“Dumbrava minunata” este descrierea peripetiilor prin care a trecut Lizuca si

cainele ei, Patrocle, pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa fetitei
pâna la casa bunicilor.
Dupa moartea mamei Lizucai, tatal acesteia, domnul Vasilian, s-a recasatorit
cu o doamna Maria Papazoglu, care nu o agrea deloc pe fetita. Lizuca fusese
crescuta de bunicii materni, insa dupa casatorie tatal sau a luat-o acasa, deoarece
mama vitrega considera că nu a primit o educatie corespunzatoare cu pozitia lor
sociala.
Intr-o zi, in timp ce tatal fetitei era plecat la Bucuresti, iar mama vitrega era
ocupata cu vizita unor persoane, Lizuca a intrat in salon si a bagat degetul in vasul
cu șerbet. Pentru acest gest, a fost certata de mama vitrega si batuta foarte rau de
servitoare. Suparată de tratamentul rau aplicat de slujnica si de lipsa de atentie si
intelegere a mamei vitrege, Lizuca decide sa plece impreuna cu Patrocle la bunici. S-
au furisat din casa si au plecat in marea aventura care consta in traversarea
dumbravei Buciumenei. Fetita stia din povestile pe care i le spunea bunica ca trebuie
sa lasi un semn pe unde treci, asa ca si-a umplut buzunarul cu cenusa pe care a
lasat-o sa curga pana s-a terminat.
In drumul lor spre casa bunicilor, se opresc lângă o floare, Sora-Soarelui, cu
care fetita poartă o discutie despre motivul plecarii sale de acasă. Au coborat apoi
printre livezi unde au intalnit multe ganganii marunte si rosii, punctate cu negru pe
care Lizuca le-a numit vacile Domnului. Au ajuns in Dumbrava unde au intalnit o
batranica pe care Lizuca a asemănat-o cu Sfânta Miercuri. Și-au continuat drumul,
vorbind cu toate pasarelele, până s-a intunecat si nu au mai vazut drumul. Asa ca au
decis sa caute un loc in care sa doarma și au gasit o scorbură intr-o rachită.
Deodată, în lumina lunii, isi facură apariția șapte omuleti, care duceau un tron
pe care statea o domniță bălaie. In fruntea lor se afla un batranel si o batranica, iar
Lizuca le-a spus ca-i recunoaste deoarece i-a vazut la bunica intr-o carte.
Domnița i-a povestit Lizucăi despre dumbravă, care este o imparăție fermecata, pe
care oamenii de rand nu o pot niciodata cunoaste. La un semn al acesteia s-au
adunat toate vietățile padurii, iar ea le-a povestit despre Statu-Palma, Strâmbă-
Lemne și Sfarmă-Piatra. De la bătrânel, Lizuca a aflat ca in primavara trecuta
dumbrava lor a fost in primejdie deoarece tatal ei a venit la bunic, indemnat de mama
vitrega, si a cerut sa vanda dumbrava. Insă, bunicul s-a opus, spunând că padurea
este a Lizucai.
Apoi domnița le-a spus tuturor o poveste despre o frumoasa zana cu părul de
aur despre care se zvonise că stătea în pădure. Multi feciori de crai au cautat-o, însă
niciunul nu a gasit-o. Zâna s-a arătat doar în fața lui Făt-Frumos care credea in
existența ei. Vracii, curtenii si carturarii l-au convins pe Fat-Frumos ca zâna nu există
cu adevarat, ci este numai o inchipuire. Flacaul s-a intors la împărăția lui si a fost
mâhnit multă vreme, murind cu sufletul uscat și batrân.
Batrănica le-a povestit ca langa dumbrava este o casuta de răzeși, pe care o
vizita foarte des, iar intr-o zi a vazut o femeie tanara si frumoasa care mângâia o
fetiță. Ea  ii spunea ca tatal ei o uitase si ca nu mai are mult de trait, dar sa nu planga
si sa nu-si uite jocurile. Iar atunci cand va dori sa o vada, fetita va trebui sa se
gandeasca la ea si ea va veni si o va mangaia si imbratisa. Lizuca a adormit
gandindu-se ca ea era acea fetita, iar cea care ii vorbea era mama ei.
Dimineata, Lizuca se trezii in afla in patutul ei din casa bunicilor si langa ea, pe
jos, dormea Patrocle.  Deodata, Lizuca auzi voci in livada: mama sa vitrega si
slujnica venisera sa o ia pe Lizuca de la bunicii ei. Bunicul i-a spus ca a gasit-o in
padure si fetita nu o sa mai plece de la ei chiar de ar fi sa ajunga la judecata.
Lizuca si Patrocle au ramas cu bunicii, in acea dumbrava minunata unde se
simteau cu adevarat fericiti.