Păţania lui Miţu

(adaptare după povestea Crăciunul pisicesc)

Mițu este un motănel de numai câteva luni. Deseori este atât de neastâmpărat încât mama
pisică ajunsese să îl certe din pricina prostioarelor făcute: se cățăra pe perdele, dărâma vazele sau
zgâria canapele.
Odată cu apropierea Crăciunului, ştiind cu cine au de a face, stăpânii casei - mama, tata şi
Cezar – se sfătuiau:
-Cezar, mâine vom împodobi bradul de Crăciun. Nu cumva să uiți ușa de la sufragerie
deschisă, căci s-ar putea să intre Mițu şi să răstoarne bradul, zise mama.
-Desigur mamă, voi fi atent, răspunse Cezar.
Fiind primul Crăciun din viaţa sa, Miţu era tare curios să afle cum arată un brad
împodobit. Mama îi povestise că în acest brad în loc de conuri vor fi tot felul de globulețe
colorate, bomboane şi o grămadă de luminiţe vesele, iar în vârf o stea mare și strălucitoare.
- Auzi, să crească bomboane în pom! Cine a mai pomenit aşa ceva, mamă? spuse Mițu
neîncrezător, iar stele strălucitoare nu am văzut decât pe cer.
-Mai ai puțintică răbdare și vei vedea că există și astfel de brazi.
Mițu abia aștepta împodobirea bradului. Când ştia el că trebuie să apară bradul, încercă să
se strecoare pe uşa de la sufragerie, dar îi fu închisă în mustăţi de către stăpâni. Asta îl făcu şi
mai curios pe Mițu!
-Ce dacă nu am voie să intru? O să stau la pândă, iar când stăpânii nu vor fi atenți, mă voi
strecura printre picioarele lor în sufragerie pentru a vedea bradul.
Seara, mergând la culcare, într-un moment de neatenţie, Cezar uită uşa sufrageriei
întredeschisă. Când fu convins că au adormit cu toții și că nu mai este nici un pericol să fie prins,
intră în sufragerie.
-Nu am mai văzut în viața mea un brad așa de frumos, spuse Mițu cu uimire, iar steaua
din vârf strălucește atât de tare! Cum să fac s-ajung la ea?
Nu-și termină bine vorba că și începu să se cațere pe perdea, iar de acolo sări pe steluța
din vârful bradului...Dar vai! Crenguța din vârf era atât de subțire încât se îndoi sub greutatea
motănelului, iar bradul a început să se clatine și - buf! - se răsturnă pe covor provocând un
zgomot puternic. Globurile s-au spart, ghirlandele s-au rupt, iar steluța strălucitoare din vârful
bradului s-a ciobit. Mițu s-a speriat grozav de tare și s-a ascuns sub fotoliu. Îndată ușa sufrageriei
s-a deschis, iar stăpânii au intrat să vadă ce s-a întâmplat.
- Of, Mițule! Numai tu puteai să faci una ca asta. De acum încolo nu vei mai avea voie să
intri în sufragerie...și nici nu mai ești prietenul meu! spuse Cezar furios.
Mițu plecă întristat în coșulețul său. Mama pisică veni lângă el și-i spuse:
- Știu că nu ai vrut să se întâmple asta, dar trebuie să fii mai atent de acum încolo!
- Dacă promit că voi fi bun și ascultător crezi că Cezar mă va ierta și vom fi din nou
prieteni?
- Sunt sigură că dacă îți respecți promisiunea făcută, te va ierta.