Profiluri - Alexandru Vlahuţă

No. 1
Daniil, bătrânul stariţ,
Şade-n jeţu-i, răsturnat;
Chipul lui îmbracă umbra
Gândurilor ce-l străbat,

Şi cum stă, în rasa-i lungă,

Cuvios şi neclintit,
În tăcerea asta sfântă,
Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, alene

Rezemată pe spătar,
Cum ar bate tactul vremii,
Se clinteşte-ncet şi rar:

Printre degetele-i slabe,

Ţăcănind, cad somnoros,
Din şiragul de mătănii,
Boabele de chiparos,

Şi, în ritmul lor, trec umbre —

Amintiri din vremuri vechi —
Glasuri, vuiete de clopot
Îi răsună în urechi.

Şi ce haos, ce amestec
De videnii şi-ntâmplări!
Se frământ-o lume-n minte-i,
Ca-n adâncul unei mări:

Chiote de veselie,
Ţupăieli de oameni beţi —
Stricăciunea şi desfrâul
Unei lacome vieţi;

Înhăitări de crai bezmetici,

Trupuri goale de femei,
Ce-au hulit pe Născătoarea
Ş-au scuipat în faţa ei;

Gemete şi chipuri slabe

De călugări chinuiţi;
 Aur stors din suferinţa
Celor proşti şi umiliţi!

Răfuieli cu iconomul:
"Gherasime, rău te porţi!
Unde-i partea mea din mese
Şi din leafa celor morţi?

Mie nu-mi plac hrăpitorii...

Ce-ţi faci cruce? Nu ştiu eu,
Vinde sfintele odoare
Şi plăteşte-mi ce-i al meu..."

Dar ce guri de foc se cască!...

Vai, gheena s-a deschis!
Daniile, ia-ţi ceaslovul
Şi mai zi un paraclis!

Slăbănog, îngenunchează
Şi cu mâinile la piept,
Cată-nfricoşat la slava
Celui milostiv şi drept:

"Doamne, gura-mi păcătoasă

Nu-ndrăzneşte-a te ruga —
Ca un făcător de rele
Tremur înaintea ta.

Întinat îmi este trupul,

Sufletul nelegiuit.
Şi cu gândul, şi cu vorba,
Şi cu fapta am greşit.

Însă mila ta e mare,

Eşti atoateiertător...
Nu lăsa în rătăcire
Şi în stricăciuni să mor!

Ci cu duhul gurii tale

Suflă, să mă izbăveşti,
Lămurindu-mi trupul, mintea
De-ntinările lumeşti.

Ştiutorule de inimi,
 Ia aminte spre cel rău;
Tinde-ţi mâna nevăzută,
Dintre sfânt lăcaşul tău,

Şi mă smulge, ca pe vameş,
Din cumplitul meu păcat,
Căci la tine mântuirea
Şi scăparea mea o cat!..."

Tremură bătrânul stariţ

Şi, cu faţa la pământ,
Stă în taină şi cerşeşte
Îndurarea celui sfânt.

.............................

Daniile, Daniile,
Mult ai râs ş-ai huzurit;
Unde-i rumâna Glafira
Să te vad-aşa smerit!

Naţionalul, an II, nr. 45, 4 august 1891

No. 2
Mişu iese la plimbare
Parfumat şi sclivisit,
În costum uşor de vară,
Vesel, mândru, fericit.

Nalt şi mlădios păşeşte.

Legănându-se uşor,
Şi salută-n dreapta,-n stânga,
Graţios, surâzător;

Căci, băiat purtat şi fercheş,

Ştie traiul pe la băi:
Cunoştinţi nenumărate
Şi-a făcut din ziua-ntăi.

Iat-un grup de dame-n cale-i,

Ce surpriză, ce noroc!
Iute-şi scoate pălăria,
Intră-n vorba lor pe loc;
 Şi mustaţa răsucindu-şi,
Spune hazuri fele de fel,
Râd cocoanele în hohot,
Cu ochi dulci cătând la el.

"M-am trezit din somn în friguri;

Cine mi-a bătut în geam?...
Uite cum vă prinde movul!
Nici nu vă mai cunoşteam...

Ştiţi că doamna X, aseară,

După ce ne-am despărţit,
De mustrare-a vrut să-şi taie
Beregata cu-n cuţit.

E şi greu să-ţi duci viaţa

C-un bărbat aşa urât...
Dar din toată daravera
S-a ales c-un semn la gât...

Uite junele Borcescu,

Cum se plimblă de-ncruntat —
Bacaraua de ieri noapte
Straşnic l-a descurajat!...

Dar migrena dumneavoastră

Ce mai face, v-a trecut?
O-ntâlnii adineaorea
Şi-mi fu frică s-o salut.

Apropo, ştiţi că Margulis

Cu nemţoaica a fugit,
Şi-a uitat, în grabă, birtul
Şi otelul neplătit...

Ia priviţi cum şade domnul,

Ca un iepure-mpăiat..."
"Ah, ce mucalit e Mişu,
I-o grădină de băiat!..."

A trecut o săptămână,
Mişu stă-n odaie trist,
E frumoasă vremea-afară...
Azi el însă-i pesimist.
 "Ce deşartă e viaţa!
Lumea-i plină de dureri,
Ah, de ce n-am putut strânge
Bănişorii mei de ieri!

Am avut o pasă bună,

Câştigam destul de mult,
Lăcomie, lăcomie,
Cine m-a pus să te-ascult!...

Şi-am rămas la toată lumea,

Pân' şi la garçoni dator
Nici aicea nu-mi prieşte...
Haide, ia-o la picior!"

Şi incognito dispare,
Luând cheia-n buzunar,
Va mai da, sau nu, pe-aicea?
Asta-i chestie de zar!

Mişu e deprins cu drumul

Şi schimbările de loc.
Va găsi, la urma urmei,
Alte băi mai cu noroc!

.............................

Ce tristeţe pe cocoane!
Unde-i cavalerul lor?...
Cine-ar fi crezut că Mişu
Nu-i decât un cartofor!