DUMINICA 4 OCTOMBRIE

Iubiţi credincioşi,

Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să fim şi în această zi în biserică la Sfânta Liturghie, aşa
cum ne cheamă clopotul în fiecare sărbătoare. Şi noi ştim de ce ne cheamă: ca să ne rugăm. Iar
rugăciunea, precum îndeobşte se cunoaşte, are trei forme de manifestare: de slavă (aducem
slavă lui Dumnezeu, Făptuitorul a toate), de mulţumire, pentru tot ce ne-a dăruit, inclusiv în
săptămâna pe care ieri am încheiat-o şi de cerere (cerem anumit lucruri de care avem noi
nevoie, pentru viaţa aceasta pământească şi pentru cea viitoare). Dar mai venim să și învâțăm,
astazi vom vorbi despre nevoia de a invăța să ne iubim vrajmași.

Caramele sunt bune la gust, ele aduc multă plăcere copiilor. Dar, adeseori, plăcerea este cel mai
mare vrăjmaș al iubirii aproapelui. Dacă nu primești destulă plăcere pentru că trebuie să împarți
o pungă de caramele cu fratele tău, sau cu mulți alți copii, atunci ai de ales între două lucruri:
primul, să-l ucizi, să-l furi sau să-l sari pe fratele tău pentru a mânca singur toată punga; al
doilea, să rabzi suferința neplăcerii de a nu fi mâncat destule caramele. Crezi nu crezi, acest
lucru este mobilul tuturor relelor dintre frați. Așadar, cine se strâmtorează pe sine pentru fratele,
dobândește Harul și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Când urcați pe scările vieții, să aveți mereu în minte că ele sunt modele ale Marii Scări – Scara
Raiului, care este scara urcușului duhovnicesc spre împărăția cerurilor. Ajutați-vă toți vrăjmașii
să urce pe această scară. Dacă vreunul dintre oamenii pe care îi veți cunoaste de-a lungul vieții
vă va doboră din invidie sau răutate, dumneavoastră nu-i socoti păcatul, ci puneți repede
început bun din nou, suind prima treaptă și nerăzbunându-vă. Nu vă gândiți niciodată să-l dați și
dumneavoastră jos. Dar dacă-l vedeți căzând, întristațivă, nu vă bucurați de nenorocirea lui
doar pentru că odinioară va rănit, ci rugațivă Domnului ca toți vrăjmașii vostri să ajungă în cer
și să se mântuiască.

Iubirea de vrăjmași potolește setea mai ales atunci când nu mai aveți nici o altă sursă de apă.
Este apa pustiului, a deșertului, care se dă atunci când toate izvoarele au secat.

Când vă iertați vrăjmașii, nu așteptați ABSOLUT nimic în schimb. Aceasta este calitatea însăși
a iubirii de vrăjmași – se dăruiește total necondiționat, fără nici un pic de întoarcere asupră. De
aceea este atât de suavă.

Celui care vă insultă nu-i răspundeți după nebunia lui. Căderea însăși îi este o pedeapsă
suficientă, iar suferința de a-și jigni fratele, cumplită. Nici nu vă întunecați inima. Hristos
strălucește în inima celui rănit ca un diamant, ca 1000 de sori de lumină nezidită. Amin