Tema 2.

Metodologia și metodele cercetării științifice

1. Metodologia cercetării științifice: esență și conținut
2. Metode generale de cercetare științifică
3. Metode de cercetare în economie

1. Conținutul metodologiei cercetării științifice

2.
Metodologia cercetării științifice este știința despre instrumentele, procedeele și metodele
de cercetare utilizate în vederea soluționării problemelor de cercetare.

Instrument de cercetare - Unealtă prin intermediul căreia se realiezază o acțiune de cercetare.

Procedeu de cercetare - Mod concret de a acționa pentru a obține un rezultat determinat.
Instrument +Procedeu = Metodă
Metodă - Modalitate de coordonare a ansamblului de instrumente și procedee de aplicare a acestora în vederea
obținerii unui anumit rezultat.

Dacă cercetătorul nu urmează normele de cercetare științifică, el benevol se plasează în

afara comunității științifice, care îl concepe ca diletant cu care nu face să pierzi timpul a
discuta și polemiza.

O metodă de cercetare științifică posedă trei caracteristici fundamentale:

 Finalitate – capacitatea de a atinge un anumit rezultat, pozitiv sau negativ;
 Eficacitate – atingerea rezultatului printr-un număr minimal de operațiuni;
 Euristicitate – capacitatea de a forma noi cunoștințe sau a extrapola cunoștințele existente
asupra unor domenii.
Diferența dintre metodologie și cercetare:
• Metodologia – mijloace prin care se realizează cunoașterea (cu ce?)
• Cercetarea – acțiunea de cunoaștere prin inovare, descoperire, căutare de soluții (cum?)

Diferența dintre metodologie și metodă:

Metoda este o realizare a metodologiei, iar metodologia este o totalitate a principiilor unui
sistem de metode.

2. Metode generale de cercetare științifică

Metodele de cercetare se caracterizează prin diferite niveluri de generalizare:
 Metode generale, aplicate în mai multe științe sociale, inclusiv în știința economică;
 Metode specifice, aplicate într-un domeniu științific concret (management, marketing,
finanțe, contabilitate, teorie economică etc).

Metodele generale permit examinarea proceselor și comportamentelor economice în ansamblu și

deducerea, pe baza lor, a legităților economice.
Metodele specifice orientează spre examinarea laturilor concrete ale proceselor și
comportamentelor economice în vederea soluționării unor probleme concrete.

Metodele generale de cercetare științifică se împart în trei grupuri principale:

1
1) metode empirice de cercetare (observarea, experimentul, comparația, măsurarea etc.);
2) metode utilizate atât la nivel de cercetare empirică, cât și teoretică (modelarea,
abstractizarea, analiza și sinteza, inducția și deducția, etc.);
3) metode teoretice de cercetare (ascensiunea de la abstract la concret și alt.).

Metode empirice de cercetare:

Observarea - înregistrarea proceselor și comportamentelor în condițiile lor naturale, fără
încercarea de a le influența.
Principala condiție pentru observația științifică este obiectivitatea, adică posibilitatea
controlului fie prin re-observare, fie prin utilizarea altor metode de cercetare (de exemplu,
experiment).

Experimentul – metodă care permite identificarea legăturilor de cauză-efect, când condițiile

sunt controlate și reproductibile. Spre deosebire de observare, un experiment implică realizarea
unei experiențe științifice artificiale, atunci când obiectul studiat este plasat în condiții special
create și controlate.

Experimentul, în comparație cu observarea, are o serie de avantaje:

- în timpul experimentului devine posibilă studierea fenomenului în forma lui pură;
- experimentul ne permite să studiem proprietățile în condiții extreme;
- capacitatea sa nelimitată de a fi repetat.

Comparația permite să stabilim asemănările și deosebirile dintre obiectele și fenomenele din

realitate, să identificăm părțile lor comune și distinctive. Prin comparație stabilim ce
caracteristici comune sunt proprii pentru două sau mai multe obiecte.

Pentru ca comparația să fie eficientă, trebuie să se țină cont de următoarele două cerințe de bază:
1. Se compară numai astfel de fenomene care în mod obiectiv au particularități comune;
2. Se compară obiectele numai după criteriile cele mai importante și esențiale.

Măsurarea, spre deosebire de comparație este o formă de cunoaștere mai exactă.

Măsurarea este un mijloc de determinare a valorii numerice a unor mărimi prin intermediul
unității de măsură. Valoarea acestei metode constă în faptul că ea livrează informații cantitative
exacte despre fenomenele și mediul înconjurător cercetat.

Măsurarea presupune următoarele elemente de bază:

 obiect de masură;
 unități de măsură, adică obiect de referință;
 dispozitiv(e) de măsurare;
 metoda de măsurare;
 observator (cercetător).

Metode utilizate atât la nivel de cercetare empirică, cât și teoretică:

2
 Abstractizarea - Esența acestei metode constă în concentrarea atenției asupra unui aspect
pentru al analiza, făcând abstracție de la celelalte aspecte.

Procesul de abstractie într-un sistem de gândire logică este strâns legat de alte metode de
cercetare și, în primul rând, de analiză si sinteză.
Analiza este bazată pe descompunerea unui întreg (obiect sau proces) în elementele lui
componente și studierea fiecăruia în parte.
Sinteza este o bazată pe studierea fenomenului în general.

Dacă scopul analizei este cunoașterea părților ca elemente a unui întreg compus, apoi scopul
sintezei este unirea într-un întreg a părților, proprietăților, rapoartelor separate cu ajutorul
analizei.

În concluziile științifice o idee recurge din alta, pe baza unor concluzii sunt formulate alte
concluzii. Se poate evidenția două tipuri de concluzii: bazate pe inducție și de deducție.
Inducția - metodă de elaborare a generalităților din fapte concrete analizate și sintetizate, adică o
logică de raționare de la particular la general.

Deducția – metodă de raționare de la general la particular, care permite aplicarea teoriilor

existente la studierea fenomenelor, proceselor și comportamentelor exprimate concret în timp și
spațiu.

Metode de cercetare teoretică:

Metoda ascensiunii de la abstract la concret se referă la metoda de cercetare teoretică și

reprezintă o formă universală de dezvoltare a cunoașterii științifice, legea de reflectare a realității
în gândire. Trecerea de la abstract la concret în cunoaștere înseamnă ascensiunea de la
cunoașterea incompletă, parțială, fragmentară la o cunoaștere mai completă și cuprinzătoare.

3. Metode de cercetare științifică în economie

Cele mai răspândite metode specifice utilizate în economie sunt:

- Metodele economico-statistice
- Metodele economico-analitice.

Cele mai răspândite metode economico-statistice utilizate în economie sunt: gruparea,

compararea, seriile dinamice, mărimile absolute și relative, mărimile medii, tabelele statistice,
graficele, indicii, metode de regresie și corelare.
Iar cele mai răspândite metode economico-analitice utilizate în cadrul cercetărilor științifice
sunt: metoda de analiză pe verticală și orizontală, metoda ratelor, metoda bilanțieră, metoda
substituțiilor în lanț, metoda SWOT, metoda de analiză ABC, etc.

La rândul său, toate metodele de cunoaștere utilizate în economie pot fi divizate în grupuri
separate. Această separare se realizează în conformitate cu etapele cercetării economice.
Astfel, în economie toate metodele se disting în următoarele grupuri:
- metode de colectare a informațiilor;
- metode de prelucrare a informațiilor;
- metode de efectuare a lucrărilor analitice etc;

3
 Metodele de colectare a informațiilor includ:
Observarea directă – metodă de colectare a informației necesare prin examinarea
fenomenelor sau proceselor investigate. Cele mai frecvente tipuri de cercetare economică sunt
observațiile statistice și contabile. Prin observația statistică se colectează informații primare
despre procesele economice, prin contabilitate înregistrarea ei în documente.

Sondajul - reprezintă o metodă de colectare a informațiilor primare pe baza unui chestionar.

Poate fi prin anchetă/interviu - o singură dată sau periodic.

Tehnicile de fotografiere - sunt utilizate în cercetarea proceselor economice din sfera de

producere. Acestea se divizează în fotografierea zilei lucrătoare, timpului de utilizare a
echipamentului, procesului de producție.

Interviul – dialog între un cercetător și unul sau mai mulți interlocutori în scopul colectării
datelor cu referință la opinii și sugestii.

Exprimentul - o metodă de cercetare științifică, care presupune implicarea cercetătorului în

condițiile naturale de existență a obiectelor și fenomenelor sau crearea unor circumstanțe
speciale în scopul de a le studia fără nici o piedică din exterior.

Metodele de prelucrare a informațiilor includ:

Gruparea - este o metodă de împărțire a informației colectate în grupuri omogene de unități

după variația uneia sau mai multor caracteristici esențiale. Gruparea poate fi:
- tipologică - constă în evidențiarea grupelor omogene (ex, după forma de proprietate)
- structurală - permite divizarea unei totalități în grupe în baza unei variabile. (ex, populația
după vârstă, studii, sex)
- analitică - permite de a evidenția corelațiile dintre fenomenele studiate (ex, entități după
mărimea activelor/profitului)

Mărimile relative ale structurii - raportul dintre parte și întreg (pondere)

Mărimile relative ale dinamicii - sunt utilizate pentru a evalua rata de creștere și se
calculează prin raportul nivelelor fenomenului studiat pentru perioada raportată și cea de bază.
(abaterea absolută, ritmul de creștere, sporul creșterii)

Mărimile medii - în procesul de cercetare exprimă sintetizarea într-un singur nivel

reprezentativ a tot ce este esențial

Tabele statistice (analitice) - sunt utilizate pentru pentru o prezentare sistematică a mărimilor
absolute, relative și medii obținute în procesul de cercetare.

Reprezentarea grafică a datelor economice se realizează folosind diverse figuri, care se

construiesc cu ajutorul sistemului de axe rectangulare.

Metode de efectuare a lucrărilor analitice sunt utilizate:

Comparația - este cea mai des utilizată metodă în analiza economică. Atunci când se
utilizează această metodă, este important să se evidențieze baza de comparație și indicatorul care
este comparat (estimat). Rezultatele comparației sunt indicatori ai îndeplinirii planului,
4
dinamicii, structurii, abaterilor absolute. În procesul efectuării calculelor analitice este important
să se stabilească cauzele unor abateri. Pentru aceasta în studiile economice se utilizează analiza
factorială.
Metoda de analiză pe verticală - este o analiză “proporțională” a situațiilor financiare sau
altfel spus, fiecare element din situații este exprimat ca procent dintr-un total: elementele de
activ  /pasiv ca procent din total activ, respectiv pasiv,  cheltuielile și veniturile ca procent din
total cheltuieli, respectiv venituri.
Metoda de analiză pe orizontală - este denumită și analiza de trend datorită faptului că
reprezintă o comparație în timp a informației financiare, de-a lungul a mai multe perioade de
raportare, în care cifrele perioadei de bază sunt considerate 100%.,
Metoda ratelor - exprimă raportul dintre doi indicatori care se condiționează și au o anumită
putere informativă.
Metoda bilanțieră - este utilizată în cazul în care există legături de echilibru între indicatorii
studiați. De exemplu, balanța producție poate fi exprimată astfel:
Si+VPF =VPV +Sf

Metoda de analiză ABC - permite de a clasifica resursele entității în dependență de

importanța acestora. De ex, în cadrul analizei veniturilor se evidențiază grupa de produse (20%)
care aduc ent un venit mai mare de 20%

Metoda SWOT analiză - este o metodă folosită în mediul de afaceri pentru a ajuta la
proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei prin evidențierea punctelor forte, slabe, a
oportunităților și riscurilor.

Exemplu 1. În baza datelor de mai jos de apreciat evoluția principalelor indicatori fianciari ce
caracterizează activitatea entității analizate pentru perioada 2017-2019
Tabelul 1.
Evoluția principalelor indicatorifinanciari ai activității entității XXX în perioada anilor 2017-
2019
Indicatori Anul Anul Anul Ritmul de creștere, %
2017 2018 2019 2018 față 2019 față
de 2017 de 2018
1. Venituri din vânzări, mii 625 086 651 875 691 833 104,29 106,13
lei
2. Profit brut, mii lei 294 236 287 204 270 607 97,61 94,22
3. Profit până la impozitare, 93 067 81 106 60 470 87,15 74,56
mii lei
4. Profit net, mii lei 76 784 70 224 49 674 91,46 70,74
5. Valoarea medie a 779 587  741 806 661 071 95,15 89,12
activelor, mii lei
6. Valoarea activelor 365 097 335 977 302 733 92,02 90,11
circulante, mii lei  
7. Valoarea medie a 698 324 645 220 573 059 92,40 88,82
capitalului propriu, mii lei
8. Valoarea datoriilor 93 769 88 768 82 118 94,67 92,51
curente, mii lei
9. Rentabilitatea vânzărilor, 47,07 44,06 39,11 93,61 88,77
% (2:1*100)
10. Rentabilitatea activelor, 11,94 10,93 9,15 91,54 83,71
5
 % (3:5*100)
11. Rent. cap. propriu, % 11,00 10,88 8,67 98,91 79,69
(4:7*100 )
12. Lichiditatea curentă, 3,89 3,78 3,69 97,17 97,62
puncte (6:8)
13. Numărul de rotație a 0,80 0,88 1,05 110,00 119,32
activelor, rotații (1:5)
14. Durata de rotație a 213,19 188,12 159,72 88,24 84,90
activelor ciculante, zile
(6*365/1)

Informația prezentată în tabel denotă o creștere a veniturilor din vânzări în ultimii trei ani
generate de entitatea X.
În particular, în perioada anilor 2017-2018, veniturile din vânzări au înregistrat o creștere cu
4,29%, iar în ultimii 2 ani mărimea VV a crescut cu 6,13%. Printre cauzele care au condus la
majorarea mărimii VV menționăm extinderea tipurilor de activități operaționale desfășurate de
entitate. Dacă în anii precedenți entitatea a obținut venituri din vânzarea produselor și
comercializarea mărfurilor, în anul 2019 și din prestarea serviciilor de transport.

Este de menționat că veniturile generate de entitate au fost suficiente pentru acoperirea tuturor
cheltuielilor și obținerea profitului. Cu toate acestea, mărimea profitului în ultimii trei ani a
înregistrat o tendință negativă de reducere. În particular, mărimea profitului brut în anul 2019
față de 2017 s-a diminuat cu 2,39%, pe când în 2019 față de 2018 cu 5,78%.

Mărimea profitului până la impozitare în ultimii 2 ani s-a redus cu 25,44% , iar a profitului net
cu 29,26%. Cauza principală care a condus la diminuarea mărimii profitului constă în creșterea
ch. operaționale și neoperaționale.

Reducerea mărimii profitului a condiționat și reducerea nivelului profitabilității entității. Dacă

în anul 2017 de la 1 leu VV entitatea a obținut 47,07 bani profit brut, apoi în anul 2019 de la
același leu venit de vânzări entitatea a obținut doar 39,11 bani profit brut sau cu 7,96 pp mai
puțin. Aceeași tendință negativă de reducere se observă și la nivelul rentabilității activelor și a
capitalului propriu.
În particular, în anul 2019 entitatea de la fiecare leu investit în activele sale a obținut 9,15
bani profit contabil sau cu 1,78 bani mai puțin decât în 2018 și cu 2,79 decât în 2017.
În anul 2019 acționarii entității de la 1 leu surse proprii au câștigat 8,67 bani profit net sau
cu 2,21 pp mai puțin decât față de anul 2018 și cu 2,33 pp față de 2017. Toate acestea semnifică
despre o utilizare ineficientă atât a activelor cât și a surselor proprii investite în aceste active.

Pe lângă aspectele negative depistate în activitatea entității putem menționa și unele laturi
pozitive și anume, entitatea analizată dispune atât de active nete, cât și de active circulante
formate pe seama surselor proprii (fondul de rulment net). Această concluzie rezultă din faptul că
mărimea cap.propriu este pozitivă, iar mărimea AC depășește datoriile curente.
De asemenea, se observă că entitatea dispune de active circulante suficiente pentru achitarea
tuturor datoriilor curente. Despre aceasta semnifică nivelul lichidității curente care la finele
anului 2019 constituie 3,69 puncte față de 3,89 anul 2017. Nivelul acestui coeficient depășește
nivelul teoretic recomandat de 2,0 - 2,5. Ceea ce semnifică că în componența AC există elemente
care sunt înghețate sub formă de stocuri și creanțe curente.

6
 Din informația prezentată în tabel se observă că nivelul lichidității curente scade. Aceasta
semnifică despre efortul depus de entitate în vederea reducerii nivelului acestui coeficient până la
nivelele recomandate.
Ca moment pozitiv menționăm, de asemenea, creșterea numărului de rotații a activelor
totale controlate de entitate. Dacă în 2017, VV au reînnoit activele totale de 0,8 ori, apoi în 2019
de 1,05 ori. Ca urmare a creșterii nr de rotații a activelor a avut loc accelerarea cu 54 zile (159-
213) față de 2017.

Concluzionând, putem constata că activitatea economică desfășurată de entitatea analizată în

ultimii 3 ani este profitabilă și solvabilă. Totuși în vederea îmbunătățirii rezultatelor activității
sale se recomandă de a lua măsuri în vederea diminuării costurilor și cheltuielilor, ceea ce va
permite entității să majoreze rentabilitatea vânzărilor, iar aceasta la rândul său va duce la
utilizare mai eficientă a activelor și a capitalului propriu. De asemenea, se recomandă de a
gestiona mai eficient AC în vederea depistării tuturor elementelor înghețate care nu participă în
circuitul economic al entității.

Esenţa metodei ABC pentru analiza structurii venitului din vânzări constă în următoarea:
1. Se calculează cota fiecărui produs în suma totală a veniturilor din vânzări.
2. Prin examinarea produselor în măsura descreșterii ponderii se determină cota cumulativă
calculată astfel pentru produsul cu cota cea mai mare, cota cumulativă este egală cu nivelul
acestei cote. Apoi, consecutiv, la cota maximală din produsele rămase se adaugă cota cumulativă
a elementelor precedente.
3. Produsele cu cota cumulativă până la 80% se includ în categoria A, cele cu cota până la 95%
în categoria B, iar celelalte în categoria C.

Exemplul 2. De apreciat structura venitului din vânzări în baza metodei ABC.

Structura venitului din vânzarea produselor conform categoriilor ABC
Produse Valoarea vânzărilor, mii Cota, % Cota cumulativă, Categoria
lei %
plan efectiv plan efectiv plan efectiv plan efectiv
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. 1 453,34 1 012,90 0,98 0,65 98,05 98,67 c c
2. 560,99 0 0,36 - 99,55 c
3. 28 797,38 0 18,48 - 76,31 a
4. 17 098,99 6 685,11 11,53 4,29 79,19 94,11 a b
5. 1 097,42 1 620,63 0,74 1,04 99,75 96,26 c c
6. 17 825,66 12,02 67,66 - a
7. 7 370,51 420,74 4,97 0,27 89,48 99,82 b c
8. 370,75 1 137,56 0,25 0,73 100 98,02 c c
9. 45 201,84 51 221,32 30,48 32,87 30,48 32,87 a a
10. 3 470,22 280,49 2,34 0,18 91,82 100 b c

7
 11. 1 423,68 0,96 99,01 - c
12. 7 889,56 7 791,50 5,32 5,00 84,51 89,82 b b
13. 1 497,83 1 729,71 1,01 1,11 97,07 95,22 c c
14. 37 312,28 38 895,17 25,16 24,96 55,64 57,83 a a
15. 2 966,00 13 261,13 2 8,51 96,06 84,82 c b
16. 810,32 0 0,52 - 99,19 c
17. 3 321,92 1 605,05 2,24 1,03 94,06 97,29 b c
TOTAL 148 300,00 155 830,00 100 100,00 x x x x

Din calculele efectuate rezultă că în perioada efectivă pozițiile 9, 14 și 3 care constituie 20%
(3:15*100) din suma totală a cantității de poziții vândute generează cel mai mult venit din
vânzări, anume 76,31%. Aceste categorii de produse sunt clasificate ca categoria A.
Pentru cotele la produsele cu pozițiil1 15, 12 și 4, care constituie 20% din suma totală a
cantității de poziții, se atribuie doar 17,80 % (94,11-76,31)= (8,51+5+4,29) din venitul din
vânzări. Aceste poziții de produse sunt clasificate în categoria B.
Celelalte 9 poziții de produse care constituie 60% (9:15*100) din suma totală a pozițiilor de
produse se includ în categoria C. Această grupă numeroasă de produse aduce entității doar
5,89% (100-94,11) venituri din vânzări.

În rezultatul comparării datelor efective aferente structurii vânzărilor cu cele planificate, în

primul rând, atrag atenția modificările care au avut loc în componența produselor incluse în
categoria A.
Astfel, entitatea n-a efectuat realizarea produsului de pe poziția 6, cota căruia constituie
12,02% din venitul din vânzări planificat și considerabil s-a redus cota produsului de pe poziția
4, de la 11,53% la 4,29%. Din această cauză acest produs a trecut din categoria A în B.
Reducerile date au fost parțial compensate din contul produsului nou de pe poziția 3., care a adus
entității 18,48% din venituri din vânzări și îndată a nimerit în categoria A.

Concluzionând, putem menționa că pozițiile incluse în categoria A (de număr mic, dar mari)
cer o atenție deosebită, deoarece acestea aduc cel mai mult venit entității.
Pozițiile din categoria B cer o atenție rezonabilă, cu aplicarea unor metode mai simple de
analiză și control.
Pozițiile din categoria C (numeroase, dar mărunte) trebuie să fie gestionate mai puțin riguros,
căci în acestea sunt investite mai puține mijloace și aduc o cotă nesemnificativă de venituri în
suma totală a veniturilor din vânzări.