Tema 4: Diagnosticul rentabilității

I. Analiza diagnostic pe baza punctului critic de rentabilitate. Calculul

marjei de contribuție.
II. Diagnostic factorial al pragului rentabilității și coeficientului securității
financiare.
III. Diagnosticul efectului privind influența gradului de îndatorare la
modificarea rentabilității capitalului propriu.
IV. Diagnosticul rentabilității capitalului permanent în sistemele
multifactoriale.

I. Analiza diagostic pe baza punctului critic de rentabilitate. Calculul marjei

de contribuție.
Prin pragul rentabilității se înțelege volumul vînzărilor la care întreprinderea poate
numai să-și acopere costurile și cheltuielile fără să obțină profit.
Pragul rentabilității în literatura de specialitate poartă denumirea de punctul critic al
rentabilității.
În practica internațională se utilizează următoarele metode de calcul și diagnosticare
a pragului rentabilității:
1. Metoda ecuației bazate pe aplicarea analizei regresionale;
2. Metoda reprezentării grafice;
3. Metoda marjei de contribuție.
Cele mai frecvent aplicate sunt ultimele două, care permit cu o maximă eficiență
diagnosticarea pragului rentabilității.
Esența metodei reprezentării grafice a pragului rentabilității constă în determinarea
grafică a punctului critic, în care volumul vînzărilor este egal cu suma consumurilor și a
cheltuielilor întreprinderii, iar profitul este nul. Calculul și diagnosticul pragului
rentabilității se efectuează în baza graficelor ce exprimă următoarele corelații:
- Volum – costuri și cheltuieli;
- Volum – profit (pierdere)
În cadrul corelației volum – costuri și cheltuieli se descrie comportamentul
consumurilor și cheltuielilor totale, iar pe de altă parte comportamentul veniturilor de
vînzări. În acest caz pe axa Ox se reflectă volumul vînzărilor în unități, iar pe Oy –
costurile și cheltuielile pe de o parte și pe de altă parte volumul vînzărilor. Punctul de
intersecție a dreptei costurilor și cheltuielilor cu dreapta volumului vînzărilor va
prezenta punctul critic (pragul) rentabilității.
Exemplu: La întreprinderea analizată se planifică fabricarea unui singur produs al
cărui preț de comercializare va constitui 200 lei. Costurile și cheltuielile variabile pe
unitate de produs vor constitui 120 lei, iar consumurile și cheltuielile constante totale
vor alcătui 400 mii lei.
În baza acestor date să se determine pragul rentabilității.
 100

80

60

40

20 Zona A

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Dreapta AB reflectă costurile și cheltuielile constante ce caracterizează VV0 iar

CC=400000. Costurile și cheltuielile variabile în cazul cînd volumul vînzărilor este egal
cu 0 vor fi egale cu 0. Cînd vînzările în unități naturale vor constitui 8000 unități, atunci
CCV=8000x120x960000. Dreapta costurilor și cheltuielilor totale pentru volumul
vînzărilor de 8000 unități va constitui 1360000(400000+960000).
Dreapta OF reprezintă linia VV care reflectă că la volumul vînzărilor de 8000 unități
VV va constitui 1600000(8000x200).
Punctul de intersecție F a dreptei VV cu dreapta consumurilor și cheltuielilor totale
constituie pragul rentabilității (punctul critic) care este egal cu 5000 unități naturale sau
1000000 lei. Astfel, pentru acoperirea tuturor consumurilor și cheltuielilor
întreprinderea trebuie să comercializeze 5000 unități și să primească un venit de
1000000 lei egal cu suma consumurilor și cheltuielilor totale (400000+(5000x120)).
Din graficul prezentat se observă că în intervalul pînă la 5000 unități de vînzări,
întreprinderea suferă pierderi, adică zona OAF este zona pierderilor. Cînd întreprinderea
realizează mai mult de 5000 unități – obține profit, zona EDF – zona profitului.
Graficul corelației volum-profit reprezintă o variantă similară a pragului rentabilității,
numai că reflectă dependența profitului (pierderii) față de volumul vînzărilor în unități
naturale și monetare, iar suma profitului (pierderilor) se depune pe axa Oy.
Utilizînd informația din exemplul nostru vom examina graficul corelației volum-
profit.
 100

80

60

40

20 Zona A

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Graficul 2 Corelația volum-profit (pierderi)

În graficul 2 pe axa Ox și Oy sunt depuse respectiv, volumul vînzărilor în unități
naturale și monetare. Cînd volumul vînzărilor este egal cu 0 atunci întreprinderea
suportă pierderi care sunt egale cu suma costurilor și cheltuielilor constante. La vînzarea
unei anumite cantități de producție, de exemplu: 8000 unități cu un venit de 1600000
(8000x200), întreprinderea va obține profit în sumă de 240000 mii lei
(1600000-(8000x120)-400000).
Dreapta AB ce unește 0 și – 400000 și 1600000 și 240000 caracterizează dreapta
profitului.
Punctul de intersecție a dreptei profitului cu dreapta VV la coordonatele 0 și ..........,
adică acel volum al vînzărilor la care profitul este egal cu 0. Sectorul O 1AF va constitui
zona pierderilor, iar X1FB – zona profitului. Avantajele metodei de reprezentare grafică
constă în faptul că se aplică foarte ușor în diferite condiții și nu necesită calcule
complexe.
Dezavantaje, în condițiile de modificarea a prețurilor, respectiv consumurilor și
cheltuielilor este necesar de a construi alte grafice.
Metoda marjei de contribuție
Marja de contribuție reprezintă depășirea VV asupra costurilor și cheltuielilor
variabile aferente acestui volum. Pentru volumul total al vînzărilor calculul marjei de
contribuție se efectuează:
1)
În cazul cînd se calculează pe unitate de produs se aplică formula:
2)
P – prețul mediu de vînzare pe unitate de produs,
CCV – consumuri și cheltuieli variabile pe unitate de produs.
Întreprinderea poate obține profit în cazurile cînd MC va depăși consumurile și
cheltuielile constante:
3)
 CC – costuri și cheltuieli constante.
Conform acestei metode pragul de rentabilitate poate fi calculat în unități naturale și
valorice conform formulelor 4 și 5:
4)

5)
- rata marjei de contribuție care se calculează după formula 6
6)
Exemplu:
La întreprinderea analizată CC=400000 lei; P=200 lei; CCVunitate=120 lei.
1) calculăm MC pe unitate de produs:

Această cifră ne arată că în rezultatul comercializării unei unități de produs prețul

mediu de vînzare va depăși consumurile și cheltuieli variabile cu 80 lei.
2) calculăm PR în unități naturale:

3) calculăm :

Din aceste cifre reese că întreprinderea, pentru a-și acoperi consumurile și

cheltuielile, trebuie să producă 5000 unități de producție fără a obține profit.
Rata marjei de contribuție ne arată că rezultatul obținut din vînzarea produsului după
restituirea CCV constituie 40% din suma VV.
4)................
Astfel, întreprinderea vînzînd 5000 unități de producție va obține venit din suma de
1000000 lei. Aceasta îi va permite să-și acopere consumurile și cheltuielile totale
(variabile și constante), iar rezultatul financiar va constitui 0.
Fiecare unitate de producție vîndută peste 5000 îi va aduce întreprinderii un profit
egal cu MC.
În condițiile cînd întreprinderea obține cîteva tipuri de produse eterogene PR se
calculează numai în unități monetare.
Exemplu:
În tabelul 3.1 vom prezenta date inițiale privind calculul PR pentru cîteva tipuri de
produse.
 Tabelul 3.1 Date inițiale pentru determinarea PR în unități monetare
CCV MC
Denumi- Volumul
, VV, Volumul CC, mii
rea vînzărilor, U.P.,
Volumul
U.P., ,%
lei mii lei total, mii total, mii lei
produselor u.n., buc. buc. lei
lei lei
A 1 2 3=1x2 4=1x5 5 6=2-5 7 8=7/2x100 9
1. Cere-
aliere
2. Floa-
rea-
soarelui
3.
Struguri
etc.
Total x x 3220,87 1808,95 x 1411,92 x 43,83 1330
În baza datelor din tabel vom calcula:

Pentru a recupera toate consumurile și cheltuielile la obținerea tuturor produselor

agricole, întreprinderea analizată trebuie să obțină un VV în sumă de 303,76 mii lei.
În cazul cînd întreprinderea produce cîteva tipuri de produse omogene (cerealiare,
legume, fructe, struguri) diagnosticarea PR se efectuează după MC medie ponderată. În
aceste caz se calculează următorii indicatori:
1)
2)
i – tipuri de produse;
- marja de contribuție pe unitate de produs pe tipul i;
- cota vînzărilor de produse i în totalul vînzărilor.
Exemple:
În baza informației din tabelul 3.2 vom determina MC medie ponderată și PR.
Tabelul 3.2 Date inițiale pentru calculul MC medie ponderată și PR
Indicatori Ulei rafinat Ulei nerafinat Total ulei
1) Cantitatea vîndută, litri 270000 200000 470000
2) Prețul mediu de vînzare, l/lei 21 19 x
3) VV (1x2) 5670000 3800000 9470000
4) P%VV 59,87 40,13 x
5) CCV, unitate de produs, lei 17,67 15,95 x
6) CC totale, lei x x 510835
În baza datelor din tabel calculăm MC medie ponderată

2)
 În exemolul nostru întreprinderea dată, pentru a-și acoperi toate consumurile și
cheltuielile trebuie să vîndă ulei în mărime de 158757,8 litri.
În cazul depășirii volumului efectiv al vînzărilor asupra celui din punctul critic, se
calculează următorii indicatori:
1) indicatorul siguranței financiare = volumul efectiv al vînzărilor – volumul
vînzărilor în punctul critic;
2)
ISF – exprimă mărimea absolută al depășirii volumului efectiv al vînzărilor față de
punctul critic;
KSF - exprimă această depășire în mărimi relative.
II. Diagostic factorial al pragului rentabilității și coeficientului securității
financiare.
Marja de contribuție se utilizează pentru a determina influența modificării
consumurilor și cheltuielilor (variabile și constante) cît și a prețurilor de vînzare asupra
pragului rentabilității și coeficientului siguranței financiare.
Astfel, factorii ce modifică pragul rentabilității sînt:
1) CCC - consumurile și cheltuielile constante;
2) CV - consumurile și cheltuielile variabile pe unitate de produs;
3) P – prețul mediu pe unitate de produs.

Pentru a calcula influența factorilor se aplică metoda iterărilor succesive.

Exemplu: Să admitem că la întreprindere prețul pe unitate de produs se va majora de
la 200 la 205 lei. Se planifică reducerea consumurilor și cheltuielilor variabile pe unitate
de produs de la 120 la 105 lei, iar CCC se vor micșora de la 400000 la 360000 lei se
planifică reducerea volumului vînzărilor de la 10000 la 9500 unități.
Rezolvare: Calculăm pragul rentabilității în unități naturale în condițiile reducerii
consumurilor și cheltuielilor și majorării prețului de vînzare.

Astfel întreprinderea va reduce pragul rentabilității de la 5000 pînă la 3600 unități,

ceea ce este mai avantajos.
Tabelul 3.3 Calculul influenței factorilor la modificarea pragului rentabilității
Nr. iter.

Calculul
calc.

Factori corelați Rezultatul Cauzele

Nr.

PR influenței
influenței abaterilor
CCC CCV P factorilor
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 0 400000 120 200 5000 - - -
2 1 360000 120 200 4500 4500-5000 -500 ↓∆CCC
3 2 360000 105 200 3789,47 3789,47-4500 -710,53 ↓∆CCV
4 3 360000 105 205 3600 3600-3789,47 -189 ↑∆P
 Total X X X X X X -1400 X
Bif: 3600-5000=-500-711-189;
-1400=-1400
Calculele efectuate în tabelul 3.3 ne atestă că în cazul reducerii consumurilor și
cheltuielilor (a consumurilor cu 40000 lei sau cu 10%) va influența la micșorarea
pragului rentabilității cu 500 u.n., această situație se aapreciază pozitiv, deoarece
întreprinderea trebuie să-și recupereze toate consumurile și cheltuielile, trebuie să vîndă
mai puțină producție, și anume, 3600 unități în loc de 5000 unități.
Majorarea prețului de vînzare cu 5 lei a condus la reducerea pragului rentabilității cu
189 unități.
Reducerea CCC a permis reducerea pragului rentabilitățiicu cu 500 unități.
Concomitent, micșorarea CCV pe unitate de produs cu 12,5% sau cu 15 lei a
contribuit la reducerea pragului rentabilității cu 711 u.n.
Reieșind din exemplul nostru vom calcula coeficientul securității financiare.

Adică întreprinderea poate să reducă volumul efectiv al vînzărilor fără riscul de a

suporta pierderi pînă la 62,1% în loc de 50% ( )
Factorii ce modifică KSF sînt:
- Volumul vînzărilor, u.n. (Q);
- Consumurile și cheltuielile constante (CCC);
- Consumurile și cheltuielile variabile pe unitatede produs (CCV);
- Prețul mediu pe unitate de produs (P).
Calculul influenței factorilor se efectuează prin metoda iterărilor succesive.

Tabelul 3.4 Calculul influenței factorilor asupra modificării coeficientului securității

financiare
Nr. iter.

Calculul
calc.

Factori corelați Rezultatul Cauzele

Nr.

KSF influenței
influenței abaterilor
Q CCC CCV P factorilor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 0 10000 400000 120 200 50,00 - - -
47,37-
2 1 9500 400000 120 200 47,37 -2,63 ↓∆Q
50,00
52,63-
3 2 9500 360000 120 200 52,63 +3,26 ↓∆CCC
47,37
4 3 9500 360000 105 200 60,11 60,11- +7,48 ↓∆CCV
 52,63
62,10-
5 4 9500 360000 105 205 62,10 +1,99 ↑∆P
60,11
Total X X X X X X X +12,1 X
Bif: 62,1-50=-2,63+3,26+7,48+1,99
+12,1=+12,1
Concluzie: Rezultatele calculelor efectuate în tabelul 3.4 ne atestă că la întreprindere
KSF a sporit de la 50% pînă la 62,1% sau cu 12,1 p.p această creștere a fost determinată
de reducerea consumurilor și cheltuielilor variabile și constante respectiv cu 7,48 și
5,26 p.p. Majorarea prețului mediu de vînzare de la 200 pînă la 205 lei a contribuit la
creșterea indicatorului rezultativ cu 1,99 p.p.
Reducerea volumului vînzărilor cu 500 unități de produse a cauzat reducerea KSF cu
2,63 p.p., însă factorii cu acțiune pozitivă au avut o cotă preponderentă ce poate să
asigure întreprinderii reducerea volumului vînzărilor fără riscul de a suporta pierderi
pînă la 62,1%.
III. Diagnosticul influenței gradului de îndatorare la modificarea rentabilității
capitalului propriu.
Rentabilitatea capitalului propriu se determină după formula:
(1)
Acest indicator reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza în vederea obținerii
profitului. La prima etapă se studiază nivelul și dinamica rentabilității capitalului
propriu, ceea ce permite de a releva tendința de bază în utilizarea eficientă a surselor
proprii.
La etapa a doua se studiază influența factorilor ce modifică rentabilitatea capitalului
propriu. Există mai multe modele factoriale a rentabilității capitalului propriu.
În cazul cînd rentabilitatea capitalului propriu se calculează după profitul pînă la
impozitare pentru a deduce modelul factorial vom înmulți numărătorul și numitorul
formulei de bază cu valoarea medie a activelor și, în acest caz, obținem:
(2)
Factorii în modelul 2 au fost aranjați după ordinea de condiționare economică, adică
mai întîi factorii independenți.
Factorii de influență sunt:
– rentabilitatea activelor; – structura de finanțare sau rata pîrghiei financiare
Rata pîrghiei financiare reflectă structura de finanțare a activelor, adică acel grad de
îndatorare conform căruia atragerea surselor împrumutate va contribui la creșterea
rentabilității capitalului propriu.
(întreprinderea nu are datorii),
 (la primele 100% finanțarea se efectuează din surse proprii, iar
la restul 50% din surse împrumutate).
Pentru a calcula influența factorilor în modelul 2 se va aplica MDA:

(2.1)

(2.2)
La deducerea altui model factorial se va proceda:
- dacă în modelul factorial 2 vom înlocui rentabilitatea activelor cu factorii de
influență
(rentabilitatea vînzărilor)
(numărul de rotații a activelor)
În rezultatul acestei transformări obținem modelul factorial 3:
(3)
Pentru a calcula influența acestor factori se va aplica MSL sau MDA:
(3.1)

(3.2)

(3.3)
În cazul calculării rentabilității capitalului propriu după profitul net modelul factorial
se exprimă:
(4)
Pentru a calcula influența acestor factori se aplică metoda iterărilor succesive.
V. Diagnosticul rentabilității capitalului permanent în sistemele
multifactoriale.
Rentabilitatea capitalului permanent reflectă capacitatea întreprinderii în obținerea
profitului din investirea surselor de finanțare pe termen lung.
Formula de calcul a rentabilității capitalului permanent se exprimă:
(1)

Diagnosticul rentabilității capitalului permanent este important la elaborarea

deciziilor economice pe termen lung:
1) la argumentarea investițiilor legate de organizarea tipului nou de activitate;
2) la argumentarea investițiilor legate de cercetări;
3) la argumentarea investițiilor legate de reînnoirea tehnologiilor aplicate.
 Există mai multe modele factoriale a rentabilității capitalului permanent. În cazul
cînd acest indicator se calculează după profitul pînă la impozitare modelul factorial
poate apărea:
(2)
– coeficient particular a pîrghiei financiare – va dimensiona structura de finanțare
a întreprinderii pe termen lung,
– rentabilitatea activelor
Pentru a calcula influența acestor factori la modificarea se aplică MDA.
Al doilea model factorial va exprima influența următorilor factori la modificarea :
1. ponderea capitalului propriu în capital permanent ( );
2. corelația dintre profitul pînă la impozitare și profitul net ( );
3. rentabilitatea capitalului propriu ( )
Sistemul factorial se va exprima:
(3)
În cazul modelului 3 calculul influenței factorilor se va efectua aplicînd metoda
iterărilor succesive.
Dacă rentabilitatea capitalului permanent se va calcula după profitul net atunci
factorii de influență sunt:
1) rentabilitatea vînzărilor ( );
2) numărul de rotații a activelor ( );
3) rata pîrghiei financiare ( );
4) tensiunea sistemului fiscal ( )
Problemă: în baza datelor inițiale din tabel să se calculeze rentabilitatea capitalului
permanent și influența factorilor respectivi după modelul 4.
(4)
Tabelul 3.5 Date inițiale pentru diagnosticul factorial al rentabilității capitalului
permanent
Anul Anul de
Indicatori
precedent gestiune
A 1 2
1. VV, lei 2511432 3262165
2. , lei 2108 66844
3. , lei 815 39878
4. , lei 4744148 6318529
5. , lei 2142687 2163033
6. , lei 987169 1771397
7. , lei 3129856 3934430
Date de calcul:
8. Rentabilitatea capitalului permanent (3/7x100), 0,03 1,01
%
9. Rentabilitatea vînzărilor(2/1x100), % 0,08 2,05
10. Numărul de rotații a activelor (1/4), coef. 0,53 0,52
11. Rata pîrghiei financiare (4/7), coef. 1,52 1,61
12. Tensiunea sistemului fiscal (3/2), coef. 0,39 0,6
Tabelul 3.6 Calculul influenței factorilor la modificarea rentabilității capitalului
permanent
Factori corelați Rez.
Nr.calc.
Nr. iter.

Calculul influenței influen- Cauzele

,%
factorilor, ± p.p. ței, ± abaterilor
p.p.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 0 0,08 0,53 1,52 0,39 0,025 - - -
2 1 2,05 0,53 1,52 0,39 0,6441 0,6441-0,025 +0,61 ↑
3 2 2,05 0,52 1,52 0,39 0,632 0,632-0,6441 -0,01 ↓
4 3 2,05 0,52 1,61 0,39 0,6694 0,6694-0,632 +0,04 ↑
5 4 2,05 0,52 1,61 0,6 1,01 1,01-0,6694 +0,34 ↑
Total X X X X X X +0,98 X
Bif: +0,98=+0,61-0,01+0,04+0,34
+0,98=+0,98
Concluzie: Calculele efectuate ne permit să constatăm că se află la un nivel
foarte scăzut și constituie în anul de gestiune 1,01%. Însă pozitiv este faptul că în
dinamică acest indicator s-a majorat cu 0,98 p.p. la creșterea pozitiv au influențat
următorii factori:
1) majorarea rentabilității vînzărilor cu 1,97 p.p. a determinat creșterea indicatorului
rezultativ cu 0,61 p.p.;
2) reducerea tensiunii sistemului fiscal (creșterea ponderii în ) de la 0,39 pînă
la 0,6 a contribuit la creșterea cu 0,34 p.p.;
3) modificarea pîrghiei financiare a determinat creșterea cu 0,04 p.p.
Concomitent reducerea numărului de rotații a activelor de la 0,53 pînă la 0,52 puncte
a cauzat reducerea cu 0,01, ceea ce se consideră ca rezervă internă.