CAPITOLUL XI

CONCLUZII

În urma studiilor realizate în cadrul cercetării privind efectele factorilor iritativi locali
și generali asupra structurilor parodonțiului marginal, se pot concluziona următoarele aspecte:

1. Hiperplazia gingivală a fost evidențiată în 56 de cazuri din totalul de 80 de pacienți

incluși în studiul prezent.
2. Hipercreșterea gingivală, a înregistrat un număr ridicat la grupa de vârstă 36-50 de ani.
3. Sexul reprezintă un alt factor de risc implicat în afectarea parodontală, în cadrul studiului,
frecvenţa hiperplaziei gingivale, a fost asociată mai frecvent cu sexul feminin.
4. Se observă o prevalență mai crescută a pacienților din mediul urban față de mediul rural,
fapt care sugerează că pacienții din mediul rural se prezentă mai des la stomatolog,
acordând o importanță mai mare esteticii dentare.
5. Cele mai frecvente cazuri de hiperplazie s-au remarcat a fi de etiologie microbiană ,
asociată cu factori iritativi locali precum: lucrările protetice neadaptate, malpozițiile
dentare însoțite de incongruențe cu înghesuire și procesele carioase netratate, în special
cele aproximale.
6. Forma localizată de hiperplazie a fost predominantă în cadrul studiului, comparativ cu
formele generalizate.
7. Indicele de igienă orală simplificat (OHI-S) evidenţiază, la majoritatea pacienţilor, o
igienă orală bună sau satisfăcătoare.
8. Igiena orală incorectă sau absentă, contribuie la agravarea modificărilor parodontale prin
favorizarea acumulării de placă bacteriană.
9. În urma schemelor individualizate de tratament, s-a observat o diferența remarcabilă a
indicelui OHI-s, la trei luni după tratament și în cazul pacienților cu grad II și III,
rămânând la cu rezultate favorabile până la sfârșitul perioadei de monitorizare.
10. Înregistrarea indicelui de hiperplazie gingivală Rosmann, Ingles și Caffesse, în cazul
pacienților cu etiologie locală, a evidențiat cel mai mare număr de cazuri pentru gradul I
de hiperplazie. Un număr extrem de redus a fost stabilit în cazul hipercreșterii gingivale
de gradul III.
11. Gingivita hiperplazică moderată și severă, a fost asociată cu formele clinice asociate cu
diabet și terapie hormonală, respectiv hipertensiune arterială aflată sub tratament cu
antagoniști de calciu.
12. Pentru etiologia generală, s-au înregistrat în urma examinării clinice, gradul III de
hipercreștere și gradul IV. Nu s-a înregistrat niciun caz pentru gradul I, respectiv gradul
II.
13. La pacienții cu igienă orală bună și satisfăcătoare, cei mai frecvenți factori extrinseci au
fost lucrările protetice și malpozițiile dentare.
14. În studiul prezent, s-a utilizat și indicele gingival Löe/Silness pentru a determina
severitatea gingivitei la nivelul zonelor afectate de factorii iritativi. Valorile astfel
obţinute arată, în majoritatea cazurilor, gingivită ușoară.
15. În terapia parodontală trebuie să se ţină cont de etiologia factorului favorizant, în cele mai
multe cazuri s-a aplicat tratamentul clasic de igienizare profesională asociată sau nu cu
consultul interdisciplinar.
16. Incidența sângerării parodontale după tratament la pacienții cu etiologie locală,
demonstrează faptul că un tratament stabilit corect în funcție de situația clinică prezentă,
asociat cu o igienă orală corect efectuată, au prezentat o reducere semnificativă a indicelui
OHI-s.
17. Majoritatea pacienților care au mai prezentat sângerare la 1 lună după tratament, au fost
supuși încă odată la instilații cu clorhexidină, iar la 3 și 6 luni de la terminarea
tratamentului au prezentat rezultate favorabile care s-au menținut până la sfârșitul
perioadei de monitorizare.
18. Pentru indicele de hipercreștere gingivală, majoritatea pacienților cu grad I au prezentat
preponderent posttratament, situsuri cu grad 0, în timp ce pacienții cu grad II și III au
prezentat la finalul perioadei de monitorizare gradul I de hiperplazie.
19. Pentru pacienții cu hiperplazie de cauză medicamentoasă, s-a înregistrat o ușoară scădere
a valorii indicelui OHI-s din prima lună posttratament, rezultatele ajungând la valoarea 0
până la sfârșitul perioadei de monitorizare.
20. Valorile indicelui gingival examinat pe perioada monitorizării (24 luni) la pacienţii
Grupul II de studiu, au arătat o reducere a severității gingivitei hiperplazice.
21. Reevaluarea posttratament a indicelui gingival este semnificativ statistic mai ridicat la
grupul de pacienți cu gingivită medicamentoasă, față de grupul cu gingivită de cauză
hormonală.
22. S-au găsit diferențe semnificative între valorile inițiale ale indicelui OHI-s în cazul
pacienților cu tulburări hormonale și cele înregistrate la perioadele de monitorizare
stabilite, la finalul perioadei remarcându-se absența factorului microbian.
23. Tratamentul parodontal fără păstrarea unei igiene orale optime, poate fi eficient în ceea ce
privește diminuarea sângerării gingivale pe termen scurt.
24. Efectul tratamentelor asupra hiperplaziei gingivale a fost mai accentuat la nivelul
grupului de pacienți unde au existat factori locali ititativi. La aceștia, gradul de
hiperplazie scăzut cu cel puțin un grad între etapele de evaluare. În schimb, hipercreșterea
în cazul lotului unde au fost prezenți factori favorizanți intrinseci, a prezentat o scădere
doar cu cel mult doua grade.
25. Pentru pacienții cu hiperplazie cu etiologie locală, au fost înregistrate rezultate mai
favorabile și mai stabile în timp, comparativ cu grupul II și III.
26. În cadrul acestor tratamentului parodontal scopul a fost similar – îndepărtarea factorului
iritativ, care se asociază cu obținerea de condiţii favorabile pentru menţinerea igienei
bucale, în consecinţă, s-a obţinut micşorarea tuturor valorilor indicilor măsurați la finalul
perioadei de monitorizare.
27. Pentru grupul II și III a fost necesar și consultul interdisciplinar corelat cu tratamentul
chirurgical, respectiv o corectare a metodei de igienizare și însușirea tehnicii de pacienții
cu tulburări hormonale.
28. S-a remarcat o reducere stabilă a hierpleziei gingivale, la 24 luni de monitorizare, ceea ce
demonstrează eficacitatea utilizării tratamentului instituit.