iş

deasupra ţării cad,

vânturile ţipă,
tit de iarbă şi de brad
munţii sub aripă.
zglobii din dunga văii
ălăii argintii;
geamuri zurgălăii
cu glasuri de copii.
derile ţării mele
oioase se cuprind
e glasuri subţirele
ic, aşteptat colind...

zarea-n zori sticlea brumată,

mai răsuna stingher,
pil întârziat de ceată
printre nămeţi, prin ger,
irească dăruire,
-şi clinchetele-n stol...
ns de-o veche amintire,
chii duşi pe geam, în gol.

, parcă bătut de vânt,

n marşul surd, de chin,
şeu, ori poate în mormânt,
arte, în pământ străin.
vioanelor, prin sate,
te ferestre foi de cort.
trele întunecate
at de multă vreme mort.

n fir de lumânare
că smulsă din suman
e vântoase reci, călare,
astră-a mai trecut un an.
ătrau în bătătură,
cu vântul pe sub uşi.
ai ajungeau să ure
de unde erau duşi.

menită o tăcere...
nici câini, nimic, pustiu,
tă, ca o adiere,
cit, tremurător şi viu,
zurgălău cum sună
um sună subţirel,
pţii ar fi vrut să-i spună
te doar de el.

undeva, din vale,

ca în răbufniri,
ea încet metalul, moale,
gheţate şi subţiri.
aşa cu faţa udă,
us la tata, ascultând
, nu poate să audă
va auzi nicicând,
olo, în această clipă,
viscol uriaş,
de noapte, rece, ţipă
cii aspri de ostaş...

până spre dimineaţă

ezemată de uşor
a dus palmele la faţă
t că râde-ncetişor.
geamuri şi la uşă,
va în infinit...
de friguri şi de tusă,
e lui am adormit.
.......
Ştiam noi ce mâine fi-va
ai aducă anul nou?
stingher din nou porni-va
erosul lui ecou?

ai pământului, uitarea
pe sânge, scrum şi fier?
ut ce-nseamnă aşteptarea
nă-un zurgălău stingher?

ut cu toţi durerea ce e.
să câte-un scaun gol.
mn şi-n tihnă să nu steie
ii noului pârjol!

nu vom îngrăşa ogoare

ne văd în visul lor,
de foc, nimicitoare,
e foc, nimicitor.

boieri mari, s-arată zorii,

pe vânturi se aprind.
ă vin colindătorii,
asprul lor colind.