Este determinata de trei elemente esentiale:

1. Globalizarea consumatorilor si a stm urilor

2. Formarea staelor regiuni ca reactie la statele natiuni.
3. Aparitia si ascnesiunea blocurilor economice.
Dimensiunile globalizarii economice sunt: comertul, productia, investitiile, piata
financiara, piata muncii, ideologia organizationala. Dintre acestea piata financiara si comertul
reprezinta elemntele in care globalizarea ete realizata aproape in intregime.
Intr-un senes mai restrans globalizarea se refera la liberalizarea comertului, a investitiilor,
la integrarea mijloacelor de productie din diferite tari sub proprietatea societatilor trans-nationale
si la integrarea pietelor de productie si financiare. Aceaasta integrare presupune schimbari de
mentalitate la nivelul entitatilor statale, dar si la nivelul fiecarui agent eonomic in parte.
Motivatiile de natuar nationala incep sa piarda teren in conditiile in care componentele
sistemului economic mondial nu mai reprezinta decat in mica masura interesele nationalului. Ca
urmare, in multe state societatile transnationale(STN-uri) produc o mare parte din pib-ul tarii si
urmarea este ca aceste stn-uri devanseaza in multe cazuri puterile nationale. Exista numeroase
state care urmeaza directiile impuse de stn-uri in politicile economice si legislative pentru a nu
genera probleme sociale avand in vedere ca aceste firme contribuie la crearea locurilor de
munca, si la crearea pib-ului national.
Putem spune ca exista doua forte care actioneaza puternic asupra globalizarii. In primul
rand, raspandirea retelelor informationale. Ca urmare au aparut orase informationale globalizate
(marile centre financiar ale lumii). In al doilea rand, cooperarea natiunilor la crearea unei retele
economice globale care necesita politici financiare si comerciale liberalizate.
In evolutiaa acestui proces se pot separa cateva etape:
1. Primul val al globalizarii (sf sex XIX- inceput sec XX) – a fost determinat de scaderea
costurilor de transport si de eliminarea obstacolelor legate de tarifele vamale. Cresterea
productiei a necesitat si forta de munca. Se apreciaza ca aproape 60 de milioane de persoane au
emigrat din Europa spre Lumea Noua. Apoi china catre tarile Asiei de sud-est. Ca urmare
migratia este considerata ca principalul factor al acestui val mai important decat schimburile
comerciale sau de capital.
2. Globalizarea inversa – are loc o reintoarcele la nationalism, sistemul monetar este
aproape distrus datorita celor doua razboaie mondiale, apoi tarile puternice adopta masuri
protectioniste (sa scazi cat mai mult importurile si sa cauti sa maresti exporturile). Acest
protectionism a dus la un declin al comertului mondial. Desemenea la aparitia unei atitudini anti-
imigrare. Cronologic est evorba de perioada 1914-1945
3. Al doilea val de globalizare (aprox intre 1950 – 1980) – a insemnat o reintoarcere la
internationalism, o liberalizare a comertului cu bunuri datorita aparitiei Acordului General Pentru
Tarfie si Comert (GATT), organizatie infiintata in 1947 si care a reglementat comertul cu bunuri
pana in 1995. A fost o liberalizare selectiva pentru ca a avut loc in special intre tarile dezvoltate.
Asta a dus la aparitia unor mari inegalitati economice si se foloseste comparatia nord-sud. Mai
putem vorbi de aparitia unui nou sustem comercial Intra Nord, adica intre tarile puternic
industrializate (G7- grupul celor 7 tari puternic industrializate – Sua, Canada, Japonia, Germania,
Marea Britanie, Italia, Franta)
4. Dupa 1980 se poate vorbi de noul val de globaliare marcat de cateva elemente foarte
importante:
Concetrarea schimburilor comerciale intre SUA, UE, Japonia si mai nou
China.Liberalizarea mai mare a comertului prin aparitia OMC (1995), si aceasta inlocuieste
GATT si aduce reglementari privind comertul cu servicii si drepturile de proprietate intelectuala.
Globalizarea a adus si un complex de transformari legate de dezvoltarea noilor tehnologii
si de transferurile de informatii. Ca si ralizarea cel mai mult s-a produs in sectorul financiar, apoi
in transporturile aeriene si in telecomunicatii. Acest proces presupune o noua logica de productie
in strainatate. Adica organizarea si controlul activitatilor de productie din afara tarii de origine.
(tara de origine – unde isi are sediul principal firma) .
Putem spune ca globalizarea este rezultatul interdependentei intre 4 componente
fundamentale:
Invstitiile straine directe (ISD)
Comertul exterior
Transferul de capital
Transferul de tehnologie
Cresterea exportului de servicii datorita progresului puternic din domeniul transporturilor
si comunicatiilor.
Cresterea miscarilor de capital – existenta a doua grupe de state: state emitente (exporta
capital), state gazda (cele care primesc)
Cresterea migratiilor internationale – principalul motiv: cauzele economice. Ca urmare o
cauza majora este diferenta salariala.
In momentul actual globalizarea este un proces inevitabil, dar reusita ta este legata de
rezolvarea unor probleme care afecteaza functionarea sistemul mondial. In principal ar fi 4
probleme:
1. Stabilirea noului rol pe care statul in ocupa in sistemul mondial stiind ca functionarea sa a
fost de multe ori franata de politicile nationale protectioniste.
2. Evitarea crizelor financiare prin insitutii financiare credibie
3. Sprijinirea statelor aflate in curs de dezvoltare pentru standarde de viata mai ridicate si
pentru consolidarea unor economii stabile si deschise.
4. Diminuarea decalajului dintre tarile bogate si cele sarace. Acest decalaj este principalul
argument folosit de adversarii globalizarii.