TEMA: ACTIVITATEA DE ANTREPRENORIAT ÎN R.

MOLDOVA

1. Noţiunea şi caracteristica antreprenoriatului în RM

2. Activitate individuală de antreprenoriat
3. Întreprinderile cu statut de societate comercială
4. Alte forme de întreprinderi

1. Antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi

prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din
proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul
de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
Antreprenor poate fi:
- orice cetăţean al Republicii
- orice cetăţean străin sau apatrid,
- grupuri de cetăţeni
- orice persoană juridică sau fizică .
- Statul şi organele administraţiei publice locale sunt antreprenori speciali.
Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea. Activitate
de antreprenoriat e reglementată de:
- Codul Civil din 2002 întrat în vigoare la 12.06.2003
- Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hot Guv nr 500 10.09.1991
- Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor 1265/
05.10.2000 Monitorul Oficial 31-34/109, 22.03.2001
- LEGEA RM Nr. 220 din  19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor 
juridice şi a întreprinzătorilor individuali: 30.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 184-187     art Nr :
711    Data intrarii in vigoare : 30.05.2008
- LEGEA RM cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr.845-XII din 03.01.92
Monitor Oficial nr.2/33 din 28.02.1994.
Întreprinderea, conform legii menţionate, are statut de persoană juridică sau de persoană
fizică, întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi
obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
Însă Codul Civil nou nu mai conţine această clasificare şi denumeşte toate formele de
întreprinderi (în afară de întreprinderile individuale) – societăţi comerciale.
Codul civil defineşte societatea comercială ca o organizaţie comercială cu capital social
constituit din participațiuni (cote părţi) ale fondatorilor (membrilor).
Formele organizatorico-juridice ale înreprinderilor:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
Deoarece Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi poate fi aplicată în măsura în
care nu contravine Codului civil, în continuare vom analiza esenţa juridică şi formele de
întreprinderi prevăzute de această lege cu concretizările făcute de Cod.
Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat în Registrul
comerţului. Antreprenorul poate transmite, pe bază de contract, atribuţiile de gestionare a
întreprinderii managerului-şef (director).
Contractul dintre aceştia conţine: drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, relaţiile de
ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor asumate.
 Întreprinderea are dreptul:
 să practice orice activitate de antreprenoriat cu excepţia celor interzise de lege
 să procure de la alte persoane bunuri în scopul desfăşurării activităţii comerciale
 să deschidă conturi la bancă
 să angajeze în bază de contract şi să concedieze lucrătorii
 să fie agent al relaţiilor economice externe.

Întreprinderea este obligată:

 să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);
 să obţină, după caz, licenţe de stat pentru genul de activitate;
 să încheie contracte de muncă cu angajaţii,
 să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii,
 să asigure condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii etc.
 să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor
angajaţi.

Pentru desfăşurarea activităţilor interzise pe teritoriul RM sau a activităţii fără licenţă de

stat, întreprinderea răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi
i se aplică amendă în aceeaşi mărime.

2. Întreprinderea individuală (Î.I.) este întreprinderea care aparţine persoanei

fizice, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate
comună.
Patrimoniul Î.I. se formează pe baza bunurilor cetăţeanului și este inseparabil de bunurile
persoanele ale antreprenorului. Întreprinderea individuală are statut de persoană fizică, dar este
subiect deplin al activităţii de antreprenoriat.
Pentru obligaţiile sale Î.I. răspunde cu patrimoniul său, iar Fondatorul răspunde nelimitat cu
averea personală, cu excepţia bunurilor care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
Membrii familiei antreprenorului, dacă sunt fondatori ai aceste întreprinderi, răspund
nelimitat și solidar pentru obligaţiile întreprinderii cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se acele
bunuri care nu pot fi urmărite.
Î.I. se constituie şi activează în baza Deciziei de fondare a întreprinderii, semnată de
către fondator.
Hotărîrea trebuie să conţină:
a) Denumirea de Firma a întreprinderii, ea trebuie să includă cuvintele "întreprindere
individuală" sau "Î.I.", precum şi numele fondatorului.
b) numele, prenumele data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator;
c) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genurile principale de activitate a întreprinderii (de obicei se indică cinci genuri);
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
Persoana fizică ca antreprenor particular poate desfăşura activitate de antreprenoriat şi fără
înregistrarea de Stat, adică poate activa în baza patentei de antreprenor.
Activitatea dată este reglementată de LEGEA cu privire la patenta de întreprinzator Nr.93-
XIV din 15.07.98, MO al R.M. nr.72-73 din 06.08.1998.
Patenta de întreprinzator este un certificat nominativ, ce atesta dreptul de a desfășura
genul de activitate de intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.
Patenta contine urmatoarele elemente:
– seria si numarul patentei;
 – numele, domiciliul, codul fiscal şi fotografia titularului patentei;
– genul de activitate, locul de desfasurare a activitatii;
– durata patentei si mentiunile despre prelungirea ei;
– cuponul, ca dovada a achitarii taxei pentru patenta.

Titular de patenta poate fi orice persoană fizică cu capacitate de exercitiu si are dreptul
sa desfasoare activitate de intreprinzator.
Patenta se elibereaza pentru unul din genurile de activitate indicate în lege şi este
valabila numai pentru titularul ei si nu poate fi transmisa altei persoane.
Activitatea în baza patentei nu necesită inregistrarea de stat si primirea licentei.
Titularului patentei nu prezentă darile de seama financiare si statistice, tinerea evidentei contabile si
financiare, efectuarea operatiilor de casa si decontarilor.
În relatiile legate de activitatea sa titularul patentei actioneaza în numele sau şi
raspunde pentru obligatiile sale cu averea personală.

Deţinătorul patentei este obligat:

– să respecte normele sanitare, normele de protectie contra incendiilor,
– să aiba documentele primare de provenienta a marfii: factura de expeditie,
chitanta de percepere a taxei vamale sau actul de achizitie a marfurilor;
– să activeze numai în locurile permise;
– să respecte drepturile si interesele consumatorilor;
– să afiseze patenta sau copia ei, autentificata de notar, intr-un loc vizibil la locurile
unde activeză.

Titularul patentei nu este in drept:

– să angajeze lucratori;
– să încheie tranzactii cu intreprinderea individuala al carei fondator este el sau careva
dintre membrii familiei sale, cu societatea in nume colectiv ori in comandita, al carei asociat cu
raspundere deplina este el sau careva dintre membrii familiei sale.
Doi sau citiva titulari de patente se pot asocia in scopul desfasurarii in comun a
activitatii de intreprinzator, in baza contractului de activitate in comun.
Durata activitatii desfasurate in baza patentei se include in vechimea in munca a
titularului patentei.
Solicitantul patentei depune cerere la inspectoratul fiscal teritorial unde isi are
domiciliul sau la locul activitatii preconizate. In anumite cazuri solicitantul depune cererea la
primaria respectiva.
Împreuna cu cererea, pentru activitatea ce necesită cunoştinţe speciale solicitantul
prezinta copii de pe certificat, diploma, alte acte ce confirma nivelul de calificare.
În anumite cazuri pentru desfasurarea unor genuri de activitate este necesara autorizatia
autoritatii administratiei publice locale.
Patenta se elibereaza pe o durata de o luna sau, la dorinta solicitantului, pe o durata mai
mare. Impunerea fiscala a titularului patentei se efectueaza sub forma de taxa pentru patenta,
care include impozitul pe venit, impozitul pentru folosirea resurselor naturale taxa
pentru amplasarea unitatilor comerciale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa
pentru dreptul de a presta servicii la transportarea calatorilor, precum si defalcarile in
bugetul asigurarilor sociale de stat.
Alte impozite, taxe si incasari se platesc de titularul patentei pe principii generale. Taxa
lunara pentru patenta este prevazuta in anexa la prezenta lege si se percepe in cuantumul
stabilit pentru localitatea unde se va desfasura activitatea de intreprinzator.

3. Deoarece Codul civil numeşte întreprinderile societăţi comerciale, vom analiza statutul
acestora, dar cu referire la Legea privind întreprinderile şi antreprenoriatul.
 În categoria societăţilor se atribuie:
 societate în nume colectiv,
 societate în comandită,
 societate cu răspundere limitată
 societate pe acţiuni.

1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe

persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul de a obţine profit.
Societatea în nume colectiv se fondează și activează în baza actului de constituire încheiat
între fondatori.
Actul de constituire conţine:
 numele, domiciliul fondatorului persoana fizică şi/sau denumirea, sediul, numărul de
înregistrare al fondatorului persoana juridica;
 denumirea societăţii;
 genurile de activitate;
 mărimea şi conţinutul capitalului social al societăţii si modul depunerii aporturilor;
termenul lor de vărsare;
 valoarea bunurilor depuse în capitalul social în natura şi modul de evaluare;
 sediul;
 structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii;
 mărimea şi modalitatea de modificare a cotelor de participare a fondatorilor;
 răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;
 procedura de adoptare a hotărârilor de câtre asociaţi;
 procedura de admitere a noilor asociaţi;
 temeiurile si procedura de retragere si excludere a asociatului din societate.

Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară şi nelimitată cu întreg
patrimoniul lor, cu excepta bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sunt
legate de activitatea acesteia. Conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul
tuturor membrilor. Dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv îl au toţi membrii ei unul
sau mai mulţi.
Veniturile si pierderile SNC se repartizeză între membrii ei proporţional cotelor depuse.

2. Societatea în comandită (SC) reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai

multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care desfăşoară comercială în baza actului de
constituire.
Actul de constituire al SC conţine aceleaşi menţiuni ca şi actul Societăţii în nume colectiv.
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
Pentru obligaţiile societăţii comanditaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg
patrimoniul lor, iar comanditarii răspund cu numai cu capitalul investit.
Conducerea SNC se exercita de către comanditaţi.
Comanditarii nu au dreptul sa participe la conducerea si administrarea SNC.
Comanditarul are dreptul:
a) sa primească venituri proporţional cu cota investită;
b) sa cunoască dările de seama financiare etc.;

Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită

sunt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale (Regulamentul societăţilor
economice 10.09.1991), Codul Civil precum şi de actul de constituire (de societate).
 3. Societatea pe acţiuni (SA) este întreprinderea capitalul social al cărei patrimoniu este
împărţit pe acţiuni.
Acţiunile societății care se înfiinţează vor fi plasate numai între fondatori.
Numărul acţionarilor societăţii, nu poate fi mai mic decât 50.
Societatea este în drept să desfăşoare orice activitate neinterzisă de legislaţie.
Activitate SA este reglementată de Legea RM privind societăţile pe acţiuni Nr.1134-XIII din
02.04.97
Pentru obligaţiile sale SA poartă răspundere cu toată averea sa, iar acţionarii răspund numai în
limitele acţiunilor la care s-au abonat.
În procesul de activitate SA emite hîrtii de valoare : acţiuni şi obligaţiuni.
Acţiunea este documentul ce atesta dreptul proprietarului (acţionarului) de a participa la
conducerea societăţii, de a primi dividende, precum si o parte din bunurile societăţii în cazul
lichidării acesteia.
Acţiunile pot fi : ordinare si preferenţiale.
Acţiunea ordinară conferă proprietarului ei dreptul la un vot in adunarea generala a
acţionarilor, dreptul de a primi o cota-parte din dividende si o parte din bunurile societații in cazul
lichidării acesteia.
Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei drepturi (privilegii) de primi dividende fixate
Acţiunea preferenţiala nu da drept de vot proprietarului ei, daca statutul nu prevede altfel.
Obligațiunea atesta dreptul proprietarului lui (obligatarului) de a primi suma depusă si
dobînda fixa în mărimea si în termenul stabilit. Obligatarii apar in calitate de creditori ai societăţii.

Ca document de constituire ale societarii este actul de constituire al societăţii care va

cuprinde:
a) numele fondatorilor, domiciliul, cetăţenia
b) denumirea societăţii, tipul si sediul ei;
c) scopul si genurile de activitate al societăţii;
d) mărimea capitalului social;
e) clasele si numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;
f) suma, modul si termenele de plata a acţiunilor achiziţionate de fondatori;
h) modul si termenele de pregătire si de tinere a adunării generale
d) clasele si numărul de acţiuni;
e) drepturile si obligaţiile acţionarilor;
g) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor de conducere
h) modul de luare a hotărârilor de către organele de conducere ale societăţii,
i) modul si termenele de pregătire si tinere a adunării generale a acţionarilor;
j) modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva;
q) temeiurile si modul de reorganizare sau lichidare a SA.

Organele de conducere ale SA sunt:

a) adunarea generala a acţionarilor;
b) consiliul directorilor sau consiliul observatorilor,
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori sau cenzorul,
Adunarea generală este organul suprem de conducere al societarii si se tine cel puţin o data
pe an. Ea are următoarele atribuţii exclusive:
a) aprobă statutul societarii sau modificările si completările
b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social
c) aproba regulamentul consiliului, comisiei de cenzori şi alege membrii lui
d) confirma organizatia de audit
e) aproba darea de seama anuala a consiliului si a comisiei de cenzori;
 f)hotărăşte repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale,
g) hotaraste reorganizarea sau lichidarea SA ect;
Consiliul societăţii reprezinta interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale si,
in limitele atribuţiilor sale, exercita conducerea generala si controlul asupra activităţii societăţii.
Consiliul societăţii este subordonat adunării generale a acţionarilor.
Consiliul societăţii are următoarele atribuţii :
a) decide convocarea adunării generale a acţionarilor;
b) confirma registratorul societăţii
c) decide repartizarea profitului net, folosirea capitalului de rezerva si a celui suplimentar;
d) aproba fondul sau normativele de retribuire a muncii personalului societăţii;
e) decide in orice alte probleme prevazute de prezenta lege si destatutul societăţii.

De competenta organului executiv ţin toate chestiunile de conducere a activităţii curente a

societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenta adunării generale a acţionarilor sau ale
consiliului societăţii.
Organul executiv al societăţii asigura îndeplinirea hotaririlor adunării generale a actionarilor,
deciziilor consiliului societăţii
Comisia de cenzori a societăţii exercita controlul activitatii economico-financiare a societăţii
si se subordonează numai adunării generale a acţionarilor.

4. Societatea cu răspundere limitată (SRL) este întreprinderea fondată de una sau mai
multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul
desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă.
În SRL numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) ale asociaţilor.
Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sunt - adeverinţa
cotei de participaţie.
SRL poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul său. Asociaţii
societăţii poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele cotelor care le
aparţin.
Documentul de constituire ale societăţii este actul de constituire al societăţii.
Actul de societate va cuprinde:
– numele, (fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia
– denumirea SRL, si sediul ei;
– scopul si genurile de activitate al societăţii;
– mărimea capitalului social;
– suma, modul si termenele de plata a cotelor de participare;
– drepturile si obligaţiile asociaţilor;
– structura, atribuţiile, modul de constituire funcţionare şi luare a hotărîrilor la organele de
conducere
– modul si termenele de pregatire si tinere a adunarii generale
– modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva;
– temeiurile si modul de reorganizare sau lichidare a SRL,

Organele de conducere ale societăţii sunt:

a) adunarea generala a acţionarilor – fiecare asociat votează cu numărul de voturi
proporţional cu cota de participare
b) organul executiv – director - reprezintă interesele SRL în relaţiile cu terţii;
c) comisia de cenzori sau cenzorul
SRL este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul
capitalului social.
 Capitalul de rezerva al SRL poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea
capitalului ei social.

4. Cooperativa este asociaţia benevolă de persoane fizice si juridice, organizată pe

principii corporative in scopul favorizării si garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi,
a intereselor lor economice si a altor interese legale.
Cooperativa poate fi înfiinţată de cel puţin 5 membri. Calitatea de membru de cooperativa o
poate avea persoana fizica de la vârstă de 16 ani si persoana juridica.
Membrul cooperativei poartă răspundere materială pentru obligaţiile COOP în limita cotei
de participare deţinute în patrimoniul ei, inclusiv partea nevarsata.
Cooperativa se înfiinţează şi activează în baza contractului dintre cooperatori şi statutului.
In statutul cooperativei trebuie sa se indice:
a) denumirea;
b) obiectul de activitate si scopul;
c) sediul;
d) aporturile membrilor in capitalul social, modul si termenul de vărsare a acestora;
e) prestaţia in bani sau in alte bunuri la care pot fi obligaţi membrii, precum si natura
si valoarea acestor prestaţii;
f) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor de conducere
ale cooperativei;
g) modul de reprezentare;
h) regulile de convocare a adunării generale a membrilor;
i) filialele si reprezentantele societăţii;
j) alte date stabilite de lege.
Cooperativa are un capital social variabil. El reprezinta suma tuturor participatiunilor
membrilor cooperativei in conformitate cu statutul ei.
Organul suprem de conducere al cooperativei este adunarea generala a membrilor ei. În
cooperativa cu peste 50 de membri poate fi creat un consiliu de observatori, care va exercita
controlul asupra activitatii organelor ei executive. Membrii consiliului de observatori nu au
dreptul sa activeze in numele cooperativei.
Organele executive ale cooperativei - consiliul de administratie si presedintele cooperativei
- exercita administrarea curenta si se subordoneaza consiliului de observatori si adunarii
generale.
Competenta organelor de conducere ale cooperativei si modul de emitere a deciziilor se
stabilesc de lege si de statutul cooperativei.
De competența exclusiva a adunarii generale tin:
a) modificarea statutului;
b) formarea consiliului de observatori si ridicarea imputernicirilor membrilor lui, atribuirea
si ridicarea imputernicirilor organelor executive ale cooperativei
c) aprobarea dărilor de seama anuale si a bilantului contabil anual, repartizarea pierderilor;
d) deciderea asupra reorganizarii si lichidarii cooperativei.
Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul
administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sunt persoane juridice şi poartă
răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste
întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale.