Prestații de asigurări sociale acordate în sistemul

public din România

Studenți Profesor coordonator:

Conf. Dr. Bilan Irina
Specializare: Finanțe-Asigurări
Grupa: FA 11

Iași, 2019
Cuprins
Capitolul 1. Sistemul public de asigurări sociale de stat în România..............................................3
Capitolul 2. Pensiile în sistemul public din România........................................................................5
2.1. Pensia pentru limita de vârstă.................................................................................................7
2.2. Pensia anticipată și pensia anticipată parțială........................................................................8
2.3. Pensia de invaliditate................................................................................................................9
2.4. Pensia de urmaș......................................................................................................................10
Capitolul 3. Alte drepturi de asigurări sociale din sistemul public din România.........................12
3.1. Indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirii, refacerea sau întărirea sănătății................12
3.2. Indemnizație pentru pierderea temporară a capacității de muncă.....................................13
3.3 Indemnizația de naștere..........................................................................................................14
3.4 Ajutorul de deces.....................................................................................................................16
Concluzii.............................................................................................................................................18
Bibliografie.........................................................................................................................................18

2
 Capitolul 1. Sistemul public de asigurări sociale de stat în
România

Sistemul asigurărilor sociale în țara noastră se realizează cu ajutorul sistemului public

de pensii si a altor drepturi de asigurări sociale. Sistemul de pensii este asigurat de către statul
român și oferă posibilitatea de obținere a titlului de beneficiar de prestații de asigurări, cât și
titlul de asigurat. Persoanele în vârstă, cu domiciliul în România sau cele rezidente au dreptul
de a dobândi în mod facultativ sau obligatoriu titlul de asigurat.
Printre obiectivele principale ale asigurărilor sociale se enumeră:
1) Prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă prin:
- Oferirea de indemnizații pentru cazul în care apare carantina sau orele de muncă
reduse;
- Oferirea de bilete de odihnă;
- Acordarea de ajutor pentru achiziționarea de proteze sau alte tipuri de produse
ortopedice;
- Tratamente ce au ca scop reabilitarea profesională.
Oferirea de prestații în bani (pe termen scurt sau lung) sunt considerate ca fiind un
venit de înlocuire în cazul pierderii parțiale sau totale a capacității de muncă, îmbătrânirii,
accidentării, maternității, invalidității.
Sistemul de asigurări sociale are la bază:
1) Principiul unicității – o persoană poate beneficia de o singură pensie pe baza integrală
de asigurări sociale. Dacă aceeași persoană are dreptul de a primi două sau mai multe pensii,
atunci persoana respectivă poate alege pentru una din ele. Cei ce au lucrat în sectorul de stat
sau în alte sectoare vor beneficia de sisteme proprii de asigurări de stat, cât și de pensia ce li
se cuvine din acele sectoare, în raport cu vechimea deținută și de munca depusă.
2) Principiul egalității – toți participanții la sistemul public de pensii beneficiază de un
tratament nediscriminatoriu:
- Femeile și bărbații au drepturi egale;
- Egalitatea pentru toți cetățenii indiferent de naționalitate, rasă, religie, limbă, avere,
etc.
3) Principiul solidarității sociale – toate persoanele ce participă la sistemul de pensii își
asumă obligații și beneficiază de drepturi pentru evitarea, limitarea sau de ce nu pentru
îndepărtarea riscurilor sociale cunoscute. Toate persoanele sunt expuse la riscurile vieții, ca
de exemplu riscul de boală, accident, îmbătrânire, deces.
4) Principiul obligativității – persoanele sunt obligate să participe la sistemul de pensii.
Prestațiile de asigurări sociale se capătă numai dacă persoana deține o asigurare, fie ea
obligatorie, fie ea facultativă.
Acestea sunt:

3
 - asigurate obligatoriu: persoanele ce lucrează pe bază de contract, persoanele ce au
dreptul sa beneficieze la ajutoarele pentru șomaj, etc.
- asigurate facultativ: persoanele ce nu sunt în categoria celor asigurate obligatoriu sau
ce e doresc o sumă asigurată mai mare.
5) Principiul repartiției – fondurile sunt folosite la redistribuire, pentru achitarea
obligațiilor cu titlu de prestații.
6) Principiul autonomiei – sistemul de asigurări se bazează pe administrarea de sine
stătător. Autonomia acestora nu presupune că statul nu are nici un fel de obligație, statul
stabilește strategic și juridic relațiile dintre angajatori, asigurați și autorități.
7) Principiul contributivității – drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul
contribuţiilor de asigurări sociale achitate;
8) Principiul imprescriptibilităţii - dreptul la pensie nu se prescrie;
9) Principiul incesibilității - dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.

4
 Capitolul 2. Pensiile în sistemul public din România

Sistemul de pensii din România, conform legislația țării noastre, este alcătuit din 3
piloni de pensii:
Pilonul I (Pensia de stat): este o componentă obligatorie ce este administrată public și
reglementat prin Legea 19/2000 cu referire la pensiile de stat1.
Este un sistem clasic de pensii ce are la bază solidaritatea între generații, respectiv,
unde populația activă susține în totalitate pensionarii .
Pilonul I este reprezentat de pensiile de stat, ce sunt achitate direct de la bugetul
statului în urma contribuțiilor salariaților pe durata anilor de muncă la bugetul de pensii a
statului, conform contractelor de muncă și a datelor de pe cărțile de muncă a fiecărui salariat.
Pensiile de stat oferite de către statul român dețin atât avantaje cât și dezavantaje ca
orice alt serviciu. Avantajul acestui tip de pensie este deținut de siguranță, deoarece sunt
administrate de către satul român unde oferă tuturor contribuabililor fonduri de pensii egale și
beneficii după vârsta legală de pensionare conform contribuțiilor plătite. Dezavantajele sunt
deținute de obligațiile față de stat, și anume că toți angajații cu acte din România sunt obligați
să participe la achitarea contribuțiilor, posibilitatea de a nu primi niciodată pensia în caz de
deces, cu toate că ai plătit toate contribuțiile pentru pensie, achitarea contribuțiilor regulat pe
o perioadă de mai mulți ani sunt doar direct redistribuite către viitorii pensionari. Așadar,
pensia achitată fiind din ce în ce mai mică pe măsura scăderii numărului salariaților activi și
majorarea numărului de pensionari.
În concluzie, pilonul I reprezintă pensia obligatorie, pentru care fiecare cetățean
român achită un procent din salariu pe perioada vieții, urmând perioada de pensionare după
vârsta de 60-62 ani sau poate mai devreme datorate unor motive de sănătate, bucurându-se
până la sfârșitul vieții de contribuțiile achitate pe perioada de angajare.
Pilonul II (Pensiile private universale/obligatorii): este o componentă obligatorie mai
bine consolidată prin asigurarea pensiilor private, având ca rol suplimentarea pensiei acordată
de către sistemul public. Legea Nr. 411/2004 reglementează înființarea, organizarea și
supravegherea prudențială a sistemului de fonduri de pensii administrate privat2.
Pensia privată este suma achitată lunar unui participant pe viață ori beneficiarului
desemnat de acesta. Fondul de pensii este constituit prin contractul de societate civilă,
încheiat între cel puțin 100 de membri fondatori. Din momentul în care un salariat devine
participant la un fond de pensii și achită contribuțiile, numărul lunar de puncte stabilit pentru
acestea, conform Legii Nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, se corectează cu
ajutorul raportului dintre contribuția stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat
și contribuția datorată la sistemul public de pensii.
Participarea acestui tip de fond de pensii este obligatorie peroanelor în vârstă de până
la 35 de ani, adică a populației nou intrate pe piața forței de muncă și facultativă pentru
persoanele cu vârsta cuprinsă între 36 și 45 de ani, unde acestea sunt deja asigurate
1
Legea 19/2000 privind pensiile de stat.
2
Legea Nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

5
contribuind la sistemul public de pensii. Aderarea acestui tip de fond este individuală, având
la bază actul încheiat între participant și administrator.
Gestionarea fondului de pensii privat este realizată de către un administrator, respectiv
de către o societate comercială pe acțiuni, având ca și obiect exclusiv de activitate
administrarea fondului, calului și achitarea pensiilor gestionate privat. Capitalul social minim
necesar pentru gestionarea unui fond de pensii este echivalentul în lei ce este calculat în
funcție de cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data înființării, al sumei de 5
milioane de euro. Veniturile realizate de administrator provin în mare parte din deducerea
unui procent din contribuțiile achitate, dar maxim de 3,5%, dar și din deducerea unui procent
negociat de cel mult 10% din venitul anual obținut din investirea activelor fondului.
Supravegherea activității fondului privat de pensii este realizată de către Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, fiind autoritatea administrativă autonomă cu
caracter juridic, aflată sub controlul Parlamentului ce își exercită autoritatea pe întregul
teritoriu al României. Aceasta funcționează conform prevederilor legale, este desemnată
pentru controlul și reglementarea domeniului și autorizează funcționarea fondului de pensii
pe baza cererii administratorului.
Cuantumul contribuției, în anul 2008 salariații au transferat 2% din salariul brut,
urmând să se majoreze anual cu 0,5%, astfel, în prezent cuantumul este de 5,1%.
Pilonul III (Pensiile facultative): este o componentă facultativă, unde cadrul legislativ a fost
reglementat prin Legea Nr. 204/2006, care stabilește principiile înființării fondurilor de pensii
facultative, principiile organizării și funcționării administratorilor, supravegherea și
reglementarea prudențială sistemului pensiilor facultative. Astfel, prin contribuțiile achitate,
salariații au posibilitatea de a asigura un venit suplimentar în momentul ieșirii la pensie3.
Pensia facultativă este suma achitată periodic, pe viață unui participant, în mod
suplimentar și diferită de cea furnizată de sistemul public. Fondul de pensii facultative se va
putea înființa dacă are cel puțin 100 de cotizați. Contribuția participantului la fondul de pensii
facultative de până la echivalentul în lei a 200euro pe an din venitul anual salarial,
deducându-se din venitul salarial brut al acestuia în completarea deducerilor contribuțiilor de
asigurări datorate conform legii. Cheltuielile angajatorului privind contribuțiile datorate de
acesta la fondul de pensii facultative, în suma de până la echivalentul în lei a 200 euro pe an a
fiecărui participant, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Spre deosebire de pensiile private obligatorii, participarea la acest fond de pensii este
facultativă, neexistând o limită de vârstă.
Dreptul de a propune o schemă facultativă de pensii este realizat de către angajator și
sindicatul/reprezentanții salariaților prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel
de unitate/grup de unități/ramură, de către angajator, singur ori prin asociere cu alți
angajatori.
Cu toate că acest tip pensii este facultativ, salariații întreprinderilor cu datorii atât la
stat, cât și la furnizorii energie și combustibil de orice fel, nu vor putea contribui la fond, fapt
ce înseamnă că nu vor beneficia de acest fond de pensii.

3
Legea Nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

6
 Gestiunea acestui fond de pensii este realizată doar de către un singur administrator,
care a obținut autorizația de funcționare pentru fondurile facultative, eliberată de Comisie.
Capitalul social minim pentru a realiza activitatea de gestionare a fondurilor de pensii
facultative este echivalentul în lei, calculat în funcție de cursul de schimb al Băncii Naționale
a României la data înființării, al sumei de 2 milioane de euro. Veniturile administratorului
sunt realizate din comisioane percepute, prin deducerea unui cuantum din contribuțiile
achitate, de maximum 5%, ori prin deducerea unui procent negociat din profitul obținut din
investirea activelor fondului de pensii facultative de maximum 5%. Administratorul acestui
fond trebuie să ofere anual informații complete, reale despre activitatea din anul precedent,
dar și să aducă la cunoștința contribuabililor situația conturilor, în mod individual.
Supravegherea activității fondului de pensii facultative este realizată de către Comisia
de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
Cuantumul pensiilor facultative, conform legislației, nu este precizat un procent sau o
sumă fixă pentru pensie, ci se va stabili prin intermediul schemelor facultative de pensii,
propuse de către administratori și aprobate de către Comisie.
Pensiile reprezintă forma tradițională și principală de ocrotire a cetățenilor prin
intermediul asigurărilor sociale. Acestea reprezintă dreptul bănesc lunar ce este acordat pe
toată durata vieții de pensionare pentru a li se asigura condiții decente de viață, populației
care își încheie perioada de activitate datorită invalidității sau atingerii unei anumite limite de
vârstă, copiilor urmași până la o vârstă limită și soțului supraviețuitor care deține calitatea de
urmaș.
Așadar, pensia poate fi privită și ca un venit de înlocuire atribuit cetățenilor cărora
vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.
În sistemul public de pensii din România se acordă 5 tipuri de pensii, respectiv pensia
pentru limita de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială, pensia de invaliditate și
pensia de urmaș.

2.1. Pensia pentru limita de vârstă

Pensia pentru limita de vârstă se acordă persoanelor care a atins limita standard de
pensionare și să dețină o anumită vechime pe piața muncii, respectiv un stagiu minim de
cotizare în sistemul public de pensii. Vârsta standard de pensionare este de 65 ani pentru
bărbați și 63 de ani pentru femei. Stagiul minim de cotizare atât pentru bărbați, cât și pentru
femei este de 15 ani (până în 2013 va crește progresiv de la 10 ani), iar stagiul complet de
cotizare este de 35 de atât pentru bărbați, cât și pentru femei (inițial de 28 de ani pentru femei
și 33 de ani pentru bărbați).
Cu toate acestea, legislația prevede anumite derogări de la normele generale,
reducându-se vechimea și vârsta în munca în următoarele cazuri:
- Personalul angajat în grupa I și a II-a de muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste
grupe, se acordă câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni lucrate pe an, dacă

7
 s-a muncit minim 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați. Cu toate acestea,
pentru persoanele ce au muncit cel puțin 5 ani în grupele I și II de lucru au dreptul să
li se ia în calcul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, un 1 și 6
luni pentru grupa I și 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a, cu toate acestea, nu se reduce
limita vârstei de pensionare specifică grupelor I și II.
Pentru anii munciți în plus peste vechimea minimă integrală, se oferă un spor de
pensie cu un procent de 1% pentru fiecare an în plus din primii 5 ani și un procent de 0,5%
pentru fiecare an trecuți de primii 5 ani, din baza de calcul a pensiei.
Persoanele asigurate care au obținut un stagiu de cotizare în condiții de handicap
preexistent calității de asigurat, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor
standard de pensionare, în funcție de gradul de handicap, astfel:
- cu 15 ani, pentru persoanele cu handicap grav, reducerea vârstei de pensionare în
cazul dacă au obținut minim două treimi din stagiul complet de cotizare;
- cu 10 ani, pentru persoanele cu handicap accentuat, reducerea vârstei standard de
pensionare, în cazul în care au obținut minim două treimi din stagiul complet de
cotizare;
- cu 10 ani, pentru cei cu handicap mediu, reducerea vârstei standard de pensionare, în
cazul în care au obținut stagiul complet de cotizare.
Cetățenii nevăzători asigurați beneficiază de pensie pentru munca depusă și pentru
limita de vârstă în cazul în care au obținut ca nevăzători cel puțin o treime din stagiul complet
de cotizare.
Cetățenii încadrați în muncă și dornici să își continue activitatea și după atingerea
limitei de vârstă, pot solicita cu 3 luni înainte de împlinirea anilor corespunzători, respectiv
65 de ani la bărbați și 63 de ani la femei, ca unitatea să îi mențină în muncă o durată de
maxim 3 ani.

2.2. Pensia anticipată și pensia anticipată parțială

Asigurații care au depășit cu cel puțin 10 ani stagiul de cotizare, pot solicita pensia
anticipată înainte de vârsta standard de pensionare cu maximum 5 ani. Stagiul complet de
cotizare se calculează fără a se lua în considerare durata în care asiguratul a beneficiat de
ajutorul social, urmărirea și absolvirea cursurilor ale învățământului la zi universitar pe
perioada normală a studiilor sau satisfacere stagiului militar. Pentru persoanele asigurate care
beneficiază de această pensie, la împlinirea vârstei de pensionare standard, pensia anticipată
se transformă în pensie pentru limita de vârstă și se recalculează prin adăugarea duratelor
asimilate și a posibilelor stagii de cotizare efectuate, devenind în pensie pentru limită de
vârstă.
O formă a acestui tip de pensie este pensia anticipată parțială, astfel, în România
persoanele asigurate au posibilitatea de a solicita pensia anticipată parțială cu reducerea cu

8
maximum 5 ani vârsta de pensionare, doar acelor persoane asigurate care au depășit stagiile
cu până la 10 ani.
Cuantumul pensiei anticipate parțiale se obține din cuantumul pensiei pentru munca
depusă și pentru limita de vârstă, prin micșorarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare
obținut și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta de pensionare standard, cum prevăd
normele legale. Procentul de micșorare a cuantumului pensiei anticipate parțiale este
aproximativ nesemnificativ, fapt ce poate obține explicația majorarea solicitărilor pentru esct
tip de pensie. De asemenea, ca și în cazul pensiei anticipate, în momentul când persoana
asigurată împlinește vârsta de pensionare standard, se va calcula pensia pentru limita de
vârstă, unde la cuantumul pensiei se adaugă posibilele stagii de cotizare realizate în durata de
anticipare. La fel, nici în cazul pensiei anticipate parțiale nu se valorifică duratele asimilate
stagiului de cotizare.

2.3. Pensia de invaliditate

Pensia de invaliditate se acordă angajaților care și-au pierdut total sau pe jumătate din
capacitatea de muncă provenită din următoarele cauze: boli profesionale, accidente de muncă,
accidente și boli obișnuite care nu au contact cu serviciul, conform Legii 19/20004. Instituțiile
și agenții economici sunt obligați să asigure salariaților condițiile necesare pentru o bună
desfășurare a activității și de asemenea să ia măsuri de protecție a muncii cu scopul de a
înlătura și de a preveni cauzele care pot diminua sau chiar pierderea totală a capacității de
muncă a acestora.
Cu privire la pierderea capacității de muncă, în țara noastră există 3 grade de
invaliditate:
- Invaliditatea de gradul I, pierderea completă a capacității de muncă unde necesită
supravegherea și îngrijirea permanentă a invalidului de către o altă persoană;
- Invaliditatea de gradul II, pierderea completă sau în cea mai mare partea a capacității
de muncă, însă cu toate acestea, invalidul se poate îngriji singur, fără ajutorul altei
persoane;
- Invaliditatea de gradul III, pierderea capacității de muncă pe jumătate, însă invalidul
își poate presta munca, dar cu un program redus sau cu responsabilități diminuate.
Încadrarea persoanelor invalide în unul dintre cele 3 cazuri se realizează de către
comisia de expertiză medicală, pe baza următoarelor criterii: natura, gravitatea, evoluția și
particularitățile bolii, posibilitatea recuperării capacității de muncă, factorii care pot conduce
la agravarea bolii în cazul continuării activității.
Pensionarii de invaliditate sunt supuși unor controale medicale, la intervale de 6-12
luni în funcție de gravitate, până la împlinirea vârstei de pensionare standard. După
efectuarea fiecărui control, doctorul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie, prin
4
Art.84 a fost modificat prin art.26 din Legea nr.338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.49/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr.446/25.06.2002 şi ulterior, prin art.18 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2003, aprobată şi modificată prin Legea nr.577/2003.

9
care atestă, după caz, menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea persoanei în alt
grad de invaliditate sau încetarea persoanei în calitate de pensionar de invaliditate ca urmare a
redobândirii capacității de muncă.
Cu toate acestea, există persoane care nu sunt supuse revizuirilor medicale pensionării
de invaliditate, care:
- prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
- au împlinit vârsta prevăzută în lege pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă și
munca depusă;
- au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta de pensionare standard și au efectuat
stagiile de cotizare complete.
Pentru invaliditatea de gradul I și II, pensia se constituie în raport de vechimea în
muncă, în procente din salariu și din celelalte venituri salariale la data în care se stabilește
pensia, în mod diferențiat pe grupe de muncă și pe tranșe de salariu. Pensia persoanelor care
activează pe piața muncii, care dețin o vechime mai mică de 5 ani și care si-au pierdut
capacitatea de muncă, fie totală sau într-o mai mare măsură, datorită unor accidente, bolilor
profesionale sau a altor boli contractate în intervalul de timp încadrate în muncă, este stabilită
în sumă fixă diferențiată în raport cu gradul de invaliditate.
La împlinirea vârstei standard necesară pentru obținerea pensiei pentru limita de
vârstă și munca depusă, persona care beneficiază de pensia de invaliditate, poate opta pentru
cea mai avantajoasă dintre pensii.

2.4. Pensia de urmaș

Pensia de urmaș se acordă copiilor și a soțului supraviețuitor, doar dacă la data

decesului persoana în cauză, era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei
pensii.
Dreptul copiilor la pensia de urmaș este până la vârsta de 16 ani, iar în cazul în care
copiii își continuă studiile într-o formă de învățământ organizat conform legii, aceștia pot
beneficia de pensie până la finalizarea studiilor fără a depăși vârsta de 26 de ani. De
asemenea, copiii dețin dreptul la pensia de urmaș pe toată perioada invalidității, dacă această
s-a întâmplat până la 16 anin sau până la finalizarea studiilor.
Soțul supraviețuitor are dreptul de a beneficia de pensia de urmaș pe tot parcursul
vieții la împlinirea intervalului standard de pensionare, doar dacă perioada căsniciei a fost de
cel puțin 15 ani. În cazul, în care perioada căsătoriei este mai mică de 15 ani si mai mare de
10 ani, cuantumul pensiei de urmaș a soțului supraviețuitor se micșorează cu 0,5% pentru
fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsnicie în minus.
De asemenea, soțul supraviețuitor mai poate beneficia de pensia de urmaș în
următoarele cazuri:

10
 - Dacă decesul soțului susținător ca fost cauzat de un accident de muncă, a
tuberculozei, a unei boli profesionale și dacă obține venituri lunare mai mici de o
pătrime din salariul mediu brut pe economie;
- Pe durata în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, doar dacă durata
căsniciei a fost cel puțin de un an;
- Dacă în urma decesului susținătorului, soțul supraviețuitor are în îngrijire unul sau
mai mulți copii cu vârsta până la 7 ani, beneficiază de pensia de urmaș până când
ultimul copil împlinește vârsta de 7 ani, pe timpul în care obține venituri lunare mai
mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Pensia de urmaș se calculează din:
- Pensia pentru limita de vârstă și pentru munca depusă la care ar avea dreptul
susținătorului decedat sau dacă era în curs de plată;
- Pensia de invaliditate de gradul I, în situația în care decesul aparținătorului a survenit
înainte de îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă și
pentru munca depusă era în plată cu pensia de invaliditate de orice grad, pensie
anticipată parțială, pensie anticipată sau conform legii, ar fi avut dreptul la una dintre
aceste tipuri de pensie.
Stabilirea cuantumului pensiei de urmaș se realizează prin aplicarea unui anumit
procent, după caz, asupra pensiei decedatului, astfel avem:
- Pentru un singur urmaș: 50%;
- Pentru 2 urmași: 75%;
- Pentru 3 sau mai mulți urmași: 100%.
Cuantumul pensiei de urmaș în situația orfanilor de ambii părinți, reprezintă
însumarea drepturilor de urmaș calculate după fiecare părinte în parte.
Soțul supraviețuitor care deține dreptul la o pensie proprie și care îndeplinește
condițiile conform legii pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta
pentru cea mai avantajoasă pensie.

11
 Capitolul 3. Alte drepturi de asigurări sociale din sistemul public
din România

O altă modalitate de ocrotire a populației este prin indemnizații si ajutoare. Cu

ajutorul asigurărilor sociale de stat oamenii pot beneficia de5 :
- Indemnizații ce servesc la prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau îmbunătățirea
sănătății;
- Indemnizații în cazul în care persoana își pierde capacitatea de muncă;
- Indemnizații pentru maternitate ;
- Indemnizații pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani ;
- Ajutor în caz de șomaj.

3.1. Indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirii, refacerea sau întărirea

sănătății

Acest tip de indemnizație are ca scop contribuirea la refacerea și îmbunătățirea

sănătății angajaților și să îngăduie luarea unor măsuri la locul de muncă pentru a se putea
preveni eventualele accidente sau îmbolnăviri. În vederea revenirii, recuperării și
îmbolnăvirii, persoanele asigurate pot beneficia de următoarele categorii de indemnizații:
1) Indemnizație pentru schimbarea tranzitorie la un alt loc de muncă – această
indemnizație se folosește în cazul în care salariatul a suferit un accident la locul de
muncă sau datorită unei boli, pot fi trecuți pe o perioadă determinată sau definitivă de
timp pe un alt post. Indemnizația este oferită salariatului datorită diferenței
nefavorabile a venitului salarial sau dacă salariul de la noul loc de muncă este mai mic
decât media veniturilor din ultimele 6 luni;
2) Indemnizația în cazul în care numărul orelor de muncă se diminuează – se acordă la
propunerea medicului de familie și cel expert al asigurărilor sociale pentru cel mult 90
de zile într-un an (pot fi oferite aceste zile odată sau în mai multe etape).
3) Indemnizație pentru carantină poate fi oferită atât persoanelor cu carte de muncă pe
perioadă nedeterminată, cât și persoanelor angajate temporar, indiferent câtă vechime
au acestea în muncă, în situația în care sunt oprite de către personalul medical sanitar
datorită unei boli ivite la locul de muncă. Carantina este o metodă ce servește la
ocrotirea sănătății oamenilor și prin constituirea ei se supraveghează prevenirea
extinderii unor epidemii.
4) Ajutoare pentru achiziționarea de produse ortopedice care nu sunt suportate de
asigurări (acestea sunt oferite pensionarilor și persoanelor asigurate din sistemul
public).
Angajații ce dețin contract de muncă pe perioadă nedeterminată, trimiși la tratamente
balneare în concediul lor de odihnă, beneficiază de indemnizații ce se oferă pentru zilele de
tratament ce au o durată mai mare decât cea a concediului, unde se mai adaugă două sau trei
5
Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

12
zile pentru transport și readaptarea la condițiile de la locul de muncă și domiciliu, după ce
aceștia au venit din concediu. Cei ce sunt trimiși de organele medicale competente datorită
incapacității temporare de muncă beneficiază de o indemnizație pe toată durata tratamentului.
Cuantumul indemnizației ce servește la tratament reprezintă 50% și poate ajunge până la 85%
din salariul tarifar și din sporuri.

3.2. Indemnizație pentru pierderea temporară a capacității de muncă

Acest tip de indemnizație se oferă pe perioadă în care angajații (permanenți, temporari

sau sezonieri) aflați în perioada de probă, pierd temporar capacitatea de a lucra datorită unei
boli sau a unui accident. Angajații pot beneficia de indemnizație si concediu medical datorită
incapacității temporare de muncă, doar dacă dovedesc acest lucru printr-un certificat medical
ce este eliberat de medicii asigurărilor sociale. Pentru a putea beneficia de indemnizație,
persoana trebuie să fi cotizat minim 6 luni.
Pot beneficia de acest tip de indemnizație și pensionarii ce au venituri realizate dintr-o
activitate pentru care se calculează și se plătește o cotizație la asigurări sociale. Concediul
medical este oferit în caz de boală sau accident atât salariaților cât și persoanelor aflate în
probă, indiferent dacă pe contract este scris perioada determinată sau nedeterminată. Totuși,
cei ce sunt angajați pe perioadă determinată, trebuie să aibă o vechime de cel puțin 4 luni în
ultimele 12 luni sau 10 luni în ultimii 2 ani.
Când perioada de 6 luni este depășită, ministerul sănătății poate prelungi perioada cu
încă 90 zile, dar dacă și această perioadă expiră atunci se ajunge la pensionarea acestuia pe
caz de invaliditate. Cuantumul pentru indemnizația ce servește la pierderea capacității de
muncă temporar se determină prin folosirea cotei de 75% asupra bazei de calcul determinate
ca medie a salariului lunar din ultimele 6 luni.
Persoanele cu vârsta de până în 18 ani, cu o vechime neîntreruptă de până la 2 ani au
un ajutor ce reprezintă 56% din venitul tarifar lunar. În cazul unei boli obișnuite sau din
cauza unor accidentari ce nu au vreo legătură cu locul de muncă, indemnizația se oferă pentru
primele 3 zile din concediul medical și reprezintă 50% din cuantum.
Cei ce lucrează în mine sau își desfășoară activitatea în condiții de muncă foarte grele
(oțelari, turnători, etc.) și sunt în concedii medicale din cauza accidentelor, îmbolnăvirii
beneficiază de o indemnizație ce reprezintă 100% din salar. Cei ce suferă de boli precum
SIDA, cancer, tuberculoza etc. au o indemnizație ce reprezintă 100% din baza de calcul ce
este determinată ca medie a veniturilor lunare înregistrate în ultimele 6 luni de cotizații.
Indemnizațiile de acest tip sunt suportate de angajator și/sau de bugetul de asigurări
sociale. Angajatorul este persoana ce suportă acest tip de indemnizație în funcție de numărul
angajaților ce îi deține, astfel ca:
- Minim 20 de angajați – din a patra zi până în a 10-a de incapacitate;
- Între 21-100 angajați – din ziua 1 până în ziua 12;
- Mai mult de 100 de angajați – din prima zi până în ziua 17.
Din bugetul asigurărilor de stat în cazul incapacității se suportă astfel:

13
 - din prima zi în cazul celor ce beneficiază de indemnizații pentru șomaj, de integrare
profesională sau alocației de sprijin;
- din ziua imediat următoare celei suportate de angajator și până la data încetării
incapacității temporare sau pensionarii.

3.3 Indemnizația de naștere

Indemnizația de naștere este considerată ca fiind o formă de încurajare a natalității și

se acordă mamelor (chiar dacă sunt asigurate sau nu) numai în momentul nașterii celui de al
2-lea copil si ulterior pentru fiecare copile născut (fie viu sau mort) . Cuantumul
indemnizației este o sumă fixă pentru fiecare din acești copii. Plata indemnizației se face pe
baza certificatelor de naștere, din bugetele locale, din sumele defalcate pentru aceasta
destinație.
a) Concediul si indemnizația de maternitate
Concediul de maternitate (perioada în care se oferă o indemnizație pentru sarcină sau
lehuzie) se concretizeze în concediu postnatal și prenatal și se acordă pe o perioadă de 126
zile pe baza certificatului medical. Acest concediu se împarte în 63 zile concediu prenatal și
63 zile postnatal cu eventualitatea compensării, doar în funcție de precizările medicului.
Înainte de apariția legii 577 au fost cazuri în care medicii au acordat cele 126 zile de concediu
înainte de naștere. În prezent dacă un astfel de caz apare atunci persoana nu va putea
beneficia de renumărare în timpul concediului postnatal. Persoana în situația aceea va primi
indemnizație după cele 42 de zile de concediu epuizate.
Cei ce vor beneficia de acest tip de indemnizație vor fi cei ce au cotizat timp de 6 luni
la asigurările sociale în ultimele 12 luni anterioare date nașterii copilului. Valoarea
indemnizației s-a stabilit la 85% din media veniturilor realizate în ultimele 6 luni de stagiul
înainte de nașterea copilului și sunt suportate din bugetul asigurărilor.
Indemnizația este oferită doar pe baza certificatului de concediu și a cererii tip
conform cu solicitarea drepturilor de asigurat (sau după caz pe baza certificatului ce atestă
handicapul persoanei). În cazul femeilor ce au încetat plata contribuțiilor asigurărilor pot
primi indemnizație doar în cazul în care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii însușirii
de asigurat. Femeile ce suferă de un handicap vor beneficia de concediu în a 6-a luna de
sarcină.
Din bugetul de asigurări vor fi plătite și ajutoarele de maternitate studentelor ce au soți
studenți sau efectuează stagii militare, ori studenții ce nu au venituri. La această sumă fixă se
mai adaugă și o altă sumă pentru a se putea achiziționa rufăria necesară noului născut.
b) Indemnizația pentru risc maternal
În 2003 în țara noastră s-au pus bazele legislative pentru acordarea indemnizației și a
concediului de risc. Aspecte importante ce trebuie respectate:
- Riscul maternal se lovește uneori și de o eventuală sarcină cu probleme;
- Persoanele beneficiare sunt cele angajate cu contract individul de muncă ;

14
 - Persoanele angajate în cadrul sistemului de pensii pe baza declarației de asigurare sau
cele ce posedă contracte de asigurare și persoanele ce primesc ajutoare de șomaj se
abat de la reglementări;
- Pentru a putea beneficia de acest tip de indemnizație, persoana trebuie să dovedească
starea de maternitate și nevoia de protecție cu ajutorul documentelor emise de un
medic specialist.
În funcție de situația salariatei se va acorda concediu maternal pentru risc dacă:
- Femeia gravidă va beneficia de acest concediu în următoarele condiții: cele 63 zile
înainte de nașterea copilului, dacă acestea au nevoie de consultații care se pot efectua
doar în timpul programului de muncă (dar să nu se depășească 16 ore pe lună),
reducerea orelor de muncă dacă aceasta nu poate lucra la program normal;
- Dacă salariata a născut recent, acesteia i se poate oferi concediul de risc doar dacă au
trecut cele 42 zile de la naștere și nu a cerut concediu cu indemnizație pentru a crește
copilul până la vârsta de 2 ani dar desigur salariata în acest caz poate avea anumite
facilități cum ar fi două pauze de alăptare a câte o oră fiecare sau reducerea orelor de
muncă cu două ore;
- În cazul în care persoana lucrează pe timp de noapte sau în condiții insalubre aceasta
poate fi transferată menținându-i-se salariul brut lunar.

c) Indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului cu vârsta de până la 2 ani

Conform cu OUG numărul 148 pe 2005 persoanele ce au realizat venituri supuse
impozitului în ultimele 12 luni (anterioare nașterii) au dreptul de a sta cu copilul până acesta
face 2 ani iar în cazul copiilor cu handicap concediul este de 3 ani.
Concediul și indemnizația lunară este valabilă pentru primele 3 nașteri precum și
primii 3 copii adoptați luați în plasament sau luați în plasament în regim de urgență.
Indiferent de numărul copiilor ce s-au născut se v-a oferi doar o indemnizație. Dar pentru
fiecare copil cu vârsta până în 2 ani sau 3 ani se v-a oferi o alocație de 300 lei. În concluzie,
fiecare familie v-a primi o indemnizație de 650 lei sau 85 % din media veniturilor din
ultimele 12 luni (maxim 4000 lei) și una sau mai multe alocații în funcție de numărul copiilor
cu vârsta de până la 2 ani sau 3 ani.
De această indemnizație beneficiază și persoanele ce au adoptat copii, sunt tutori, au
copii încredințați spre creștere și spre educare, sau au primit copii în plasament până ce ajung
la vârsta de 2 ani. Femeile ce au copii cu o vârsta maximă de 7 ani pot lucra cu jumătate de
normă dacă nu au copii înscriși la creșe sau cămine. În acest caz se ia în calcul vechimea în
muncă și timpul lucrat cu normă întreagă.
d) Indemnizația pentru îngrijirea copiilor bolnavi
Această indemnizație este oferită mamelor salariate ce au un copil bolnav (până la
vârsta de 7 ani) sau mamelor ce au un copil ce suferă de un handicap (până la 18 ani ). Durata
indemnizației este de 14 zile calendaristice într-o perioadă de un 1 an, dar sunt și excepții ca
de exemplu când copilul suferă de o boală contagioasă este imobilizat la pat sau urmează să
sufere intervenții chirurgicale. În cazul de mai sus, durata concediului este stabilită de medic.

15
Cuantumul lunar este de 85 % din veniturile înregistrate în ultimele 6 luni și sunt suportate
din bugetul asigurărilor sociale.

3.4 Ajutorul de deces

Acest tip de ajutor se oferă în cazul în care persoana asigurată moare. Acest ajutor este
oferit persoanei care se ocupă cu întreținerea acestuia la data decesului. De acest ajutor
beneficiază soția/soțul persoanei decedate, părinții, copii, tutorele, moștenitorul sau îl lipsa
acestor persoane cel ce ia acest ajutor este persoana care dovedește ca a suportat toate
cheltuielile apărute după decesul acestuia.
Acest ajutor este oferit și în cazul în care persoana care a decedat după 90 de zile de la
desfacerea contractului său de muncă, cu condiția ca acesta să fi fost încadrat într-o unitate a
statului. În cazul în care decesul a survenit datorită unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale se va acorda ajutorul indiferent de ce vechime ar avea acesta, în caz contrar se
va solicita în vechime minimă.
Cuantumul acestuia se va stabili anual prin legea bugetului de asigurări și nu poate să
fie mai mic decât valoarea brută a salariului mediu prognozat și făcut public de Casa
Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale. De la data decesului acesta se poate
solicita în maxim 3 ani, iar plata acestui ajutor nu este condiționată de împlinirea unui anumit
stagiu de cotizare.
Conform cu legea, membrul de familie ce întreține titularul poate fi:
- Soția sau soțul;
- Proprii copii, copii adoptați, copii ce se află în plasament la acea familie (cu vârstă de
minim 18 ani sau 26 în cazul în care doresc să își termine toate studiile), copii ce au
devenit inapți pentru muncă înainte de a împlini 18 sau 26 de ani;
- Părinții și bunicii unui între soți.
Un membru poate dovedi ca a avut grijă de acea persoană, se va face cu ajutorul unei
declarații pe propria răspundere. În cazul copiilor inapți ajutorul se va acorda doar dacă va fi
prezentat un certificat ce să ateste categoria de handicap, dar în cazul în care documentul nu
există se va folosi actul medical vizat de la medicul expert al asigurării, unde se atestă boala
din cauza căreia a ajuns inapt și data la care s-a descoperit acest lucru.
Cuantumul ajutorului de deces, cum am spus mai sus, se stabilește prin lege și nu
poate fi mai mic decât salariul mediu brut. În anul 2019 acest ajutor este de :
- 5.163 lei în cazul decesului persoanei asigurate sau pensionarului;
- 2.581 lei în cazul decesului unui membru al familiei sau pensionarului.
Ajutoare sociale acordate elevilor și studenților sunt pentru a sprijini elevii și studenții
pentru achiziționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte, ajutoare pentru maternitate și ajutoare
în caz de deces, sub următoarele forme:

16
 - Studenții sau elevii orfani, proveniți din centre de plasament, din case de copii sau
care provin din familii ce au venituri mici vor putea beneficia de ajutor pentru
achiziționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte. Acest ajutor este oferit pe o perioadă
de un an universitar, dar copii ce au ambii părinți decedați sau vin de la casele de
copii beneficiază în fiecare trimestru.
- Oferirea de bilete în tabere de tratament sau odihnă. Studenții beneficiază de un astfel
de sprijin material în mod gratuit sau cu reduceri tarifare. Studenții orfani sau cei de la
casele de copii pot beneficia de aceste excursii de mai multe ori pe an.
- Elevii beneficiază de o reducere de 50% a transportului public și cu trenul, iar
studenții beneficiază de o reducere de 50% a transportului public și 100% reducere a
transportul cu trenul în țară.
- Ajutorul de deces este oferit studentului dacă soțul, soția sau copii au decedat.
Toate aceste ajutoare sunt oferite în limita prevederilor bugetare, pe baza unei cereri
ce este aprobată de către conducerea școlii sau a facultății.

17
 Concluzii

Tema abordată în acest proiect este strict de actualitate, dacă avem în vedere că
dreptul la pensie și la celelalte drepturi de asigurări sociale, fac parte din categoria drepturilor
fundamentale a individului, de natură să îi asigure existența și de a avea un trai decent.

Bibliografie

1. Gheorghe D. Bistericeanu, „ Asigurări și reasigurări în România” Editura Universitară ,2006

2. Paula Apătean, „Noul sistem public de pensii”, Editura „Scripta”, Bucureşti, 2000

3. Valer Dorneanu, Bădica Gheorghe, „Dreptul muncii”, Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 2002

4. https://www.cnpp.ro/

5. https://www.euraxess.gov.ro/

6. https://www.metropolitanlife.ro/

7. http://www.mmuncii.ro/

8. http://www.csspp.ro/ .

18