CANCERUL BRONHOPULMONAR

Definiţie: cancerul bronhopulmonar este o tumoare malignă, cu punct de plecare epiteliul

bronsic glandular.

Etiopatogenie: constituie una din cele mai frecvente localizări, fiind depăşită ca frecvenţă doar
de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne).

Apare predominant la bărbaţi (de 8 - 10 ori mai des decât la femei), în special după 40 de ani.

Etiologia nu este cunoscută, dar există unele cauze favorizante:

- fumatul - după unele statistici boala apărând de 17 ori mai frecvent la cei care fumează peste
20 ţigarete pe zi decât la nefumători
- substanţele radioactive,
- gudronul,
- procesele inflamatorii cronice pulmonare.
- factorii genetici

Anatomie patologică: tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul drept, în bronhiile
mari şi lobii superiori. Odată constituită, formaţiunea tumorală proemină în bronhie, pe care o
obstrueaza.

Simptomatologie: simptomele cancerului bronhopulmonar, atât de debut, cât şi cele târzii, sunt
în raport cu reacţiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilataţie, obstrucţie,
infecţie) şi la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie).

Unele infecţii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic şi masca
neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infecţie pulmonară persistentă, recidivantă sau rebelă
la tratament, la un bolnav - de obicei bărbat - peste 40 de ani, trebuie să sugereze şi existenţa
unui cancer pulmonar.

Debutul
• de obicei insidios, manifestându-se prin tuse precoce, continuă, rebelă la tratament,
expectoraţie mucoasă sau mucopurulentă, uneori cu striuri de sânge, alteori hemoptizii
abundente, dispnee, dureri toracice, la început surde, mai târziu intense şi continue.

• poate fi şi acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar.

• se cunoaşte şi un debut tardiv, în perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom

paraneoplazic: tulburări de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic
(polinevrite), endocrin (acromegalie).

Forma hilară (2/3 din cazuri) are simptomatologie bogată, în special bronşitică (respiraţie
dificilă, şuierătoare - Wheesing), dar nespecifică şi periferică; multă vreme asimptomatică, cu
manifestări numai radiologice.
In perioada de stare se intensifică simptomele funcţionale de debut (tusea, expectoraţia, durerea
toracică) şi apar semne generale (paloare, oboseală, pierdere în greutate, inapetenţă, febră).
Multă vreme starea generală se menţine bună.
Semnele fizice apar târziu şi se datoreaza obstrucţiei bronşice, interesării pleurei, infectării
teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formaţiuni vecine sau metastazelor.

Paraclinic

• Semnele radiologice constau de obicei în: opacitate hilară, imagine de atelectazie lobară
sau zonală şi opacitate rotundă în plin parenchim.

• Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidenţiază modificările mucoasei

bronşice şi leziunea endobronşică (tumoarea sau stenoza) şi care permite aspirarea unor
fragmente tumorale sau a secreţiei bronşice, în vederea examenului histologic.

• Semnele de laborator:

1. examenul citologic al secreţiei bronşice - unul dintre cele mai importante examene, permite
cercetarea celulelor neoplazice în spută, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual
repetare); acest examen permite diagnosticul în 80 - 90% din cazuri, cu 1 - 5 ani înainte ca
neoplasmul să devină evidenţiabil cu ajutorul metodelor clasice;
2.V.S.H. este aproape totdeauna accelerată, indiferent de gradul febrei.

Evoluţie:
• diagnosticul se precizează de obicei târziu, când tratamentul este inoperant.

Gravitatea rezultă şi din faptul că faza silenţioasă durează 5 -6 ani, iar cea de latenţă clinică, 2-
3.

Când diagnosticul s-a stabilit, evoluţia este în general rapidă, bolnavii sucombând în maximum
doi ani de la precizarea acestuia.

Complicaţiile sunt numeroase, ele precipită evoluţia bolii, mărind suferinţele bolnavilor:
procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneumonie, abces pulmonar, dilataţie a
bronhiilor etc.); procese pleu-rale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor
din mediastin prin adenopatie; prinderi ale ganglionilor axilari şi supraclaviculari şi metastaze la
distanţă (cerebrale, osoase, hepatice etc.).

Moartea se produce prin caşexie, hemoptizie masivă, asfixie etc.

Forme clinice mai importante:

- forma apicală (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei superclaviculare, dureri
insuportabile şi semne neurologice;
- formă hilară (centrală);
- cancerul pulmonar scundar este un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostată, sân,
uter, tiroidă, rinichi, stomac, colon, rect. Spre deosebire de cancerul primitiv, realizează o
imagine radiologică nodulară, de obicei multiplă, uneori miliară. Simptomatologia pulmonară
este multă vreme mută, metastazele fiind localizate la periferia plămânilor, dominând semnele
localizării primitive (prostată, sân, uter etc.). Deznodământul fatal, survine mai repede decât în
cancerul primitiv.

Diagnosticul se bazează pe apariţia insidioasă, la un individ de obicei după 40 de ani, mai ales
mare fumător, a unor simptome funcţionale nesemnificative prin ele însele (tuse, expectoraţie,
dispnee, hemoptizii), dar rebele la tratament şi persistente. Aceeaşi semnificaţie trebuie acordată
unor pneumonii şi pleurezii rezistente la tratament sau recidivante.

Diagnosticul se precizează prin examenclinic, radiologic, bronhoscopie, biopsie şi examenul

microscopic al sputei.

* Există deci 4 metode de depistare în stadii precoce: clinică (cu atenţie la pneumoniile care se
repetă în acelaşi lob, la stări febrile neexplicate şi V.S.H. crescută), radiologică, endoscopică şi
citodiagnostică, vizând sputa.

Prognosticul este fatal.

Profilaxia presupune lupta împotriva fumatului, a poluării atmosferice, supravegherea

condiţiilor de lucru în industriile care folosesc substanţe cancerigene, acţiuni de depistare
precoce radiologică în masă, tratamentul intens şi precoce al tuturor infecţiilor bronşice.

Tratamentul

1.Tratamentul chirurgical este singurul eficace (lobectomii). Majoritatea bolnavilor ajung

însă prea târziu la intervenţia chirurgicală.

2.Tratamentul medical este indicat în formele inoperabile din cauza metastazelor, vârstei
înaintate, a complicaţiilor etc.

Se folosesc:
 radioterapia,
 cobaltoterapia,
 citostatice (Clafen, Endoxan, Gi-rostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice
pentru combaterea infecţiilor;
 tratament simptomatic după caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin,
Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.

Schemă de tratament cu antineoplazice (şi antimitotice) utilizată în tratamentul cancerului

bronhopulmonar.
- prima zi Vincristină sau Vinblastină sau Adriblastină, 1 flacon i.v.
- a doua zi şi a treia zi câte o fiolă de Ciclofosfamidă (Endoxan), în perfuzie sau i.v.
- a patra zi, Metotrexate 4 comprimate, sau Antifolan o fiolă i.m.
- a cincea zi, o fiolă de Ftorafur i.v.