părul. Astăzi mi-i aspru şi sărat.

deauna a fost la fel, îmi pare...

ns, cu vânturi şi ploi amestecat,
trenuri scăldat şi-n stropi de mare.

mt şi lacom şi niciodată plin!

ile lumea şi-n taină cu auzul,
n faţa paharelor de vin
ă-n mustaţă stropi limpezi ca hurmuzul.

âtea drumuri în mine ca pe-un ghem,

e copite în mine aspre sună,
or de ducă, spre mine încă chem
albe pudrate-n colb de lună.

de focul aprins sub placa frunţii

lasă mânaţi de vijelii
unoască atingerea cu munţii,
n brazi dau vamă şi rup din ei fâşii.

de pofte şi de miere,
spre stele-n clinchet un genunchi,
âinile ridicau tăcere
densă şi putere
ata faţă ce mă cere

ie, pentru înviere -

lunecând pe trunchi.
stea toate le mai spun?
ea-voi astfel s-o îmbun?

toamna soarele-şi sugea -

tă n-are să-i mai sugă
e. - Şi asemenea
asem pletele, a rugă.

poarta. Şi zidiri roşcate,

ere, iederi în apus,
tea fumuri inelate,
clă strânsă sub lăcate,
ânge cu ecou ce bate
opot ceruit, să-noate
n zarea zărilor s-au dus.

minte ultimul meu gând.

alături încă. Până când?

ea-voi iarăşi să-mi dezdoi

unchii, cred că peste noi,
du-mi, soarele şi azi
a unde-ncepi să cazi
vară din decisu-i unghi.

-mi leagă fragezii genunchi.

toamna cu palele-i tristeţi

frunze şi-s paşii mei înceţi,
minţii tresaltă întrebări,
icoană lumini de lumânări.

olburi pe vânt se zbat mereu.

eară i-au smuls înaltul zmeu,
zi zmeul de-un fir de telegraf
acolo şi zdrenţuit de praf.

mai singuri mişcându-se-ntre ei,

eţe toamna un vineţiu polei
ă râsul puţin câte puţin...
acasă i s-a trimis un vin,

ntr-însul. Era un vin modest,

bună, ca pâinea de sub ţest,
it ce doruri adânci, ce tandru rit
ocirea acestui vin, topit,

i poate şi nedormite nopţi

sânge al strugurilor copţi,
ndu-l pleoapele mi-am strâns
seamă în mine surd am plâns.
zut de-atâtea ori
floare numai dintre atâtea flori,
zut că o iubesc şi-apoi
ă floare cu foile mai moi?

gă-i lumea: iubind şi răspunzând

ângâi fir după fir, pe rând,
vreodată de şi-a ivit doar mie
ntemă întreaga ei tărie.

gă-n mine, mi-ajunge doar o dată

ntemă să fie sărutată.
ceea-n lume nicicând să nu fiu ram,
e nour şi linişte să n-am.

că niciodată
gur cu mine cum mulţi au crezut.
bit, niciodată
într-al timpului paşnic trecut.

tut să privesc
din cale-afară
umnezeiesc -
oie să moară.

cit

mi litera şi inima mea,

ivit
ânjind,