Zurglul

De Nicoale Labis

Fulgi uriai deasupra rii cad,

Pe brgane vnturile ip,
Somn neclintit de iarb i de brad
nvluiete munii sub arip.
Cu clinchete zglobii din dunga vii
Rsun zurglii argintii;
S-apropie de geamuri zurglii
Certndu-se cu glasuri de copii.
ntregi, ntinderile rii mele
De sunete voioase se cuprind
i mpletete glasuri subirele
Acest galnic, ateptat colind...

Trziu, cnd zarea-n zori sticlea brumat,

Un zurglu mai rsuna stingher,
Poate-un copil ntrziat de ceat
i-mpleticit printre nmei, prin ger,
Suna c-o nefireasc druire,
mprtiindu-i clinchetele-n stol...

Plind, cuprins de-o veche amintire,

Am stat cu ochii dui pe geam, n gol.

...Eram firav, parc btut de vnt,

Iar tata dus n marul surd, de chin,
Poate-n traneu, ori poate n mormnt,
Oricum departe, n pmnt strin.
De groaza avioanelor, prin sate,
S-au tras peste ferestre foi de cort.
Orbeau ferestrele ntunecate
Ca ntr-un sat de mult vreme mort.

O cetin c-un fir de lumnare

i c-o mrgic smuls din suman
Vestea c, pe vntoase reci, clare,
Din viaa noastr-a mai trecut un an.
Zvozii nu ltrau n bttur,
Ci scheunau cu vntul pe sub ui.
Flcii nu mai ajungeau s ure
Pe la fereti, de unde erau dui.

Plutea ncremenit o tcere...

Nici urtori, nici cini, nimic, pustiu,

Cnd, deodat, ca o adiere,
Cu glas scncit, tremurtor i viu,
S-a auzit un zurglu cum sun
ndeprtat, cum sun subirel,
De parc nopii ar fi vrut s-i spun
Durerile tiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,

i vntul neca n rbufniri,
Parc plngea ncet metalul, moale,
n palmele-ngheate i subiri.
i mama sta aa cu faa ud,
Cu gndul dus la tata, ascultnd
De unde-i el, nu poate s aud
i poate nu va auzi nicicnd,
C poate-acolo, n aceast clip,
nvluit-n viscol uria,
Vreo pasre de noapte, rece, ip
Lng bocancii aspri de osta...

Am ascultat pn spre diminea

Cu fruntea rezemat de uor

i mama i-a dus palmele la fa
i mi-a prut c rde-ncetior.
l auzeam la geamuri i la u,
Afar, undeva n infinit...
Cutremurat de friguri i de tus,
n clinchetele lui am adormit.
.................
E Anul Nou. tiam noi ce mine fi-va
i ce-o s mai aduc anul nou?
Un zurglu stingher din nou porni-va
Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pmntului, uitarea

S-a aternut pe snge, scrum i fier?
N-ai cunoscut ce-nseamn ateptarea
i ce nseamn-un zurglu stingher?

- Am cunoscut cu toi durerea ce e.

Avem la mas cte-un scaun gol.
S n-aib somn i-n tihn s nu steie
Ei, alchimitii noului prjol!

Nicicnd noi nu vom ngra ogoare

Aa cum ei ne vd n visul lor,
Prin blrii de foc, nimicitoare,
Sub plrii de foc, nimicitor.

Sculai, voi, boieri mari, s-arat zorii,

Voci tragice pe vnturi se aprind.
Trezii-v, v vin colindtorii,
Acuzatorii, asprul lor colind.