Pregătirea pacientului în perioada preoperatorie

Perioada preoperatorie perioadă cuprinsă între momentul în care se ia decizia intervenţiei

chirurgicale şi pacientul ajunge la blocul operator. Această perioadă poate fi mai lungă
sau mai scurtă în funcţie de programarea intervenţiei chirurgicale, de natura acestei
intervenţii - programată sau de urgenţă - şi de necesitatea efectuării unor investigaţii mai
complexe, care necesită timp.
In această perioadă, pacientul este supus din punct de vedere medical evaluărilor
chirurgicale, preanestezice şi de altă specialitate atunci când este indicat, iar din punct de
vedere psihologic, unui stres psihoemoţional, uneori foarte intens.
În cazul intervenţiei de urgenţă, toate aceste evaluări şi informarea pacientului se
limitează la strictul necesar, pentru a nu pierde timp preţios din punct de vedere medical.
Sursele de informaţie privind starea pacientului candidat la o intervenţie chirurgicală
planificată provin din anamneza luată cu atenţia cuvenită, din examenul clinic al
pacientului, precum şi din lista rezultatelor probelor de laborator necesare, listă care
diferă de la caz la caz.

I. Pregătirea preanestezică
a. Examenul preanestezic - scopul acestui examen constă în depistarea acelor simptome
care pot ajuta medicul anestezist la întocmirea listei de probleme medicale de care suferă
pacientul. Anamneza are o importanţă deosebită în examenul preanestezic.
Examenul fizic trebuie să cuprindă, pe lângă cel obişnuit, evidenţierea unor elemente cu
importanţă pentru anestezie: dentiţia, coloana vertebrală (în cazul în care va fi vorba de
rahianestezie sau de anestezie peridurală), condiţiile anatomice de intubaţie traheală,
precum şi situaţia sistemului venos periferic.
Examenele de laborator - acestea fac parte integrantă din examenul preanestezic, iar
menirea este: de identificarea a unor maladii asimptomatice, obţinerea de informaţii
suplimentare asupra situaţiei afecţiunilor cronice de care suferă pacientul şi aprecierea
gradului de echilibru homeostatic.
b. Concluziile examenului preanestezic
Rezultatele tuturor examenelor de mai sus vor apărea, în mod obligatoriu, în fişa de
anestezie care trebuie completată. Concluziile examenului preanestezic vor trebui să
cuprindă:
a. clasa ASA (American Society of Anesthesiologists) în care se încadrează
pacientul:
I - pacient fără maladii sistemice
II - pacient cu maladii sistemice care nu afectează activitatea sa zilnică
III- pacient cu maladii sistemice care limitează activitatea sa zilnică
IV- pacient suferind de o afecţiune sistemică ce-i poate pune în pericol viaţa
Clasificarea ASA mai cuprinde şi categoria a cincea (V), care se referă nu la un
pacient propus pentru o intervenţie chirurgicală planificată, ci la un pacient muribund, al
cărui deces e posibil în următoarele 24 ore, cu sau fără intervenţie chirurgicală.

II. Premedicaţia - stabilirea premedicaţiei nu se limitează la prescrierea acelor substanţe

care vor fi administrate pacientului în preajma actului anestezic, ci cuprinde o serie
întreagă de măsuri terapeutice:

1
 a. administrarea unui sedativ în seara de dinaintea intervenţiei şi imediat
înainte de transferul pacientului spre sala de operaţie;
b. ameliorarea durerilor prin administrarea antalgicelor
c. ajustarea medicaţiei prescrise pacientului în mod cronic (ce medica-
mente vor fi oprite, care dintre ele vor trebui continuate).
Înainte de toate însă, medicul anestezist va trebui să obţină consimţământul scris al
pacientului (sau al persoanei care în mod legal este responsabilă pentru pacientul aflat
într-o stare de imposibilitate de a hotărî pentru el însuşi, cum ar fi handicapaţii din punct
de vedere psihic sau minorii).
Prin urmare, alegerea premedicaţiei va include un preparat din grupa
benzodiazepinelor (de ex., diazepam per os seara înainte de culcare şi în dimineaţa
intervenţiei) şi, la nevoie, un opioid injectabil intramuscular în dimineaţa intervenţiei,
dacă pacientul prezintă dureri.
Pe lângă preocuparea pentru medicaţia de dinainte de anestezie, mai există o serie
de măsuri preanestezice, nu mai puţin importante:
Oprirea fumatului.
Postul de dinaintea anesteziei.
Îndepărtarea protezelor
Perfuzia de lichide fiziologice trebuie începută în cazul în care pacientul a fost în
imposibilitate de alimentare naturală în ultima perioadă (zile) înaintea operaţiei.
Fără discuţie, pregătirea preanestezică a pacientului aflat în faţa unei intervenţii de
urgenţă capătă aspecte complet diferite de cele descrise mai sus.
În acest caz e vorba de o completă schimbare de tactică:
- pregătirea pacientului se va face într-o perioadă mult mai scurtă de timp;
- urgenţa va împiedica obţinerea unei anamneze corecte, iar rezultatele analizelor de
laborator vor sosi uneori după ce pacientul se află deja pe masa de operaţie;
- premedicaţia va fi administrată injectabil, şi nu per os;
- de cele mai multe ori pacientul nu a respectat sau nu a putut respecta indicaţiile de
post preoperator, ceea ce creează o situaţie de „stomac plin" cu toate consecinţele
nefaste care pot apărea (aspiraţia conţinutului gastric)
- în sfârşit, situaţia homeostaziei pacientului poate fi de multe ori precară, în absenţa
unei posibilităţi practice de a o ameliora în scurta perioadă de dinaintea actului
chirurgical (de ex., pacientul cu şoc hemoragie la care nu există posibilitatea
pregătirii corespunzătoare preoperator).
Toate aceste aspecte vor trebui luate în considerare de către echipa anestezică, ceea ce
înseamnă necesitatea pregătirii aparaturii şi a celor mai potrivite substanţe, precum
şi inserţia unor canule suplimentare, venoase sau/şi arteriale, pentru o mai bună
monitorizare a pacientului şi pentru a crea căi suplimentare de administrare a
lichidelor necesare.
III. Selecţia tehnicii anestezice
Într-un spital modern, procentul de intervenţii chirurgicale efectuate sub anestezie
generală depăşeşte 65-70% din totalul operaţiilor. Pentru restul operaţiilor este vorba de
anestezii locale pentru operaţii superficiale minore sau de anestezie regională
(rahianestezie, peridurală sau plexală), în unele cazuri medicul anestezist poate opta
pentru o anestezie combinată, generală şi regională, din cauza multiplelor avantaje pe
care această combinaţie le oferă, printre care o analgezie postoperatorie eficientă.
Şi cu toate acestea, lista criteriilor care conduc medicul anestezist în alegerea
tehnicii anestezice include o serie de elemente foarte importante, care, fiecare în parte,
necesită o judecată clinică corectă:

2
 a. vârsta pacientului - este clar că un copil, până la o vârstă care să permită cooperarea
cu echipa chirurgicală, necesită anestezie generală
b. situaţia generală a pacientului - exemplele sunt nenumărate: la un paci-
ent astmatic (dacă operaţia permite) se va prefera o anestezie regională,
în cazul unei neuropatii diabetice, nu este indicată rahianestezia. O
coagulopatie nu va permite efectuarea unei anestezii peridurale, din
cauza pericolului hematomului peridural.
c. tipul şi regiunea anatomică ale intervenţiei chirurgicale. Evident, ope-
raţiile craniene, toracice şi pe abdomenul superior necesită anestezie
generală. De asemenea, o intervenţie de lungă durată impune anestezia
generală, întrucât se presupune că pacientul nu poate rămâne ore în şir
în aceeaşi poziţie pe masa de operaţie.
d. experienţa chirurgului - în cazul unui chirurg începător şi oarecum încet
în gesturi va fi necesară o anestezie mai profundă, cu un grad de
relaxare musculară mai profund şi o durată mai lungă.
e. experienţa anestezistului - odinioară acest criteriu era de mare impor-
tanţă în alegerea tehnicii anestezice.
f. preferinţa pacientului trebuie luată în considerare, cu condiţia ca cererea sa să nu
contravină criteriilor de mai sus..
Pentru a concluziona, vom menţiona că orice tehnică anestezică trebuie să ţină cont
de trei mari cerinţe: securitatea pacientului, confortul celui care operează şi liniştea
sufletească a anestezistului. Numai în felul acesta se poate asigura deznodământul pozitiv
al actului anestezic şi operator.

IV. Transportul pacientului la sala de operaţie

Referitor la transportul pacientului, se cuvin următoarele precizări:
a. nu trebuie uitat faptul că administrarea premedicaţiei care include sub-
stanţe hipnotice şi/sau analgetice poate crea
o situaţie instabilă din punct de vedere respirator sau chiar cardio-
vascular.
b. în unele cazuri transportul trebuie să ţină cont de multitudinea de tuburi
de dren. sonde etc, care au fost introduse în prealabil ca parte din tra-
tamentul pacientului.
c. buna funcţionare a incubatorului în care este transportat un nou-născut
este vitală pentru rezultatul anesteziei şi al intervenţiei chirurgicale (de
ex., evitarea hipotermiei).
d. în cazul leziunilor coloanei vertebrale, un accent deosebit trebuie pus
pe imobilizarea coloanei în timpul transportului şi împiedicarea mişcă-
rilor bruşte care ar putea avea drept consecinţă lezarea medulară.
e. o problemă logistică de mare însemnătate constă în limitarea utilizării unor
ascensoare, acestea fiind destinate doar transportului pacienţilor spre şi dinspre sala de
operaţie. Pacienţi în stare foarte gravă, care sunt intubaţi şi ventilaţi necesită prezenţa
medicului anestezist şi a asistentei medicale de terapie intensivă pe tot parcursul
transportului.

3
 Rolul asistentei medicale în perioada preoperatorie. Principalele activităţi
desfăşurate ……
Rolul asistentei medicale în perioada preoperatorie diferă şi în funcţie de profilul
chirurgical al secţiei şi de organizarea „locală", proprie spitalului.
- asigură şi verifică efectuarea analizelor şi a examinărilor preoperatorii conform
protocoalelor sau indicaţiilor medicului chirurg şi/sau anestezist.
- asigură informarea pacientului şi a familiei cu privire la secvenţa manoperelor
preoperatorii
- începe pregătirea psihologică a pacientului pentru intervenţia chirurgicală .
- verifică semnarea de către pacient a consimţământului pentru intervenţia chirurgicală şi
alte manopere medicale
- răspunde întrebărilor şi nelămuririlor pacientului cu privire la organizarea nursingului
în această etapă.
- în ziua operaţiei, asistenta medicală: reidentifică pacientul; verifică foaia de observaţie
pentru a se asigura că este completă; verifică alergiile pacientului şi se asigură că acestea
sunt consemnate; se asigură că pacientul a respectat postul preoperator, că şi-a luat
medicaţia prescrisă şi premedicaţia; asigură abordul venos periferic în secţia de chirurgie,
dacă acesta este indicat; continuă pregătirea psihologică a pacientului; pacientul este
condus la sala de operaţie de către brancardieri şi însoţit de asistenta medicală din secţie ;
administrează premedicaţia conform indicaţiilor anestezistului.
În ordinea cronologiei, etapele pregătirii preoperatorii în care asistenta medicală
din secţiile de chirurgie are o implicare specială.
Examenul clinic al pacientului efectuat de către asistenta medicală : starea de conştientă,
tegumentele şi mucoasele, va inspecta capitalul venos, va consemna tensiunea arterială şi
pulsul , respiraţia (o infecţie respiratorie determină amânarea unei intervenţii chirurgicale
programa), prezenţei greţurilor şi vărsăturilor, semnelor de hemoragie digestivă
superioară, tulburărilor de tranzit intestinal (diaree, constipaţie etc.), prezenţa şi volumul
diurezei, precum şi eventualele aspecte patologice (hématurie, piurie etc.).
Concomitent consemnează: medicaţia curentă şi afecţiunile de bază, obiceiuri ca fumatul,
consumul de alcool şi/sau droguri, alergiile pacientului, starea de anxietate a pacientului
şi gradul de informare referitor la intervenţia chirurgicală programată.
Tot în cadrul pregătirii preoperatorii, asistenta medicală va trebui să instruiască pacientul
asupra: necesităţii de a se mobiliza precoce postoperator, de a efectua exerciţii de
respiraţii profunde şi de tuse, posibilitatea apariţiei durerii postoperatorii, igienei
preoperatorii, în cazul intervenţiei chirurgicale programate (duşul cu o zi înaintea
intervenţiei, când este posibilă utilizarea unui săpun antibacterian ).
În cazul intervenţiilor abdominale şi perineale pacienţii vor fi supuşi pregătirii colonului,
prin administrarea de preparate care asigură lavajul colonului (Fortrans) sau clisma tot
mai rar prescrisă şi necesară.
Postul preoperator este necesar pentru asigurarea golirii stomacului de conţinutul
alimentar şi de secreţii, şi pentru a preveni aspiraţia pulmonară a acestora în cursul
inducţiei anestezice. Protocoalele recente recomandă un post de 6-8 ore pentru alimente
solide şi de 2 ore pentru lichide clare în cazul intervenţiilor programate.
Tot în ziua intervenţiei chirurgicale, asistenta medicală va mai avea de verificat şi de
îndeplinit câteva gesturi:

4
- pacientul va fi sfătuit să urineze înaintea plecării la sala de operaţii pentru a se asigura
vacuitatea vezicii urinare pe durata intervenţiei şi un confort chirurgical mai bun:
- se va recomanda păstrarea bijuteriilor de către familie;
- pacientul va purta ţinuta specifică sălii de operaţie (de obicei lejeră, care să permită
monitorizarea şi accesul venos, dar care să menajeze pudoarea pacientului);
- se va verifica îndepărtarea protezelor dentare, a ochelarilor şi aparatului auditiv.
- se va administra premedicaţia prescrisă de medicul anestezist.
Ca o concluzie la cele prezentate anterior, se poate afirma că asistenta medicală
are următoarele sarcini importante în perioada preoperatorie:
- evaluarea anamnestică şi clinică a pacientului;
- semnalarea către medicul curant a datelor de anamneză sau a problemelor clinice ale
pacientului care pot pune probleme intraoperatorii sau care pot interfera cu anestezia;
- informarea şi educarea pacientului cu privire la etapele pe care le va parcurge în cursul
spitalizării şi ale perioadei postoperatorii
- pregătirea psihologică a pacientului cu scopul diminuării anxietăţii preoperatorii
- efectuarea şi consemnarea examinărilor preoperatorii necesare; verificarea semnării
consimţământului pacientului ;
- pregătirea preoperatorie din punct de vedere igienic, al postului preoperator şi al
„ţinutei" caracteristice blocului operator;
- administrarea premedicaţiei;
- identificarea şi prevenirea potenţialelor complicaţii preoperatorii: hipo-tensiunea
arterială, anxietatea extremă determinată de necunoaşterea riscului şi a complicaţiilor
intervenţiei chirurgicale de către pacient etc.

Concluzia acestui capitol se impune de la sine - o bună şi judicioasă pregătire

preanestezică este garanţia succesului actului anestezic şi operator.