Activitatea economica

1.Consumatorul si rolul sau in economie

2.Nevoi si opoop
3.Resurse si rationalitate
1. Consumatorul este un agent economic care achizitioneaza prin intermediul pietei bunuri
sau servicii destinate satisfacerii nevoii. Reusita in afaceri depinde de modul in care producatorul isi
orienteaza productia spre satisfacerea gusturilor, dorintelor, preferintelor,consumatorilor in conditii
de concurenta. Producatorii se lupta ptu banii clientilor, aducand pe piata sortimente noi, bunuri de
calitate pe care sa le ofere la un pret pe care consumatorii sunt dispusi sa plateasca. Consumatorul
devine “rege”, el avand drepturi si libertati suverane. Preferintele lui sunt inregistrate pe piata, iar
producatorii trebuie sa-si adapteze oferta la cererea existenta.
2.Obiectul fundamental al oricarei activitati economice il constituie satisfacerea nevoilor.
Nevoile umane constituie atat cauza cat si finalitatea activitatii economice.
Nevoile umane reprezinta un ansamblu de cerinte, preferinte de satisfacerea carora depind
atat existenta cat si dezvoltarea purtatorilor lor(individul, o institutie, statul, societatea). Nevoile au o
dubla conditionare: obiectiva(sist nevoilor depinde de gradul de dezvoltare economica, de niv de
cultura si civilizatie),subiectiva(nevoile izvorasc din int nostru, din dorintele, aspiratiile noastre, ele
intra in traditii si sunt corelate cu veniturile de care dispunem)
Clasificare:
→dupa ipostaza in care apare fiinta umana(1 nev biologice, 2.psihologice,3. Sociale)
→dupa gradul de complexitate:nev de baza si complexe
→Dupa niv la care se manifesta:individuale, de grup si generale
→dupa gradul de neceistate:nev vitale,nev de lux, nev vicii
Trasaturi
→sistemul nevoilor este dinamic si nelimitat(nev cresc si se diversifica in functie de dezvoltarea
economica, gradul de cultura si civilizatie)
→nevoile sunt limitate in capacitate(ca volum)(satisfacerea nevoii implica consumarea unei cant
determinate dintr un bun economic
→nevoile sunt concurente(o nev se poate extinde in detrimentul alteia sau o poate inlocui)
→sunt complementare. Pt a fi satisfacuta una impune si satisfacerea altora
→nevoia se stinge temporar prin satisfacerea ei, dar se poate regenera
Elem care contribuie la satisfacerea nevoilor vietii si activitatii oamenilor, ale mediului, s.n.
bunuri.
Dupa sursa lor de provenienta:bunuri libere si bunuri economice. Bunurile liber se gasesc in
nat sunt abundente si gratuite. Bunurile economice se obtin prin activitatea de productie, implica
eforturi cheltuieli, sunt rare in rap cu nevoile existente.
Resurse si nationalitate
→activitatea economica este efortul constient al oamenilor de a atrage si de a utiliza o sursa rara cu
scopul de a produce bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor.
Resursele economice reprezinta totalitatea elem materiale si umane financiare si
informationale la care oamenii pot apela in producerea de bunuri si servicii.
Dupa sursa lor de provenienta:primare si derivate
→primare:resursele naturale si cele umane(nu pot fi create artificial)
→derivate:se obt din resurse primare printre-o activitate anterioara
Indiferent de tipul lor, toate resursele trebuie considerate ca fiind limitate; ele au devenit rare,
scumpe si inaccesibile. Societatea, indivizii au constientizat ca nimeni nu poate avea tot ceea ce isi
doreste, ca resursele pot actiona restrictiv in activitatea economica existand anumite limite in
productia de bunuri si servicii. Odata atinse aceste limite nu se va mai putea produce nimic in plus,
iar cresterea productiei unui bun s-ar putea realiza prin reducerea productiei altor bunuri.
Oamenii au avantajul folosirii alternative a resurselor existente, dar alegerea unei alternative
implica renuntarea la altele posibile. Specialistii spun ca acestea ar putea fi numite costuri de
oportunitate. Ele sunt costul unei alegeri, al sanselor sacrificate de un individ, grup sau societate pt a
intreprinde o actiune, a produce sau a consuma ceva, Se calculeaza ca rata de oportunitate.
Cox=Qy/Qx---rata de oportunitate—care ne arata cantitatea dintr-un bun
economic y la care se renunta pt a se produce o unitate din bunul x.
In acelasi timp, la costul de oportunitate se include si alte renuntari ale agentului economic.
Salariul la care a renuntat, dobanda la capitalul propriu, renta la terenuk propriu, chiria la
cladirile prorprii. Costul de oportunitate permite agentilor economici sa decida in ce
domeniu si in ce bunuri se va specializa(costl de oportunitate este mai mic). In acelasi timp
intreprinzatorul va fi stimulat sa-si continue activitatea daca profitul obtinut este cel putin
egal cu c.o.
Principiul rationalitatii este esential in orice activitate eeconomica→presupune
maximizarea rezultatelor obtinute(<=maxim) prin minimizarea eforturilor depuse(resurse
atrase, factori de productie consumati, costuri etc).
Cererea
1.Definirea cererii si relatia ei cu pretul de vanzare
2.Factori de influenta a cererii
3.Elasticitatea cererii
1.Def:reprezinta cantitatea dintr-o marfa dorita pe care un consumator dat
intentioneaza sa o cumpere pe piata la niveluri diferite de pret→reprez cererea individuala
pt bunurile economice. Insumand cererile individuale pentru un anumit bun se obtine
cererea totala a acestuia.
Cererea care are acoperire in veniturile consumatorilor reprezinta cererea solvabila.
Nevoile ptu care nu exista mijloace de plata formeaza cererea insolvabila. Intre pret si cerere
exista o rel inversa sau negativa care reflecta Legea Cererii.
→cresterea pretului unitar a unui bun economic determina reducerea cantitatii din
bunul respectiv; Reducerea pretului unitar determina cresterea cantitatii cerute din bunul
respectiv.
P Graficul

2.Factori de influenta a cererii

 →actioneaza asupra cererii chiar si atunci cand pretul nu se modifica fiind
numite conditiile cererii
i.Factorii de nat economica-1)pretul altor bunuri economice si venitul consumatorilor.
1)bunuri substituibilePx↑Cy↑
2)bunuri complementare-bunuri care se consuma impreuna Px↑Cx↓
ii.Factori de natura extra economica
1)nr consumatorilor(relatie directa sau pozitiva)
2) preferintele consumatorilor pt un anumit bun economic(rel directa)
3) calitatea produselor(rel directa)
4) reclama(rel directa)
5)Anticipari privind evolutia preturilor si a veniturilor in viitor- cand se
anticipeaza cresterea pretului in viit, cererea prezenta creste si invers → se anticipeaza o
crestere a veniturilor in viitor, cererea creste si invers.
6)Utilitatea economica(placerea, bucuria in consum)(rel directa)
7)Gradul de cultura si civilizatie(oamenii instruiti consuma bunuri culturale, cei
neinstruiti trec indiferenti/manifesta dezgust fata de ele)
8)Mediul de munca si de viata -sunt altele nevoile unui savant si altele ale
unui agricultor.
9)Conditiile naturale(cererea este sezoniera la anumite produse)
10)Factori psihologici(moda,snobismul, parvenitismul, spiritul de turma pot
influenta alegerile)
Elasticitatea cererii reprez proprietatea cererii de a se modifica sub actiunea unor factori de
influenta(pretul de vanzare si venitul consumatorilor). Gradul de elasticitate poate fi pus in evidenta
printr-un coeficient de elasticitate a cererii.
Kec/p=-((c1/C0)/C0)/(P1-P0)/P0)=-P0∆C/C0∆P
Kec/p=-∆C%/∆P%
Kec/V=V0∆C/C0∆V =∆C%/∆V%
Elasticitatea cererii prezinta o mare importanta pentru producatori deoarece le influenteaza
incasarile si profitul, iar ptu consumatri deoarece le influenteaza cheltuielile pe care acestia le fac.
Tipuri de cerere
→dupa elasticitatea ei in functie de pret
Cererea elastica se intalneste la articolele de lux, cele care au mai multi substituenti sau mai
multe posibilitati de utilizare alternativa. Kec/p>1 ∆C%>∆P%.
→Cererea de elasticitate unitara →la utilitati(apa potabila.en electrica, gaze nat) . Kec/p=1
∆C%=∆P%
→Cererea inelastica la produsele de stricta necesitate care nu au inlocuitori sau la care exista
putine posibilitati de utilizare alternativa.
La cererea elastica:cresterea incasarilor si a profiturilor se realizeaza doar prin reducerea
pretului.
Cerererea de elasticitate unitara indiferent de modificarea pretului incasarile si profitul raman in linii
mari aceleasi
Cererea inelastica-cresterea veniturilor si a profitului se realizeaza numai prin scumpirea produsului.
 Comportamentul consumatorului
1. Utilitatea economica
2. Alegerea consumatorui rational
1. Consumatorul fiind confruntat cu problema alegerii, trebuie sa actioneze pe piata
conform principiului rationalitatii si sa incerce sa obtina satisfactie maxima in consum
incadrandu-se in venitul limitat de care dispune. La baza comportamentului sau se afla
utilitatea economica.
Utilitatea economica reprezinta placerea, satisfacta pe care spera sa o poata obtine
un consumator dat prin achizitionarea unei cantitati determinate dintr un bun
economic in conditii date de loc si timp. Ea are urmatoarele forme:utilitatea
individuala, marginala,totala. Ea are un caracter subiectiv, consumatorul este cel care
confera utilitate economica produsului, in anumite conditii:
a)consumatorul nu detine bunul respectiv, si-l doreste si este dispus sa
sacrifice un anumit venit pentru a si-l procura
b) consumatorul trb sa raporteze produsul la nevoile sale
c)consumatorul trb sa constientizeze faptul ca prin calitatile sale, bunul
respectiv are capacitatea de a-i satisface o nevoie reala sau iluzorie in acord cu
normele morale si legale/in dezacord cu ele.
d)trb sa aiba abilitati, capacitati care sa-l faca capabil sa utilizeze produsul.
1. Utilitatea individuala reprezinta satisfactia pe care o produce fiecare „doza” dintr-
un bun economic(Ui)
2.Utilitatea marginala(Umg) reprezinta satisfactia resimtita prin cumpararea ultimei
cantitati dintr-o multume de bunuri omogene(bun economic). Legea Umg a fost
formulata de GOsSEN in 1854”Cand cant consumata dintr-un bun economic creste,
Umg(adica utilitatea suplimentara) aduagata de ultima unitate tinde sa se
diminueze”. Umg=∆Ut/∆Q
3.Utilitatea totala-satisfactia resimtita prin consumarea tuturor elementelor unei
multimi de bunuri omogene sau mai multor elemente din multimi de bunuri diferite.
Ut=suma(i=1,n)Ui Ut=sumaUmg
Zona de satisfactie(Umg>0, Ut↑)

Punct de saturatie(Umg=0, Ut=max)

Zona de insatisfactie(Umg<0,Ut↓)

In zona de insatisfactie, consumul este o aberatie, un nonsens deoarece nu suntem dispusi sa ne

cumaram produse care nu ne plac. Umg-descrescatoare dar poztivia,Ut-creste cu o ratie
descrescatoare.
Elementele unei multimi de bunuri omogene au utilitati diferite pentru indivizi diferiti. Chiar
ptu acelasi individ, elem acestei multimi au utilitati diferite. Cea mai mare utilitate o are prima
doza(cant intreaga) deoarece se adreseaza unei nevoi care ?este foarte intensa?. Dozele consumate
ulterior au intensitate din ce in ce mai mica deoarece satisfac o nevoie mai putin intensa. Pe baza
acestor constatari Marshall a reformulat legea Umg astfel:”Marimea intensitatii unei placeri
descreste progresiv pana la saturatie daca respectiva placere este satisfacuta continuu si
neintrerupt”. In caz de pauze in consum, la reluarea acestuia, Umg a primei doze consumate poate fi
mai mare, egala sau < decat a celei consumate anterior in functie de marimea perioadei de
abstinenta.
Alegerea consumatorului rational
→In calitate de agent economic, consumatorul se supune aceluiasi principiu a rationalitatii
economice. El va urmari sa realizeze un program de achizitii care sa ii ofere satisfactie maxima in
consum prin sacrificarea venitului disponibil. Pt aceasta, consumatorul ar trb sa achizitioneze bunuri
care sa-i aduca satisfactia cea mai mare pe unitatea monetara cheltuita. De aceea el face raportul
Umg/pret si va achizitiona produsele la care val raportului este cea mai ridicata.
In concluzie, consumatorul rational, va obtine satisfactie max in consum cand, incadrandu-se
in venitul de care dispune, Umgx/pretx=Umgy/prety sau raportul Umgx/Umgy=Px/Py
Qx*Px+QyPy