GRĂDINA

Grădina – este un ecosistem artificial, creat sau modificat de către om din cele mai vechi
timpuri, atunci când a început să-și cultive plante pentru a-și asigura hrana. Ulterior grădina a
devenit şi spaţiu de recreere.
Biotopul unei grădini
 este reprezentat de factorii abiotici: sol, apă, lumină, temperatură.
Biocenoza unei grădini – specii reprezentative, caractere generale, adaptări la
mediul de viață
 plantele cultivate în grădină acumulează substanțe de rezervă:
 rădăcini îngroșate, pivotante: țelină, sfeclă, ridichi, morcovi
 tulpini subterane: bulbi ceapă și usturoi, tuberculul de cartof
 frunze: varza, salata, spanac
 fructe: vinete, roșii, castraveți, dovlecei, fasole, ardei
 fasolea, mazărea – sunt plante ierboase anuale
- rădăcina prezintă nodozități în care trăiesc bacterii fixatoare de azot, relație
numită simbioză (ajutor reciproc)
- tulpina prezintă cârcei cu ajutorul cărora se agață, sau este volubilă
- fructul se numește păstaie, care conține semințe hrănitoare
 cartoful – rădăcina ramificată
- prezintă două tipuri de tulpini: tulpină aeriană ierboasă și tulpina
subterană (tubercul) bogată în amidon
- toate organele aeriene ale plantei, mai ales fructul, conține o substanță toxică
pentru alte viețuitoare numită solanină, care protejează planta de dăunători,
substanţă care dă şi numele familiei din care face parte – Solanacee.
- din aceeaşi familie fac parte roşiile, vinetele şi ardeii.

 animalele din grădină:

 râma – vierme inelat
- trăiește în pământul umed și bogat în substanțe organice
- are corpul cilindric (15-20cm), format din segmente (inele), fiecare inel
prezintă patru perechi de peri scurți și aspri (cheți), care ajută la deplasare
- corpul este acoperit cu o piele subțire, umedă, acoperită cu mucus și bogat
vascularizată, are are rol în respirație
 melcul de livadă și limaxul (melcul fără cochilie) – moluște (corpul moale)
- se hrănesc cu rădăcinile și frunzele plantelor cultivate, de aceea, dacă se
înmulțesc prea mult, produc pagube
- corpul este format dintr-o cochilie calcaroasă (organele interne) și un picior
musculos
 - 2 perechi de tentacule, lungi și scurte, în vârful celor lungi se află ochii
 albilița sau fluturele alb al verzei – insecte
- depune ouă pe fața inferioară a frunzelor, din care se dezvoltă omizi (larve),
care încep să roadă frunzele de varză, producând pagube
- larvele se transformă în pupă (nimfă), din care ies fluturi, proces numit
metamorfoză completă
 coropişniţa – insecte – sapă galerii şi astfel distruge rădăcinile sau tulpinile plantelor, o
parte din acestea consumându-le. De asemeni consumă râme, viermi, insecte,
are hrănire omnivoră.
 gândacul de Colorado – insecte
- este o insectă care produce pagube însemnate culturilor de cartof, consumă
frunzele și fructele
- prezintă metamorfoză completă
- hreanul, gălbenelele și iarba mâței, cultivate printre rândurile de cartofi,
opresc invazia gândacului
 afidele - afidele sau păduchii plantelor cum mai sunt cunoscute micile insecte verzi
care atacă florile, legumele sau livada sunt cu siguranță printre cei mai
”sufocanți” dăunători care pot distruge într-un timp record culturile.
- afidele atacă deopotrivă plante de pe culturi extinse, cât și grădini de mici
dimensiuni, și chiar și plante în ghiveci, de interior.
 buburuzele – insecte (coleoptere) înrudite cu gândacul de Colorado și cărăbușul
- sunt insecte folositoare deoarece consumă afide (insecte dăunătoare plantelor)
- prezintă două perechi de aripi: tari (cu rol în menținerea echilibrului) și subțiri
(cu rol în zbor)
- când este atacată, eliberează o substanță toxică, urât mirositoare.

 alte animale: păsări (pițigoi, mierle), cârtița, iepuri etc.

Relații între viețuitoare – 2 exemple

Importanța grădinii