Nicolae Labi

Pmntul
ndrgit ca o mireas, dumnos ca o sudalm,
Chica vntul i-a-nclcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pmnt al rii noastre, ptima cuprins n palm,
nclzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.
Pe slbatica ta fa cu lungi riduri brune, parc
O vrjma-ntruchipare cobornd din basm punea
Greu blestem, ursind fptura-i s nu poat s ntoarc
Dragostea pe care omul necjit i-o nchina.
Dunrenele ntinderi, cu fntni ipnd a sete,
Adunau ursuz smna i iubirea de ran,
Alungnd din sate-n sate suflete nemngiete
i ciulini de-a dura-n zarea vetedului brgan.
Cunoscutu-le-am aievea pstorind un ied i-o iad
Cu merinde-nchipuit n desaga de la old.
Rupte-s blestemele astzi i-i cu noi pmntul darnic
i de-aceea-i mngi rna, prins de-un aprig, viu imbold.
De aceea mi se strnge inima cnd vd pe-alocuri
nchircite ppuoaie, gru-n spic purtnd tciuni.
Cum s-ngduim neghina, nepsarea, netiina,
Cnd pmntul nsui cere mult visatele-i minuni?
Cavalcade de tractoare galopeze peste cmpuri,
nfioare-se pmntul rscolit adnc de plug!
Straturi negre, nevzute de a soarelui privire
S-i rstoarne sub brzdare chezia de belug.
De pe-acum m-mbat-aroma cald-a grnelor de mine,
i al turmelor de mine miros bun de lapte cald.
tiu, clri pe cai, cu sulii lungi, de-ar mai tri plieii,
Nu s-ar mai vedea din creasta ppuoiului nalt.
Pe ntinderi dunrene, mri de galben lumin
Vom privi, cu legnate valuri mari de aur copt.
De pe-acum vd stranic praznic cu hulubii de fin
Pe colacii dup datini mpletindu-se n opt!