Digestia este un proces prin care sistemul gastro-intestinal transformă nutrientii importanţi

pentru organism şi modifică printr-un procedeu chimic alimentele neutilizate în deşeuri.

Masticaţia, sau mestecarea alimentelor, este primul pas spre digestie. Saliva iniţiază digestia
şi modifică alimentele mestecate într-o masă moale, sau bolus. Saliva face bolusul alunecos,
ceea ce îl face mai uşor de înghiţit şi alunecă în jos prin partea din spate a gâtului şi esofag.
Inainte de a pătrunde în stomac bolusul trece prin sfincterul esofagian. In interiorul
stomacului, este eliberat acidul clorhidric, ce divide bucăţile mari de alimentare în molecule
mai mici, şi lichifiază bolusul. Bolusul lichifiat, acum numit chim, trece apoi prin sfincterul
piloric şi intră în duoden, prima parte a intestinului mic. Aici enzimele eliberate de pancreas,
ficat şi vezica biliară defalchează chimul în mai multe elemente care pot fi uşor de absorbit şi
de utilizat de către organism. Intestinul mic este invelit cu o mucoasa dura şi de niste mici
proiecţii sub forma de degete, numite vili. Acesti vili permit alimentelor digerate să intre în
fluxul sanguin. Aici, în intestinul mic, sunt absorbiţi toţi nutrienţii şi toate vitaminele. Chimul
poate călători prin interiorul intestinului mic până la 6 metri înainte de a trece prin supapa
ilocecală pentru a intra în intestinul gros. In intestinul gros are foarte puţin loc digestia.
Chimul nedigerat care intră în intestinul gros este considerat deşeu. Cu cât deşeurile trec
mai mult prin intestinul gros acestea devin din ce în ce mai solide, deoarece apa este
continuu reabsorbită de deşeuri. Deşeurile sunt colectate în rect, sau in capătul intestinului
gros, până când creierul va semnala eliminarea acestora din organism.