PNEUMOTORAXUL

Definiţie: pneumotoraxul este prezenţa aerului în cavitatea pleurală. Aerul poate pătrunde în
pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic.
Pneumotoraxul este o urgența medico-chirurgicala din cauza compresiunii endotoracice care
apare.

Se cunosc mai multe forme:

1.pneumotoraxul spontan primar poate sa apara la orice vârsta, apare cel mai frecvent la
tineri de sex masculini, longilini, Apare prin ruptura bulelor subpleurale ( bule cu rezistenta
scazuta situate de obicei în apex pulmonar.

2.pneumotoraxul secundar , cauzată cel mai frecvent de tuberculoza pulmonară, chisturile

aeriene, pneumoconioze, emfizem;

3. pneumotoraxul terapeutic constă în introducerea aerului în pleură în scop terapeutic.

Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse
violentă sau fără cauză aparentă. Se caracterizează prin junghi atroce, localizat
submamelonar şi iradiind în umăr şi abdomen, urmat imediat de dispnee progresivă,
intensă şi tuse uscată, chinuitoare.
Apar rapid semne de şoc sau asfixie, faţă palidă, apoi cianozată, respiraţie rapidă şi
superficială, puls mic, tahicardie, tensiune arterială coborâtă, anxietate.

O formă clinică deosebită este pneumotoraxul sufocant sau cu supapă care apare când
perforaţia pleuropulmonară permite intrarea aerului în inspiraţie în pleură, dar nu şi ieşirea
lui în expiraţie. Dacă nu se intervine prompt şi energic, bolnavul moare prin asfixie.

Examenul fizic arată:

• mărirea hemitoracelui respectiv,
• lărgirea spaţiilor intercostale,
• vibraţii vocale abolite,
• hipersonoritate
• tăcere la auscultaţie.

Diagnosticul pozitiv
Se bazeaza pe:
• Anamneza
• examen clinic
• Rx – evidentiaza aer in cavitatea cavitatea pleurala, plaman colabat, chiar deplasarea
mediastinului contralateral
Tratamentul

Isi propune obtinerea reexpansiunii plamanului prin evacuarea aerului acumulat

intrapleural tratarea leziunilor generatoare de pneumotorax;
 • Drenaj aspirativ pleural ( pleurotomia minim invaziva tip Bulau) – metoda optima
de tratament.
• constă în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin şi, excepţional, Mialgin sau
opiacee (Morfină), calmarea tusei cu Codeină şi tratamentul şocului când apare
(Effortil, Cofeină); repaus la pat şi repaus vocal. Când fenomenele asfixice sunt
grave, se recurge la exuflaţie decompresivă.
Intotdeauna se tratează boala de fond şi complicaţiile.

Hidrotoraxul este prezenţa în cavitatea pleurală a unui lichid cu caracter de transsudat.

Apare în insuficienţa cardiacă, sindromul nefrotic, ciroze, stări caşectice, etc.

Hemotoraxul constă în revărsarea unei cantităţi de sânge în cavitatea pleurală, în urma unor
traumatisme toracice, a unui anevrism aortic sau sindrom hemoragic.

Chilotoraxul este prezenţa limfei în cavitatea pleurală, prin ruperea, obstruarea sau
compresiunea marelui canal toracic sau a altui vas limfatic important.