acedonski

e iulie

nou sa-mi fie dor de dulce fericire...

ce tineretea, vad ca anii mi se duc,
e placere, si mi-e sete de iubire,
visate nu se poate sa le-apuc.

el singur, imi lipseste-n asta lume,

fara dinsul sunt un biet neputincios...
e-al meu suflet, care nume de-al meu nume
povara unui trai saracacios ?

neretei pe un sin ce nu palpita,

umperi, e al tau pina in zori...
-a mea buza pe o buza vestejita,
viseaza ca aduni ceresti comori.

ezie, cu mantaua ta regala,

derea --fugi in coltu-ntunecos,
ma fixeaza luna rece si spectrala
ce se uita la chip de ofticos.

masca blonda avea altfel de privire

urile de-aur ale lacului Leman
re frunzisurl la intiia mea iubire
decit un secol in coprinsul unui an.

in noaptea ce-n trecutul vietei mele

u roseata simtimintelor dintii,
a prin geamuri dintre pulberea de stele,
n zimbet rece linga caldul capatii.

ie ! Ai dreptate totdeauna
mt si astazi ca ramas-am tot al tau,
os perdeaua, ca sa nu ma vada luna,
sa-si urmeze, voi sa scap de ochiul sau.

a pe oriunde e suava fericire,

a ei raza cu al florilor arom,
 voluptatei ce se naste din iubire,
e oricine a uitat ca este om.