MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIŢANU”

CATEDRA IGIENĂ

TEZĂ DE LICENȚĂ

PARTICULARITĂȚILE IGIENICE ALE ALIMENTAȚIEI

PACIENȚILOR CU MALADII ALE RINICHILOR

Autor: Ciobanu Vasile

Student anul VI
Conducător științific: Chirlici Alexei
Conferențiar universitar,
doctor în ştiinţe medicale

CHIȘINĂU 2017
 ITRODUCERE

1. Actualitatea temei

Anual, în data de 12 martie este marcată Ziua Mondială a Rinichiului.

Anul curent este sărbătorită cea de-a 10-a aniversare, care se va desfăşura cu
genericul ”Rinichii sănătoşi pentru toţi”.
Unu din zece oameni suferă de o afecţiune a rinichilor şi anual milioane de
oameni mor ca urmare a complicaţiilor cauzate de boli de rinichi. Diagnosticate
la timp, bolile cronice de rinichi pot fi tratate şi astfel se reduce riscul
complicaţiilor şi a numărului deceselor cauzate de acestea.
În Republica Moldova, conform datelor statistice, incidenţa totală prin
bolile aparatului genito-urinar a constituit în anul 2014 – 202,7 (a. 2013 – 207,7)
cazuri la 10 mii locuitori, inclusiv la adulţi – 228,3 cazuri, la copii până la 17 ani
– 99,6 cazuri la 10 mii locuitori (a.2013 – 232,9 şi 105,8 respectiv).
Patologia renală în ultimii ani este în creştere. Urolitiaza sau litiaza urinară
- patologie cauzată prin formarea de calculi în rinichi sau căile urinare este într-o
tendinţă de creştere. Din anul 2005 această patologie s-a clasat în structura
maladiilor urologice pe primul loc.
Cauzele patologiei sunt foarte diverse: de la condiţiile climaterice şi
geologice, încălzirea globală, creşterea temperaturilor sub 40 de grade din ultima
perioadă ce au favorizat creşterea procentului de patologie. Pierderea lichidului
prin transsudaţie, transpiraţie şi respiraţie duce la concentrarea urinei, care se
cristalizează şi provoacă formarea pietrelor.
Dar o cauză majoră reprezintă apa, solul și microelementele ce se conţin în
alimentele  pe care le consumăm zi de zi.[22]
Alimentaţia constituie un factor cu acţiune permanentă care determină
desfăşurarea proceselor metabolice, deoarece hrana reprezintă izvorul şi
regulatorul proceselor de schimb.
 Menţinerea homeostazei mediului intern al organismului depinde de
caracterul alimentaţiei, care influenţează funcţiile sistemului, în special factorii
enzimatici şi hormonali. Deficitul unuia sau a mai multor nutrimente,
dezechilibrarea corelaţiei dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al
celulei. Dezechilibrul substanţelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp
poate fi compensat prin mecanisme fiziologice şi biochimice de adaptare.
Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină însă procese
patologice şi clinice. În prezent este cunoscut faptul că alimentaţia îşi pune
profund amprenta pe patologia omului contemporan, ca urmare a dezechilibrului
dintre aportul de nutrimente.[1]
Nutriția are o deosebită importanță în menținerea stării de sănătate, în
dezvoltarea armonioasă a organismului uman, în prevenția unor boli, iar terapia
medicală nutrițională este parte importantă în vindecarea diferitelor boli.
Cultura sănătății este de neconceput fără nutriție, tot așa cum nutriția, ca o
componentă esențială a stilului de viață optim, este de neconceput fără o
activitate fizica cel puțin moderată. Bolile cronice corelate cu nutriția au cel mai
mare impact pentru sănătatea publică, atat în termenii costului direct pentru
societate și guvern, cât și în termenii anilor de disabilitate pe care îi produc.[2]
Alimentaţia adecvată, conţinând tot ceea ce este necesar ca material
energetic, plastic şi catalitic, asigură o mai bună dezvoltare fizică şi mintală,
amplifică aptitudinea omului de a se adapta la factorii de mediu şi la muncă,
măreşte reactivitatea generală şi ridică puterea de apărare şi rezistenţă faţă de
agenţii patogeni. Cu alte cuvinte, alimentaţia constituie nu numai condiţia
esenţială pentru existenţa vieţii, ci şi calea cea mai eficientă pe care se poate
acţiona asupra fondului morfo-funcţional al organismului, influenţând atât
vigoarea fizică şi starea de sănătate, cât şi capacitatea de muncă şi de progres şi
longevitatea unui popor.[4]
Produsele alimentare joacă un rol important în prevenirea şi apariţia multor
maladii. Alimentaţia neraţională poate condiţiona deficienţe nutriţionale,
consumul nebalansat a produselor alimentare bogate în energie (zahăr, amidon
şi/sau grăsimi) şi cu conţinut redus în nutrimente esenţiale contribuie la excesul
de energie, supraponderalitate şi obezitate. Este recunoscut că creşterea
epidemiei maladiilor cronice ce afectează atât ţările în curs de dezvoltare, cât şi
cele dezvoltate se datorează schimbărilor în stilul de viaţă şi în raţia
alimentară[1]
Alimentația nesănătoasă este unul din principali factori de risc care duce la
apariția bolilor cronice de rinhichi.
2. Scopul și obiectivele tezei
Scopul

Studierea si evaluarea particularităților alimentare la bolnavi cu boli renale

Obiective
1. Studierea surselor bibliografice pe problema alimentației maladiilor renale
2. Anchetarea bolnavilor din staționarele de boli renale pentru evidențierea
particulartăților alimentației
3. Evaluarea rezultatelor obținute,
4. Formularea concluziilor și elaborarea recomandărilor.

Noutatea și originalitatea știțifică a lucrării

Rezultatele studiului actual prezintă o primă realizare a unei cercetări în

domeniul igienei alimentației, efectuat pentru prima dată în Republica Moldova
prin studierea și evaluarea particularităților alimentare la bolnavi cu boli renale
la pacienți internați în secțiile de nefrologie din Spitalul Clinic Republican și
Spitalul “Sfânta Treime” din Chișinău.
Valoarea aplicativă a lucrării
În baza rezultatelor obținute au fost elaborate recomandări care pot servi ca
puncte de reper în propagarea unei alimentații sănătoase atât pentru bolnavii cu
boli renale cât și în prevenirea acestor maladii.
 CAPITOLUL I. REVIUL LITERATURII

1.1 Istoria apariției nutriției în bolile renale

Încă din antichitate, odată cu dezvoltarea mediciniei, a apărut conștiența faptului

că alimentele pe care omul le consumă influențează starea de sănătate a
organismului; cu toții am auzit zicala antică atribuită lui Hippocrate, tatăl
medicinei moderne: ”Lăsați ca mâncarea să vă fie medicament, și
medicamentele să fie alimentele voastre”. De asemnea se cunosc din izvoarele
istorice diverse întâmplări sau ”remedii băbești”, care implicau consumarea de
plante medicinale și alimente sub diferite forme, cum s-a întâmplat cu marinarii
din vremea marilor descoperiri geografice, care dezvoltau scorbut în lungile lor
expediții și care au redescoperit că fructele, și în special citricele, combat această
maladie; lucru care s-a dovedit și atribuit vitaminei C abia la jumătatea secolul
XX. Abia odată cu avântul marilor descoperiri în știință și tehnică de la sfârșitul
secolului XIX, acest domeniu al medicinei, nutriția, a început să ia amploare și
să devină o știință de sine stătătoare la mijlocul secolului XX. În statele
occidentale, nutriția a căpătat o importanță tot mai mare în domeniul medical,
aducând în favoarea sa un număr impresionant de studii științifice care dovedesc
importanța alimentației în sănătatea umană atât în ceea ce privește prevenirea,
cât și în tratarea diverselor patologii. De asemenea, odată cu dezvoltarea acestui
domeniu, au apărut inevitabil opinii diferite cu privire la diverse subiecte, astfel
încât la momentul de față nutriția este unul dintre cele mai controversate
domenii științifice. În acest sens, se poate spune în ciuda avântului mare pe
care îl are, nutriția este o știință nouă. [5]

Din vremuri antice oamenii deja cunoşteau importanţa enormă a alimentaţiei

pentru sănătate. Cea mai veche concepţie empirică despre alimentaţie ca factor
important pentru sănătate şi ca mijloc terapeutic în vindecarea bolilor este cea a
lui Hipocrate din Cos (460-377 î.e.n.), care a scris în primele sale cărţi despre
regimul alimentar al omului sănătos şi al celui bolnav. În concepţia lui
Hipocrate, alimentaţia influenţează atât viaţa omului bolnav, cât şi pe a celui
sănătos: „Sunt convins că orice medic care studiază natura umană trebuie să
caute cu grijă raporturile existente între om – aliment şi băuturile folosite... şi ce
influenţă exercită acestea asupra lui” (Hipocrate – „De l’ancienne médecine”).
În lucrarea sa „Despre regim”, Hipocrate defineşte de fapt raţia de întreţinere
(care în epoca noastră este redată cu ajutorul caloriilor), atunci când spune
„Dacă reuşim să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi
exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puţin, am reuşit să
descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”. Astfel, deja în acele vremuri
consumul neadecvat de principii nutritive era considerat ca factor de risc pentru
sănătatea umană. Acelaşi principiu de cumpătare în alimentaţie a fost promovat
şi de Socrate (469-399 î.e.n.), filosof din Grecia antică. Lui îi apaţine expresia
proverbială: „Omul mănâncă ca să trăiască, dar nu trăieşte ca să mănânce”. Cu
numele lui Galien (Roma, sec. al II-lea, e.n.) este asociată prima teorie, care a
luat naştere în antichitate. Conform acestei teorii, alimentaţia organismului se
efectuează prin sânge care, la rândul său, se formează din substanţe nutritive în
urma unui proces de origine necunoscută, asemănător cu fermentarea. În ficat
sângele se curăţă şi apoi se foloseşte pentru alimentarea organelor şi ţesuturilor.
Utilizând terminologia modernă, se poate spune că iniţial digestia era
considerată ca proces de transformare a substanţelor nutritive în alte substanţe,
care constituie sursă de energie şi componente de construcţie a organismului. În
baza acestei teorii au fost elaborate multiple diete cu scopul de a asigura o
transformare a alimentelor în sânge şi asigurarea unei calităţi mai superioare a
acestuia. Galien este autorul unor regimuri alimentare prescrise în caz de boli
(terciul de cereale cu lapte pentru refacerea sângelui; laptele de capră sau de
măgăriţă în ftizie; regimul fără sare în stările pletorice etc.)[1]
1.2 Noţiuni introductive despre maldiile renale

Rinichii îndeplinesc în organism funcția de excreție a substanțelor toxice și a

deșeurilor rezultate din diverse metabolisme . Ei sunt formați din o mulțime de
unități structurale (anatomo-funcționale), numite nefroni. Aceștia, la randul lor,
sunt alcătuiți din glomeruli , în construcția carora se gasesc un ghem de capilare
sanguine , care realizează o suprafață foarte mare , de cca. 2m patrati , favorabilă
pentru filtrarea plasmei și formarea urinii (în 24 de ore sangele trece de 300 de
ori prin rinichi),și din tubi care reprezintă continuarea glomerurilor și care,
unindu-se din ce în ce mai mari, vor forma căile urinare (uretere, vezica,uretra),
prin care se elimina urina formată. (1,3,5) Distingem astăzi mai multe tipuri de
boli renale bilaterale, dupa tipul predominant de leziune morfologica: cand
glomerulul este cel bolnav, vorbim de nefropatii glomerulare
(glomerulonefritele acute si cronice), care ocupa un rol important in patologia
renala; cand leziunile morfologice predomina la nivelul sistemului tubular al
nefronului, cu modificari functionale ale acestuia, vorbim de nefropatii tubulare,
acute sau cronice;cand fenomenul inflamator se situeaza in interstitiu
renal,atunci este vorba de un grup de boli , variate cu simptomatologie,dar unite
intre ele prin leziunea morfologica, si anume nefropatiile interstitiale, dintre
care mentionam pe cele mai cunoscute: pielonefrite acute si cronice cu diversele
lor forme clinice. Exista un al patrulea grup de nefropatii, si anume nefropatiile
vasculare (nefroangiosclerozele, trombozele venelor renale).[2]

Boala cronică de rinichi (BRC) este considerată o problemă din ce în ce mai

importantă, atât pe plan economic, cât şi social, la nivel mondial. Din păcate,
date exacte privind prevalenţa şi/sau incidenţa BRC sunt puţine şi
nesistematizate, această situaţie fiind una dintre problemele actuale ale
societăţilor naţionale de nefrologie[6]
1.2.1 Regimul alimentar în glomerulonefrita acută

Glomerulonefrita acută poate fi difuză, cand afecteaza toti glomerulii, sau

in focar, cand afecteaza un numar restrans de glomeruli; forma difuza poate
aparea ca o consecinta a unei infectii streptococice (consecinta unei scarlatine),
virale , lupice s.a. , iar formele in focar pot fi consecinta fie a unei infectii , fie a
unei manifestari imunologice etc. In general, debutul glomerulonefritei acute
difuze se face la 5-20 de zile dupa o infectie faringoamigdaliana. El poate fi
brusc, caracterizandu-se prin hipertermie, greturi, varsaturi, dureri lombare,
urina de culoare inchisa si in cantitate mica. Dupa un timp , apar simptomele
care caracterizeaza boala: edeme, hipertensiune arteriala si oligurie (scaderea
cantitati de urina ) la care se mai adauga prezenta de hematii si albumina in
urina. Boala necesita un tratament foarte corect condus, imediat ce a fost
diagnosticata, intrucat poate evolua spre o forma cronica cu imposibilitate de
vindecare. De aceea, este preferabil ca tratamentul sa fie facut in spital. In cadrul
tratamentului, dietetica ocupa un loc important. Bolnavul aflat in repaus absolut
la pat va primi in primele 24-48 de ore un regim complet fara sare. Unii autori
recomanda(7), in aceasta prima perioada chiar un regim de foame si de sete in
care bolnavul nu ingera nimic .De obicei, regimul in aceasta perioada este un
regim hidric, in care bolnavul va consuma, ceai diuretic, siropuri, apa indulcita
cu zahar. Cantitatea de lichide va fi in medie de 800 ml sau a doua zi egala cu
diureza. Dupa 48 de ore, daca evolutia bolii este favorabila va manca alimente
bogate in glucide , orez, zahar, paste fainoase si fructe (cand diureza este buna,
peste 1000 ml/zi). Aceste alimente pot fi repartizate astfel in cursul zilei (1,5):
Dimineata: 60-90 g orez fiert indulcit cu zahar sau miere , un mar copt, un pahar
cu suc de fructe: Ora 10 : 1/2 pahar cu suc de fructe Ora 13 : 60-90 g orez fiert
cu zahar 1/2 pahar cu suc de fructe ( mere , portocale), un mar (fara coaja fara
samburi) , o portocala, o banana sau un cartof copr: Ora 16: un cartof fiert sau
copt un mar, o piersica sau prune uscate 1/2 pahar cu suc de fructe: Cina: 60-90
g orez cu fructe (caise, grepfut , prune, smochine), 1/2 pahar cu suc de fructe La
culcare : 1/2 pahar cu suc de pructe Prezentat astfel acest regim modificat dupa
Kempner (7), aduce cca.2000 cal 20 g proteine, 5 g lipide, 420-570 g glucide
150m g sodiu si 200 mg clor.Acest regim monoton insipid, nu trebuie sa fie
prelungit mai mult de 5-7 zile. Sa mai recomandat, in aceasta perioada , si
regimul baza pe fructe, care are avantajul , lipsei de proteine si saraciei in sodiu ,
aceata nu poate fi indicat in cazul bolnavului, care urineaza putin intrucat , este
bogat in potasiu, substamta care, neputandu-se elimina prin urina duce la
intoxicarea organismului, uneori cu consecinte grave pentru bolnav. Indata ce
diureza bolnavului revine satisfacatoare , peste 1000/zi regimul va fi imbogatit
cu supe de zarzavat ( din legume sarace in sodiu ) cartofi, paine fara sare,
galbenus de ou, marmelada, sos alb, sos caramel. Treptat, se vor introduce si
alimentele cu continut proteic mai crescut: lapte desodat, branza de vaci, casul,
urda. Apoi se vor introduce:
 pestele de rau fiert sau fript sau copt in pergament, carnea fiarta , fripta
(in limita proteinelor permise);
 fainoasele sub forma de budinci cu lapte sau cu nuci si zahar ;
 legumele sub forma de salate de cruditati pregatite cu ulei ca piureul ,
soteuri cu unt, budinci;
 fructele crude ca salate coapte sau fierte in compoturi;
 dulciurile: tarta de fructe , ecler, clatite cu dulceata, aluaturi fara sare sau
bicarbonat;
 grasimile : unt desarat , ulei, smantana , frisca;
 bauturile: sucurile de fructe ceaiurile de plante - condimentele :vanilie,
coaja de lamaie
 supele de legume, de fainoase, de fructe - sosurile: numai cele dietetice
fara sare, asezonate cu condimente permise :
Sarea se va da astfel : in primele 24-48 ore , regimul va fi complet desodat, apoi
se va permite 300 mg sodiu, crescandu-se treptat in functie de starea clinica a
bolnavului, dar numai la indicatia medicului se poate ajunge la o cantitate in jur
de 3-4 g pe zi .Mesele vor fi repartizate in 5-6 pranzuri pe zi.[2]

1.2.3. Regimul alimentar în glomerulonefrita cronică

In unele cazuri cand forma acuta a fost tratata incorect sau a fost mai
severa, se poate ajunge la cronicizare. Circa 20 % dintre formele acute
evolueaza progresiv si sistematic spre glomerulonefrita cronica(7). Persistenta
focarelor de infectie si exacerbarea lor joaca un rol important in cronicizarea
procesului real. Momentul precis in care o glomerulonefrita acuta difuza trece in
faza cronica nu poate fi cunoscuta. Bolnavii care nu se vindeca dupa puseul acut
intra intr-un stadiu latent al glomerulonefritei cronice in care nu pot fi urmariti
si depistati din cauza perioadei asimptomatice indelungate ce separa procesul
glomerulonefritic acut de cel cronic.(7, 8) In raport cu evolutia se deosebesc
doua forme clinice de glomerulonefrita acuta difuza: forma hipertensiva in care
predomina tensiunea arteriala si forma nefrotica in care predomina pierderea
masiva de albunine prin urina, concomitent cu aparitia unor edeme mari
Glomerulonefritele cronice evolueaza treptat cate insuficienta renala cronica, in
care rinichii nu mai sunt capabili sa indeplineasca functia lor de eliminare a
deseurilor din organism. In acest fel substantele toxice se vor acumula in sange.
Dintre aceste cele rezultate din metabolismul proteinelor au rol deosebit in
primul rand ureea a carei acumulare in organism poarta numele de azotemie sau
uremie. In afara de formele cu evolutie progresiva glomerulonefritele cronice
pot deveni si neevolutive (stationare ) sau chiar se pot vindeca, cu sechele.
Pentru a preintampina evolutia bolii catre insuficienta renala cronica,
bolnavul trebuie sa ia o serie de masuri ca: pastrarea unui repaus fizic zilnic
recent ( 3-4 ore odihna la pat dupa fiecare masa ; munca va fi permisa numai
daca functile renale sunt normale si nu exista edeme sau hipertensiune), evitarea
frigului a oricarei infectii, evitarea aglomeratiilor unde este posibila
contaminarea cu diverse boli contagioase, controlul medical de specialitate
periodic s.a. . La bolnavi cu glomerlonefrita cronica care evolueaza cu
hipertensiune arteriala, regimul alimentar va consta din :
- branza de vaci (eventual desodata cand hipertensiunea este foarte mare )
casi slab , urda dulce: laptele se va da numai degresat si in cantitate mica daca
tensiunea este foarte mare
- carne in cantitate limitata si numai de 3 ori pe saptamana se admite carne
de vita, gaina , pui, (fiert ca rasol , fripta ), pestele slab de rau ( lin , salau, stiuca,
crap. ) fiert ca rasol, fript sau copt in pergament;
 ouă in cantitate limitata ( 3 -4 pe saptamana), si numai in preparate;
 grasimile de origine animala in cantitate limitata (unt 10 15 g ),
preferandu-se cele din origine vegetala (ulei de floarea soarelui , de
porumb , ulei de soia ), adaugate crude la mancaruri sau la salate pana la
50 -60 ml zlnic;
 paine alba intermediara , preparata fara sare , veche de o zi, sau prajita;
 fainoase in cantitate mica (gris , orez , fulgi de ovaz , fidea, ) fierte fara
sare;
 legume sarace in sodiu si celuloza :morcovi , dovlegei, fasole verde
tanara , salata verde , rosile ardei, vinetele rase marunt ca salata , fierte ca
soteuri, piureuri, budinci de legume fierte a la grecque; - fierte sub orice
forma, crude, coapte , ca piureuri si compoturi
 dulcuri preparate fara bicarbonat si fara sare, din aluat fiert, aluat uscat,
aluat de biscuiti cu branza de vaci, cu fructe, gelatina de fructe, lapte de
iaurt, peltea;
 bauturi: lapte simplu degresat, lapte amestecat cu cafea de orz,sau cu ceai,
lapte batut, iaurt, ceaiul de macese sau de alte plante, sucuri de fructe si de
legume;
  condimente aromate:patrunjel, tarhonul, mararul, leustean, dafinul,
cimbrul, zeama de lamaie,s.a.. Sarea se va da in cantitate de maxim 1-2 g
zilnic(fiind adaptate dupa diureza zilnica).
La bolnavii cu glomerulonefita cronica, care evolueaza cu sindrom nefrotic,
regimul administrat va fi normocaloric, bogat in proteine, normo sau
hiperglucidic, sarac in lipide si sarac in sare.
Alimentele permise:
 carne slaba de vaca,pui, peste de rau (salau, stiuca, lin, crap) preparate
fierte ca rasol sau fripte la cuptor;
 branza de vaci sau urda, desodata, lapte desodat; - ou in cantitate limitata
si numai in preparate;
 paine alba fara sare;
 fainoase in budinci cu zahar si nuci,cu unt, cu foarte putin lapte;
 legume cu exceptia leguminoaselor uscate, a spanacului, a telinei,a
steviei, se vor prepara ca salate, piureuri, soteuri, mancaruri cu sos
dietetic:
 fructe crude, ca salate de fructe, coapte, cu gelatine de fructe, sub forma
de compoturi, jeleuri;
 dulciuri din aluat fara sare sau bicarbonate, cu grasime putina, cu fructe,
cu branza de vaci;
 grasime in cantitate mica (5g unt,15 g ulei);
 bauturile: sucurile de fructe, ceaiurile diuretice, lapte desodat, compotul,
limonadele;
 supele de legume, de fainoase de fructe, borsul de legume;
 se vor da 5-6 mese pe zi de volum redus. Sarea se va permite in cantitate
de 2-3 g zilnic,in functie de prezenta edemelor si sub directa indicatie a
medicului. Se poate recomanda, o data pe saptamana, o zi de cruditati, in
 care bolnavul consuma numai fructe si legume. In aceste zile bolnavul va
pastra repaus strict la pat.
Din alimentele interzise mentionam :
 carne si peste gras, conserve de carne si de peste , mezelurile afumaturile;
 branzeturi sarate, branzeturi grase:
 ouale in cantitate mare;
 grasimile sarate, slanina, untul sarat, untura, seul;
 legumele bogate in sodiu: spanacul, stevia, telina, leguminoasele uscate,
usturoiul, conservele de legume,:
 dulciurile preparate cu bicarbonate, albusurile preparate cu sare, cele
preparate cu unt , sau cu grasimi in cantitate mare;
 supele de carne sau de oase;
 sosurile preparate din zeama de carne sau de oase, maioneza, sosuri cu
mustar, sosurile nepreparate dietetic cu multa grasime;
 condimente iuti: piper,boia, mustar cu sare, masline, usturoi, ceapa.[2]

1.2.4. Regimul alimentar in nefropatiile tubulare

In nefropatiile tulburare acute, indiferent de forma clinica si de cauza lor

(mecanica, infectioasa, toxica, hemodinamica,) intereseaza in mod deosebit
atitudinea terapeutica in faza oligo-anurica.(7). Daca bolnavul este capabil sa se
alimenteze pe cale orala, dieta va trebui sa tina seama de situatia metabolica in
care se gaseste. In cazul bolnavilor apiretici, cu insuficienta renala acuta , cu
catabolism azotat mic, productia de apa endogena nu este mai mare de 400 ml
/zi . Daca dimpotriva, starea este mai grava, productia de apa endogena este de
8001000ml/zi . Indicii care trebuiesc luati in considerare sunt: greutatea zilnica a
bolnavului (un anuric pierde 200-300g/zi), hematocritul si valoarea sodiului in
sange. Se va tine seama de toate acestea pentru a evita hiperhidratarea
intracelulara print-un aport de apa exogena prea mare. De aceea, primul punct
asupra caruia se va veghea va fi restrictia hidrica. Aportul hidric in anuria totala
nu va depasi 400 ml/zi . Regimul va trebui sa contina cat mai putine proteine ,
pentru a evita instalarea unei acidoze metabolice, el fiind deci glicolipidic si
complet lipsit de sare. Daca bolnavul nu se poate alimenta pe cale orala, se va
recurge la calea parenterala pentru a combate pierderile extrarenale si a corecta
lipsa vitaminelor din alimentatie. In faza de reluare a diurezei, adica atunci cand
bolnavul elimina cca 1000ml/zi , aportul de lichide nu mai trebuie sa fie atat de
restrictiv.(7,8)
1.2.5 Regimul alimentar in nefropatiile interstitiale
In stadiile initiale sindromul umoral este cel al nefritei cu pierdere de sare.
In aceaste perioada, regimul fara sare este contraindicat fiind indicat un regim
sarat, la care se adauga cantitati mari de potasiu. Cresterea ureei la inceputul
acestei boli nu este decat consecinta faptului ca bolnavul de rinichi a mancat fara
sare. De aceea este obligatorie precizarea de catre medic a formei clinice de
boala.(7) Intr-un stadiu mai avansat poate sa apara o uree crescuta datorita
inceputului unei insuficientei renale cronice. Aceasta difera insa de forma din
glomerulonefritele cronice prin aceea ca se retine in sange clorul si nu sodiul.
Consecinta este faptul ca, fata de formele cronice de insuficienta renala, aici va
trebui ca regimul hipoproteic putin sarat sa aiba totusi o tendinta de alcalinizare;
de aceea, se pot asocia cantitati moderate de bicarbonat de sodiu. Bineinteles,
regimul va fi stabilit dupa ce in prealabil s-a diagnosticat boala.(7,8)
Regimul va consta din:
 lapte dulce, batut, iaurt, branzetui slabe;
 carne maxim 100g si numai de 3-4 ori pe saptamana ( vaca, gaina, pui,
peste slab de rau fiert ca rasol fript sau inabusit la cuptor);
 oua in cantitate redusa ( de 3 ori pe saptamana ) si numai in preparate;
 grasimi in cantitate redusa, permise atat cat este necesar pentru gustul
mancarilor, adaugate crude la mancare ( 10-15g unt; 15-25g ulei).
 Grasimile, inclusiv cele inglobate in alimente, trebuie sa fie pana la 60g
zilnic
 paine alba veche de o zi, pana la 150-200g zilnic; se vor exclude
fainoasele din alimentatie, permitandu-se putin orez;
 legume verzi, fierte ca supe, supe-creme, piureuri fierte fara grasimi,
cartofi, sucuri de legume;
 fructe crude sau fierte in compoturi;
 dulciuri: mierea, dulceata, gelatinele din fructe;
 bauturi: apele alcaline, laptele degresat, supele strecurate de legume, se va
asigura in medie un consum de 2-2 l/2 litri pe zi;
 condimente: otetul, lamaia, patranjelul, dafinul, mararul, tarhonul,
leusteanul;
 supe creme de legume, supe limpezi de legume, acrite cu lamaie;
 sosuri preparate dietetic din legume, fara grasime sau cu grasime foarte
putina.
La acest regim se poate permite o cantitate limitata de bicarbonat de sodiu ( 1-2
lingurite/ zi ).[2]

1.2.6 Regimul alimentar in insuficienta renala cronica

In cazul in care bolnavul a ajuns in stadiul de insuficienta renala cronica,
asistam la aparitia unor tulburari de metabolism hidroelectrolitic, la alterarea
starii generale, la acumularea in sange a produsilor toxici care rezulta din
metabolismul protidic si care nu mai pot fi eliminati de rinichiul bolnav
(cresterea ureei sanguine ).(9,10) Regimul bolnavului va fi deci adaptat in
functie de starea acestuia, si anume, va fi hipercaloric (pentru a impiedica
folosirea tesuturilor proprii, in scopul obtinerii caloriilor necesare, care ar duce
la cresterea deseurilor metabolice, deci si a azotemiei), hipoprotidic (intrucat
proteinele reprezinta substratul formarii unor compusi de tipul ureei, care nu se
pot elimina prin rinichiul bolnav si se acumuleaza in sange), hiperglucidic si
normo sau hiperlipidic moderat pentru a asigura aportul crescut de calorii,
necesar.
Dintre alimentele permise acestor bolnavi mentionam:
- carnea si pestele (numai in limita proteinelor permise) indicate de catre
medic; se vor prepara fierte, fripte, uneori chiar prajite sau sub forma de
mancaruri cu carne si legume;
 laptele si derivatele (numai in limita proteinelor admise), branza de vaci,
casul, urda, iaurtul;
 ouale, mai ales galbenusul (albusul numai in limita proteinelor admise)
 grasimile: unt, smantana, frisca, ulei, margarina:
 paine alba/intermediara fara sare;
 fainoase: orez, griş, fidea, toate preparatele cu unt, zahar,
nuci;
 leguminoasele ca salate de cruditati sau ca pireuri, soteuri, mancaruri cu
sos, budinci;
 fructe crude sau preparate cu zahar, frisca, coapte, in compoturi;
 dulciuri: miere, frisca, marmelade, nuci, fainoase, cu zahar si nuci;
 sodiul nu se da in cantitate mai mare de 2-3g/zi;
 bauturile se vor da in raport cu diureza, evitandu-se toate bauturile
alcoolice;
 condimente aromate, fiind interzise cele picante;
 supele - in limita lichidelor permise (supe de legume,fainoase);
 sosurile preparate dietetic, aromatizate cu condimentele permise.
Se vor da mese frecvente, de volum redus, prezentate cat mai variat si mai
apetisant, avand in vedere apetitul scazut al bolnavului. In ceea ce priveste
aportul de proteine, acesta poate fii de 60-80g/zi, in cazul cand ureea sanguina
se afla sub valoarea de 80mg%. Cand aceasta tinde sa creasca, cantitatea de
proteine din ratie se va reduce la 60-40g/zi, acoperindu-se mai ales din lactate,
care au avantajul unei bune digestibilitati si metabolizari. Daca ureea sanguina
creste mult peste valorile normale, proteinele din alimentatie se vor restrange
chiar la 20-25g/zi. In cazul acestui regim hipoproteic foarte sever, se vor elimina
din alimentatie carnea, ouale, se va folosi o paine saraca in proteine, ca si toate
alimentele care contin proteine in proportie crescuta. Acest regim nu se va putea
prelungi prea mult timp intrucat favorizeaza accentuarea catabolismului proteic
endogen.[2]
1.2.7 Regimul alimentar în litiază renală

Litiaza renală este o afectiune caracterizata prin formarea unor calculi in

bazinet si in caile urinare, in urma precipitarii substantelor care, in mod normal,
se gasesc dizolvate in urina. Se intalneste cu deosebire la barbati, in special intre
30 si 50 de ani. Etiopatogenia nu se cunoaste precis.
Sunt totusi necesare mai multe conditii pentru constituirea calculilor:
 prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si
uratii (alimentatie bogata in proteine, guta etc), acidul oxalic (cafea, cacao,
ceai), fosfati (regimuri bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian),
calciu (hipervitaminoza D, decalcifieri importante);
 conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza
urinara, obstacole in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza
ureterala);
 mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor
coloizi protectori care sa impiedice cristalizarea, hipovitaminoza A etc.
Pentru mobilizarea si eliminarea calculilor se recomanda, in zilele
urmatoare, ingerarea unor cantitati mari de lichide (1 - 1,5 1) dimineata pe
nemancate. În ceea ce priveste dieta, in litiaza urica se recomanda alimente
sarace in acizi nucleici (carne, maruntaie, icre, legume uscate); in cea oxalica, se
vor evita alimente bogate in oxalati (fasole, varza, rosii, cartofi, cafea,
ciocolata); in litiaza fosfo-calcica se prescrie un regim echilibrat, fara exces de
lapte, legume si fructe.[11, 12]

1.2.8 Regimul alimentar în pielonefrită cronică

Pielonefrita croniсă (PNC) reprezintă o inflamaţie cronică infecţioasă a

sistemului calicebazinet renal cu implicarea secundară a ţesutului tubulo-
interstiţial, în stadiile avansate fiind afectate şi alte structuri anatomice renale, ca
vase şi glomerule, cu dezvoltarea consecutivă a sclerozei parenchimului renal.
Conform datelor OMS, infecţiile urinare se plasează pe locul II în patologia
infecţioasă umană, după infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare. În
funcţie de vîrstă şi sex morbiditatea din cauza infecţiilor urinare variază de la
0,3% pînă la 30% cu media generală în populaţie aproximativ 5-7%; pielonefrita
cronică se dezvoltă la 1/3 din pacienţii cu infecţii urinare. Anual pe plan global
se îmbolnăvesc de PNC 1:1000 locuitori. Pielonefrita cronică este depistată la
fiecare al 10-12 caz de necropsie, 1/3 din ele nefiind diagnosticate în timpul
vieţii.[13, 14].
Alimentaţia şi suplimentele dietetice, recomandate pacienţilor cu PNC
În perioada de acutizare şi remisiune se recomandă administrarea felurilor de
mîncare termic prelucrate, uşor digerabile, fără adaos de condimente. Se exclud
felurile de mîncare iute, acre, sărate, condimentate; soiuri grase de carne şi peşte
(gîsca, raţa, carnea de porc, de capră, de miel), gustări acre, feluri prăjite,
produse alimentare sărate şi afumate, slănina, liver, leguminoase, cafea, ceai şi
cacao tare, băuturi alcoolice. În perioada de remisiune este recomandată
continuarea dietei sus-descrise după posibilităţile bolnavului. Aportul caloric se
recomandă la nivelul 25-30 kkal/kg x zi. Este recomandat aportul puţin diminuat
de proteine (0,8 g/ kg x zi) chiar în absenţa insuficienţei renale. Aportul de
lipide 0,7-1,0 g/kg x zi, cel puţin 1/3 din grăsimi trebuie să fiu de provenienţă
vegetală (acizii graşi polinesaturaţi). Această recomandare este în special
importantă pentru pacienţi cu PNC complicată cu insuficienţă renală sau
ateroscleroză avansată. Carbohidratele se recomandă la nivelul 4-5 g/kg x zi. În
timpul acutizării se preferă carbohidratele uşor digerabile. Kaliul se limitează la
pacienţii cu BCR III-V (fructele şi produse din ele). Natriul pînă la 3-5 g/zi în
caz de edeme şi/sau HTA. Fosforul se limitează începînd cu BCR IV (carne,
peşte, produsele lactate). Regimul se stabileşte în funcţie de gravitatea stării
generale, de faza bolii, de complicaţii survenite şi gradul de insuficienţă renală
cronică. Se recomandă alimentaţia cu conţinut echilibrat de proteine, lipide,
glucide, vitamine. Lichidul folosit se ajustează conform diurezei, se limitează în
caz de edeme şi hipertensiunea arterială sau este crescut pe timp de cîteva
săptămîni în caz de nefrolitiază. Sarea de bucătărie se limitează în caz de edeme
şi hipertensiune arterială.[13,14,15,16,17]
1.2.9 Regimul alimentar în pielonefrită acută
Pielonefrită acută: este un proces infecţios acut al parenchimului renal cu
afectare preponderentă a ţesutului tubulo-interstiţial şi a sistemului pielocaliceal
[15, 14, 18]. Poate fi cauzată de bacterii (la majoritatea pacienţilor), clamidii,
micoplasme sau virusuri. Complicaţiile purulente ale pielonefritei se unesc sub
denumirea de pionefrită [19].
Alimentaţia şi suplimentele dietetice, recomandate pacienţilor cu PNA: se
recomandă administrarea alimentelor termic prelucrate (fierte, coapte, făcute la
vapor), uşor digerabile, fără adaos de condimente. Se exclud produsele de
mîncare iute, acre, sărate, condimentate; soiuri grase de carne şi peşte (gîscă,
raţă, carne de porc, de capră, de miel), gustări acre, produse alimentare prăjite,
sărate şi afumate, slănina, ficat, leguminoase, cafea, ceai şi cacao tare, băuturi
alcoolice. Aportul caloric se recomandă la nivelul 25-30 kkal/kg/zi. Aportul
proteic în perioada acută trebuie să fie 1-1,2 g/kg/zi. În timpul reconvalescenţei
aportul puţin diminuat de proteine (0,8 g/kg/zi). Aportul de lipide 0,7-1,0
g/kg/zi, cel puţin 1/3 din grăsimi trebuie să fiu de provenienţă vegetală (acizii
graşi polinesaturaţi) Carbohidratele se recomandă la nivelul 4-5 g/kg/zi. Se
preferă carbohidratele uşor digerabile. [15, 14, 20, 21].

CAPITOLUL II. MATERIALUE ȘI METODELE DE CERCETARE

2.1 Algoritmul cercetării

Studiul a fost efectuat prin chestionarea pacienților internați în secțiile de

nefrologie din Spitalul Clinic Republican și Spitalul Clinic Municipal “Sfânta
Treime” pentru a atinge scopul propus de a analiza particularitățile alimentației
la bolnavi cu boli renale.
Etapele cercetării:
1. Examinarea referințelor bibliografice în domeniu, însuşirea metodelor de
cercetare.
2. Colectarea materialelor prin chestionarea pacienților internați în secțiile de
nefrologie din Spitalul Clinic Republican și Spitalul Clinic Municipal “Sfânta
Treime”
3. Analiza datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor.

2.2. Materialele cercetării

 Studiul a fost realizat prin chestionarea bolnavilor din secțiile de
nefrologie din Spitalul Clinic Republican și Spitalul Clinic Municipal “Sfânta
Treime” din Chișinău pentru a analiza particularitățile alimentației la bolnavi cu
boli renale.
Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 54 de persoane dintre care
raportul pe sexe femei/bărbaţi fiind de 29 : 25 (53,7% : 46,3%) cu vârsta
cuprinsă între 25 şi 76 ani. Ca material pentru cercetare a fost elaborat un
chestionar.
2.3 Metodele de cercetare
Metodele folosite în cercetare sunt: sociologică, istorică, analitică,
matematică, biostatistică și igienice.
Pentru a analiza și evalua particularitățile alimentației șa bolnavi cu boli
renale au fost analizate 54 de anchete complectate de către bolnavi internați în
secțiile de nefrologie din Spitalul Clinic Republican și Spitalul Clinic Municipal
“Sfânta Treime” din Chișinău. Datele obţinute au fost prelucrate computerizat,
cu aplicarea setului de programe statistice Microsoft Excel.

REZULTATELE STUDIULUI
CAPITOLUL III. STUDIEREA REGIMULUI ALIMENTAR LA
PACIENȚI CU BOLI ALE RINICHILOR
 Structura lotului chestionat pe sexe

45% Bărbați
Femei
55%

Figura 1 Structura lotului chestionat pe sexe(%)

Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 54 de persoane dintre care

raportul pe sexe femei/bărbaţi fiind de 29 : 25 (53,7% : 46,3%) cu vârsta
cuprinsă între 25 şi 76 ani.

Structura lotului chestionat după mediu de trai

52.00% 51.90%

51.00%

50.00%

49.00%
48.10%
48.00%

47.00%

46.00%
Rural Urban

Figura 2 Structura lotulului chestionat după mediu de trai.

Conform datelor cercetate la studiu au participat 51,9% din cei chestionați sunt
din mediul urban dintre care 39,29% sunt de genul femenin și 60,71% sunt de
genul masculin, respectiv 48,1% sunt din mediu rural dintre care 69,23% sunt de
genul femenin iar 30,77 % sunt de genul masculin
Timpu Rural Urban
l mesei
Femei Bărbați Femei Bărbați
Mic 1 5,6% - - 1 9,1% 1 5,88%
dejun
Prânz 9 50% 4 50% 5 45,45% 10 58,82%

Cină 8 44,4% 4 50% 5 45,45% 6 35,3%

Total 18 100% 8 100% 11 100% 17 100%

Tabelul 1. Care masă a zilei este principala din punct de vedere cantitativ.

Conform OMS micul dejun ar trebuie să fie masa principală a zilei, din datele
analizate observăm că micul dejun este masa principală la 5,6% la femeile din
mediu rural, iar din mediul urban la 9,1% din femei și 5,88 din bărbați micul
dejun este masa principală a zilei. Prânzâul în mediul rural este considerat masa
principală a zile de către 50% din cei anchetați atât la bărbați și la femei, În
mediul urban 45,45% din femei consideră prânzâul masa principală a zile și
58,82% din bărbați. Însă cea mai problemă este că cina este consideraă masă
principală a zilei în mediul rural de către 44,4% din femei și 50% dein bărbați,
în mediul urban situații este la fel de gravă unde 45,45% din femei și 35,5% din
bărbați considere cina ca masă princpală a zilei.

Nr de Rural Urban
mese
Femei Bărbați Femei Bărbați
pe zi
1-2 3 16,7% 1 12,5% 5 45,4% 4 23,5%
 2-3 8 44,4% 2 25% 4 36,4% 7 41,2%

3-4 5 27,7% 4 50% 2 18,2% 6 35,3%

4-5 2 11,2% 1 12,5% - - - -

Total 18 100% 8 100% 11 100% 17 100%

Tabelul 2. Structura lotului examinat, în funcție de numărul de mese pe zi(%)

Conforma datelor din tabelul 2 putem observa următoarele: În mediul rural

16,7% din femei și 12,5% din bărbați i-au masa de 1-2 ori pe zi, pe cînd în
mediul urban 45,4% din femei și 23,5% din bărbați i-au masa de 1-2 ori pe zi.
De 2-3 ori pe zi masa este servită de către 44,4% din femei și 25% din bărbați
în mediul rural, și 36,4% din femei și 41,25 din bărbați din mediul urban. De 3-
4 ori pe zi masa este servită de către 27,7% din femei și 50% din bărbați din
mediul rural și 18,2% din femei și 35,3% din bărbați din mediul urban. De 4-5
ori i-au masa doar cei din mediul rural 11,2% din femei și 12,5 din bărbați.
70.00%
Tipul de mâncare preferat de pacienți
65.50% 65.50%
60%
60.00%

50.00%
44.80%

40.00% 36%

30.00%
20% 20%
20.00%
13.80%
10%
10.00% 6.90%

0.00%
Sarat Dulce Gras Codimentat Nici unul

Femei Barbati

Figura 3. Tipul de mâncare preferat de pacienți.

Din garficul expus mai sus observăm bucatele sărate sunt preferate atât de femei
65.5% cât și de bărbați 60%, ceea ce este o problemă pentru persoanele care
suferă de boli renale cronice, bucatele dulci la fel sunt preferate de femei 65,5%
dar mai puțin de bărbați 20%, bucatele codimentate au și ele o preferință
semnificativă unde 44,8 din femei le preferă și 365 din bărbați. Bucatele bogate
în grăsimi sunt mai puțin preferate doar 6,9% din femei și 10% din bărbați le
consumă mai des.
 Consumul de alcool

84%
79.30%

20.70%
16%

Da Nu

Femei Bărbați

Figura 4. Consumul de alcool(%)

Europa este regiunea cu cel mai ridicat consum de alcool pe locuitor din lume, la
întrebarea “consumați alcool” 79,30% din femei au spus DA și 20,7% au spus
NU, respectiv 84% din bărbați au spus DA și 16% au spus NU cee ace ne
demonstrează ca consumul de alcool este destul ridicat la ambele sexe.

Băuturile alcoolice consumate cel mai des de pacienți

90.00%

80.00% 84%

70.00% 72.40%
60.00%

50.00%
48.30%
40.00%
40%
30.00%

20.00% 24%
20.70%
10.00% 16%
10.30% 0%
0.00% 3.40%
Vin Bere Votcă Alte băuturi Nu consum

Femei Bărbați

Figura 5. Băuturile alcoolice consumate cel mai des de pacienți.%

Dintre cele mai consumate băuturi alcoolice este vinul care este preferat de 84%
din bărbați și 72,4% din femei, pe locul 2 este berea care este consumată mai
mult de femei 48,3% și 40% de bărbați , votca este situată pe locul 3 unde este
consumată mai mult de bărbați 24% și 10,3% de femei.

Fumatul
90.00% 86%

80.00%

70.00%

60.00%
52% DA
48%
50.00% NU

40.00%

30.00%

20.00% 14%

10.00%

0.00%
Femei Bărbați

Figura 6. Fumatul

După aprecierile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), tabagismul este pe

cale sa devină principala cauză de morbiditate şi mortalitate din lume. Se
apreciază că în prezent există aproximativ 1.1 miliarde de fumători în întreaga
lume. Din acest total, aproximativ 300 milioane (200 milioane bărbaţi şi 100
milioane femei) se găsesc în ţările dezvoltate; în ţările în curs de dezvoltare
fumătorii sunt de trei ori mai numeroşi (aproximativ 800 milioane), marea lor
majoritate fiind bărbaţi, dar constatându-se o creştere în randul femeilor. Per
ansamblu, 30% dintre adulţi (48% dintre bărbaţi şi 12% dintre femei) sunt
fumători. În Republica Moldova circa 60-65 % din populaţie fumează. În ceea ce
priveşte prevalenţa fumatului în rîndul diferitor grupe de populaţie se constată,
că ponderea bărbaţilor este de 40-45 %, iar a femeielor 18-20 %. Aproximativ
aceleși rezultate le observăm și în figura 6 unde 48% dintre bărbați și 13,8%
dintre femei fumează.
 Numărul de legume consumate într-o zi

70.00%
64%
58.62%
60.00%

50.00%
Femei
40.00% 36%
Bărbați
31.03%
30.00%

20.00%
10.35%
10.00%
0%
0.00%
1-2 legume 3-4 legume 5-6 legume

Figura 7. Numărul de legume consummate într-o zi.

Conform datelor numărul minim de legume consumate într-o zi trebuie să fie de

5 , din figura 7 observă că 10,35% din femei consumă 5-6 legume pe zi norma
minimă, 58,62% din femei și 36% din bărbați consumă 3-4 legume pe zi iar 64%
din bărbați și 31,03% din femei consumă 1-2 legume pe zi.
 Legumele consumate cel mai des de pacienți
120.00%

100.00%
96.50% 93.10% 93.10%
80.00% 82.70% 88%
84%

60.00% 64%
Femei
56%
40.00% Bărbați
37.90%
20.60%
20.00% 13.80%
16%
12%
0.00% 8%
Roșii Cartofi Castraveți Dovleac Ardei Varză Morcov

Figura 8. Legumele consumate cel mai des de pacienți.%

Dintre cele mai consumate legume se numără cartoful fiind preferat de 96,5%
dintre femei și 88% dintre bărbați după care urmează morcovul fiind folosit de
către 93,1% din femei și 84% din bărbați, varza la fel este folosită de către
93,1% din femei , dar mai puțin de bărbați doar 64%, Roșiile la fel sunt preferate
mai mult de către sexul feminin 82,7% , mai puțin bărbații le preferă doar 56%,
castraveții, dovleacul și ardeii sunt folosinți intr-un procent mai mic.
 Consumul de fructe pe zi
79.32% 80%
80.00%

70.00%

60.00%

50.00% Femei
Bărbați
40.00%

30.00%
20.68% 20%
20.00%

10.00%
0.00% 0%
0.00%
1-2 fructe 3-4 fructe 5-6 fructe

Figura 9. Consumul de fructe pe zi.

Ținând cont că numărul minim de fructe pe zi este de dorit să fie minim cinci
observăm din figura 9 că 5-6 fructe zi din cei chestionați nimeni nu consumă, cei
mai mulți din cei chestionați 79,32% din femei și 80% din bărbați consumă 1-2
fructe pe zi ceea ce este foarte puțin, iar 20,68% din femei și 20% din bărbați
consumă 3-4 fructe pe zi.

Fructele consumate cel mai des de pacienți

100%
100.00% 96.50%

90.00%

80.00%

70.00%

60.00% 55.17% Femei

48.27% Bărbați
50.00%

40.00% 34.48% 34.48%

28%
30.00% 24% 24% 24%
20.68%
20% 20%
20.00% 13.80%

10.00% 3.44%4%

0.00%
Mere Pere Caise Struguri Prune Portocale Banane Altele

Figura 10. Fructele consumate cel mai des de pacienți %

Fructul cel mai preferat de către cei anchetați este mărul unde 100% din bărbați
și 96,50% din femei îl consumă, după care femeile preferă pere 55,17% ,
portocale 48,27% banane și struguri 34,48%, la bărbați pe locul doi fiind
struguri 28%, pere, prune și banane câte 24% .

În ce formă pacienții consumă fructele și legumele

120%

100.00% 100%
100%

80%
69.00% Femei
Bărbați
60% 55.17% 56%
48%

40%

20%

0%
Proaspete Tratate termic Conservate

Figura 11. În ce formă pacienții consumă fructele și legumele.

Din figura 11 observăm ca 100% atât femeile cât și bărbații preferă sa consume
fructele și legumele proaspete, după care 69% din femei și 56% din bărbați le
preferă și conservate, 55,17% din femei și 48% din bărbați preferă și trate termic
.
 Ce tip de carne și în ce formă o consumă pacienții
120%

100% 96.15%

82.14%
80% 73.07%
69.23%
60.71% rural
60% 57.69%
urban
50.00% 50.00%
42.85%
40%
30.76%

20%
7.14%
0.00%
0%
Carne de Carne de vită Carne de porc Prospătă Congelată Ambele
păsări variante

Figura 12. Ce tip de carne și în ce formă o consumă pacienții %

La întrebarea “consumați carne?” toți 100 % din cei chestionați au răspuns DA.
În figura 12 observăm că carnea de păsări este cea mai preferată atât la sat 96%
cât și la oraș 82,14%, după care urmează carnea de vită preferată de 73,07% de
cei din mediul rural și 60% de cei din mediul urban, carnea de porc este
consumată de 57,69% de cei din mediul rural și un pic mai puțin de cei din
mediul urban 50%. Pacienții din mediul rural 69,23% gătesc carnea atât în formă
proaspătă cât și congeletă, iar 30,76% doar proaspătă, din mediul urban doar
43% preferă ambele variante, 50% preferă carnea proaspătă și 7 % congelată.
 Consumul de carne pe săptămână
50.00%
50.00%
45.00% 39.28%
40.00% 35.71%

35.00%
30.00% Rural

25.00% 19.23% 19.23% Urban

20.00% 14.28%
15.00% 10.71%
7.69%
10.00%
5.00%
0.00%
1-3 pe săptămână 4-5 pe săptămână 6-7 poe săptămână Mai mult 7 pe
săptămână

Figura 13. Consumul de carne pe săptămână

Carnea este un produs alimentar consumat de 100% din cei chestionați fiind un
produs de bază în alimentați de zi cu zi a pacientților din figura 13 observăm că
50% din mediul rural consumă carne de 4-5 ori pe săptămână pe când cei din
mediul urban doar 39,38% o consumă de 4-5 ori pe săptămână, din datele
cercetate se observă că cei din mediul urban consumă mai puțină carne 35,71%
consumă carne de 1-2 ori pe săptămînă , la sat doar 19,23% . De 6-7 ori pe
săptămână 19,23% se consumă la sat și 14 % la oraș.
 Produse din carne preferate de pacienți
90.00%
80.76%
80.00%
71.42%
70.00%
57.14%
60.00%
Rural
50.00% Urban
38.46%
40.00% 35.71%

30.00% 23.07%

20.00% 11.53%
10.00% 3.57%

0.00%
Salamuri Șuncă Crenvuști Carne afumată

Figura 14. Poduse din carne preferate de pacienți

Cel mai preferat din produsele din carne atât în mediul rural 80,76% cât și în
mediul urban 71,42% este salamul, crenvuștele la oraș 57,14% sunt mai de
consumate decât la sat 23,07%. Șunca este consumată aproape egale cu o mică
creștere la sat 38,46% față de oraș 35,71%. Carnea afumată este preferată mai
mult în mediul rural cu 11,5% față de mediul urban cu 3,57%.

Consumul de pește pe săptămână

88.23%
90.00%

80.00% 76.39%

70.00%

60.00%

50.00% Rural
Urban
40.00%

30.00% 23.61%
17.64%
20.00%
5.90%
10.00%
0.00%
0.00%
1-3 ori pe săptămână 4-5 ori pe săptămână Mai mult de 5 ori pe
săptămână

Figura 15. Consumul de pește pe săptămână

Conform experților peștele trebuie consumat cu moderatie, deoarece poate
conține substanțe toxice. În general, este recomandat de consumat 2-3 portii de
pește pe saptamana, în cadrul unei alimentații echilibrate. Printre cei chestionați
consumul de pește pe săptămână de 1-3 ori este destul de ridicat atât în mediul
rural 76,39% cât și în mediul urban cu 88,23%. De 4-5 ori pe săptămână la sat
consumă 23,61 % pe când la oraș 17,64 %. Mai mul de 5 ori pe săptămână este
donsumat doar la oraș de 5,9%.

Cum preferă pacienții să consume peștele

100.00%
92.30% 93%
90.00%

80.00%

70.00%
61.53%
57.69%
60.00% Rural
Urban
50.00% 43% 43%
40.00% 32%
29%
30.00%
15.38%
20.00%

10.00%
0.00%
0.00%
Proaspăt Congelat Sărat Marinat Afumat

Figura 16. Cum preferă pacienții să consume peștele %

Peștele proaspăt este preferat atât la oraș 93% cât și la sat 92,30%. În mediul
urban peștele congelat este preferat de 57,69%, cel marinat de 61,53% iar cel
afumat de 15,3%. Pe când la oraș peștele cengelat și cel marinat este preferat de
43%, cel sărat de 32% și cel afuat de 15,3%. Se observă o preferință mai mare a
peștelui sărat la oraș față de cei de la sat.
 Consumul de sare
100.00%
92.30%
90.00%
82.14%
80.00%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00%
20.00%
11%
10.00% 7.14%
4% 3.85%
0.00%
Rural Urban

Da Foarte puțin Nu

Figura 17. Consumul de sare

Consumată în exces, sarea poate duce la hipertensiune arterială, insuficiență

renală, la osteoporoză sau la îmbătrânirea prematură a pielii. Cu toate astea,
specialiştii cred că lipsa ei din organism nu este benefică. A fost demonstrat că
un consum ridicat de sare poate duce, la anumite persoane, la apariţia
insuficienţei cardiace sau renale. Din datele cercetate observăm că consumul de
sare atât la sat 92,3% cât și la oraș 82,14% este destul de ridicat. Doar 3,85% de
la sat și 7,14 % de la oraș nu consumă deloc sare.

Consumul zilnic recomandat de sare este de până la 5 g, chiar dacă acesta

variază în funcţie de diferiţi factori precum vârsta şi starea de sănătate. Trebuie
reamintit faptul că majoritatea aportului de sare provine din alimente.
 Cantitatea de sare consumată

68% 69.23%

Rural
Urban

23.07%
20%

12%
7.70%

2-3 g 4-5 g mai mult de 5 g

Figura 18. Cantitatea de sare consumată

Din figura 18 observăm că 68% din mediul rural și 69,23% din mediul urban
consumă în mediu mai mult de 5 grame pe zi ceea . Consumul excesiv de sare a
fost pus în legătură și cu multe afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de
sare, precum: insuficiența cardiacă, edemul, accident vascular cerebral, cancer
gastric, hipertrofie ventriculară stangă, osteoporoză și nu în cele din urmă
afectiuni ale rinichilor și pietre la rinichi. Organizatia Mondială a Sănătății
(OMS) și Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite
(2004) recomanda un consum individual care să nu depașeasca 5g de sare (sau
2g de sodiu) pe zi, cu aproximație echivalentul unei lingurințe de sare.
 Consumul de legume și fructe bogate în potasiu
100.00%
92.30%
89.71%
90.00%

80.00% 76.92% 75.00%

70.00%
Rural
60.00% 57.14%

46.42% Urban
50.00% 46.15%

40.00% 38.46%
28.57% 30.76%
30.00%

20.00%
10.71% 11.53%
10.00% 7.69%7.40%

0.00%
Dovleac Cartofi Roșii Stafide Banane Portocale Nectarine

Figura 19. Consumul de legume și fructe bogate în potasiu

Consumul de legume și fructe bogate în potasiu sunt : cartofii fiind consumat de

92,3% de către cei din mediul rural și 89,71 % de cei din mediul urban, roșiile
sunt mai mult preferate de către cei din mediul rural 76,92% față de cei de la
oraș 46,42%, situați esti invers la consumul de portocale cei din mediul urban le
preferă 75% față de cei din mediul rural 46,15%, la fel și bananele sunt preferate
de cei de la oraș 57,14% față de cei de la sat 30,76%, dovleacul este consumat
de 38,46% de cei de la sat pe când la oraș doar 10,71% îl consumă. Rinichii sunt
responsabili pentru filtrarea și eliminarea excesului de potasiu din organism.
Probabil cea mai frecventă cauza al unui exces de potasiu în corp o reprezintă o
una dintre bolile de rinichi. Orice boală care determină o scadere a
aldosteronului ( hormonul care controleaza excretia renala de sodiu si potasiu ),
va determina, de asemenea, niveluri crescute de potasiu. Cea mai frecventă
boala care cauzează această problemă este boala Addison.
 Consuml de lichide în timpul mesei și intervalul dintre mese
În timpul mesei În intervalul dintre mese
100.00%
92.59% 90.70%
90.00% 87.03%

80.00%
68.51%
70.00%
61.11%
60.00%
50.00%
38.88% 40.74% 38.88%
40.00%
30.00% 25.92%
18.51%
20.00%
10.00%
0.00% 0.00% 0.00% 0.00%
0.00%
Ceai Apă plată Cafea Băuturi Compot Suc Lapte
carbogazoase

Figura 20. Consumul de lichide în timpul mesei și în intervalul dintre mese.

Ceaiul 92,59% și apa plată 90,7% sunt cel mai mult consumte în timpul mesei
de către pacienți după care urmează compotul 40,74%, sucul 38,88% și laptele
25,92%. În intervalul dintre mese cel mai consumat lichid este apa plată 87,03%,
ceaiul 68,51%, băuturi carbogazoase 61,11% și cafea 38,88%.

Cantitate de apă consumată în 24h

68.96%
70.00%

56%
60.00%

50.00%
Femei
40.00% Bărbați

30.00%

16% 16%
20.00%
10.35% 10.35% 12%
6.90%
10.00% 3.44%
0%
0.00%
0,5 - 1 l 1 - 1,5 l 1,5 - 2 l 2 - 2,5 l 2,5 - 3 l

Figura 21. Cantitatea de apă consumată în 24h

În fiecare zi, corpul unei persoane pierde apa prin intermediul transpirației,
respirației, eliminării de urină și a mișcărilor intestinale. Pentru ca organismul să
funcționeze corect este necesară reinlocuirea acestor cantități de apa prin
consumul de băuturi și alimente care conțin lichide. Specialistii estimează că
bărbații ar trebui să consume aproximativ 3 litri de apă pe zi, iar femeile
aproximativ 2.2 litri de apă zi. Din graficul 21 observăm că 68,96% din femei și
56% din bărbați consumă 1,5-2 litri de apă în 24h. Dar 6,9% din femei cnsumă
0,5-1 litru de apă ceea ce este foarte puțin.

Consumul de lapte și produse lactate

90.00% 84.62%

80.00%

70.00% 63.50%
60.00%
Rural
50.00% Urban
36.50%
40.00%

30.00%

20.00% 15.38%

10.00%
0.00% 0.00%
0.00%
DA Foarte rar NU

Figura 22. Consumul de lapte și produse lactate

Consumul de lapte și produse lactate este mai mare în mediul rural 84,62% față
de mediul urban cu 63,5%. Doar 15,38% dein persoanele de la sat consuma lapte
și produse lactate foarte rar, pe când la oraș 36,5% consumă foarte rar.
 Lapte și produse lactate consumate cel mai des
100.00% 92.30%
89.28%
90.00%
80.76%
80.00%

70.00% 64.28%
60.71%
60.00% 53.84%
50.00%
46.42% Rural
50.00%

40.00% 34.61% 34.61% 34.61%

Urban
28.57%
30.00%

20.00%
7.14%
10.00% 3.84%

0.00%
Lapte Sântână Brânză de Brânză de Cașcaval Chefir Lapte
vaci oi/capre condensat

Figura 23. Lapate și produse lactate consumate cel mai des.

Smântâna este cel mai consumat produs lactat atât în mediu rural de 92.3% cât și
din mediul urban 89,28%, după care urmează brânza de vaci la sat 80,76%, la
oraș 64,28%, laptele este pe locul 3 după consum atât la sat cu 53,84% cât și la
oraș cu 60,71%.

Cantitatea de pâine consumată într-o zi

60.00% 55.17%

50.00%

40.00%
32% 32%
30.00%
24%
20.68%
20.00%
13.80%
10.35%
8%
10.00% 4%
0.00%
0.00%
100g 200g 300g 400g Mai mult de 400g

Femei Bărbați

Figura 24. Cantitate de pâine consumată într-o zi

Femeile 55,17% consumă o cantitate de pâine de 300 de grame pe zi , 20,68%

consumă 200 de grame de pâine pe zi, 13,8% câte 100 de grame iar 10,35 câte
400 de grame. Din bărbați 4% consumă 100g pe zi, 32% consumă câte 200-300
de grame pe zi, 24% câte 400 de grame de pâine pe zi și 8% consumă mai mul
de 400 de grame de pâine pe zi.

Stare după masă

70.00% 68%

60.00%
51.72%
48.28%
50.00%

Femei
40.00%
32% Bărbați

30.00%

20.00%

10.00%

0.00%
Activă Pasivă

Figura 25. Starea după masă

Stare după masă se obesrvă că 51,72% din femei sunt mai active după masă față
de barbați unde doar 32% sunt activi după masă. O stare pasivă o au 68% din
bărbați și 48,28% din femei.

Schimbarea regimului alimentar

80.00% 76%
68.96%
70.00%

60.00%

50.00% Femei
Bărbați
40.00%
31.04%
30.00% 24%

20.00%

10.00%

0.00%
DA NU

Figura 26. Cine a schimbat regimul alimentar după aflarea diagnosticului.

După cum putem vedea în figura 26 68,96% din femei și 765 din bărbați și-au
schimbat regimul alimentar după ce au aflat ca are proble cu rinichii.
 CONCLUZII GENERALE

1. Masa principală a zilei atât în mediul urban cât și în mediul rural

este prânzul sau cina ceea ce nu corespunde deloc cu un regim
alimentar corect.
2. Numărul de mese pe zi se reduce la 1-3 ori pe zi ceea iarăși nu
corespunde cu un regim alimentar corect.
3. Este un procentaj destul de mare atât printre femei cât și printre
bărbați care iubesc să mănânce sărat depășind cu mult cantitate
maximă admisibilă, ceea ce poate constitui un factor de risc în
apariția bolilor de rinichi.
4. Consumul de alcool este întâlnit atât la femei cât și la bărbați cu o
mică creștere , neținând cont de bolile care suferă oamenii continu
sa servească alcool.
5. Numărul de legume și fructe consumate într-o zi atât de femei cât și
de bărbați este insufucient în comparație cu norma de minim 5
legume pe zi recomndat de majoritatea specialiștilor.
6. Practic toți cei chestionați consumă carne și produse din carne
aprope în fiecare zi mai ales carnea de vită și porc care este destul
de periculoasa pentru rinichi, în genereal trebuie de evitat mesele
hiperproteice.
7. Lactatele la fel sunt consumate de către toți cei chestionați însă știm
că lactatele contin calciu, iar calciul se depune pe rinichi, fiind una
dintre cauzele principale a formarii pietre de rinichi.
 RECOMANDĂRI

1. Evitarea consumului în exces a sării , a produselor preparate pe bază de

sare pentru păstrare lor îndenlungată.
2. Reducerea consumului de alocoo, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie
deloc de consumat, trebuie puțin și de calitate.
3. Consumare unui număr mai mare de legume și fructe, însă în cantități
mici acele legume și fructe care conțin o cantitate mare de potasiu.
4. Evitare meselor hiperproteice prin consumare cărnii. Totuși, pentru că
este nevoie de proteine se poate de consumat ciuperci, ouă, pește, fructe
de mare etc.
5. Reducerea consumului de lactate. În mod evident nu este recomandat de
renunțat definitiv la acesste alimente, ci de redus consumul lor. O cana
cu lapte sau un iaurt mic pe zi sunt suficiente pentru necesarul de
calciu, astfel incat sa nu fie surplus.
6. În general, bolnavii cu boli renale trebuie de să evite alimentele
iritante(alcool, cafea,condimenteputernice,sare în exces).