Îndurare

O, Eternă Milă a lui Dumnezeu

cu puterea toată ne-agățăm de Tine
Tu ne ești nădejdea pentru mîntuire
singura nădejde unde alergăm.
- Doar la ușa-Ți sfîntă îndrăznim a bate
doar prin ea mai credem să intrăm în Cer...

O,-ndurare-adîncă a lui Dumnezeu

cît de mult depinde tot ce-avem, de Tine
unica-Ți nădejde,
singura Ta ușă
este cel din urmă mijloc pentru noi...

Cine prin Dreptate

sau Neprihănire,
cine prin sfințire, ar putea veni?
Dintre oameni, cine ar putea vreodată
a intra, prin merit, în Lăcașul Sfînt?
- Doar prin Tine Sfîntă Milă Nesfîrșită
cel din urmă vameș poate-a se sfinți.

Dacă și-a Ta ușă cuiva se va-nchide

ce-i va mai rămîne celui lepădat?

Binecuvîntată fii Tu Milă Sfîntă

o, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeu
mulțumiri cu lacrimi de recunoștință
căci El n-a-nchis lumii încă ușa Ta.
Căci mai pot să intre
și-azi prin ea, la viață
cei ce-ntîrziară și mai mult ca noi
 toți acei ce încă vor mai fi să vină,
în oricît de mare număr ar veni.

- O, nefericite de nu vii nici astăzi -

ce-ți va mai rămîne-n deznădejdea ta
în eterna groază
din eterna noapte
cînd n-o să mai fie Mila de acum?
O, nefericite, ea-i ultima ușă
dacă ea se-nchide unde-ai să mai bați?

Să aștepți tu oare pînă ți se-nchide?

sau asculți acuma și-n genunchi o chemi?

—Traian Dorz