Rusia continuă campaniile de dezinformare despre prăbuşirea avionului MH17 23

noiembrie 2020, 07:03 Citesc mai târziudownload pdfprint article ArticolComentarii

23 citeste totul despre: mh17 dezinformare ucraina rusia malaysia airlines +2 (6
voturi)4 share Tweet 17Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Foto AFP Au trecut 6
ani de când a izbucnit conflictul din sud-estul Ucrainei şi tot atâta timp de la
prăbuşirea avionului civil MH17, cu 298 de pasageri la bord, după ce a fost lovit
de o rachetă sol-aer de fabricaţie rusească de pe teritoriul controlat de
separatişti. DE ACELASI AUTOR Stop Fals Coronavirus! Cum se inventează dovezi
pentru conspiraţii: in... Dan Dungaciu: Câte divizii are Maia Sandu? Război
informaţional de uzură în Republica Moldova: PR negru şi fake n... Între timp, s-a
desfăşurat o anchetă internaţională condusă de oficiali olandezi şi a început un
proces de urmărire penală la tribunalul din Schiphol în care 4 persoane sunt
inculpate de crimă şi implicare deliberată în prăbuşirea avionului. Procesul de
judecată a debutat pe 9 martie în urma finalizării investigaţiei internaţionale
care a concluzionat că avionul a fost doborât pe 17 iulie 2014 de o rachetă cu
seria 9M38, lansată de un sistem BUK-TELAR care a fost adus din Rusia pe teritoriul
Ucrainei înainte de atac şi apoi trimis înapoi în Rusia. De asemenea, ancheta
echipei formate din autorităţi de justiţie penală din Australia, Belgia, Malaezia
şi Ucraina a dezvăluit amploarea influenţei administrative, financiare şi militare
ruse asupra militanţilor din Donbas. În acelaşi timp, Federaţia Rusă neagă orice
implicare în prăbuşirea avionului civil, iar în sprijinul său a coroborat o
întreagă campanie de dezinformare prezentă în mass-media europeană şi în presa
internă, precum şi în spaţiul său cultural de influenţă ex-sovietic. S-a putut
observa încă de la momentul întâmplării tragicului eveniment din 17 iulie 2014,
pentru a se absolvi de vină, Rusia a început un război informaţional prin
intermediul campaniilor de uzură din mass-media şi de pe reţelele de socializare în
care se prezentau argumente false şi se schimbau ipotezele de lucru din cadrul
investigaţiei. La începutul campaniei de dezinformare, presa de influenţă rusească
susţinea că zborul MH17 al Malaysia Airlines era plin de cadavre încă de la
decolarea din Amsterdam şi că totul este o înscenare occidentală. După care a
apărut o altă teorie promovată de aceleaşi publicaţii, care relata faptul că zborul
MH17 era de fapt zborul MH370, avionul companiei Malaysia Airlines care a dispărut
în Oceanul Indian. Potrivit acestei teorii, avionul nu a dispărut deloc, ci „a fost
dus la baza militară americană Diego-Garcia”. Astfel, catastrofa aeriană din
Ucraina nu este decât o conspiraţie americană de a provoca un război cu Rusia.
Ulterior, prăbuşirea avionului ar fi fost rezultatul greşelilor militare ucrainene
care au confundat zborul MH17 cu avionul prezidenţial al lui Vladimir Putin.
Conform naraţiunilor prezentate de publicaţiile ruseşti, doborârea avionului a
implicat colaborarea ucrainenilor cu serviciile secrete occidentale, care au
distrus între timp adevăratele dovezi şi au plasat probe false pentru incriminarea
Rusiei în cadrul investigaţiei anchetatorilor. Rusia luptă pe toate fronturile
Aşadar, în decursul ultimilor şase ani au existat nenumărate conspiraţii,
interviuri regizate, scurgeri de informaţii false şi un efort neobosit de a
„curăţa” reputaţia Rusiei, de a culpabiliza autorităţile de la Kiev şi în mod
deosebit, de a submina şi discredita activitatea anchetatorilor de la Joint
International Investigation (JIT) şi echipa care investighează procesul penal.
Această campanie neîncetată de dezinformare vizează în primul rând ascunderea
responsabilităţii Rusiei pentru această tragedie, fiindcă odată cu încheierea
investigaţiei JIT şi începerea procesului penal din Olanda au fost şi sunt expuse
dovezi ale implicării directe a Rusiei. Sursă foto: Sputnik În luna iulie a
acestui an, Guvernul olandez a anunţat că va da în judecată Rusia la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului „pentru rolul său în doborârea zborului MH17”
deasupra estului Ucrainei. Aici se poate accesa comunicatul guvernului Ţărilor de
jos. Răspunsul Federaţiei Ruse privind acest demers nu a ezitat să apară prin şeful
diplomaţiei ruse Serghei Lavrov care a anunţat întreruperea consultărilor
trilaterale cu Australia şi Ţările de Jos asupra acestui dosar, acuzând ambele ţări
că nu vor să stabilească adevărul şi că investigaţiile de până acum ar fi fost
unele „părtinitoare, superficiale şi politizate”. De remarcat este faptul că
răspunsul Rusiei a venit abia peste 3 luni de la anunţul guvernului olandez şi doar
la o zi după ce Rusia a fost aleasă în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU,
adică pe 15 octombrie. Vedeţi aici declaraţia oficială de la Kremlin în care se
susţine că Rusia a fost în favoarea unei anchete „complete, aprofundate şi
independente” şi că a oferit o cooperare cuprinzătoare în acest caz, chiar dacă în
trecut şi-a folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a
bloca crearea unui tribunal internaţional pentru anchetarea prăbuşirii avionului
Malaysia Airlines. De asemenea, conform presei internaţionale, autorităţile de la
Kremlin au fost angajate în negocieri din spatele „scenei” cu cele din Malaezia,
pentru a obţine o declaraţie extraordinară a primului ministru malaysian Mahathir
Mohamad de respingere şi nerecunoaştere a concluziilor anchetatorilor JIT în
schimbul unor acorduri de cooperare economică legate de vânzarea uleiului de
palmier către piaţa rusească. Insistenţa autorităţilor de la Moscova de
nerecunoaştere a anchetei realizate de JIT şi dezavuare a procesului penal început
în Olanda, precum şi necooperarea în privinţa acestui dosar trădează o anumită
stare de nelinişte şi frică la Kremlin, iar în acest sens în spaţiul public au fost
„reîncălzite” aceleaşi campanii de dezinformare din trecut. Astfel, odată cu
începerea procesului penal s-a considerat a fi oportun momentul de a propulsa în
mass-media o mulţime de „versiuni alternative” ale prăbuşirii zborului MH17, cele
mai multe dintre ele fiind extrem de improbabile, cu scopul de a crea o confuzie cu
privire la desfăşurarea evenimentelor de pe 17 iulie 2014. Cu câteva săptămâni
înainte de proces, mai multe canale mediatice pro-Kremlin au publicat diverse ştiri
privind apariţia unor „noi documente scurse” din anchetă şi care ar dovedi că nu
existau sisteme de rachete BUK în zona prăbuşirii avionului. Pe Sputnik Moldova şi
vestidinrusia.ro se regăsesc variantele acestui fake-news în limba română, în
condiţiile în care campania de dezinformare a fost redirecţionată către diferite
audienţe europene şi chiar din Orientul Mijlociu. Mai exact, în data de 18
februarie a fost lansată informaţia manipulatoare în legătură cu dezvăluirea unor
presupuse documente ale serviciilor secrete olandeze, care demonstrează că avionul
de linie MH17 a zburat în afara zonei de tragere a tuturor sistemelor „Buk”.
Această dezinformare a fost difuzată iniţial de agenţia rusă ITAR-TASS, după care a
fost preluată de portalurile de ştiri Izvestia, Interfax şi Sputnik, iar ulterior
s-a răspândit către platformele Sputnik din Italia, Franţa şi Germania, după care
în Georgia şi în alte publicaţii online din limba arabă. Dezvăluirile false
publicate de către agenţiile de presă finanţate de la Kremlin au fost catalogate
drept dezinformări de către site-ul specializat al Comisiei Europene în depistarea
ştirilor false EuvsDisinfo.eu, dezminţirea detaliată a acestor informaţii fiind
realizată de jurnaliştii ruşi independenţi de la Insider şi Meduza. Sursă foto: AFP
Naraţiunea dezinformării: Ucraina este vinovată de prăbuşirea avionului MH17 În
contextul începerii procesului de la Haga cu privire la prăbuşirea zborului MH17 s-
au reiterat naraţiuni mai vechi din campaniile de dezinformare promovate de
publicaţiile cu valenţe pro-Kremlin, cum ar fi că prăbuşirea avionului este în
totalitate responsabilitatea Ucrainei, fiind rezultatul unei operaţiuni atent
planificate de către serviciile secrete cu sprijinul agenţiilor de informaţii
occidentale, iar Ucraina în continuare ascunde dovezi elocvente cu privire la
implicarea sa în tragedia din estul ţării. Culpabilitatea Ucrainei a fost un
subiect preferat în agenda de ştiri a mass-mediei ruseşti încă de la momentul
producerii tragediei, deoarece reprezenta o oportunitate de manipulare a publicului
rus. Mai exact, publicaţiile ruseşti au prezentat o formă explicativă precoce a
tragediei aviatice, anterioară unei anchete în desfăşurare concluzive, aruncată în
spaţiul public încă în faza emoţională care antura acest subiect şi într-o versiune
favorabilă autorităţilor de la Moscova. Iar crearea unor suspiciuni în privinţa
implicării Ucrainei a constituit un prilej de a alimenta în sens negativ percepţia
opiniei publice din Federaţia Rusă despre statul ucrainean post-Euromaidan. În
acest sens, abordarea „radicală” pro-europeană a Ucrainei a fost alăturată
pericolului occidental şi ameninţării vestice pentru a fundamenta acţiunile
„defensive” ale autorităţilor de la Kremlin în Crimeea şi Donbass şi pe deplin
justificate în conştiinţa poporului rus. Noi dezvăluiri despre „vinovăţia” Ucrainei
au fost lansate în mass-media rusă în perioada premergătoare procesului din Olanda,
prin care un fost ofiţer al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) a
mărturisit despre relocarea secretă a autorităţilor de la Kiev a unui lansator de
rachete BUK chiar în ajunul accidentului care a implicat doborârea Boeing 777,
precum şi că divizia responsabilă de această operaţiune „a plecat într-o călătorie
de afaceri ciudată” înaintea tragediei, unde au existat măsuri de secretizare
sporite. Informaţia a fost expusă în data de 28 ianuarie pe canalul de Youtube
PolitWera şi a fost preluată de mai multe publicaţii ruseşti precum riafan.ru,
argumenti.ru, tsargrad.tv, iar ulterior, în preajma debutului procesului penal, a
fost utilizată pentru a amplifica naraţiunea manipulatoare potrivit căreia
autorităţile ucrainene au doborât avionul cu implicarea serviciilor secrete
occidentale. Acest demers al campaniei de dezinformare a fost înfăptuit cu scopul
de a întări opinia rusească cu privire la implicarea Ucrainei în cazul unei
contradicţii majore privind deliberările anchetatorilor din cadrul procesului din
Olanda cu privire la prăbuşirea avionului MH17. Însă cum s-a realizat această
dezinformare? Mai exact, fostul ofiţer SBU, pe nume Vasily Prozorov este recunoscut
în Federaţia Rusă şi de către mass-media de acolo ca fiind expertul evadat din
interiorul serviciilor secrete ucrainene care divulgă în mod public informaţii
revelatoare despre ilegalităţile atribuţiilor acestora prin care discreditează
activitatea SBU. Încă din timpul activităţii sale din cadrul structurii
antiteroriste ale SBU, ofiţerul a fost suspectat de colaborare cu serviciile
secrete ruseşti, însă el a reuşit să scape de învinuiri. Fiind demis în 2018, el a
reuşit imediat să plece în Federaţia Rusă, iar când a fost nevoie de un aghiotant
al propagandei ruseşti atunci folosirea expertizei acestui personaj a fost
nemijlocit întrebuinţată. El a fost utilizat şi în 2019 pentru a blama Ucraina în
prăbuşirea intenţionată a avionului civil, fără însă a prezenta dovezi clare despre
aceste informaţii, care au fost înregistrate pe EuvsDisinfo.eu ca fiind
dezinformaţii. De altfel, mai multe surse interne din SBU ar fi confirmat
publicaţiilor ucrainene că Prozorov a fost un ofiţer slab informat din cadrul
serviciilor şi a fost separat de corpul principal de informaţii din interior.
Totuşi acesta este pretabil datorită rolului asumat de vedetă care certifică
operaţiunile de propagandă de la Kremlin şi naraţiunile privind implicarea iminentă
a Ucrainei în tragedia aviatică. Desigur că din această naraţiune nu poate lipsi şi
alegaţia faptului că serviciile secrete ucrainene au colaborat cu serviciile de
informaţii occidentale, mai exact cele din Marea Britanie şi SUA, pentru a
planifica atacul asupra zborului MH17. Dovezile implicării britanice relatate de
jurnaliştii ruşi sunt faptul că Peter Kalver, agentul de informaţii australian
însărcinat cu conducerea grupului de experţi în ancheta din Donbass, a folosit un
număr de telefon britanic, iar că „site-ul de jurnalism de investigaţie Bellingcat,
din Marea Britanie, a fost fondat cu câteva zile înainte de incident şi apoi a
devenit brusc sursa primară de acuzaţii împotriva Moscovei”. Celelalte argumente
privind colaborarea SBU şi a ofiţerilor CIA în doborârea avionului sunt că „după
lovitura de stat din februarie 2014, serviciile secrete americane au primit un etaj
întreg pentru a fi utilizat în sediul SBU” şi că „niciun cetăţean american nu se
afla la bordul avionului” prăbuşit. Sursă foto: TASS Robin van Lonkhuijsen
„Ancheta MH17 este condusă de nebunia anti-rusă” Dacă prin prezentarea exemplelor
de fake-news de mai sus intenţia rusească orchestrată prin publicaţiile favorabile
Kremlinului a fost de a prezenta „variantele alternative” ale prăbuşirii zborului
MH17 şi pentru a confuza publicul în preajma procesului de la Haga, o altă campanie
de dezinformare însemnată s-a înteţit în acea perioadă şi anume cea de discreditare
a anchetatorilor internaţionali de la JIT şi de acuzare asupra partizanatului
politic din cadrul anchetei şi procesului de justiţie. Încă de la anunţarea
rezultatelor preliminare ale anchetei realizate de JIT, atenţia şi preocuparea
agendei informative din Rusia s-a manifestat în direcţia dezminţirii concluziilor
anchetei internaţionale şi nerecunoaşterea autorităţilor juridice implicate în
acest proces. Spre exemplu, Comisia Europeană a inventariat în baza sa de date de
pe site-ul EuvsDisinfo.eu nu mai puţin de 25 de dezinformări prezente în mass-media
legate de procesul părtinitor, dintre care numai 10 au fost publicate în ziua
anunţului Procuraturii olandeze de începere a urmăririi penale sau în cea
premergătoare debutului procesului. Pentru a înţelege mai bine naraţiunea după care
se conduc reprezentanţii platformelor mediatice ruseşti, vom expune câteva
fragmente din articolele dezinformative analizate pentru a disemina neîncredere în
privinţa procesului juridic în cazul prăbuşirii Boeing-ului malaezian МН17. În
publicaţiile politexpert.net, riafan.ru şi tsargrad.tv, rusvesna.su se prezintă
faptul că grupul de anchetă condus de Olanda „nu a reuşit să furnizeze dovezi care
să indice fără echivoc implicarea anumitor persoane în tragedie”, totuşi „acest
lucru nu împiedică Occidentul să dea vina pe Rusia şi miliţiile din Donbass pentru
ceea ce s-a întâmplat”, asta în timp ce „Moscova nu are voie să participe la
investigaţie, iar Olanda respinge toate documentele [furnizate de Rusia] care
infirmă versiunea [oficială] a evenimentelor”. Prin urmare, „accidentul aerian
rămâne subiectul speculaţiilor politice şi al acuzaţiilor nefondate asupra Rusiei
şi republicilor din Donbass în această tragedie”, astfel că „nimeni nu garantează
un proces cu adevărat echitabil şi imparţial la Haga”, care se conduce după
„scenariul Occidentului” al unei „poveşti fictive” împotriva Rusiei. Deşi echipa
internaţională de investigaţie comună (Joint Investigation Team) condusă de Olanda
şi alcătuită din anchetatori din Australia, Belgia, Malaysia, Olanda şi Ucraina a
stabilit după 5 ani de cercetări că avionul MH17 a fost doborât de sistemul de
rachete BUK-TELAR, dintr-o zonă vecină cu Pervomaiskii, care la acea perioadă era
sub controlul militanţilor proruşi, iar racheta cu seria 9M38, care a lovit
avionul, provenea din cadrul celei de-a 53-a brigăzi antiaeriene ruse de la Kursk,
din vestul Rusiei, autorităţile de la Moscova nu au recunoscut concluziile
anchetei, astfel acuzaţiile reflectate în mass-media rusă au curs asupra echipei de
anchetă JIT, aceasta fiind suspectată de „părtinire”, „luare de mită”, „extorcare”,
„rusofobie”, „greşeli în anchetă”, „falsificare a dovezilor”, fiind „ignorantă în
legătură cu informaţiile furnizate cu amabilitate de Moscova” şi fiind „sclavi” ai
serviciilor de informaţii occidentale. Decredibilizarea autorităţilor şi a
procesului juridic corelată cu contestarea rezultatelor anchetei JIT fac parte din
strategia de manipulare informativă a Moscovei pentru a-şi acoperi propria
implicare în doborârea avionului MH17 şi de a minimiza consecinţele acestei
tragedii la nivel naţional şi internaţional. Totuşi, indiferent de presiunea
mediatică, procesul juridic şi demersurile procurorilor îşi urmează cursul
evenimentelor, iar pe 9 martie a avut loc prima înfăţişare în acest dosar în care
patru bărbaţi au fost acuzaţi de implicarea în doborârea avionului şi moartea celor
298 de pasageri, dintre care 196 de olandezi. Procurorii de la parchetul Ţărilor de
Jos susţin că 3 ruşi Igor Girkin, Sergei Dubinsky, Oleg Pulatov şi ucraineanul
Leonid Kharchenko ar fi ajutat la transportul lansatorului de rachete BUK din Rusia
în Ucraina şi se fac vinovaţi de omor pentru că au cooperat pentru a obţine şi a
pune în funcţiune lansatorul de rachete Buk cu scopul de a doborî un avion. Cei
patru suspecţi inculpaţi au deţinut funcţii de conducere în cadrul departamentelor
care luptă cu forţele guvernamentale ucrainene din estul ţării. Mai exact: Igor
Girkin, cunoscut drept Strelkov, este un fost colonel din cadrul Serviciului
Federal de Securitate (FSB) şi a fost desemnat ministrul Apărării în oraşul
ucrainean Doneţk, aflat sub conducerea rebelilor, potrivit anchetatorilor. Sergei
Dubinsky, denumit Khmury, a fost angajat al Direcţiei Principale de Informaţii din
Rusia (GRU) şi adjunct al lui Igor Girkin. Despre Oleg Pulatov, denumit Giurza, se
presupune că este un fost soldat din forţele speciale ale GRU, devenit adjunctul
şefului serviciului de informaţii din Doneţk. Leonid Kharchenko, cunoscut drept
Krot, este un cetăţean ucrainean, fără istoric militar, care a condus o unitate de
luptă în estul separatist. Toţi cei 4 suspecţi vor fi vor fi judecaţi în lipsă
(termenul juridic contumacie), întrucât s-a refuzat extrădarea acestora. Totuşi,
Oleg Pulatov este singurul care va fi reprezentat de o echipă de avocaţi, doi
olandezi şi un rus, în timp ce Igor Girkin a spus că nu recunoaşte autoritatea
acestei instanţe, în retorica autorităţilor de la Kremlin. Din cauza pandemiei,
procesul a fost îngreunat, iar termenele prelungite au extins durata de judecare a
dosarului doborârii zborului MH17. În plus, procesul este întârziat de cererea lui
Pulatov, ai cărui avocaţi au cerut mai mult timp pentru studierea dosarului şi au
solicitat, de asemenea, examinarea „altor versiuni” în cadrul anchetei. Acestea au
reprezentat alte motive şi subiecte de manipulare în mass-media aservită
intereselor Moscovei, care acuză autorităţile olandeze de „tergiversarea
intenţionată a procesului în pandemie pentru a comite fraude în cadrul dosarului”
şi de „refuzul sau îngreunarea accesului la dosar a avocaţilor lui Oleg Pulatov”.
În acest sens, Serviciul Public de Urmărire Penală a Olandei a fost nevoit să
dezmintă printr-un comunicat, care poate fi consultat aici, informaţiile expuse de
publicaţiile ruseşti. Concluzii la un dosar de dezinformare În concluzie, se
poate observa faptul că aceste campanii de dezinformare cu privire la procesul
legat de prăbuşirea avionului MH17 se concentrează în jurul a câtorva naraţiuni
importante: negarea dovezilor de implicare a Rusiei în căderea avionului şi
contestarea concluziilor anchetei internaţionale; acuzarea de părtinire şi
netransparenţă a anchetatorilor internaţionali şi a autorităţilor juridice pentru a
pune la îndoială corectitudinea şi obiectivitatea procesului de justiţie;
accidentul aviatic este o înscenare planificată de americani şi de europeni cu
implicarea Ucrainei pentru a învinovăţi pe nedrept Rusia; Analiză de
Cristina Melnic