Ioan Slavici

”Ceea ce pare nou și fără asemănare în

epoca începuturilor lui este analiza psihologică
pe care Slavici o practică într-un limbaj
abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui
dinlăuntru, în sentimentele sau în crizele lor
morale. ”
( Tudor Vianu )
Aprecieri literare
• Ioan Slavici (1848- 1925) a fost
un scriitor, jurnalist și pedagog român,
membru corespondent (din 1882)
al Academiei Române.
• Opera literară a lui Ioan Slavici este
influențată de viața satului ardelean. Scriitorul
a fost considerat de criticul George
Călinescu un „instrument de observație
excelent” al mediului rural, oferind în
nuvelele sale poporale și în studiile sale o
frescă a moravurilor, a comportamentului
oamenilor în funcție de stratificarea lor
socială, în cele mai mici detalii ale ținutei,
îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
• ”Ceea ce loveste pe oricine reciteste astazi pe Slavici
este, in primul rand , o lipsa de preocupare a scrisului
frumos.(…) Ii lipsesc cadenta frazei, armonia
perioadelor, rotunjimea vorbelor ; n-are nici imagini,
nici culori ; nu stie sa descrie un peisaj, lipsit de orice
pitoresc in zugravirea fizica a personajelor.(…) Si
care a fost cauza pentru care astazi, el este considerat,
dupa Costache Negruzzi, drept unul din fondatorii
nuvelei romanesti ?
• ”În primul rând, puritatea vocabularului, Slavici, cu
toate stângăciile lui și cu stilul lui neîndemânatec, are
o curată și aspră limbă românească ”
• ( Al.Philippide )
Familia și copilăria
• Sava Slavici se căsătorește în 1842 cu Elena Borlea, iar din căsătoria lor au rezultat cinci copii, dintre care au
supraviețuit doar scriitorul și sora sa mai mare, Maria, care avea să devină mama scriitorului Ioan Russu-Șirianu.
• Deși, trei frați naturali au murit prematur, copilărește într-o casă plină de copii, deoarece părinții săi, cu o stare
materială bună, mai creșteau șase orfani ai rudelor. Slavici a fost un copil, deși cu un aspect firav, neastâmpărat,
astfel spărgea ferestrele vecinilor, țintea cu pietre cuiburile rândunelelor, ațâța câinii pe la garduri, păstrând cicatrici
adânci ale mușcăturilor pe corp, încăleca fără șa caii altora de la pășune, urmând să sufere răni severe înainte de a se
întoarce acasă.
• Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaș în linie
bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el și-l ținea din scurt, educându-l să fie om între
oameni și să-i respecte pe ceilalți.
• „Tata bătrân” își dorea ca Slavici să devină un cărturar de frunte și îi citea seara povești, iar mai târziu l-a îndemnat
să citească Apostolul și cărți populare, precum Alexandria sau Isopia. Copilul Slavici, fascinat fiind de poveștile,
ținuta și trecutul bunicului, îi asculta îndemnurile, mai ales că acesta îi era și tovarăș de joacă, cioplindu -i cărucioare
și îi făcea zmee și bice.
 Studiile și tovărășia întemeiată la facultate
• Frecventeaza şcoala "greco-ortodoxă" din satul natal, avându-l
dascăl pe D. Vostinari de la care învață limba germană , iar cu
limba maghiară intră în contact prin intermediul jocului.
• Între 1860 și 1864 urmează primele cinci clase la Liceul din Arad-
liceu maghiar-, cu mari eforturi, întâmpinând dificultățile învățăturii
într-o limbă străină. În această perioadă a stat la gazdă precum eroii
săi din ”Budulea Taichii”. Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în
toamnă se înscrie la Universitatea din Budapesta. În ianuarie e
bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Șiria.
• Acasă, ascultă sfaturile mamei și se angajează, peste vară, scrietor la
notarul din Comlăuș. În această perioadă experimentează o serie de
povești din viața satului românesc care vor fi mai târziu transpuse în
proză.
• Deși nu avea de gând să-și mai continue studiile,
în toamna anului 1869, cu ocazia recrutării în
armata imperială, profită de calitatea sa de student și
de-o cerere pe care o făcuse înainte să plece din
Budapesta de a fi transferat la Universitatea din Viena
și solicită, conform prevederilor legale, să facă
armata ca voluntar cu termen redus la Viena și se
înscrie la Facultatea de Drept.
• Se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu,
student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic.
Fireşte, vorbea cursiv limbile germană si maghiară. Îşi
ia "examenul de stat".
 Roadele prieteniei Începutul unei cariere

• ”E înainte de toate un autor pe deplin sănătos în

concepție ; problemele psihologice pe care le pune
• La finalul anului 1874, se stabilește la
sunt desemnate cu toată finețea unui cunoscător al București, unde este secretar al
naturii omenești ; fiecare din chipurile cari trăiesc în Comisiei Colecției Hurmuzachi,
novelele sale e nu numai copiat de pe ulițele
împodobite cu arbori ale satului, nu seamănă în profesor, apoi redactor
exterior cu țăranul român, în port și în vorba, ci cu la Timpul. Împreună cu I. L.
fondul sufletesc al poporului, gândesc și simt ca el. ” -
Mihai Eminescu
Caragiale și G. Coșbuc, editează
revista ”Vatra”. În timpul primului
• În vară, împreună cu Eminescu, organizează serbarea
panromânească de la Putna astfel punând bazele război mondial, colaborează la ziarele
Societății Academice Sociale Literare România ”Ziua și Gazeta Bucureștilor.”
Jună.
Consecințele practicării jurnalismului
• Câţiva ani mai tîrziu, din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e închis de
către autorităţile maghiare, dar curtea de juriu îl eliberează. Divorţează de prima soţie Ecaterina.
Se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamna născîndu-i-se primul baiat, Titu Liviu,
în total avînd şase copii. În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare.
• În anul 1892 devine cetăţean român, iar în anul 1903 primeşte premiul Academiei Române. Mai
târziu este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotelul "Luvru". În timpul ocupaţiei
germane, scrie articole de orientare progermană.
• În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici e
arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi din
cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie.
Ultimii ani din viață
Finalul pașnic
• Bolnav şi obosit de viaţă agitată, cu procese şi
detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care
traia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu
Siria natală. La 17 august trece în lumea
umbrelor, înmormîntat la schitul Brazi
Moștenirea lăsată maselor de scriitor
• Slavici ne-a lăsat una din cele mai
autentice şi mai profunde opere
memorialistice. Prin nuvelele, romanele şi
memorialistica sa, Slavici este, alături de
ceilalţi clasici, scriitorul care a avut o
contribuţie decisivă la aşezarea literaturii
noastre în făgaşul modernităţii,
întemeietor al realismului nostru modern,
Slavici va fi punct de reper nu numai
pentru romanul social, ci si pentru cel
psihologic.
• Dacă Eminescu e începătorul poeziei
române moderne, iar Caragiale al
teatrului, Slavici este, alături de Creangă,
cel care a pus bazele prozei noastre
moderne, respectiv ale romanului.
•
Universul operei
• De-a lungul vieții, Slavici a delectat poporul român prin numeroasele sale publicații.
• Debutează la ”Convorbiri literare” cu ”Fata de birău ”(comedie), Slavici nu a excelat neapărat ca
dramaturg, dar prin comedia sa introduce în dramaturgia românească personaje rurale autentice și, deși,
intriga și compoziția sunt mai puțin realizate, faptul este compensat prin realismul culorii locale și prin
abilitatea redării scenice a idilei. ”Fata de birău” este considerată singura sa reușită în comedie, o
”frumoasă nuvelă dialogată”, cum o aprecia Nicolae Iorga, farmecul ei constând în ”dialogul de o unică
autenticitate, arătând cea mai puternică și sigură străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu
multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte ...”
• Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul
dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene.
• Un an mai târziu a scris și prima dramă istorică, ”Bogdan Vodă”, în cinci acte și scrisă în versuri albe.
Deși versurile sale exprimă gânduri elevate, versul greoi dă impresia unei desfășurări lente a dramei, iar
cu un erou precum Bogdan Vodă este dificil să creezi o situație culminantă care să țină respirația
spectatorilor.
De la el, au văzut lumina tiparului :
Romane, printre care:
• Mara (1894)
• Din bătrâni (1902)
• Din bătrâni. Manea (1905)
• Corbei (1906)
• Din două lumi (1920)
• Cel din urmă armaș (1923)
• Din păcat în păcat (1924)
Nuvele:
• Popa Tanda (1873)
• Scormon (1875)
• La crucea din sat (1876)
• Crucile roșii (1876)
• O viață pierdută (1876)
• Gura satului (1878)
• Budulea Taichii (1880)
• Moara cu noroc (1880)
• Pădureanca (1884)
• Comoara (1896)
• Vatra părăsită (1900)
• La răscruci (1906)
• Pascal, săracul (1920)
Comedii
• Fata de birău (1871)
• Toane sau Vorbe de clacă (1875)
• Polipul unchiului (1875)
Drame istorice
• Bogdan Vodă (1876)
• Gaspar Graziani (1888)
Memorii
• Fapta omenească. Scrisori
adresate unui tânăr (1888- 1889)
• Serbarea de la Putna (1903)
• Închisorile mele (1920)
• Amintiri (1924)
• Lumea prin care am
trecut (1924)
 Povești

• „Zâna Zorilor” • „Limir-împărat”

• „Florița din codru”
• „Doi feți cu stea în frunte”
• „Păcală în satul lui”
• „Spaima zmeilor”
• „Rodul tainic”
• „Ileana cea șireată”
• „Băiet sărac”
• „Împăratul șerpilor”
• „Doi frați buni”
• „Băiat sărac și horopsit”
• „Nărodul curții”
• „Negru împărat”
• „Peștele pe brazdă”

• „Ioanea mamei” • „Stan Bolovan”

• „Boierul și Păcală”
• „Petrea prostul”