Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CANCERUL BRONHOPULMONAR Curs
CANCERUL BRONHOPULMONAR Curs
Etiopatogenie: constituie una din cele mai frecvente localizări, fiind depăşită ca frecvenţă doar
de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne).
Apare predominant la bărbaţi (de 8 - 10 ori mai des decât la femei), în special după 40 de ani.
Anatomie patologică: tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul drept, în bronhiile
mari şi lobii superiori. Odată constituită, formaţiunea tumorală proemină în bronhie, pe care o
obstrueaza.
Simptomatologie: simptomele cancerului bronhopulmonar, atât de debut, cât şi cele târzii, sunt
în raport cu reacţiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilataţie, obstrucţie,
infecţie) şi la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie).
Unele infecţii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic şi masca
neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infecţie pulmonară persistentă, recidivantă sau rebelă
la tratament, la un bolnav - de obicei bărbat - peste 40 de ani, trebuie să sugereze şi existenţa
unui cancer pulmonar.
Debutul
• de obicei insidios, manifestându-se prin tuse precoce, continuă, rebelă la tratament,
expectoraţie mucoasă sau mucopurulentă, uneori cu striuri de sânge, alteori hemoptizii
abundente, dispnee, dureri toracice, la început surde, mai târziu intense şi continue.
Forma hilară (2/3 din cazuri) are simptomatologie bogată, în special bronşitică (respiraţie
dificilă, şuierătoare - Wheesing), dar nespecifică şi periferică; multă vreme asimptomatică, cu
manifestări numai radiologice.
In perioada de stare se intensifică simptomele funcţionale de debut (tusea, expectoraţia, durerea
toracică) şi apar semne generale (paloare, oboseală, pierdere în greutate, inapetenţă, febră).
Multă vreme starea generală se menţine bună.
Semnele fizice apar târziu şi se datoreaza obstrucţiei bronşice, interesării pleurei, infectării
teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formaţiuni vecine sau metastazelor.
Paraclinic
• Semnele radiologice constau de obicei în: opacitate hilară, imagine de atelectazie lobară
sau zonală şi opacitate rotundă în plin parenchim.
• Semnele de laborator:
1. examenul citologic al secreţiei bronşice - unul dintre cele mai importante examene, permite
cercetarea celulelor neoplazice în spută, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual
repetare); acest examen permite diagnosticul în 80 - 90% din cazuri, cu 1 - 5 ani înainte ca
neoplasmul să devină evidenţiabil cu ajutorul metodelor clasice;
2.V.S.H. este aproape totdeauna accelerată, indiferent de gradul febrei.
Evoluţie:
• diagnosticul se precizează de obicei târziu, când tratamentul este inoperant.
Gravitatea rezultă şi din faptul că faza silenţioasă durează 5 -6 ani, iar cea de latenţă clinică, 2-
3.
Când diagnosticul s-a stabilit, evoluţia este în general rapidă, bolnavii sucombând în maximum
doi ani de la precizarea acestuia.
Complicaţiile sunt numeroase, ele precipită evoluţia bolii, mărind suferinţele bolnavilor:
procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneumonie, abces pulmonar, dilataţie a
bronhiilor etc.); procese pleu-rale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor
din mediastin prin adenopatie; prinderi ale ganglionilor axilari şi supraclaviculari şi metastaze la
distanţă (cerebrale, osoase, hepatice etc.).
Diagnosticul se bazează pe apariţia insidioasă, la un individ de obicei după 40 de ani, mai ales
mare fumător, a unor simptome funcţionale nesemnificative prin ele însele (tuse, expectoraţie,
dispnee, hemoptizii), dar rebele la tratament şi persistente. Aceeaşi semnificaţie trebuie acordată
unor pneumonii şi pleurezii rezistente la tratament sau recidivante.
* Există deci 4 metode de depistare în stadii precoce: clinică (cu atenţie la pneumoniile care se
repetă în acelaşi lob, la stări febrile neexplicate şi V.S.H. crescută), radiologică, endoscopică şi
citodiagnostică, vizând sputa.
Tratamentul
2.Tratamentul medical este indicat în formele inoperabile din cauza metastazelor, vârstei
înaintate, a complicaţiilor etc.
Se folosesc:
radioterapia,
cobaltoterapia,
citostatice (Clafen, Endoxan, Gi-rostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice
pentru combaterea infecţiilor;
tratament simptomatic după caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin,
Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.