GALILEO GALILEI

Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564[5] – d. 8 ianuarie 1642)[1][6] a fost

un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția
Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei
observaționale moderne”,[7] „părintele fizicii moderne”,[8] „părintele științei”,[8] și „părintele științei
moderne”.[9] Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost
responsabil pentru nașterea științei moderne.”[10]
Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de
liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la
astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea
celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumiți în cinstea sa, sateliți galileeni), și observarea și
analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de
construcție a busolelor.
Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare
majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum
ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a
întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filozofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă
denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. A dat primele atacuri contra aristotelismului la
catedra Universității din Padova[11]. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica
catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616,[12] iar
Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu,
și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii,
publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze
și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.
Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate fi apărat fără „o adevărată
demonstrație fizică a faptului că Soarele nu se rotește în jurul Pământului ci Pământul în jurul
Soarelui.”[70] Galileo considera că teoria sa privind mareele oferă dovada fizică necesară a mișcării
Pământului. Această teorie era atât de importantă pentru Galileo încât el inițial intenționa să-și
intituleze Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii Dialog despre fluxul și refluxul mărilor.
[71]
 Pentru Galileo, mareele erau cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct
al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției
în jurul Soarelui. Galileo a transmis primele sale concluzii privind mareele în 1616, într-o scrisoare
adresată Cardinalului Orsini.[72]
Dacă această teorie ar fi fost corectă, ar fi fost un singur flux pe zi. Galileo și contemporanii
săi știau despre această nepotrivire fiindcă sunt două fluxuri pe zi în Veneția în loc de unul,
cele două fiind la aproximativ douăsprezece ore distanță. Galileo a explicat această anomalie
ca fiind rezultatul mai multor cauze secundare, inclusiv a formei mării, adâncimii ei, și al
altor factori.[73] S-a spus că Galileo ar fi inventat intenționat aceste argumente, dar Albert
Einstein și-a exprimat opinia că Galileo a dezvoltat aceste „fascinante argumente” și le-a
acceptat fără critică din dorința de a avea o dovadă fizică a mișcării Pământului.[74]
Galileo a spus despre ideea contemporanului său Johannes Kepler, că Luna cauzează
mareele, că este o ficțiune inutilă.[75] Galileo a refuzat să accepte și orbitele eliptice ale
planetelor din teoria lui Kepler,[76] considerând cercul ca fiind forma „perfectă” a orbitelor
planetare