rămas, iubire!

-
nei flori
mat subţire
pori
mai uşoară,
oua oară
n alt ceas,
a grozavă
e otravă...
De ce-ai rămas?

p ca marea,
ă ţărm am stat
aiurarea,
ciumat,
u glas mare
hemare
d balans.
vijelie,
mai blând să-mi fie -
rinţei dans.

sam, şi-n mine

rup dansa,
ungi dulbine
se-azvârlea;
rbară
afară
um şi sori -
e ceţoase
mi lepădase
culori.

nor furtuna,
din veşmânt,
e-ntruna
rul frânt,
e agită
ădăjduită,
i răspund.
cu putere,
el, cum cere,
ără fund.

, flămândo,
u ce-ai lovit
emănând-o
ontenit
re geme
gi şi-i storci blesteme
ea rea?
cumplito?
ai istovit-o
ri în ea?

departe;
amorţise.
că-n fund mai arde,
nd trimise
e şi lente
arente,
de mercur.
ea din pete
olete
dimprejur.
unea: "În lume
clintit -
e spume
nfinit,
în timp
imp -
ede, cugetul clar...
ă precum ar dormi
nică-n zorii de zi...
semble se concevoir"

e a se zămisli!