Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dar încă de pe atunci am sesizat conflictul inevitabil dintre culturile de plante pentru
biocombustibili şi cele pentru cereale şi plante agricole, conflict care azi s-a confirmat
şi se află la ordinea zilei.
În contextul cererii tot mai mari de produse alimentare, o prioritate absolută în situaţia
în care populaţia globului creşte, am realizat că biocombustibilii nu au viitor, că ei
constituie doar o soluţie de moment pentru criza energetică ce ne ameninţă civilizaţia.
Aşa stând lucrurile, viaţa însăşi m-a obligat să-mi concentrez atenţia asupra
hidrogenului, pe care, cu mai bine de un secol în urmă, Jules Verne l-a considerat ca
fiind “combustibilul viitorului”.
Luând însă în considerare faptul că puterea calorică a hidrogenului este mai mare
decât a combustibililor clasici, s-ar putea ca în perpectivă motoarele cu ardere internă
să suporte unele mici modificări, menite să le îmbunătăţească randamentul şi durata
de utilizare. Aceste modificări ar putea fi operate la pistoane şi la cilindri, mai precis
la camera de ardere, pentru construcţia căreia ar putea fi utilizate materiale mai
rezistente.
Care este impactul aceste instalaţii asupra industriei petroliere şi care este
strategia dumneavoastră de a evita ca invenţia pe care aţi realizat-o să fie
achiziţionată de grupuri de interese care să împiedice comercializarea, în ideea
de a menţine „dependenţa” de combustibilii obţinuţi din hidrocarburi?
Apariţia pe piaţă a hidrogenului nu trebuie să-i sperie nici pe deţinătorii de resurse
petroliere şi de gaze, nici pe cei care produc şi comercializează derivatele acestora ci,
dimpotrivă, să-i bucure. În primul rând, aşa cum susţin specialiştii din domeniu, în
circa 30 de ani rezervele de hidrocarburi se vor epuiza. Şi ce vor mai face atunci
producătorii şi cei care comercializează derivatele acestora?
N-ar fi mai bine pentru ei să-şi concentreze încă de pe acum atenţia şi asupra
hidrogenului, mai ales că tot cam atâta timp îi va fi acestuia necesar până să-şi câştige
statutul de combustibil principal. În al doilea rând, trebuie să vă informăm că
instalaţia noastră poate să producă hidrogen şi din benzină, motorină, bioetanol,
reducând consumul de carburanţi clasici cu circa 30%, iar poluarea, la zero, obţinând
ca reziduu carbon de înaltă puritate, care poate fi utilizat la rândul lui.
Hidrogenul nu este o ameninţare nici pentru petrol, nici pentru gazele naturale.
Dimpotrivă, va prelungi existenţa în timp a rezervelor de hidrocarburi şi va
permite utilizarea mai eficientă a hidrocarburilor în petrochimie.
Practic, hidrogenul va merge braţ la braţ cu petrolul şi cu gazele naturale, într-o lume
cu poluare din ce în ce mai redusă, ceea ce va fi în beneficiul tuturor, inclusiv în cel al
producătorilor de combustibili clasici.
Ce îmi puteţi spune despre demersurile pe care le-aţi realizat către autorităţi?
Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce priveşte comercializarea acestei
instalaţii?
Sunt conştient de valoarea deosebită a invenţiei mele, atât pe plan naţional, cât şi
internaţional. Pe mine mă interesează ca de avantajele ei să beneficieze, în primul
rând, ţara mea.
Iată de ce în noi, cercetătorii români, care dorim să slujim în continuare România, din
interior, suntem profund afectaţi de măsura aberantă a guvernului Boc, prin care
acesta a diminuat drastic fondurile de cercetare, expunându-ne, practic, la foamete şi
la umilinţă, întrucât ei consideră cercetarea ca fiind ineficientă.
Opinia specialiştilor
Ion Brad, profesor universitar doctor, biochimist şi
membru al Academiei Române. "Este vorba espre un
catalizator anorganic, asociat cu un curent electric în cantităţi
extraordinar de mici, motv pentru care costul este foarte scăzut
în raport cu cheltuiala. Pe de altă parte, randamentul caloric
este mai mare şi este o treabă fantastică. Cu un preţ absolut
derizoriu se obţine un combustibil ideal. Amestec de oxigen cu
hidrogen, care se transformă, prin ardere, în apă. Fără dioxid
de carbon. Astfel, nici nu poluează şi salvează omenirea din
viitoare criză de cărbune şi de petrol. Şansele producţiei în masă ar trebui să fie
absolute, pentru că realizarea sa este inegalabilă la nivel mondial. Ca atare, dacă nu se
aplică, se va face o mare greşeală".
Ioan Pop, profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj. "Ceea ce s-a
realizat pare interesent şi de perspectivă. Am fost la ei în vară, unde am văzut
instalaţia în stadiul ei experimental, şi merge. Acum depinde de modul în care se va
pune în practică. Eu am auzit că pe plan mondial, în acest domeniu, există o invenţie
care a fost pusă sub secret de peste 20 de ani, pentru că marile firme nu au interes să
schimbe tehnologiile. Cred ca fi ceva foarte interesant în momentul în care va fi
aplicată, mai ales pentru automobilele de oraş. Cred că are perspective."
Cine este Radu Marin?
Studii:
• Academia de Ştiinţe Energo informaţionale Moscova (2005-2007) - Doctor în ştiinţe
juridice
• Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Alimentelor
(2003-prezent) - Doctorand în chimie
• Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Mecanică (2002-2004) - Doctor în
inginerie mecanică
• Universitatea Politehnica, Bucureşti, Facultatea IMTS (2002-2006) - Doctor în
inginerie industrială
• Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică (1978-1983) - Licenţă
Experienţă profesională:
• Director General (2002-prezent) - SC. CCMMMM SA
• Director General (2001-2002) - Prod Med 2000
• Director General (1999-2000) - Bere Băileşti
• Inginer principal (1998-1999) - SC. CCMMMM SA
• Director General (1991-1998) - Bere Băileşti
• Inginer proiectant (1983-1987), Şef serviciu proiectare (1987-1991) - Întreprinderea
Mecanică din Băileşti
Alte titluri:
• Gradul de Comandant, "Le merite de l'invention", acordat de Camera Inventatorilor
din Belgia (2006)
• Ordinul Ştiinţific Gogo Constantinescu, în grad de comandor, din partea Societăţii
Inventatorilor din România, filiala Cluj (2005)
• Brevete şi invenţii: 15
• Lucrări elaborate: 701