Secolul luminilor în țările române

Evenimentele militare și politice petrecute în Europa la sfârșitul secolului al XVII-lea anunță

fenomenul redimensionării continentului. Transformarea Imperiului Habsburgic într-un stat
dunărean, afirmarea Imperiului Rus și rivalitatea austro-polonă, în spațiul țărilor române, pe
fondul declinului Imperiului Otoman, conferea trecerea de la Europa clasică la Europa
luminilor.

Noile tendințe politice au întâlnit în expansiunea lor realitățile politice consacrate de pacea de
la Karlowitz (1699), o Transilvanie încorporată Imperiului și un nou regim politic, cel
fanariot, în Moldova și Țara Românească.

Aceste realități politico-teritoriale au influențat în mod decisiv evoluția țărilor române care
vor prelua dinamica continentală de-a lungul unui secol. Integrarea principatului
Transilvaniei în imperiu a fost însoțită de acțiunea Contrareformei și a Curții vieneze care
modifică, prin restaurarea catolicismului și unirea ecleziastică a rutenilor și a românilor,
peisajul confesional și cultural. Această unire a contribuit la instituționalizarea confesiunii
greco-catolice și la formarea unei elite datorate inițiativei episcopului Inochentie Micu,
continuată de Petru Pavel Aron și Grigorie Maior.