul.
Pe la inchiderea ~edintei a cerut cuvintul ~i Horia
Holban. Directorul era numai ochi ~i urechi. ,,Amu-i
amu" - ~i-o fi zis. Holban era marele Jui du~ma,1. Holban
era eel care urma sa-1 ingroape cu totul. Nicolai Trofi~
511
movici era numai vina., numai mu~chi. Chiar s-a ~i saltat
putin de pe scaun, de parca se pregatea sa-1 apuce de
piept, dar Horia ii tot da inainte cu frecventa, apoi
trece la problema manualelor, la programe, ~i nici gind
sa-1 atace. Lumea fiind obosita, ora fiind tirzie, vorbele
lui Holban au prins a cobori la vale, cautind a se termina
cu o gluma. Balta se fa.cu negru. La un moment dat ~i-a
dat sama ca marele sau du~man nici ma.car nu-I ia in
consideratie, de parca nici nu ar fi existat. 0 asemenea
batjocura i s-a pa.rut peste putinta ...
- Va rog, tovara~i inspectori, sa luati in consideratie
faptul ca tovara~ul Holban are motive personale de ura
impotriva mea.
Horia intre timp s-a a~ezat. Un altcineva a ~i cerut
cuvintul, a~a ca replica directorului raminea oarecum
suspendata in gol. Unul din inspectori, ne~tiind ca se
joaca cu focul, s-a mirat in auzul tuturora:
- A zis tovara~ul Holban ceva despre dumneata?
Balta a incercat sa spuna un cuvint:
- De zis, ce-i drept, n-a zis nimic. Totul insa ce .n-a
fost spus, dar s-a subinteles, a fost indreptat impotriva
mea. De asta am ~i gasit de cuviinta sa atrag atentia
tovara~ilor inspectori. In ceea ce ma prive~te, tovara~ul
Holban, chiar de-ar vrea, nu poate fi obiectiv.
- De ce, adica, nu poate fi obiectiv?
Nicolai Trofimovici s-a luminat la fata - asta era
replica pe care o pascuse o sara intreaga. Acum o avea
in mina ~i era fericit.
- Pentru ca a avut nenorocul sa se casatoreasca cu
una frumu~ica, iar celor frumu~ele, ~tiut lucru, le imbla
ochii ca la helge... Pe de alta parte, eu, a~a cum ma
vedeti, dar am avut dintotdeauna un mare, un tare mare
succes la femei !
Invatatorii au pufnit. A zimbit pina ~i Horia - cine
nu cunoa~tea ~ireteniile Jeannettei de-a tot flirta azi
cu unul, mine cu altul. A lua cochetaria ceea in serios
insemna a-ti bate joc de tine insuti.
Nicolai Trofimovici s-a a~ezat insa satisfacut, mindru
de intorsatura impusa consiliului pedagogic. Dade vorba
de ~ah, ma rog, jucam ~ah. Destul cit ati tot mutat piese,
mai mutam ~i noi una. Pe urma vedem.
Ii placea grozav sa se zvoneasca despre el ca are
succes la femei, ca este implicat in cine ~tie ce intrigi
514
amoroase. Pentru a-~i sus\inc oarccum reputa\ia de mare
fustangiu, cind zarea, in nenumaratele sale calatorii, cite
o inva\atoare a~teptind autobuzul, o invita in ma~ina
s-o dud. pin-a unde ii trcbuie, numai pentru ca pe urma
sa aiba posibilitatea de-a spunc: o, da, o ~tiu, am plimbat-o
~i pe-aceea cu ma~ina!. ..
Femeile, cind a~tcapta in ploaie autobuzul, iar de
autobuz nici pomcneala, urcau, fire~te, pentru ca daca
vrea prostul cela sa se Jaude ca le-a plimbp.t cu ma~ina,
de ce sa nu se laude! Horia insa, ~tiindu-i jirea vicleana,
i-a zis odata so\iei: auzi, tu, sa nu te impinga pacatul !
Sa mergi o mie de kilometri de jos, pe brinci sa mi te
tirii, sa mori acolo pc-o margine de drum, dar sa nu urci
in ma~ina lui!
Deodata insa, vesclia pornita atit de spumos a inceput
a se sparge, a se farimi\a. 0 anumita jcna veni sa
atinga voia buna a tuturora. Horia, cu gindul la ale
sale, se uita ncdumcrit in jur, dcoarecc nu-~i dadea sama
ce se petrece. 0 privire in stinga, una in dreapta. Linga
dulapul cu carti ~i-a zarit-o pe frumoasa sa so\ie. Sta.tea
pe scaun ;;i se facea cind alba, cind ro;;ie. Sta.tea mica,
disperata, · nqtiind ce sa zica, cc sa faca, undc sa-;;i
a~cze minile, ;;i in clipelc celea de mare ru;;inc a dctunat
ca niciodata vocea lui Haret Vasilevici!
- Canalic!!!
Horia ~i-a privit so\ia lung, cu chin, cu necaz, cu
durere, ~i nu atit glasul, cit cugetul lui zdrobit a intre-
bat-o:
- Bine, Jenca, te-ai suit ;;i tu in ,,Volga" ceca?
Femcia ;;i-a plccat umilita fruntea, \i Horia dcodata
s-a pomenit ca-i luneca pamintul de sub picioarc. S-a
stins, a~a deodata, lumina acelei dupa-amiczi, ~i prin
fumul, prin ceata care s-a la.sat, pluteau sumcdenic de
cercuri coloratc, care treceau unul prin altul in goana
!or, ncbuna. Sc intimpla ceva neobi;;nuit, ceva fatal se
intimpla cu el.
,, Sa ma ridic ~i sa plcc de-aici."
Mindria nu-i pcrmitea sa se lase scos cu targa. Mai
bine sa mori dccit sa te la~i seas cu targa de cci care
te-au ~i doborit. S-a ridicat deci singur, ta.cut, ~i-a luat
din cancelaric trenciul, geanta ~i a iqit. Cu citeva zile
in urma incepuse a se dcsprimavara, dar mai apoi a
cazut zapada ~i mai era ,nca frig, era inca iarna. Pustie
515
curtea ~colii, pustiu in ograzile vecinilor ~i drumurile
satului erau pustii. Vintul mina cite o pala de zapada
zgrunturoasa in lungul drumului, apoi o ridica, o repede
in dte-un om, lovindu-1 in obraz, dad nu doare, mai mult
pi~ca dedt sa doara.
Ie~ind pe drumul eel mare al satului, ~i-a ridicat
gulerul trenciului, zidndu-~i ca acum o sa piece, o sa
paraseasca aceste locuri, o sa uite pentru totdeauna ca
exista pe undeva o Clopotnita, o Capriana ~i o dragoste
amara cu miros de gutui. Cutremurati-va ~i nu pacatuiti,
a zis batrinul Dosoftei in psalmii sai, iara noi ne cutre-
muram, ~i pacatuim, pacatuim ...
In dmp frigul a inceput a-1 razbate. Tot urdnd ~i
coborind dealurile impreuna cu drumul, ca.ta in urma,
poate-poate ii ajunge vreo ma~ina. Colhozurile tocmai
incepusera a cara ingra~aminte de la gara, ~i ba de dupa
un deal, ba de dupa altul rasarea dte-un camion incarcat,
dte-un camion gol - numai drumul Caprienei a~tepta
sa i SC fad mai cald. Ba las'ca iese ~i din Capriana un
camion.
La volan ~edea un fost elev de-al lui. Era intt-a
zecea dnd a venit el cu Jeannette in Capriana. Cuminte
~i omenos, baiatul 1-a luat in cabina ~i, vesel, bun de
snoave, pina la gara i-a tot in~irat fel de fel de pataranii,
de parca ii avea in musafirie in casa la el. Horia zimbea
pe ici, pe colo, dnd intuia dupa intonatia baiatului
ca este ceva de ris, dar nici nu vroia ~i nici nu era in
stare sa patrunda in miezul celor spuse.
Sala de a~teptare a garii gemea, ca de obicei, plina de
lume. In soba ardea un soi de carbuni slaviti prin putoarea
lor aleasa, dar, in schimb, era cald, era bine. Horia ~i-a
gasit un loqor linga soba, s-a a~ezat ta.cut, supus, ~i nu
se mai gindea la nimic. Simtea ca-· doare ceva in partea
stinga a pieptului, un gust de metal ii tot incerca cei;-µI
gurii. Banuia ca S-0 fi intimplat ceva cu inima, posibil
sa fi fost chiar vorba de-o catastrofa De, totul trebtJie
platit pe aceasta lume, iar marile zguduiri, oricum, vor
lasa cicatrice in inimile noastre. Acum, i~i zicea el, prin-
cipalul e sa rezist pina la sosirea trenului. Va pleca
numaidedt, cu primul tren va pleca. Daca i se nimere~te
tren spre nord, plead la Cernauti; daca vine intii spre
sud, plead la Chi~inau.
Peste o ora ~i ccva a sosit un tren spre Chi~inau.
516
Era un tren pentru muncitori care abia incepuse a circula
pe traseul Ocnita-Chi~inau. Avea numai loc pentru a
~edea, dar i se facea tot mai rau, ~i pindind un scaun liber,
s-a culcat, ocupind deodata trei locuri. Mai spre Chi~inau
in tren se incepu o forfota mare, vagonul se umplu.
Lumea statea in picioare, se sfadea pentru fiece colti~or,
nu avea uncle se a~eza, nu avea unde-~i pune lucrurile,
dar pe el nu-1 deranja, banuind ca s-o fi intimplat ceva
cu dinsul. ;
La Chi~inau a coborit singur, a gasit punctul sani-
tar al garii. Spre cumplita lui mirare, s-a pomenit chiar
zimbindu-i domni~oarei de serviciu - rasarise undeva la
orizont ~i gluma obi~nuita in asemenea cazuri. Sfios
din fire, Horia, cind lega cuno~tinta cu cineva, o boteza
cu o vorba de duh, dar domni~oara in alb parea sa nu
~tie ~aga. L-a pus sa se dezbrace pina la briu, 1-a culcat
pe-o canapea, dupa care a rostit vorbele celea grele ~i
amare despre felul in care satenii i~i distrug propria lor
sanatate. Horia se simtea ofensat, a vrut sa intre cu ea
in discutie, dar intre timp a venit ,, Salvarea" ~i mindrul
bucovinean pina la urma a fost totu~i scos cu targa prin
sala de a~teptare a garii. Abia atunci cind s-a vazut dus
cu targa, abia atunci pentru intiia oara ~i-a dat sama ce-a
vrut sa zica marele poet anonim dnd a zis ca ,,la nunta
mea a cazut O stea".

***
Dar pentru ce am tot scoate durerile in vazul tutu-
rora? ... Mai ales acuma, dnd, dupa un tratament de ap-
roape doua luni, venim inapoi spre nord? Rotile trenu-
lui macina o toad marunta, inghitind distante, inima
bate ritmic, masurind scurtul veac al unui destin uman,
norii ba culeg, ba scapata o luna palida pe-un cer nesfir-
~it, ~i bietul om, leganat de rotile trenului, cu toata du-
rerea, cu toata povara necazurilor sale, in cele din urma
adoarme.

21
,, - ... oo-ri-aaa! !"
A fost trezit din somn. Cineva, µe la trei de noapte,
pe dnd dormea dus, 1-a strigat pe nume ~i Horia a sarit
517
fript. ~i-a pus in graba pantalonii, ;;i-a prins in p1c1oare
pantofii, parea gata sa sara din vagon in goana trenu-
1ui, dupa care a inceput a-;;i reveni - stati, tovara;;i~
Unde, care, cine-I striga?!
Vagonul, ostenit ;;i el de atita alergatura, s-a potolit
in cele din urma ;;i dormea dus. In coridora;;ul pustiu ici
se arata o mina, colo un picior ie;;it de sub plapuma.
Trenul statea undeva intr-o gara, in jur nici tipenie de
om, dar Horia era sigur ca-I strigase cineva. Ii mai suna
inca in urechi glasul cela tinar ;;i disperat. Era un tipat
de pescaru;; pierdut in largul marii, o ruga, un racnet de
deznadejde era in glasul cela. Sta.tea deci pe jumatate
imbracat, statea neclintit, cu auzul atintit in bezna noptii.
Nu urma insa nimic. Sa i se fi nazarit? Sa-I fi trezit
din somn a;;a intr-o gluma un glas at cuiva? Umbla
noaptea glasuri ;;i trezesc lumea din somn! !! S-a uitat
prin fereastra - nimic, un ;;ir de vagoane de marfa. S-a
repezit la celalalt rind de geamuri ;;i a ramas inmarmurit.
0 gara frumoasa, data cu var, singura gara varuita de pe
linia Odes a - Cernauti. Statea acum in puterea noptii
molcoma, tihnita, cu lumina unui felinar abia clipodnd
in departare.
,,Verejeni!"
Clopotul de la intrare a anuntat plecarea trcnului,
;;i nu mai avea timp pentru cugetari. lntr-o mina plasa
cu portocale, in alta geanta cu haine - ;;i fuga spre
ie;;ire! A sarit din vagon cind rotile trenului lunecasera
de acum. Nici nu mai avu timp sa-;;i ia ramas bun de
la frumoasa gospodina, care se dovedise a fi atit de
primitoare. Totu;;i in clipa cind vagoanele curgeau girla,
;;i-a zarit insoptoarea in u;;a unui alt vagon. Venise, pe
semne, in musafirie la o vecina de-a ei! Vazindu-1 pe
peron, femeia i-a zimbit in semn de drum bun. Cind
vagonul se indepartase, a~a indt vorbele ei mai puteau
ajunge la el, pe cind raspunsul lui hotarit ca n-ar fi
ajuns-o, femeia I-a dojenit:
- Mi-ai tot zis ~i zis de dragoste ...
Cu bereta ridicata sus, in mina dreapta, Horia a stat
multa vreme, urmarind cum plead. trenul, cum se stinge
in departare becul ro;;u de la scara ultimului vagon.
Toate se topeau impreuna cu acest bee ro;;u, toate plecau
spre nord, in tara unde era soare ;;i frumos, unde anul
intreg mirosea a stejar, stejar inmugurit, stejar verde,
518
stejar capt, pe cind el raminea aici pe dealurilc iestea,
unde ;;i-a ingropat tineretea, unde ;;i-a pierdut sanatatea,
;;i unde •nici ma.car sa-1 fi a;;teptat cineva.
,, Pe semne, asta se ;;i cheama soarta, ~i daca altceva
nu ni s-a dat, atunci, ma rog, fie ..<'
Din tren a coborit lume putina, ;;i cum s-au dat jos,
au ;;i tulit-o in localul garii. Era ora din zori de zi, cind
sufletul vrea la tihna, vrea la cald - fie iarna, fi.e v-ara.
Pornise ;;i Horia in urma lor, dar la u;;a salii de a~tep-
tare s-a oprit. Mirosul cela acru ;;i statut al unei sali
mici ramase peste noapte arhiplina i s-a pa.rut insuporta-
bil. Afara, de;;i cam racoare, avea aer curat. S-a plimbat
putin pe peron, sa-;;i mai dezmorteasca incheicturile,
dupa care s-a a;;czat pe unica banca de linga intrarea
in gara.
I s-a fa.cut, a;;a deodata, dor de elevi, de cele doua
duzine de apostoli. Horarit ca unul din ei l-a trezit din
somn, facindu-1 sa coboare la Verejeni. Glasurile, orice
s-ar spune, circula prin spatiu cum circula, de-o pilda,
semnalele radioemitatoarelor. ,, ... oo-ri-aa" - o, acel tipat
il mai infiora ;;i acum. De obicei, ii ziceau ,,Horia Miro-
novici", mai rar - ,,tovara;;e invatator", ;;i numai in cazu-
rile grele, cumplite, exceptionale, i;;i permiteau sa-l strige
pe numele mic, a;;a cum ai fi strigat un prieten, o ruda,
un frate ...
Hotarit di n-a fast intimplator tipatul cela, hotarit
ca s-a mai intimplat ceva acolo la ;;coala din Capriana.
Ce-o fi fast la mijloc? Cerea copilul ajutor ori vroia
pur ;;i simplu sa-i spuna ca in noaptea din zece spre
unsprezece aprilie a fast o furtuna, a tunat, a fulgerat,
;;i s-a cutremurat pamintul pina in adincuri? 0, de-ar fi
fast sa fie a~a, sa-i doara ;;i pe ei a;;a cum ii doarc pe
dinsul, ;;i de-ar mai putea el afla al cui anumc era glasul
care 1-a trczit din somn ...
lmpreuna cu el au mai coborit din tren doua invata-
toare tinerele dintr-un sat vecin. Mai intii s-au repczit
;;i ele in sala de a;;tcptare a garii, dar mai apoi, cu aceea;;i
vitez:t cu care intrasera, au ti;;nit de acolo. Se cuno;;tcau
de pc la conferintcle raionale, ;;i cind ie;;eau din gara,
Horia le-a zimbit, ducind doua degete la bereta in semn
de binetc. Spre marca sa uimire, invatatoarcle au fa.cut
519
ochi mari ~i au plecat indignate in drumul lor, de parca
habar n-aveau cine-o fi fiind el. Gara insa era mica,
pina la ziua mai aveau mult, ~i ele, neavind uncle se duce,
se plimbau pe peron de colo pina colo, dar, plimbindu-se,
cautau s-o intoarca inapoi, inainte de-a fi aj uns la banca
pc care ~edea el, ~i Horia se intreba: ce Dumnezeu
le-o fi ~ocat pe gisculitele celea?
A, da, uitase cu totul... Hainele, dupa ce-au tot zacut
prin toate ungherele spitalului, erau botite, impanate
cu iz de mucegai ~i duhoare grea de formalina. Acum
~i barba il cam da de sminteala - se barbierise ziua
trecuta, inainte de-a fi ie~it din spital, dar, dupa o zi
lunga de drum, dupa atita zbucium ~i framintare, ii cres-
cuse o barba de parca o saptamina nu s-ar fi ras. Culmea
decaderii sale o demonstrau pantofii, mizgaliti ca vai
de ci, cu probe de hlei de la periferiile ora~ului. ,,0 fi
crczut ca sint un depravat, un alcoolic ... "
Pentru a nu-~i compromite definitiv breasla, s-a ridi-
cat de pe band, 1;,i-a luat lucrurile 1;,i, trecind printr-o
portita, a ie~it in mica piata din dosul garii. Acolo, se
adunau ~i de acolo plecau zilnic autobuzele. Singurul
bee ce lumina piata, spinzurat de-un stilp, se legana
in bataia vintul ui, 1;,i pentru ca se legana, j ucau un fel de
ostropat toate umbrele formate de acea palida lumina.
Primul autobuz care ar fi putut sa-1 duca pina la o
anumita cotitura, nu departe de Capriana, urma sa plece
pe la cinci ~i ceva. Mai trebuia de a~teptat, dar il grabea
glasul cela disperat de copil. Uncle mai pui ca ~i becul,
leganat de vint, il scotea din sarite. Umbrele nebune,
ce tot dantaluiau, deformindu-se, ii insuflau un fel de
ameteli. Linga cladirea garii dormitau, putin cam dosite,
doua taxiuri cu luminite verzi. Era mare lucru sa iei
un taxi in gara ceea, 1;,i Horia s-a repezit spre ele, dar
ce ti-i bun cind ~oferii dormcau cu volanele in brate, 1;,i
nici ma.car sa se mi~te, oricit li s-ar fi bocanit la ferea-
stra. Ie~isera la scrviciu fiindca le venisera rindul, dar
incolo - trindavi ~i rasfatati, satui de ghe~efturi, - uncle
sa-ti porneasca el ma1;,ina 1;,i sa piece in miez de noapte?
Iti plate1;,te din buzunarul lui o rubla-doua, numai sa-1
la~i sa doarma.
Horia 1;,i-a ales una din cele doua ma1;,ini. Mai intii
a ciocanit la geam, apoi a prins a bate cu pumnul in
520
acoperi~, ~i a tot batut pina s-a cr~pat un ochi sub
~apca repezita de-a curmczi~ul capatini.i.
- Cito takoe-e??? I

- 0 chestie de mare urgenta, tovara~e, \ina la Ca-

priana, e aid nu dcparte, platesc oricit ar 'fi, tovara~e ...
Ocupat.
Cum adica ocupat, cind, uite, becul c verde?
E verdc pentru ca imi place sa fie verde, da cind
nu-mi place, ii pun ca.pace! ~i - gata, s-a zis cu verdele.
A virit o mina undeva in fundul buzunarului, a seas
de pe undeva un capaccl ~i, intr-adevar, n-a mai fast
lumina verde.
Era aproape patru. Sa stai o ora ~i mai bine aid in
piata, leganindu-te impreuna cu umbrele din jur, era prea
mult pentru inima lui bolnava. Mai bine, ~i-a zis, pornesc
pe jos, de-a lungul ~oselei. Batrinii no~tri au umblat mai
mult pe jos ~i, slava Domnului. ~i destinul, ~i tara, ~i
inima le-au fast intregi, implinite. Porne~te dar pe jos
~i el. Daca nu-I ajunge nid o ma~ina din urma, ii va
culege autobuzul de dnci j umatate, undeva pe:o margine
de drum. A face insa mi~cari in aer liber e, oricum, mai
sanatos decit a sta locului ~-a te legana impreuna cu
umbrele. Scria Amosov intr-o revista, apoi ~i japonezii
au confirmat, ca fara dndsprezece mii de pa~i facuti
zilnic organismul n-are farta neccsara pentru a se re-
face, ~i ziua fara ~apte-opt kilometri strabatuti pe jos
e ca ~i cum ar fi o zi pierduta.
A legat geanta de plasa cti portocale, fadnd din ele
un fel de desagi. ~i le-a aruncat pe umeri, pornind incet
de-a lungul ~oselei. Las'ca au mai mers oameni noaptea,
prin cimp, cite unul singur. Cerni, coborit jos de tot, se
framinta acoperit de nori, ~i nu te puteai dumeri - va
ploua, va ninge, se va trece a~a. Uneori, prin crapaturile
norilor se itea o luna palida, cu obrajii supti, ca un
banut din vremi strabune, {ii cu toate ca lumina ei abia
flutura pe-o clipa, clipa ceca ii era de-ajuns pentru a-~i
gasi drumul, pentru a se regasi in lungul acelui drum.
,, Las'ca nu se mai pierde lumea ... "
Se departase de gara bini~or, sa fi fa.cut vreo patru
kilometri, cind a auzit un vuiet surd, ajungindu-1 din
urma. Un camion inalt {ii greu mina pe inima ~oselei cu
o viteza nebuna, cum mina de obicei ~oferii noaptea
tirziu, cind ~tiu ca ~oseaua e libera ~i militia doarme.
33 I Dru\a, vol. 3 521
Horia cauta sa ghiceasca: o sa-1 ia, n-o sa-1 ia? In sfir~it,
tncercam. A~a cum era pe marginea ~oselei, a ridicat
bratul sus, stind in raza luminii sa fie observat de departe.
~oferul, cum I-a zarit, a ~i inceput a cobori viteza, dar
un anumit instinct i-a spus ca degeaba, n-o sa opreasca. Exi-
sta o categorie de ~oferi vicleni, care, cind vad un om cu mi-
na ridicata, frineaza, amagindu-1, indemnindu-1 sa stea cu-
minte locului. Cind acela, bucuros, se apleaca sa-~i ia ba-
gajul, ~oferul deodata mar~te viteza, lasind in urma furn
amestccat cu inj uraturi dintre cele mai inver~unate.
Horia cuno~tea ~iretlicul, o patise de mai multe ori.
Nu vroia sa mai fie prostit o data, ~i pe linga asta
dorea sa se intoarca cit mai curind la Capriana. II stri-
gase un glas de copil, ace! ,, ... oo-ri-aaa! ! " i s-a oprit ca
un nod in git. Era datoria lui sfinta sa se inapoicze cit
mai curind, sa afle ce s-a intimplat. S-o fi intimplat ceva
stra~nic, catastrofal, ~i intuind ca ~oferul vrca sa-1 pa-
caleasca, a ie~it in mijlocul ~oselei, raminind nemi~cat
ca un stilp de telegraf, a~a indt ma~ina nu putea sa
tread decit peste el.
0 namila grea, mare cit un vagon de marfa a scri~nit
din incheieturi, a fluierat cu guma rotilor pe asfaltul
zgrunturos ~i s-a oprit. In. ferestruica deschisa a cabinei
s-a aratat obrazul fraged al unui baietan suparat ~i ne-
dormit:
- Tvoia boga du~i mati...
Apropiindu-se de ferestruica, Horia a zimbit, pcntru
ca i-a placut baiatul. Oricum, invap. rusqte.
- Frate, poate ma repezi pina la cotitura de Iinga
Capriana. Imi trcbuie, uite, neaparat ~i, ca din pacate,
nici o ma~ina...
Baiatul ~i-a scobit cu unghia o nara, ii deranja ceva
acolo, dupa care a zis cu o jumatate de gura:
Nu pot.
Pai, parca nu se duce ma~ina tot in dircctia ceea?
De dus seduce ea, daca n-am un'te pune. Nu vezi -
cabina-i ocupata! ...
Horia a desiu~it cu greu in umbra cabinei o matu~a
care, pe semne, picura. Acum s-a trezit din picurat ~i se
holba proste~te in toate partile - nu-~i putea da sama
unde au ajuns, ce s-a intimplat, de ce s-a oprit ma~ina.
Care cabina, tovara~e! Ma urc in Jada ccea ~i
peste un sfert de ora...
522
 ~oferuf a trecut .la_ cealalta nara, mai mull 1wnt111 11
nu o dezonora cu o. totala indiferenta, du pa cart• 11 1.l1:
- ~'lada e ocupatii.
- Hai, da-o incolo, chiar atita marfa ai, incit sa nu
He loc pentru un om?! ·
Loe este el, numai ca marfa e cu narav. Poate
lovi.
Lasa, tovara~e, ca daca am ajuns eu teafar pina
aici, nu ·ma sperii pe mine cu una, cu doua ...
- Ma rog, daca o iei pe raspunderea dumitale ...
Horia a trecut repejor la coada camionului, ~i-a arun-
cat desagile in caroserie, s-a prins de usna lemnoasa
~i de abia s-a saltat de la pa.mint, ca ma~ina a ~i rupt-o
din loc. Noroc de-o saritura buna, altfel lucrurile plecau,
iar el raminea sa vina pe jos.
In sfir~it, las'ca-i bine. Ma~ina mina la vale, el ~ade
tupilat ~i cauta sa vada ce se intimpla, uncle-a nimerit.
Nimic deosebit, ni~te rama~ite de paie, dar ... Mirosea a
grajd. Apoi I-a mirat ~i faptul ca vehiculul e putin re-
facut, cum se facea de obicei dnd era vorba de un drum
special. Oblonul din fata ~i cele laterale erau sporite cu
inca doua rinduri de sdnduri, a~a indt caroseria ma~i-
nii semana mai mult a vagon. Drumul e bun, ~oferul
mina, vintul vijiie pe deasupra, ~i in goana ceea nu te
puteai dumeri ce ~i cum.
Tot strecurindu-se in I ungul caroseriei, tiri~, spre
cabina, deodata aude alaturi un sforait. Intre timp s-a
mai itit o data stravechiul ha.nut de printre nori, ~i in
clipa dnd s-a luminat, a zarit, conturat pe fundalul ceru-
lui negru, un cap de armasar tinar, cu coama in vint,
cu botul aruncat departe, in noapte.
- Hai noroc, murgutule ...
Tinar ~i de acum intelept prin stradaniile sale, arma-
sarul ~i-a intors capul. 0, aceasta vorba blinda in aceasta
lume zbuciumata, cum suna ea uneori ciudat ~i jalnic!
Strimtorat in ungher de ni~te druci, murgul i~i tot ciulea
urechile, iar mai apoi 1-a prins furia ~i a incercat sa
mu~te din sdndurile cu care erau sporite laturile caro-
seriei. Horia s-a ridicat in picioare, ~i-a ascuns bereta
in buzunar, sa nu i-o fure vintul, ~i tinindu-se de ce
putea, a pornit spre tovara~ul de drum pe care i 1-a
trimis Dumnezeu.
Va fi fost, pe semne, mindru ~i narava~ acolo in
523
luncile unde i-a fost dat sa creasca. Prea o fi zburdat,
prea s-o fi bucurat de viata, prea o fi ajuns semet, ~i
asta 1-a nenorocit. Istetimea, cit o mai fi ramas ea acolo,
in lumea cailor, nu poate ·n lasata in voia sorti~, ea fiind
un bun ob~tesc ~i, deci, fiind bunul ob~tesc cautat, trf-
buie folosit rational, in interesul tuturora. Drept care,
iata-1 pe armasar urcat in ma~i~a in . dr:1?:1 sp~re ce!e
gloabe batrine ~i supuse, care abta ma1 tune caruta m
urma lor.
Necheza, sarmanul, de atita amar ~i disperare. Vom fi
~tiind noi, de undeva, ~i limba cailor, pentru ca necheza-
turile celea il infiorau pe fiul Bucovinei. Armasarul
era numai nervi, numai spuma. Cind s-a mai aratat o data
tuna, Horia a observat ca ~oldul murgului e urned - pu-
tea fi sudoare, putea fi singe, s-o fi lovit de ceva in
goana ceea nebuna...
- las', bre, s-or trece toate ...
Cindva, cu mii ~i mii de ani in urma, oamenii au
prins in pustiuri aceste fapturi mindre ~i frumoase, le-au
domesticit ~i multe milenii la rind ele traiesc impreuna
cu noi, tirind povara ~i umilinta noastra, culegind {ari-
mituri din palma copiilor no~tri, inghitind paie ~i nedrep-
tate, imparta~ind cu o supu~enie uimitoare destinele
speciei umane. Au arat ~i semanat· secole la rind, s-au
dus la razboaie pe vremuri de restri~te, au singerat
alaturi de strabunii no~tri ~i, intor~i inapoi la vatra, se
trudeau pina cadeau pc cite-o aratura, la cite-o talpa de
deal, ~i niciodata prin nimic n-au aratat ca sint nemultu-
mite de soarta lor.
Horia i-a pus calului mina pe ~ale ~i s-a cutremurat
de parca s-ar fi intilnit cu un frate mai mic, ratacit demult
prin lume. Caii au fost dintotdeauna o mare ~i nedestai-
nuita dragoste a lui. Sc ruga de mic sa-1 ia tata cu caruta
ori sa-1 puna sa stea putin calare, pina ce roaiba culegea
hrana din opalca. Visa sa aiba o pereche de cai ai lui,
cai buni, frumo~i. Vorba dntecului:
Drag mi-a fast sa viid in lume
Doi cai suri, cu hamuri bune ...

Visele insa ca visele. Dupa razboi a venit o foamete,

oamenii au ramas fara vite. Mai apoi s-a facut colhoz,
uncle-a mai ramas dte-un cal, au fost du~i la grajdul
comun, iara el tot cu . ~coala - azi are lectii, mine are
524
lectii ... La Chi~inau pardi.-pardi. a mai uitat de cei cai suri
cu hamuri bune, ~i deodata, cind nici nu se a~tepta, iara a
incoltit vlastarul cela de demult.
Oricit ar parea de ciudat, dar, ajuns insurat, ajuns
tata, invatator cu studii superioarc, el mai visa incii. sa
aiba un cal. De nu, eel putin sa urce di.lare, sa-1 dudi.
la pascut intr-o margine de padure, sa-1 adape dintr-un
izvor rece de codru, sa-i multumeasca pentru tot ce-au
facut sarmanele dobitoace in decursul istoriei pentru
mult patimitul nostru neam. Vom fi mo~tenit noi, de la
batrini, o limba cu care taranii le vorbeau vitelor pe
care le aveau in bataturi, ~i acum limba ceea, nefolosita,
zacc moarta in noi ~i nc doare.
Visele ii sint frumoase, nesfiqite, dar viata omului
e scurta, ~i Horia, in cele din urma, ~i-a zis di. nu e nimic
de fa.cut, epoca nu poate fi oprita locului, nu poate fi
intoarsa inapoi, fie ca ne place sau nu ne prea place, ~i
de n-ar fi fost intimplarea asta ciudata in miez de, noapte,
in mijlocul cimpului, pe semne ca ~i-ar fi trait viata
fara macar sa fi atins cu mina visul SilU de altadata.
- Dragul badei Murgu~or ...
L-a mingiiat pe bot, a trecut cu palma incct peste
coama aspra, incilcita de vint, spre urechiu~ele mici,
ce tot f!uturau intruna. Cu fruntea nalta, cu o pereche
de ochi mari, sculptati frumos sub bolta frun\ii, arma-
sarul semana cu un zcu antic.
Simtind mina omului, a inlemnit, raminind in a~tcptare
pe cit de bun, pc atit de rau. Horia a scos o portocala
din plasa. Armasarul a uitat pe-o c!ipa groaza calatoriei
sale. A prins in buze ciudatul fruct de peste mare, i-a
adulmecat mirosul, dupa care 1-a aruncat cit colo. Las',
~i-o fi zis, ne vom lipsi. Ca ~tim noi cum vin darurile
iestea. Iti dau o portocala, mine doua - ~i pc urma o
viata intreaga te tot cara cine ~tie pe uncle!
- A~a e, frate, cam a~a c, a zis Horia zimbind. Ce
sa-i faci, nu am avut noroc. Pe tine te-a fa.cut mama-ta
frumos, ~i pe mine frumos a vrut sa ma faca. Drcpt
care o viata intreaga sintem siliti sa platim acest noroc,
o viata intreaga nu dovedim sa ne dcscurcam dintr-o
daravera ~i intram in alta. Pe tine, iaca, abia te due la
ceea ce se chema insuratoare, iar eu is de acum dupa
nunta, dupa spital. A~a e, ce sa-i faci. Zarva mare in jurul
nostru, ne pizmuiesc cu totii ca sintem frumo~i, ca orice
525
proasta e gata sa mearga cu noi oriunde, ~i in zavistia
ceea oarba a lor nici prin gind sa le treaca cum calatorim
noi in vreme de noapte - zgribuli\i, degerati, intr-o
ma~ina hrentuita ~i descoperita, a~a incit ne tremura
pielea, ne tremura inima, pina ~i saminta din noi tremura!
~oferul habar n-avea de cotitura despre care ii vorbise
Horia. Ahia de mai ramasesera vreo suta de metri pina
la locul uncle urma el sa coboare, iar vintul, cum a fluie-
rat, a~a ~i fluiera pe deasupra lor. Horia a ciocanit in
cre~tetul cabinei. ~oferul abia-abia a frinat, dindu-i posi-
bilitate sa-~i arunce lucrurile ~i sa sara in urma lor.
Atunci insa cind Horia a scos din buzunar o hirtiuta de
trei ruble, ma~ina era de acum in plina goana. A stat
o vreme mirat, cugetind in mijlocul drumului - hotarit
ca era ceva suspect la mijloc. Pe semne, se fura ceva.
Ori ca ma$ina fusese furata, ori armasarul, ori matu~a ce
picura in cabina - mare lucru daca nu tocmai matu~a
fusese furata ...
A a~teptat o vreme, poate se mai limpeze~te cerul,
poate mai rasare de pe undeva o geana de zare, dar de
unde... Frig, intuneric, ca nu vedeai pe unde sa pui
piciorul. Cu chiu, cu vai a gasit cararu~a ce ducea spre
Capriana, dar, coborind, a aninat plasa in ni~te tufe de
maciq. Pina s-o descurce, s-au rupt citeva ate, porto-
calele au prins a cobori elc singure, de capul lor, spre
Capriana. Horia le prindca pc dibuitc, le baga inapoi,
ele iara cadeau. ~i tot a~a pina ce, la un moment dat, 1-a
umflat risul.
S-a gindit ca ar fi un extraordinar inceput de film.
Ecranul e numai bezna. In bezna ceca se pctrece ceva
straniu. Unul cade, altul SC ridica, iara cad, iara se ridica,
apoi, deodata, rasare luna de printre nori ~i, cind cola,
nimic straniu. Pur ~i simplu un sarman invatator se
intoarcc noaptea de la ora~ cu o plasa de portocale.

22
Capriana hodinea. Urma~ii renumitilor clopotari dor-
meau du~i, furap de un somn atit de adinc, atit de dulce,
incit, daca cineva ar fi inceput sa care satul pe cealalta
coasta a dealului, te miri de s-ar fi trezit vreunul. Dormeau
elevii carora le-a spus el cindva ce inseamna pentru
526
 om istoria, dormea marele lui du~man, directorul. de
fCoala, dormea volnica pasare cereasdi, Simionel, impre-
una cu tutorii sai. Dormeau cuco~ii, dormeau cinii -
dormea tot, dormeau toate ~i cine ~tie daca aceasta
obi~nuinta a fiintelor umane de a le lasa intr-o clipa pe
.. toate nu era din cele mai in\elepte solutii datorita carora
supravietuim.
Horia venea pe acelea~i diraru~e, in lungul acelora~i
garduri, pe uncle a tot umblat ani la rind ~i i se parea
ca ficce copac, fiece fintina, fiece casa ii cunoa~te ~i se
bucura de intoarcerea lui. Supararile-s suparari, iar obi~-
nuinta unei convietuiri cre~te pina se cheama dragoste.
Se bucura deci ~i el, gasindu-le pe toate bune. Un fel de
pace, de tihna, de bunatate a inceput a i se revarsa peste
toata faptura.
In mij locul satului s-a oprit brusc. L-a intepat, a~a din
senin, inima, ~i dupa intepatura ceea a pornit a se zbate,
~i se tot zbatea nebuna. Horia se uita in j ur ~i se intreba:
ce-o fi dat peste dinsa, ce putea sa se intimple, de
uncle atita tulburare? In cele din urma a\zarit un gard
de nuiele impletit frumos, cu grija. A inteles totul ~i a
zimbit. Vorba cintecului:
Inima mea, inima mea
far incepe a mii durea ...

Vorba e ca peste citiva pa~i incepea ograda livezii

cu gutui, se aratase de acum ~i acoperi~ul celor ce-au
avut talent la limba franceza. El insa nu hotarise - se
va intoarce la ei, nu se va intoarce. Mai avea vreo doua-
zeci de pa~i, dar inima nu putea ramine in nqtire, inima
vroia sa i se spuna dinainte, sa i se spuna acum, in
clipa asta - da sau nu? ...
Nu.
A trecut pe linga casa sotiei, pe linga casa copilului,
fara sa-~i fi sdipat ma.car privirea peste gard, fara sa fi
cules cu urechea necurmata mutenie a unei gospodarii
in zori de zi. Venea ta.cut, cu aceia~i p~i cu care a mers
de-a lungul satului, zicindu-~i di poate n-ar fi rau sa
intre sa-~i vada baiatul, dar n-are timp. Trebuie sa treaca
mai intii pe la ~coala, pentru di nu de dorul familiei
s-a intors. L-a coborit din tren un tipat de copil, ~i
datoria lui era sa treadi mai intii pe la ~coala, sa vada
ce s-o fi intimplat.
527
 Acum batailc in i>artea stinga a pieptului nu se mai
simteau, dar inima il durea. Ea, sarmana, vroia sa se
intoarca, vroia sa-~i vada odrasla. 0, acest pumn de carne
vie ce respira singe ~i bate din aripi ca o pasare - prin
cite pacate ne mai vira, pe cite drumuri ne mai poarta,
~i cum ne mai doare atunci cind nu i se face dreptate ...

* * *
La poarta ;,colii s-a oprit, suflind din greu. Era ostenit
de parca ar fi fa.cut un drum cit veacul. S-a uitat in jur
sa vada ce mai e nou pe-aici.
Nimic nou. U;,a beciului pururea deschisa, repezita
pe spate, a~a cum o gasise cu patru-cinci ani in urma,
~i asta 1-a bucurat. Gura beciului ~i umbrele ce izvorau
de sub pa.mint erau singurul manual bun de care se
folosea la lectii.
Sus, la etaj, vuiau banci mutate dintr-un loc in altul.
Zornaiau caldari, pe sticla ferestrelor tremura flacara
focului de prin sobc, ~i peste toata sporovaiala ceea
domnea un fir de dntcc vechi, inginat de-un glas subtire
de femeie: •
1-i-i, ~-am avut o cdriiru,~ii
Pin' la mindruli/a-n u,~ii ...

Din toata bogatia noastra folclorica matu~a Arghira,

ingrijitoarea ;,colii, ~i-a ales numai acest cintec ~i-1 cinta
ore intregi, tot refacindu-1 ~i potrivindu-1 dupa dispozitia
sa. 0 fi avut, pc semne, o dragoste nefericita ~i a ales
dntecul cela drept simbolul destinului sau. II cinta zi de
zi, cind venea sa faca curat ~i cald in cogemitea ~coala
cu etaj. Poate insa nu era vorba de nici o dragoste,
poate ca femeia il cinta mai mult de frica - cearca de
vina pe la miezul noptii, femeie singura, ~i munce~te in
pustietatea claselor ore in ~ir ...
Stind ,in poarta ~colii, Horia s-a gindit ca, din punct
de vederc istoric, figura cea mai importanta a ~colii
este, fara indoiala, matu~a Arghira. Femeie harnica ~i
cuminte, atunci cind nu i s-a intors de la razboi nici
barbatul ~i nici singurul sau fecior, ea nu s-a sfiit de
cuvintul ubor~cifii ~i a venit intr-o zi la ~coala, facind-o
sa-i tina loc de familie. Fara sa ~tie o buchie, matu~a
se nelini~tea pentru sporul copiilor la invatatura, pentru
528
fiece geam spart, pentru fiece banca, pentru fiece invata-
tor posomorit. Intr-un anumit sens ea era sufletul, sim-
bolul vitalitatii ~colii din Capriana ~i, stind acuma in
poarta, Horia s-a gindit ca nimic nu s-a picrdut ~i nimic
nu se va pierde atita vreme cit ma.tu~~ Arghira se va
scula cu noaptea in cap ~i va veni la ~coala sa faca curat
~i cald.
Ca sa n-o supere, a cautat sa se strecoare neobservat
in canc;.elarie. ~tia ca e cam slaba de inger ~i poate fi
bagata in sperieti atunci cind cineva da buzna noaptea
in ~coala. Uncle mai pui ca s-o fi sfiit, biata femeie, de
munca ei grea ~i nu-i placea sa vina peste dinsa cineva
atita vreme cit ea mai face curat inca. Invatatorii, ~tiind
aceasta slabh;iune a ei, cautau sa-i crute demnitatea.
In cancelarie Horia a aprins lumina, s-a a~ezat la
masuta unde-~i tinea gospodaria clasei pe care o indruma.
A gasit in sertar citeva numere ale saptaminalului ,,Cul-
tura" ~i un ordin de la comisariatul militar prin care era
obligat sa se prezinte in termen de trei zile. De~i era
un ordin vechi, 1-a virit totu~i in buzunar, iar gazetele
~i le-a pus de-o parte ca sa le frunzareasca mai apoi.
Matu~a a trecut prin coridor, dar nu mai cinta. 0 fi
zarit pe podelele umede urme de pa~i. Pe semne, o sa
vina mai tirziu sa-1 vada. Horia ~i-a amintit de cele doua
gisculite din satul vecin, care ii tot ocoleau acolo in gara.
Sa fi ajuns el de risul tuturora, sa se fi saturat chiar
pina intr-atita lumea de dinsul?
~i-a adus aminte ca invatatoarele tin ascunsa pe acolo,
pe dupa dulapuri, o oglinda maricica. A gasit-o, a spin-
zurat-o intr-un cui ~i s-a uitat lung-prelung la ceea ce
mai ramasese. Fruntea, ochii ~i umeri obrajilor purtau
pecetea Spitalului republican din Chi~inau. Acesta era
primul semnal al batrinei cu coasa, de~i, firqte, se mai
putea discuta cu baba.
Paralel cu aceste monologuri interioare, minile au
scos iute din geanta ma~ina de barbierit, au conectat-o,
umplind cancelaria cu vuiet, de parca ar fi trecut pe drum
o duzina de tractoare. Dupa care a ie~it in pragul ~colii
cu o garafa de apa de mai ieri, de alaltaieri ~i s-a spa-
lat cit i-a ajuns apa. Pantofii ii dadeau de go! cu hleiul
adunat prin strada Melestiului. S-a dus la butoiul cu
a.pa de ploaie de dupa ~coala, intorcind inapoi civilizatiei
mult patimitii sai pantofi.
529
 In aceste dteva iuni de cind a fost pt~cat, iara s-a
obi;;nuit a duce de unul singur mica sa • gospodarie, ifi
a tot trebaluit ha una, ha alta, pina a ajuns la el, pentru
nu se ;;tie a cita oara in viata lui, acea sub\ire aroma de
gutui. Devenise ceva fatal, ajunsese un fet de soarta
aroma ceea duke, ;;i-1 prindea de fiecare data in clipete
cele mai nea;;teptate. Acuma, cura\indu-;;i haina in cance-
larie, se mira de unde vine. Auzise pa;;i prin coridor,
dar nu le-a dat nici o importanta, crezind ca umhla ma-
tu;;a cu treburi de-ate ei... ~i, cind colo, iara vin gutuile ...
Priviiea tui ohosita a cazut pe podea, apoi a lunecat
incet, in lungul sdnduri\or, pina la incal\arile ei. Dupa
o clipa de ;;ovaiala, de nedumerire, privirea a prins a
urea pe picioare, pe coapse, pe sini, pe umeri, pe harhie,
pina a ajuns la cei doi ochi mari, caprui, aproape negri.
Erau aceia;:;i. Ochii cu care se tot sfadise ;;i se impacase,
ochii pe care ii visase ;;i ii blesternase de atitea ori...
Nu o rnai vazuse de la consitiul cela pedagogic. Socrul
fusese de citeva ori pe la dinsul, adudndu-i ba una, ha
alta, dar ea nu se aratase. Adica, vorba sa fie ... Batrinul
· livadar, de fiecare data cind venea, ii dadea de inteles di
el nu a venit singur, impreuna cu dinsul au mai venit
oameni, de acolo din Capriana. ~i parte barbateasca, ~i
parte femeiasca au venit, ~i dad\. Horia vrea sa-i vada,
el poate sa se repeada sa-i cheme, ca, uite, nu-s departe,
stau coto in curte. Horia se facea a nu prinde aluziile,
cu toate ca holnavii din salon se rnirau ;;i-1 tot intrehau
cine-o fi fiind ferneia ceca tinara, frumoasa, cu ochi
caprui, aproape negri, ce tot venea irnpreuna cu batrinul.
Au sapat ;;i in ohrajii ei aceste grele doua !uni de zile.
Nirnic din ceea ce a fost al vostru nu se va trece fara
sa lase urme in voi...
A;;a e, fire;;te ca e a;;a.
- Buna dimineata, a zis, intr-un tirziu, femeia.
Horia nu i-a raspuns. A revenit la curatitul haine-
lor, ca, uite, se face ziua. ~i au sa.-1 ga.seasca colegii dez-
hracat in cancelarie. Jeannette statea in prag cu o legatura.
Adusese ceva de acasa. 1-o fi adus, pe semne iucrurile,
s-a gindit Horia. lntre timp femeia a fa.cut d\iva pa;;i, a
pus legatura pe masuta lui, apoi s-a intors pe prag, uncle
statuse.
Vroia sa spuna ceva, vroia sa-1 intrebe ceva, dar i s-a
taiat glasul la prima silaba. Horia ;;i-a ridicat fruntea sa
530
 vada ce s-o fi inecat ea a~a deodata. Biata femeie - ii
tremura barbia, ii tremurau obrajii. Se lot intorcea ~i
privea in alta parte, ca sa n-o vada d in asemenea hal,
i~i mu~ca buzele, pentru a-~i stapini el1}C)\iite, dar furtu-
nile o rupeau bucati. ~oria s-a gindit ca. pe semne, din
,dipa in dipa va prinde a boci. Nu o vazuse niciodata
atit de zbuciumata, ;,i i s-a fa.cut mila. Oricum, fusese
prirna lui dragoste, i-a nascut un copil. Putea sa nu se
mai intoarca la din~ii, ma rog, ii privea, dar nu se cuvine
s-o umileasca, pentru ca, umilind-o, i~i umilea ;,i propriul
sau copil, adica se umilea pe sine insu~i.
- Ai vrut sa-mi spui ceva, Jenea?
Femeia a sughitat, inghitindu-~i lacrimile.
- ~i eu, proasta de mine, dup-a ce te-am a~teptat,
~i te-am a~teptat, ~i iara te-am a;,teptat. ..
- La ce bun atita a~teptare?
- Apoi, vroiam ~i eu sa ;,tiu, vroiam sa te intreb cum
rarnine cu noi...
- Cum a fost, a~a ramine.
Femeia statea nedumerita in prag ;,i, pentru ca el se
tot caznea cu hainele, a venit Hnga masuta ;,i a dezlegat
legatura pe care o adusese.
- Nu te necaji cu vechiturile celea, las', le-a curati
mama acasa. Ia mai bine ;,i te schimba - uite, ti-am
adus costum, cama;,a, albituri. ~i pantofi ti-am adus.
Horia a ramas oarecum mirat.
Cine ti-a spus ca m-am intors?
- Tata mi-a spus. 1
- ~i el de uncle a putut sa ~tie acum in zo~i, cind
toata lumea doarme?
- Te-a vazut dnd ai trecut pe linga noi. Zicea ca ai
trecut ;,i nici ma.car n-ai intors capul spre casa noastra ...
- Cum putea el sa ma vada?
- Ei, cum! Statea linga fereastra ~i te-a vazut. Ca
tata, de vreo trei saptamini incoace, cum se aude Odcsa -
Cernauti, - ca noaptea se aude pina la noi cind trece, -
se treze;,te, SC a;,aza linga fereastra ~i a;,teapta.
- Tu nu te treze~ti cind trece Odesa- Cernauti?
- Ma trezeam la inceput, dar pe urma nu am mai avut
puteri, fiindca lectiile tale mi le-au dat mie. Vin acasa
moarta de oboseala, ~i chiar de ma trezesc pe la miezul
noptii, cind se aude trenul, pe urma iara ma fur~ somnuL.
Tata, a~a batrin cum este, dadi ii rnai tare, tine mai mult.
531
 Legatura cu haine curate, di.lcate, cu ace! nespus iz
de casa proprie, I-a mai inseninat putin, ~i Horia s-a
gindit: iata inca o fiinta pentru care facea sa te mai arati
o data prin Capriana. Batrinul livadar care ~tie a plamadi
arome de gutui. Ceilalti numai poarta aromele, dar de
adunat, de plamadit, de framintat le framinta el, cu toate
ca minile i-s numai noduri ~i bataturi.
,,tn sfir~it, s-o terminam odata cu asta" - ~i-a zis.
A tot scos ~i scos din cele ce erau pe dinsul, dar,
cind a ajuns la albituri, minile i-au spinzurat in lungul
trupului ~i au zis ca nu. Cum adica nu, le-a certat Horia
~i s-a mirat cumplit, caci traiau de-atitia ani impreuna,
nu se mai jenau unul de altul. Totu~i se petrecuse ceva
in viata !or, ~i in urma acelei intimplari ea nu mai avea
dreptul la goliciunea Jui. La suferinta Jui. La nefrumu-
setea Jui.
Femeia 1-a privit oarecum nedumerita, apoi o fi intuind
ce se petrcce in inima Jui ~i s-a retras in coridor. A
stat putin de vorba cu matu~a Arghira, iar cind s-a intors,
el i~i punea de acum cravata. Hainele vechi zaceau
aruncate jos, la intimplare. Femeia s-a aplecat sa le adune,
dar el a oprit-o:
- Lasa-le.
S-a ridicat, vinovata.
Am vrut sa le adun, sa le iau acasa.
Sa stea aici.
Ap pe podea?
Am sa le bag in dulap, dupa hartile celea ~i las'
sa stea.
- Ma rog ...
A mai urmat o pauza, dupa care iara a inceput sa-i
tremure barbia. El insa nu o mai jelea, ~i Jeannette, cind
a vazut ca toate-s in zadar, a deschis u~a sa piece. Ynainte
insa de a fi ie~it, a intrebat incet, ostenit:
~tii ca pe azi n-avem lectii?
- Cum adica? De ce?
- E simbata. Facem subotnic.
Adunind hainele ~i ticsindu-le in dulap, sa nu se vada,
Horia a dat de plasa cu portocale ~i i-a zis:
- Ia-le acasa. Pentru baiat.
Femeia s-a uitat la portocale, apoi la el. A pornit cu
mina spre plasa, apoi, brusc, ~i-a retras-o.
- Daca nu ...
532
 De ce nu?
0 sa ma intrebe de unde le-am luat.
Pai, ii spui ...
A adunat paturele basmaua in care adusese hainele.
Ce sa-i spun?
Ii spui ca-s de la mine.
~i cind o sa ma intrebe de ce n-a venit el singur
sa mi le dea, eu ce sa-i spun?
Atunci, ia-le pentru tine, ca, oricum, e primavara,
avitaminoza, ~i tu, istovita de-atitea lectii ...
Daca nici mie n-au sa-mi prinda bine.
De ce?
Pentru ca ma pot intreba :;;i eu - de unde or fi
ele? ...
Horia a saltat din umeri.
- Cum dore~ti.
Femeia a plecat. Se facuse ziua alba, satul se trezise
demult, dar becul orbitor al cancelariei ii mai tinea in
zodia noptii trecute. Dreapta invatatorului a prins a urea,
gasind, la locul obi~nuit, butonul de plastic, dar inainte
de a-1 fi apasat, 1-a fulgerat sensul acestei mi~cari.
Yi placea S-0 petreaca, atunci cind pleca inainte, ~i
Horia, raminind in cancelarie, o privea prin fereastra
~i-i placea s-o vada cum se departeaza ea prin fundul
ulicioarei. Cu cit se indeparta, cu atit devenea mai mica,
mai scumpa, mai draga. Stingea, de obicei, becul, daca
era pe inserate, s-o vada cum se tot duce ~i duce ea,
dar acum nu mai avea dreptul la acele obii;muinte vechi.
Platise prea scump duioasa sa dragoste, acum trebuia
sa-~i crute inima.
Yntre timp matu:;;a a terminat-o cu dcriticatul. Horia
~i-a luat teancul de gazete, a iqit in coridor :;;i a urcat
in clasa de unde ani la rind tot studiaza umbrele ce se
strecoara din maruntaiele unui beci. Ii placea inca din
copilarie sa vina la ~coala cind sobele mai vuiesc inca,
iar podelele umede incep a se zbici in a~teptarea popo-
rul ui obraznic ~i galagios. ~i-a pus scaunul linga fereastra,
s-a uitat o vreme tinta la gura intunecata a beciului,
pentru a vedea cum stam cu vremea. De sus nu toarna,
rasaritul e rumen. Las' ca-i bine.
Noutatile saptaminalului ,,Cultura", de, vede numai
Domnul... Acelea~i articole din anul trecut ~i de mai
antart; pregatirea pre:;;colara, predarea limbii in clasele
533
mici, literatura in clasa a zecea, uncle pimem liniuta $i
uncle punem doua puncte. Un tinar scriitor publica un
fragment de scenariu, ~i Horia I-a citit cu multa luare-
aminte. Scenariile ii placeau prin laconismul, prin conci-
zia !or, le tinea minte de minune, apoi, cind aparea filmul
pe ecran, se ducea sa vada ce-a ramas din fragmentul
cela publicat.
Deodata o coloana de informatii I-a fa.cut sa fluture
din cap a mare mirare. Printre demnitarii pomeniti ca au
pa-rticipat la o oarecare solemnitate a dat ~i de profesorul
llar.ie Turcul. Ca ajunsese de acum profesor in toata
legea nu s-a mirat deloc, dar dupa titlul de profesor mai
urma unul - de membru-corespondent al Academiei de
~tiinte. Horia s-a gindit ca e o confuzie la mijloc - Turcul
inca nici nu-~i sustinuse doctoratul, ~ar la Academie sta-
teau la rind vreo cincizeci de doctori, a~teptind sa fie ale~i,
~i cum se poate sa ajunga un candidat acolo uncle atitia
doctori de atita amar de vreme se caznesc ~i nu pot
ajunge?
A recitit informatia, de data asta foarte atent. Totu~i
titlul ii apartine lui I.S.Turcul. Ma rog, cine cauta sa ur,ce
cu orice pret, acela pina la urma urea, dar pretul, pre-
tul - iata, Ilarie Simeonovici, csenta problemei. Daca
pretul avansarilor este renuntarea la tot ce avem mai
sfint, atunci, fereasca-ne Domnul...

23
- Carevasazica, 'neata copii!
Stateau gramajoara, a~a cum au intrat buluc pe u~a;
statcau emotionati, ru~inati de emotiile !or. Se umplusera
de suflct alergind din fundul ograzii. 0 veche slabiciunc
moldovencasca - se iau la intrecut, cine tine a~a mai
mutt. Vestea intoarccrii invatatorului a cazut peste din-
~ii ca din senin - se tot mirau de nu mai puteau nici
ei in~i~i de atita mirare.
Horia tinuse sa vada cu ochii lui cum vor primi ei
vcstea. ~i a vazut. Pe la noua ~i ceva, atunci cind direc-
torul, gospodaros ~i plin de importanta, punea clasele
la mundi, invatatorii, aflind ca s-a intors Holban ~i di
e de acum in ~coala, s-au repezit SUS la etaj sa-1 vada
~i sa-i ureze bun sosit.
Lui Horia i se parca ca vede aievea cum se raspin-
534
de~te zvonul. Se raspindea ca undele unui emitator de
radio, largindu-se ,i inmultindu-se de la clasa la clasa,
de la elev la elev. In sfir,it, iata ca vestea ajunge ,i la
cei douazeci ~i patru de apostoli ai lui, care tocmai
;incepeau a dezgropa ni$te tufe de vie in fundul ograzii.
:La inceput parca nu le venea a crede, apoi o fata a pus
jos hirletul, unul din baieti ~i-a aruncat lopata, - ~i au
pomit cu totii, ca o herghelie de strijnici, spre ~coala.
- Bun venit, Horia Mironovici!
Stateau gramajoara, imbracati care in ce-a avut, pen-
tru ca la subotnic se obi~nuia a :veni in haine de lucru,
in ceea ce purtau ei acasa. Oricit ar parea de ciudat,
tocmai in vechiturile celea tocite de munca ~i alergatura
le statea bine. Hainele de zile mari prea erau cumparate
la intimplare, iar de tinuta ~colara Ii se facusera tuturor
lehamite. Atitia ochi frumo~i, atitea fete, atitea glasuri,
~i pentru toata bogatia individualitatilor umane, numai
doua culori - cafenie pentru fete, cenu~ie pentru baieti.
- Ce-i acolo, mail S-o intors Horia? a intrebat din
coridor cu o voce ragu~ita unul ce nu putea trece prin
imbulzeala de la u~a ~i nici nu era destul de nalt ca sa
vada peste capetele altora.
Era acela~i Ion Cotofana, pe care 1-a proslavit cindva
invatatorul de istorie, zidnd ca viata vine de sute de
mii de ani, pentru a trece prin I. Cotofana, ~i se duce
mai departe. Faima ce a cazut atunci a~a cam din senin
peste dinsul i-a trezit nu atit setea pentru cuno~tinte,
cit vitalitatea. !;ii-a vazut inainte de treaba ~i iata s-a
fa.cut mare, a devenit barbat in toata puterea cuvintului.
La ~aptesprezece ani. Cu celelalte, de, vedem mai pe
urma ...
- Bun venit, Horia Mironovici. Am intirziat, iaca,
oleaca.
Nici urma de stinghereala pe care-o aveau ceilalti.
!;ii motivul intirzierii Jui era cunoscut. Furna intr-un
colt ~i nu a vrut sa-~i arunce tigara, ci a ramas sa mai
traga citeva fumuri, pentru a nu pierde din buzunarul
Jui. 11 ~tia toata ~coala de mare fumator. Ba se lauda el
insu~i cu aceasta patima a sa. Ca sa vezi, la ~aptesprezece
ani moare daca nu trage un furn de tigara!
- 0 slabit, sarmanul, a zis o feti~cana buna de inima
~i nu prea dqteapta.
- Daca nu chiar, a zi-s alta cu mai putin suflet ~i
535
mai mutt tact.
- Copii, poate lasati u~a in pace ~i va a~ezati in
banci? Odata ce a\i venit sa ma vedeti. ..
De abia herghelia s-a urnit din loc, ca cineva a ~i
tipat cu disperare:
- Un'te viri, mai! ! Fiecare se a~aza la locul Jui!
Spuma galagioasa a elevilor s-a risipit prin toate unghe-
rele, iar Horia s-a apropiat de fereastra, mai cercetind o
data gura beciului. Acum umbrele cc izvorau de sub pa.mint
trebuiau sa-1 ajute sa scoata din impletirea celor doua-
zeci ~i patru de glasuri un singur glas, glasul cc 1-a
trezit noaptea trecuta, silindu-1 sa coboare din tren.
,, Dar facea oare, pentru O nimica toata, Sa mai treaca.
o data prin Capriana?"
Facea, hotarit ca facea. Sint lucruri pc care omul e
obligat sa le cunoasca pina la capat, sint fire pc care
omul e obligat sa le despice in patru, altminteri n-o sa
inteleaga cc se petrecea pc lume atunci cind i-a fast dat
~i Jui sa treaca prin scurta sa viata de om.
Intre timp elevii au prins a ~u~oti, discutind cam cui;n
arata el atunci cind a plecat, cum arata acum la intoar-
cere, cc se ~tie ~i cc nu se ~tie inca despre bolile cardiace.
Cu toata veselia ~i buna !or dispozitie, erau ~i ei cam
palizi, cam istoviti. Hrana nu .a fast niciodata grija de
capatii a moldoveanului - maninca ce se intimpla, cind
SC intimpla, ca, ia te uita, mai, cc SC mai alinta acela,
sau aceea ...
- Ei, ~i cu cc va lauda\i, cum o mai duceti?
Violeta Zamfir, 0 fata frumoasa ~i zdravana, ce SC
gindea la mariti~ inca de prin clasa a opta, a ochit un Joe
liber in primul rind de banci ~i a venit de s-a a~ezat
chiar in fata Jui. Sa fie mai aproape. Era indragostita
de invatatorul de istorie, ii tot vira biletele de dragoste
prin carti, prin caiete, biletele pe care Horia i le in-
torcea cu aceea~i regularitate, facindu-se ca nu le-a citit
0
Acum, dupa o despartire de doua !uni, ochii ei mari,
verzui, sarbatoreau. Horia a la.sat fereastra in pace ~i a
pornit a se plimba prin clasa, evitind privirile ei. De
obicei, cind o vedea invapaiata, gata-gata sa-i vina cu
marturisiri, o scotea la tabla, ii punea intrebare dupa
intrebare, pina o incurca definitiv, ~i biata fata, amenin-
tata de-o nota proasta, uita pin' una-alta de dragoste.
Acum nu putea recurge la metoda veche. Era subotnic.
536
Ochii verzui se topeau, iar el umbla printre banci ~i sc
gindea cum sa-i faca vorbiireti atita vreme cit mai staruie
in memoric glasul ce I-a coborit din tren.
- Carevasazica, toate bunc ~i frumoasc? ...
Clasa a zccea ~i-a ciulit urechea. Nimcni nu zisese
ca tbate-s bune ~i frumoase, dar cind te intreaba cineva
cum o duci, iar tu taci chitic, c ca ~i cum ai fi zis ca toate-s
vechi, adica totul e bine. Ceva dospea, tainuiau ei ceva
acolo in inimile !or. Stateau, suflau, clipeau, fiecare gin-
duindu-se la ale sale. Horia a mai venit o data sa vada ce
zice gura beciului, apoi mindria intregii Bucovine s-a
trezit in el. ~i-a saltat privirea, trecind-o peste gardul
~coli i, peste acoperi~urile casclor, a poi, tot mai sus, mai
departe, urcind coasta dealului. ~i inima, o, aceasta inima
a Jui, dar cc inseamna inima atunci cind din toatc par-
tile te indeasa miros de zgura, de carbune, de bles-
tem.
- 0 ars sarmana Clopotnita, a zis cineva din fundul
clasei. laca, asta ne ~i este noutatea ...
Horia, firqte, ~tia de ace! mare pirjol, dar nu ~tia cum
arata virful cela de deal cind nu mai era incununat de-o
clopotnita veche. Un deal obi~nuit, pustiu ~i got ca toate
dealurile. 0, ploaia ceea din miez de noapte, cum ii mai
durea ea acuma, caci chiar daca poate ceva omul, atunci
cum sa se ridice el impotriva unei ploi venite intr-un
miez de noapte?
- Cum s-a putut, mai cop ii, una ca asta? !
Atit a vrut el sa-i intrebe. Pentru aceste citeva cuvinte
facuse un drum atit de greu pina la ei. Copiii mai intii
s-au repezit cu totii sa-i povesteasca, dupa care au amutit
cu totii, ~i, in cele din urma, s-a ridicat Violeta Zamfir.
Glasul ei frumos a umplut cu unduiri melodice intreaga
clasa. Cu o saptamina in urma, zicea fata, noaptea, sim-
bata spre duminica, a pornit sa ploaie ~i chiar ca era
o ploaie nemaipomenita. Tuma cu galeata. S-a fa.cut
intuneric, turna ca te treceau fiorii, fulgerele, ca ni~te
~erpi de foe, masurau cerul dintr-un capat in
altul. ..
- ~i oamenii?
- Oamenii stateau prin case, babele bateau matanii,
crezind ca a venit sfir~itul lumii. Mai apoi, cind a de-
tunat deasupra Caprienei, am inghetat cu totii. Fiecare
credea ca anume in casa Jui o nimerit, da pe urma,
34 I. Dru\a, vol. 3 537
dnd ca.tam noi, o zare de foe fierbe in virful dealului.
~i para focului celuia tot cre~te ~i cre~te acolo unde era
mai inainte Clopotnita, acoperind tot cerul. De plouat
ploua, dar ce folos?! Nu degeaba spun batrinii ca ceea
ce aprinde fulgerul, nu mai poate stinge mina omului.
Cu cit turna, cu atit cre~tea para in virful dealului, ~i
a tot incolacit Clopotnita de jur-imprejur, pina n-a ramas
nimica dintr-insa...
~i a ta.cut, cazuta pe ginduri.
- Atit?
Violeta statea in cumpana - sa spuna, sa nu spuna...
- Cam atit.
In aceea~i clipa insa a sarit fripta din fundul clasei
Maria Moscalu.
- Las' ca va spun eu totul, Horia Mironovici. Ploaia
ca ploaia, -fulgerul ca fulgerul, dar se zvone~te prin sat
di mare lucru de nu s-o fi folosit vreo secatura de urgia
ce-a dat peste sat ~i s-a dus de i-a dat foe Clopotnitei...
Horia ~i-a dus palmele la timple, s-a mai tinguit o
data, pentru a nu se ~tie cita oara s-a tinguit:
"Doamne, de n-ar fi venit pe capul nostru atl't de
cumplita, atit de napraznica, atit de crunta ploaia ceea ... "
- Multumesc, fetelor. Stati jos.
Vroia sa-i auda pe ceilalti, trebuia sa afle pina la
urma al cui era glasul care I-a trezit in miez de noapte,
fadndu-1 sa coboare din tren.
- ~i multa vreme a ars ea acolo, in virful dealului?
Parerile erau diferite. Unii sustineau ca a ars ca un
~umuiag de paie - ici s-a aprins, ici nu mai e. Altii citiva
crau de parere ca ea nici ma.car n-a ars cu para, ci mai
intii a fumegat o vreme ~i, cum fumul cela a slabit-o din
incheieturi, s-a pravalit pe spate ~i acolo i-a ~i fost sfir-
~itul. Ve~nic bolnaviciosul Anastasia a zis ca nici a~a nu
a fost. Fulgerul mai intii a pravalit-o, zicea el, a dat-o
jos, ~i abe dupa aceea o prins a ardc.
Horia, dupa cc-a tot urmarit aceasta impletitura
pcstrita de voci, le-a propus:
- Sa vorbcasca mai intii cci care-au fost ~i-au vazut
totul cu ochii !or.
Au prins a se codi: ,,Hai incepc tu".-,,Da de ce anume
cu, ia te uita ce mai boier, de amu daca S-0 luam de la
margina, vorbqtc tu!" - ,,Dade ce anume de la margina,
ca nu sintem la impartitul rindurilor, la ~coala sintem?!"
538
 Dupa care s-a a~ezat· o lini~te adinca, ciudata, tesuta
din neputinta elevilor, ~i in lini~tea ceea bietului Horia
iara·a inceput sa i se faca rau. II treceau sudorile ~i inima,
sarmana lui inima, iar a prins a bate neregulat, ca o cio'-
canitoare batrina la o margine de padure. Trebuia sa ia
un :validol, dar nu se putea hotari sa scoata in prezehta
elevilor cutia, caci un invatator suferind nu mai este el
acela~i invatator. .
- A~ vrea sa cred, a rostit el in cele din urma cu
o voce stranie. Se tulburase atit de mult, indt i se
schimbase pina ~i glasul. A~ vrea sa cred ca eel putin o
jumatate, eel putin o treime din voi au fost in noaptea
ceea sus, in virful dealului ...
- Au fost multi, a fa.cut a~a, intr-o doara, Ion Scutaru.
Se duceau care mai de care ...
- Cine anume?
- Pai, cine-i ~tie, ca alergau a~a cu gramada ... Mata
vrei pe nume sa ti-i spunem?
- Pe nume.
- Ei, daca pornim ~i-aici sa facem lista ...
S-a mihnit clasa a zecea, s-a vqtezit a~a deodata ~i
a amutit pe multa, pe foarte multa vreme.
- Tu insuti, Scutarule, ai fost?
Mai vine o pauza, dupa care Scutaru zice oftind:
- 0 fost mo~u-meu Mihai, ~i doua caldari ave cu
dinsul.
Ce fel de caldari?
Caldari de-ale lui din gospodarie.
Pline erau ca.Ida.rile?
D'ce sa fie ele pline?
Pai, ce avea Sa facii el cu douii caldari de~arte
in virful dealului? Unde sa le umple? Ai viizut tu acolo
fintini?
- laca, asta n-o pot spune, a zis Scutaru putin cam
naucit. Ca ave douii ciildiiri ~tiu bine, dar ca erau pline
ori de~arte ...
Horia a mai trecut o data printre banci.
- Carevasiizicii, din partea clasei noastre s-a repezit
sii stingii Clopotnita numai mo~ Mihai. Frumos. Douii
dildari goale la douazeci ~i patru de elevi - cam cite citi
elevi vin la o dildare de~arta, cine ii tare la matematica?
Lini~te, peste tot lini~te. Lini~te in cancelarie, li-
ni~te prin coridoare, lini~te prin cabinet, lini;-te ~i in
539
curtea :;;colii. Subotnicul e pe sfir:;;ite. Copiii au adunat
frunze uscate, crengi, le-au dat foe, :;;i acum, strin:;;i in
jurul focului, stau tacuti. Ciudat, dar acest furn de frunze
uscate, aprins undeva intr-un fund de livada, ii stirnea
de fiecare data dor de satul sau natal, dor de Bucovina.
Acum ii durea nu atit inima, cit Bucovina ii durea.
Sate mici, ta.cute, saritoare la nevoie. Poate nu erau ele
chiar atit de avute, poate nu-:;;i ridicau case chiar atit de
frumoase, in schimb erau pline de tile :;;i demnitate.
Acolo focul n-o sa-~i faca de cap, acolo pina :;;i fulgerul
i:;;i alege indelung locul unde sa cada, :;;tiind ca la orice
co~tereata aprinsa se vor repezi oamenii, pentru ca focul
e unul din cele mai vechi semnale de lupta - lupta pe
viata :;;i pe moarte.
Trenul din care coborise el noaptea trecuta o fi intrind
acum in Cernauti. De nu-I scula din somn glasul cela,
ar fi colindat de acum ulitele satului natal, ar fi intrat in
vechea casa parinteasca. A coborit insa, i se nazarise di
1-a strigat cineva dintre elevii lui, a crezut di s-a in-
timplat cine :;;tie ce mare nenorocire aici in Capriana,
~i, dnd colo, doua dildari de:;;arte, atita a putut el aauna
in patru ani de invatatorie.
- Uite cum facem, mai baieti. La despartire am sa
va mai pun cite-o nota. Da de data asta nu va fi vorba
nici de istorie, nici de limba, nici de trigonometrie. Am
sa va pun note pentru curaj. Va chem pc rind, dupa
catalog, :;;i fiecare, in masura curajului pe care ii va avea,
sa-mi spuna scurt, in doua-trei cuvinte, de ce nu s-a putut
duce in noaptea ceea sa stinga focul din virful dealu-
lui...
Se ratacise pe undeva catalogul ~i a scos din perete
lista celor de serviciu.
- S-o incepem de la capat, cu Anastasia.
- Eram bolnav, Horia Mironovici, aveam anghina,
ca nu mi-o trecut nici pin'acuma :;;i mama nici azi nu
vroia sa-mi deie drumul la :;;coala...
Acesta, :;;i-a zis Horia, n-o sa strige invatatorul noaptea
prin somn, acesta, eel mult, o s-o cheme pe mama.
- Bun. Stai jos. Cucu Petru.
A sarit ca un iepure din culcu:;;. Ochii mici, hitri,
poate-poate cineva ii sufla o vorba, dar clasa tace, :;;i
atunci el porne:;;te la drum de unul singur.
- Sa vezi mata, Horia Mironovici, ca eu taman in
540
sara ceea, adica in noaptea ceea, dad. se poate spune
a~a, pentru ca era de acum noapte i;,i atunci de ce sa
nu spunem ca era noaptc? ...
- Putem spune, fire~te.
- Apoi, sa vezi mata, Horia Mironovici, tocmai
in noaptea ceea m-am apucat ~i eu sa-mi curat ciubotele,
~i le-am pus impreuna cu obielele la uscat...
Ridea toata clasa, a zimbit ~i Horia - chestia cu
obielele ~i cu ciubotele i-a placut. 0 explicatie con-
creta, convingatoare, chit ca acel Cucu era un derbedeu
i;,i un Jene~ fara perechc.
~ezi jos. Nevoie Elena.
Sa ies la tabla ori se poate de-aici, de pe Joe?
Pufaie~te, nu ~tie cu ce sa inceapa, ~i in vreme ce
sta ea ~i se chinuie, prietena ci a pirit-o, dar a pirit-o
in asa fel ca sa auda toata clasa:
__:__ t~i facuse parul in sara ceea.
Horia i-a spus fetci sa ~ada, apoi, cind i-a venit
rindul celei care a pirit-o, el nici ma.car nu i-a strigat
numele, pentru ca nici una, nici alta nu-I coborisera din
tren. Iar Jista celor douazeci ~i patru de elcvi se topqte,
se trece, ~i Horia incepe a sc intrista - se poate sa i
se fi nazarit? Se poatc sa fi fost glasul ccla disperat o
simpla halucinatie?
ln sfiri;,it, ultimul elev a spus ca el dormea, pe dinsul
nici ma.car nu I-au trezit atunci noaptea, cind a fost
pojarul cela, ~i H~ria s-a ridicat, a prins Jista pe perete,
la locul ei. S-a intors la geam, s-a mai uitat o data la
gura beciului, la umbrele care cerneau prin cascatura u~ii
deschise ~i o tristete ca o apa de mare a inceput sa-1
fure, ducindu-1 in afunduri.
Stateau, bucurindu-se ca s-au revazut, dar erau stra-
ini ca niciodata - dascalul ~i elevii Jui. Se mira cum
de-a putut raminea el patru ani in satul ista, cum de-a
putut lucra in ~coala asta, respirind acelai;,i aer i;;i impar-
ta~ind rodul sufletului sau celor care ii erau atit de
straini. Nici rude, nici consateni, nici vita din vita acelui-
ai;;i neam. lntimplator vorbeau o Jimba, traiau pe acelai;,i
pa.mint, studiau aceeai;;i istorie, dar incolo - ca de la cer
pina la pa.mint...
Deodata, s-a intors cu fata spre clasa ~i le-a zimbit.
Le-a daruit un zimbet la despartire, pentru ca a~a se
obi~nuie~te printre oameni. Le-a zimbit in amintirea ce-
541
lor ploi, acelei gripe asiatice, in aminti.rea acelei lec\ii
care i-a rastumat intreaga lui via\a.
- Bine, copii, acum puteti pleca.
Se ridicau cu greu, stingheriti, vinovati, ie~eau unul
cite unul. Cele doua prietene care au ie~it ultimele au
avut buna-cuviinta sa inchida grijuliu u~a in urma lor, ~i
daca in toti anii de ~coala n-au invatat de la dinsul
dedt acest lucru, bogdaproste ~i pentru atit. Le era
sincer recunoscator, pentru ca, chinuit de durere, nu
mai avea nici timp, nici putere sa se ridice ~i sa o inchida
singur, pentru a putea lua un validol.
Tableta I-a calmat pu\in. Horia statea la masuta cu
coatele infipte in sdndura de brad, cu obrajii ingropati
in palme, cu privirea stinsa pe jumatate, fi cum statea, la
un moment data cedat, a cazut, s-a prabu~it, ~i in locul unui
tinar ~i artagos invatator din Bucovina a ramas sa stea la
masa un biet ta.ran nevoia~ de la poalele Carpatilor, un
ta.ran impovarat de griji ~i chinuit de soarta, a~a incit nici
el insu~i nu mai ~tia incotro s-o apuce ...

* * *
,, - ... oo-ri-aaa!"
U~a clasei a scirtiit incet, pc furi~, ca o ~oapta. Ba
i s-a nazarit chiar glasul care-I trczisc noaptca trecuta
~i-1 coborise din tren. De asta data insa numele nu i-a
lost strigat, ci rostit in ~oapta. Acum statea nemi-?cat,
in a~tcptare. Mai avea nevoie dc-o fraza doua, ma.car de
dteva cuvintc, sa le compare cu ceea ce mai pastra memo-
ria, daca nu, ca prea incet, cu sfiala, se mi~ca u-;;a clasei
lor.
- M-am intors, Horia Minorovici, m-am intors, pcntru
ca ...
Uimit cum era, Horia s-a ridicat de la masuta la care
~edca. ln cadrul u~ii statca Maria Moscalu, sacul cela
cu cartofi, care nici ma.car nu banuise ca trecutul Capri-
enei se cheama ~i el Istorie. La drept vorbind, tocmai
fraza ceca senina ~i nevinovata I-a indemnat atunci sa
tina prclegerea desprc ceea cc sc numqte ,,is1.orie".
Maria statca in pragul u~ii, Horia linga masuta. Se
uitau tacuti unul la altul ~i invatatorul se gindea: in-
caltea dc-ar fi fost eleva cminenta, de-ar fi fost frumoasa,
ca sa poti zice - de, a~a fata inteleg ~i eu. Era micuta,
542
modesti, ~i micile ei fa.rmece pareau ~i ele a.dun.ate la
intimplare. La un moment dat insa sfintul har care o
plasmuia ~i-a dat sama ca prea a luat-o razna cu Maria
asta, ~i a ciutat sa-~i tennine rnunca cu ceva-ceva mai
acatarii. I-a daruit ochi frum~i, o pereche de ochi nemai-
pomleniti. Ochi alba~tri, dar nu albastrul cerului de pci-
mi.vara, ci alba~tri de neamul albastrelelor ce cresc vara
prin griu,
~i tot stateau - ea in prag, el linga masuta. HOt"ia se
mira: ce Dumnezeu. ca doar mai nu demult, dnd i-a
venit rindul s-o intrebe de ce nu s-a dus sa · stinga Clo-
potnita, Maria a zis ca ea cocea pasca in noa.ptea ceea,
pentru ca s-a intirnplat sii fie tocrnai Simbita Pa~tilor.
A fost poate singura in clasa pe care a crezut-o. Era
dintr-o familie nevoi~a, cu multi copii. Mama-sa ~i-a
pierdut sanatatea lucrind la tutun ~i tot umbla prin spi-
tale, iar Maria de prin clasa a ~asea era gospodina in
casa. A rnirare era insa faptul ca, atunci cind a strigat-o,
Maria avea cu totul alt glas. Pur ~i simplu nu-i venea a
crede ca glasul unui om poate, intr-un sfert de ora, sa se
schirnbe atit cle mult!
- M-am intors, Horia Mironovici, pentru ca ...
Se ru~ina cu fiece cuvint, glasul ii tot scadea, dar,
or-icit ar fi scazut, nu mai putea fi nici o indoiala ca acest
glas l-a coborit din tren. Horia era fericit. Nu-1 mai
supata, nu-1 mai durea nimic. Inima batea incet, ritmic,
sanatos.
- ~i ziceai ca te-ai intors, Marie? ...
- M-am intors sii va spun ca nu a fost nimic din
toate nascocirile in~irate in clasa. Care gilci, care cop-
turi, .care par fa.cut, care ciubote, ca prostul acela nici
ma.car sa fi avut ciubote - imbla in niste vechituri cu
~ireturi. Adevarul este ca frica nu ne-a 'ta.sat in noaptea
ceea sa ne repezim in virful dealului.
- Cum, adica, frica? V-ati temut de ploaie, de noapte,
de foe?
- Ne-am temut de director.
- Pai, sa fi ajuns voi chiar atit "de frico~i?
·Maria, sprijinindu-se ba pe un picior, ba pe altul, a of tat.
- Ceacca de nu te teme! Nu vezi mata cum s-a a~ezat
el in satul ista ~i se fine, cu dintii se tine! De amu
intr-o vreme se zicea ca, gata, I-au scos cu totul. Femeia
lui imhla ziua intreaga cu ochii plin~i, impacheta lucru-
543
rile, da iaca vremea trece ~i ei nu se mai mi~di din
Capriana.
- Lasa, Marie, vreme trece, vreme vine ...
- Apoi, a~a o fi fiind, Horia Mironovici, numai ca,
vezi mata... Pina sa treaca ea, vremea ceea, directorul
vine la ~coala zi de zi ~i pe unde calca, nu mai cre~te
iarba verde. Sa vezi mata ce face el la lectiile de lite-
ratura! Nu ne lasa in pace pina nu imple catalogul clasei
cu de ,,doi" ~i de ,, trei". Amu, cit nu erai mata, ne adunam
prin coridoare !,ii ne puneam la cale noi inde noi. Ce se
va intimpla cu mata pina la urma nu ~tia nimeni - unii
ziceau di o sa va intoarceti, altii ziceau di v-ati ~i dus
inapoi in Bucovina. Ei, ~-am stat noi ~i ne-am gindit.
L-or scoate pe director ori nu I-or scoate, te vei intoarce
mata ori nu te-i intoarce, nimeni nu ~tie, da noi iaca
mine-poimine terminam ~coala. Dadi ne infunda el la exa-
mene cu intrebari suplimentare, daca ne pocne~te cu
cite--" caracteristica proasta, ce te faci, un'te duci cu
dinsa?!
Maria a inghitit in sec, repezind capul in laturi, de
pardi se lupta cu un puhoi de ape tulburi ~i reci. Va-
lurile tineau s-o acopere tocmai cind ii raminea o nit"nica
toata ca s-ajunga la mal.
- Iaca a~a s-a intimplat ca Clopotnita ardea sus, pe
deal, iar noi jos, in sat, lacramam ~i nu indrazneam a ne
-0uce ...
Acest glas subtire, curat ~i sonor ca un clopotel, 1-a
fermecat cu desavir!,>ire. Acum el nu mai culegea sensul
cuvintelor, multumindu-se cu muzica acestui glas tinar,
~i se temea s-o intrerupa, se tem'ea sa faca o mi~care.
Poate-poate se mai infiripa, poate-poate mai spune ceva.
Prin pojghita subtire ~i frageda a adolescentei razbatea
sufletul de cetatean, se mi~ca spre lumina mugurul unei
personalita\i. Asta e tot ce poate face o ~coala atunci,
fire~te, cind ea poate ceva.
Clopotelul, in cele din urma, a amutit. A fost o munca
prea lunga, prea grea, prea istovitoare pentru puterile
ei modeste, ~i atunci Horia a intrebat-o:
- Bine, draga Marie, dar cum se face ca tu, uite, nu
te-ai temut! Ca doar directorul iata-1 sta in pragul ~colii.
Te-o fi vazut cind ai trecut cu toata clasa odata, apoi
ai ie~it, ~i iara te-ai intors ...
- Da ce-o sa-mi faca? a zis Maria artagos. De dus
544
sa invat undeva mai departe nu ma pot duce, ca a tot
trecut pe la lectii ~i m-a tot indesit cu note proaste, de-o
sa-mi fie rusine sa ies cu atestatul cela din sat. ..
Horia ~i·-a plecat fruntea, s-a gindit in sinea lui:
,,Sarmana literatura! Pina unde au ajuns lucrurile, daca
in numele ci sint pedepsiti tocmai cei in care a mai
ramas un pie de curaj ~i demnitate ... ".
A pornit incet spre glasul care I-a trezit din somn,
spre glasul care I-a coborit din tren, spre glasul care ii
purtase, fara sa fi ~tiut, in inima lui. S-a oprit in fata
fetei, a cules in palma cei doi obraji rotunzi ~i ginga~i.
Ochii Mariei s-au aprins ~i albastrelele de griu se leganau
valuri-valuri, de parca s-a ridicat soarele ;;i ele se leganau
cu griu, cu ,spice, cu roua cu tot.
- Se poate sa te sarut, Marie?
A simtit in podul palmelor cum i se rumeneau obrajii,
dar nu se putea despaqi de aceasta minune frageda,
ginga;;a, rotunda. Copila statea nemi;;cata, cumincioara,
;;i numai genele au sea.pa.tat putin-putin, stingind pe
jumatate ace! cimp de albastrele.
- Daca nu, Horia Mironovici. Ca sa nu ne vada.
Sa nu ne rida.
lnvatatorul ~i-a coborit bra\ele, ~i tradata de aceasta
mi;;care, fata a ramas rumena, invapaiata, de parca iara
.cocea pasca ~i acum a la.sat pe o clipa gura cuptorului.
Sta.tea ~i a~tepta sa vada ce o sa spuna invatatorul ei.
A ascultat-o ~i acum urma sa-i spuna ce a fost la mijloc.
- Bine, draga Marie. Multumesc.
Bucuroasa de cele auzite, fata s-a intors, a mi~cat
u~a cu umarul, ~i in timp ce umarul ei deschide u~a,
glasul cela divin, clopotelul cela de argint, care ii trezise
noaptea din somn iara a disparut, ;;i de acum un alt glas,
glasul ei obi~nuit, dintotdeauna a intrebat:
- Da cu istoria satului cum ramine, Horia Mirono-
vici? Sa se fi pierdut ea chiar cu totul, sa fi ars impre-
una cu Clopotnita? !
Horia a tresarit, pentru ca Maria i-a pus degetul pe
rana. Era, in fond, chinuitoarea problema care-i macina
puterile zi ~i noapte, de cum a aflat despre incendiul
din Capriana, dar nu-i ajungeau puteri, nu indraznea sa
imbrace in haina limbii materne aceasta mare durere. Fa-
cuse insa aceasta munca grea una din elevele lui ~i
545
iata ci, · indernnat de acea eleva, el trebuia sa rarnma
fata in fata cu acel adevar greu ~i sa ia atitudine.
- Cum se pqate una ca asta, Marie?! Ca doar istoria
n°0 · fi insemnind nurnai cioburi i,i vase de lut scoase de
savanti la marginea Orheiului! lstoria nu se concentreaza
doar in icoane ~i clopotnite ridicate in virfuri deJdeal,
oricit de vechi :;,i oricit de miirete ·ar fi ele. Istor'ie se
cheama ~i zborul navelor spatiale, ~i ploaia din zece spre
unsprezece aprilie, ~i daravera din $coala noastra. Daca
nei sa ~tii, pina ~i faptul ca ai plecat impreuna cu toti,
d.ar te-ai mai intors o data, pina i,i vesta asta cu buzu-
nira~e in care ai venit azi la :;,coala sa-mi poveste~ti
despre rnarea noastra framintare, pina i,i ea va ajunge
un martor al istoriei !
Mirata cum nu se mai poate, Maria a intrebat:
Mata, Horia Mironovici, nu cumva iti bati joc de
mine?
Se poate a~a ceva?!!
Maria deodatii a pufnit, apoi a prins a ride deschis,
din toata 1mma.
- 0 sa ajungii vechitura asta in istorie, cum nu ...
Ca, iaca, stau cronicarii cu pana dupa ureche ~i-0 a~-
teapta ...
Rizind, a deschis u~a :;,i a ie:;,it, iar el s-a apropiat de
fereastra sa vada cum va mai trece ea o data, a patra
oara cum va trece pe linga mult temutul director. Maria
mai ridea inca atunci cind ie~ea din i,coala. Directorul
a ridicat un brat, oprind-o brusc locului, dar Maria,
ori nu 1-a vazut, ori s-a fa.cut ca nu-1 vede, dar a trecut
pe linga dinsul cum ai trece pe linga un stilp de
poarta atunci cind din poarta n-a ramas decit un singur
stilp.
Horia Sta.tea linga fereastra ~i se gindea ca de acum
incolo Maria Moscalu ramine a fi omul lui de nadejde
aici in sat. Glasul cela va ramine pururea cu el. Vor
trece ani, Maria se va marita, va deveni o buna gospodina,
o buna mama, dar i,i ea, :;,i barbatul ei, i,i cop iii lor, -
toti vor fi oamenii lui, raminindu-i credincio~i, orice
s-ar intimpla cu dinsul. Aceasta era roada cimpurilor
lui, singura avere adunata la treizeci de ani.
A~a stind lucrurile, nu mai avea unde pleca. Ba~tina
invatatomlui cre~te din ba~tina elevilor sai, ~i nu mai
poate fi o alta bai,tina pe lume.
546
 . Pe la vreo zece a ie~it ~i el din ~coala. Cer senin,
soare, dar, vai, in\eleapta noastra piele nu vrea sa creada
in acest inceput de primavarii. Totu~i una e sudul, alta e
nordul, ~i vor mai trece multe zile pina vor ie~i mosca-
la~ii Caprienei de prin crapaturi sa se indi.lzeasGa ~i ei
la soare.
A avut, la un moment dat, senzatia ca e zi de sarba-
toare. ~tia bine ca e simbata, zi de sarbatoare nu avea
de unde fi, dar sentimentul senin al unei zile neobi~nuite
se tinea morti~ de el. Trecind prin portita, a ie~it la
drumul eel mare al satului, apoi, de Ia o cararu~a la alta,
din ulicioara in ulicioara, pina la marginea satului ~ dupa
asta s-a pomenit ca urea dealul pe care statuse citeva
sute de ani Clopotnita Iui ~tefan eel Mare.
Se mira ~i el - cite framintari, cite intorsaturi de
soarta pot incapea in numai douazeci ~i patru de ore!
Cu o zi in urma: umbla bolnav, disperat, prostit in a~a
masura, incit nu se putea decide la ce gara sa coboare,
iar acum totul se limpezise, se dezlegase. Nimic nu-I
mai tulbura, nimic nu-I mai enerva. Urea totu~i dealul
pentru ca sint lucruri pe care trebuie sa le vezi o data,
pentru a nu le uita nicicind.
Se ducea, in fond, sa-~i ia ramas bun de la ceea ce a
fost cindva un monument istoric. Mergind, se intreba pe
sine: cum se face ca noi avem obiceiuri de-a ne in-
morminta raposatii, dar nu inmormintam rama~itele mo-
numentelor istorice? Daca omul e o viata, monumentul
este simbolul a mii ~i mii de vieti, ~i daca sufletul are
nevoie de patruzeci de zile pentru a-~i lua ramas bun de
la lumea in mijlocul careia a trait, cit ii trebuie unei
clopotnite cind ii vine vremea sa se desparta de poporul
peste care a domnit veacuri la rind?

Vint, Jut, glod !;ii nesfir!;iitul pustiu al unui inceput

de primavara. Miros de taciune, de cenU!;,a, de saracie ...
A ars, sarmana, a ars intr-adevar, ~i erau o priveli~te cit
se poate de jalnica rama:;;itele acelui pojar. Nici cama-
ruta clopotarilor, nici pragul, nici o strca~ina macar s-o
poti lua ca amintire - nimic nu a rezistat acelui foe de
noapte. 0 movila de moloz, cenu~a ~i carbuni semanati
cit tine coasta ceca de deal.
Era plina de tristete despartirca !or, ~i Horia sc tul-
bura, pentru ca nu !;ilia cc sa faca. Satul i:;,i are datini
547
pentru toate intimplarile. Se ~tie ce trebuie sa faci cind
vii la o nunta, cind vii la un mart, cind vii la unul caruia
i-a ars casa. Dar cind ajungi la cararile maretilor tai
strabuni, pe culmea unui deal uncle a stat o clopotnita
citeva sute de ani ~i acum, iata, nu mai este, ce trebuie
sa faci? De, faci cc-ti spune bunul simt. A oftat, ~i-a
dcscoperit crqtetul, s-a a~ezat pe o muchie de piatra arsa.

0 fi trecut vreme multa la mijloc, ~i cum statca el

pe piatra ceea, a zarit deodata o faptura ie~ind din sat
~i tinind drumul spre rama~itelc Clopotnitei. S-a gindit:
cine-a fi oare? Venea cineva la el, anume la el, pentru ca
rama-5itele Clopotnitei le vazusera ei cu totii de multe ori.
Daca era vorba de plimbare, se putea alege ~i o zi mai
buna, ~i un loc mai frumos. Stind pe piatra, se tot uita
pe sub strea~ina palmei, incercind sa ghiceasca cine-a fi
fiind? Palarie veche, un fel de pelerina purtata prin
tufele padurii, un mers incetinel, filozofic, leganat, cum
merg, de obicei, ciobanii cind au o turma mare in urma
lor. ..
Sarmanul Simionel, n-a avut noroc nici de asta, .caci
prea putin s-a bucurat de bunurile cumparate cu banii
dircctorului. ~i iara sc pune intrebarea: o fa.cut bine, o
facut rau incheind pace cu ace! care-I lovise cu atita cru-
zime?
- Ei, -5i iaca! a zis artagos Simionel cind mai avea
vreo zece pa~i pina la dinsul. Ei, ~i buna ziua!
Timid din fire, cind se intilnea cu cineva, Simionel
se stingherea in momentul cind trebuia sa-i dea binete,
~i atunci se infuria. Cum iqea in lume, pornea o mare
lupta in sufletul Jui, ~i biruind in acele lupte, el dadea
binete artagos, agrcsiv - ei, ~i buna ziua, ei, ~i buna
sara!! !
Satul l-a ales sa-i fie copilul Jui ~i a tc purta cuviincios
cu Simionel era una din legile nestramutate ale Ciiprienei.
Horia a primit din prima zi aceasta pravila a satului.
- Sa crqti mare, Simioane.
- ~i ce se mai aude? Se zice ca o ars Clopotnita?
a intrebat el, pentru ca nu putea gasi un alt capat de
vorba, ~i iara l-a umflat risul.
Era atit de neomeneasca, atit de nesocotita veselia
ceea a Jui, incit bietul Simionel a inghetat cu risul in
beregata ~i, ascunzindu-~i fata in palme, se legana dintr-o
548
 parte in alta, cutremurat de-o chicoteala nehuna ce mai
fierbea inca undeva inauntrul lui.
Horia privea trist in alta parte, ~i in-cele din urma a
rostit impaciuitor, pentru a-1 ajuta sa-~i revina:
,- N-am avut, iata, n.oroc, ~i-a ars ...
. Simionel a tresafit; · de parca s-ar fi trezit dintr-o
boala grea.
- Da mata, zice lumea, tot prin spitaluri? 1-a intrebat el
~i iar I-a prins chicoteala, care nici acum nu era la locul ei.
Sarmanul baiat, il facuse mama-sa intr-o zi plina de
soare ~i voie buna, ~i acum i~i mu~ca minile de necaz,
dar nu putea scapa de blestemul cela.
Am fast la spital, a~a e.
- ~i-i mai bine?
- Ceva mai bine.
Cautau, de, sa stea pu\in de vorba, pentru ca erau
singuri acolo in virful dealului, linga ruinele Clopotni-
tei, dar nu era de nimic conversatia ceea a lor. Bietul
Simionel nu dovedea sa deschida gura, ca-1 ~i umfla
risul. ln cele din urma, a gasit ~i el o bucata de piatra
afumata, a minat-o cu piciorul linga invatator, s-a a~ezat
alaturi, ~i-a descoperit capul ~i a ramas sa stea mut ~i trist.
Nu s-a mi~cat pina nu s-a ridicat invatatorul: nu ~i-a
acoperit capul pina nu ~i 1-a acoperit Horia.
- Eu, cum am auzit ca te-ai intors, mi-am zis: ma due
sa-1 vad. ~i pe la socrul matale, ~i pe la ~coala am fast...
- Ti s-a facut dor de mine?
- Pe de o parte, mi s-a facut, da pe de alta parte,
aveam ~-o treaba la mata. Zicea cineva intr-o vreme c-ai
fi intrebat de cartea ceea groasa, cusuta din piei de vi\el,
-care statuse o vreme aici in Clopotnita...
~i a mai tresarit o data biata inima a lui Horia. Apoi
a amu\it ~i tace, tace chitic.
- Am cautat-o eu intr-o vreme, dar cind am vazut
ca nu mai pot da de dinsa... Ori, poate, s-a aratat pe
undeva?
- De aratat nu s-o aratat, pentru ca de unde avea ea
sa se arate? a zis Simionel, ~i iara 1-a spart risul, dar de
data asta ·era nimerit.
~tia bine ca era nimerit ~i a ris pina la lacrimi. Dupa ce
s-a hodinit putin, a reluat cu un fel de ~oapta infrigurata:
- De aratat nu s-a aratat ea inca, dar cind ai sa ai
mata nevoie de dinsa, imi sufli o vorba ~i ti-o aduc
549
acasa ... Pe o tuna, pe un an, pe, totdeauna - pe cit imi
zici, pe atita ti-o aduc.
- Chiar iti multumesc, Simioane, ca tocmai ma gin-
deam la cartea ceea ...
Simionel s-a ridicat, ~i-a scuturat cu palma fundul
pantalonilor, .~i-a incheiat pelerina la toti nasturii.
- Apoi dar, odata ce sintem intele~i, ma due. Mi-o
ramas vitica neadapata, ~i va spun drept, nici hlujani
nu prea am pentru dinsa ... Cu sanatate.
- Drum bun, Simionele.
Baiatul cobora harnic spre sat, bucuros ca a putut fi
cu ceva de folos unui om de treaba, ~i in vreme ce
Horia ii urmarea cum coboara el spre sat, toate i s-au
limpezit. Abia acuma, dupa ce a ars Clopotnita, sosise
ceasul scrierii unei carti despre dinsa, ~i el era singurul
om care avea nu numai dreptul, ci ~i datoria sa scrie
acea carte. ti lipsea Hrc:nicul. Acum, primindu-1 de la
aceasta pasare cereasca, ~i a zis ca va munci zi ~i noapte,
pina va intoarce poporulm ceea ce ii furasera focul ~i
la~itatea in ace! miez de no:1.pte ...
~

Pe la o amiaza, pe cind intra inapo1 in Capriana, a

zarit la marginea satului, linga o fintina, citeva femei
cu ca.Ida.rile pline punind tara la cale. Pentru ca trecea
pe alaturi, le-a dat buna ziua. Femeile, dupa ce i-au ra-
spuns, au ta.cut O clipa, lasindu-1 Sa se indeparteze, dupa
care au revenit la subiect.
- Iaca, zicea una tinerica, a lepadat Bucovina ~i s-a
intors inapoi la Jenea noastra.
La care o alta femeie, ceva mai in virsta, i-a replicat:
- Da cum Sa nu se intoarca, cumatra, cum Sa strice
ei a~a pereche, ca zau, ti se bucura inima cind ii vezi
trecind pe ulita - ~i el frumos, ~i ea frum9asa!
Horia a zimbit amar, dar mai apoi, coborind pe cara-
ru~a la vale, s-a oprit mirat locului, pentru ca iara dase
peste dinsul nemuritoarea aroma de gutui. Dupa o scurta
~ova.ire, i-a pornit in intimpinare, lasind acea aroma
aleasa sa i se implinte in suflet cum se implinta un fier
de plug in tarina calda, ~tiind bine ca pentru dinsul nu
pot fi un alt chin ~i o alta viata decit aceasta viata
~i acest chin.
197Z, Moscova