ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Sistemul digestiv este format din tub digestiv și glande anexe. Tubul digestiv este un
complex de organe cavitare care recepționează, prelucrează și digeră alimentele până le
transformă în elemente simple (apă, săruri minerale, vitamine, aminoacizi, monozaharide,
acizi grași și glicerol), care sunt absorbite în sânge și transportate la celulele care au nevoie de
ele.

TUBUL DIGESTIV:
Cavitatea bucală
Este un organ cavitar mărginit lateral de obraji, superior de bolta palatină și inferior de
limbă. Comunică anterior cu exteriorul prin orificiul bucal și posterior cu faringele. Conține
două arcade dentare. Dinții sunt organe dure implantate în alveolele dentare.

Există două dentiții: una provizorie (dinții de lapte) ce conține 20 de dinți și una definitivă
formată din 32 de dinți. În funcție de rolul pe care-l au, dinții pot fi: incisivi (pentru rupt) 8,
canini (pentru tăiat și sfâșiat) 4, premolari și molari (pentru zdrobit și măcinat) 8+12.
Limba este un organ musculo-fibros fixat posterior pe osul hioid. Este alcătuită din
vârf,corp și rădăcină. Vârful și corpul limbii sunt mobile. Limba este acoperită de mucoasa
linguală ce conține papilele gustative.

Faringele:
Este un organ musculo-fibros în formă de pâlnie. Are o lungime cuprinsă între 12-15 cm.
Deosebim trei zone:
 nasofaringele care comunică cu cavitatea nazală și cu urechea medie (prin trompa lui
Eustachio);
 orofaringele care comunică cu cavitatea bucală;
 laringofaringele care comunică atât cu esofagul cât și cu laringele. Este inervat de
nervul glosofaringian și de vag.
Esofagul:

Este un conduct musculo-fibros de aproximativ 30 de cm care străbate cutia toracică și

penetrează mușchiul diafragm pentru a intra în cavitatea abdominală. Esofagul este așezat, în
cutia toracică, în spatele traheei.
 Stomacul:
Este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Are rolul de a depozita alimentele
mestecate și de a iniția procesul de digestie. Are o lungime de aproximativ 15 cm în lățime și
30 cm în lungime, cu o capacitate de 1200-1500 cm 3 Stomacul este așezat în cavitatea
abdominală, imediat sub diafragm. Are forma literei J, două curburi, o porțiune verticală și
una orizontală. Comunică cu esofagul prin orificiul cardia și cu intestinul subțire prin
orificiul pilor.

Intestinul subțire:
Este cea mai lungă porțiune a tubului digestiv, având o lungime de peste 5 metri. Are un
diametru variabil, între 3-4 cm. Este alcătuit din trei porțiuni:
1. DUODENUL este porțiunea fixă a intestinului subțire. Are 30 de cm și formă de potcoavă,
cuprinzând capul pancreasului. Comunică cu stomacul prin orificiul pilor. De asemenea
comunică cu ficatul prin canalul coledoc și cu pancreasul prin canalul Wirsung. Ambele
canale se deschid în același orificiu în duoden: orificiul Oddi .
2. JEJUNUL este o porțiune mobilă care se găsește pliată sub formă de anse intestinale. În
interiorul acestui segment are loc atât digestia cât și absorbția principilor alimentari. Nu există
o delimitare anatomică clară între jejun și următorul segment al intestinului subțire.
3. ILEONUL ultima porțiune mobilă a intestinului subțire. Comunică cu intestinul gros prin
valvula ileo-cecală. Este de asemenea înfășurat sub formă de anse intestinale.
Mucoasa intestinală formează invaginații numite vilozități intestinale care măresc enorm
suprafața de contact cu substanțele supuse digestiei și absorbției la acest nivel.

Intestinul gros:
Este ultima porțiune a tubului digestiv. Comunică cu intestinul subțire prin orificiul ileo-
cecal și cu exteriorul prin orificiul anal. Este alcătuit din următoarele segmente:

1. Cecumul este porțiunea inițială a intestinului gros. Este o porțiune dilatată care comunică
cu ileonul. Conține o formațiune numită apendice vermiform a cărui inflamație determină
apariția apendicitei.
2. Cadrul colic format din mai multe porțiuni:
 colonul ascendent
 colonul transvers
 colonul descendent
  colonul sigmoid
Cadrul colic încadrează ansele intestinului subțire.

3. Rectul este porțiunea terminală a intestinului gros și a tubului digestiv. Are formă de pară,
conține fibre musculare și comunică cu exteriorul prin orificiul anal. Este prevăzut cu două
sfinctere (inele de mușchi), unul intern controlat involuntar și unul extern controlat voluntar.

GLANDELE ANEXE

Glandele salivare:
Sunt glande exocrine cu structură tubulo-acinoasă. Sunt de două tipuri:
 glande salivare mici, fără canal secretor (palatine, labiale, liguale);
 glande salivare mari, cu canal secretor, dispuse în perechi (parotide situate sub
conductul auditiv extern, sublinguale situate în planșeul bucal și submandibulare
situate sub planșeul bucal). Aceste glande secretă saliva.

Saliva este un lichid limpede, ușor vâscos, cu ph cuprins între 7,5-8. Conține 90% apă, mucus,
săruri minerale, lizozim și o singură enzimă, amilază salivară, care degradează amidonul
preparat la dextrine.

Ficatul:
Este cea mai mare glandă din corp, cântărește 2-2,5 kg. Se află imediat sub diafragmă, în
dreapta, deasupra colonului ascendent și transvers. Are o față superioară (diafragmatică) și o
față inferioară. Fața superioară este divizată în doi lobi (stâng și drept), iar fața inferioară în
patru lobi (stâng, drept, pătrat și caudat). Tot pe fața inferioară se observă un săculeț numit
vezică biliară sau colecist cu rolul de a păstra bila în perioadele interdigestive.
Celulele ficatului secretă un lichid de culoare galbenă, cu ph ușor alcalin numit bilă. Bila este
secretată încontinuu de hepatocite (celulele ficatului) și fie este eliberată în duoden, fie
depozitată în colecist. Bila este o soluție ce conține apă, electroliți și săruri biliare (bilirubină
și biliverdină provenite din degradarea hemoglobinei) care eu rolul de a emulsiona grăsimile.
Bila nu conține enzime digestive.
 Pancreasul:
Este o glandă mixtă, adică are și funcție exocrină și funcție endocrină. Este situată
posterior de stomac, transversal, posterior de colonul transvers. Are un cap, un corp și o
coadă, lungimea de 15-20 cm, greutatea de aproximativ 100 de g. Are structură tubulo-
acinoasă (ca și glandele salivare). Pancreasul este un organ sensibil, ușor friabil, poate fi rupt
ușor.
Pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic, un suc digestiv deosebit de important, care
conține numeroase enzime: proteinaze, amilaze, lipaze.Sucul pancreatic mai conține apă,
electroliți și ioni de K și Na.