Onomatopee

Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație

un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se
confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în
sistemul gramatical al limbii.
După cum am spus, onomatopeele sunt cuvinte care, prin structura lor sonoră, imită cu
aproximație un sunet sau un zgomot:
1. manifestări sonore nearticulate ale omului: hapciu, ha-ha-ha, ptiu etc;
2. sunete scoase de animale: miau, ham, bee, cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga,  mac-
mac, mor-mor, muuu, pitpalac, piu etc;
3. zgomote din mediu: vâj, poc, pic-pic, tic-tac, țâr, bâldâbâc, bang, boc, buf, ding-
dang, pleosc, plici-placi, zbârr, zdrang, zdup etc.
Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor
diferite: gogâlț-gogâlț, pif-paf-puf. Unii lingviști le consideră cuvinte compuse.
Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în
toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural.
După gângurit şi lalaţiune (repetarea de silabe, fără semnificaţie: ma-ma-ma, pa-pa-pa…),
copilul mic începe să folosească onomatopeele, cu rol de cuvânt (răspunde „mu” la întrebarea
„Cum face vaca?”, dar şi la întrebarea „Ce vezi aici pe carte?”, arătându-i imaginea unei
vaci). Exprimarea prin onomatopee constituie o etapă firească în evoluţia limbajului copilului
mic, cu rol important în stimularea vorbirii și dezvoltarea vocabularului.
În logopedie, folosim onomatopeele pentru dezvoltarea auzului fonematic (Auzul uman are
această particularitate numită auz fonematic, prin care percepe sunetele vorbirii ca elemente
semantice/foneme diferite (adică datorită acestei capacități noi reușim să ne însușim limbajul
verbal; atunci când învățăm o altă limbă străină este necesară dezvoltarea unui alt auz
fonematic, specific limbii respective)) și în etapa premergătoare emiterii unui sunet. Spre
exemplu, impostarea sunetului deficitar „s” este pregătită prin imitarea de către copil a
sunetului șarpelui sau a săsăitului gâscanului (Cum face șarpele? Ssssss; Cum face gâscanul?
Ssssss).
 Ce putem face pentru a educa auzul fonematic al copilului? Păi putem realiza numeroase
activități care să aibă ca obiectiv:

-        Imitarea sunetelor din natură sau identificarea surselor acestora (animale, obiecte
muzicale, mijloace de transport etc). Prima dată copilul învață care sunt suntele pe care
diferite animale sau obiecte le emit (Cum face albina/vaca/ceasul/vântul? Bîzzzz/muuu/tic-
tac/vîjjjj etc.). După ce învață aceste sunete, puteți juca jocuri în care copilul să ghicească
obiectul sau animalul în funcție de sunetul pe care îl aude.
o   Spune-mi cine sunt eu! Eu mă prefac că sunt un animal, spre exemplu, și emit sunetul
produs de acel animal. Mă prefac că sunt câine și fac ham-ham. Copilul ascultă și apoi spune
ce animal crede că sunt).
o   Oare ce se aude? Hai să descoperim! Este nevoie de diferite jucării sau obiecte care
produc diferite sunete sau melodii. Să zicem că am un ursuleț care cântă. Fără ca copilul să
vadă, ascund ursulețul undeva și apoi îi spun copilului să descopere ce anume produce sunetul
acela. Copilul se va ghida astfel doar după sunet.
o Cine te-a strigat? Copilul e legat la ochi cu o eșarfă. Persoanele cunoscute lui (părinți,
frați, prieteni) stau în jurul său la distanță. Una dintre persoane îl strigă pe nume. Copilul va
trebui să ghicească cine l-a strigat. Dacă ghicește, persoana care l-a strigat trece în locul său.
Și jocul continuă.
-        Diferențierea consoanelor surde de cele sonore. Copilul stă cu spatele spre adult, la
distanță de 3-4 m. Adultul pronunță, când mai încet când mai tare, diferite silabe (ca-ga, ta-da,
pa-ba, up-ub, opo-obo, fa-va, eve-efe, us-uz, ezo-eso, sum-zum, tis-tiz etc) sau cuvinte (pere-
bere, pun-bun, pile-bile, creier-greier, stâncă-stângă, fată-vată, far-var, fiu-viu, varsă-varză,
paie-baie, tata-data, pară-bară, cară-gară, coală-goală etc). Sarcina copilului este de a repeta
ceea ce spune adultul (el trebuie să fie foarte atent la ceea ce aude pentru a reda corect
cuvântul respectiv).

-        Identificare primului sau ultimului sunet dintr-un cunvât sau a poziției unui
anumit sunet din cuvânt (început, mijloc, final).
Iată un joc!
http://interventiepsihoeducationala.blogspot.com/2013/05/sa-facem-un-puzzle-care-este-
primul.html

-        Jocuri hazlii în care sunteul se repetă. Se pronunță rapid cuvinte sau propoziții hazlii.
Căprarul crapă capul caprei pe capră în patru.
Pe cap un capac, pe capac un ac.
Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostârcească.
Şapte sape late şi alte şapte sape late, să le car pe toate în  spate.    
Am o mâţă mâţoasă căpăţânoasă care are cinci mâţoşei jucăuşi frumuşei.    

http://www.logorici.ro/wp-content/uploads/2017/11/onomatopee.pdf
 Materialul conține 40 de fișe cu onomatopee, care pot fi exersate pentru stimularea
lingvistică a copilului mic (1-3 ani), pentru dezvoltarea vocabularului copiilor între 2-4 ani,
dar şi ca suport imagistic în corectarea unor sunete deficitare (pentru copii între 4-6 ani).
Sugestie de lucru (4-5 ani):
 denumim imaginea (ex. tren) sau îi cerem copilului să o denumească
 îl întrebăm cum face trenul
 îl solicităm să formuleze o propoziţie cu cuvântul tren
 formăm categoria (mijloc de transport), ca răspuns la întrebarea „Ce este trenul?”
 căutăm şi alte imagini care fac parte din categoria respectivă (maşină, ambulanţă).

Întregul material Sunetele animalelor şi alte onomatopee

Activități cu onomatopee:

https://wordwall.net/resource/891846/7-activit%C4%83%C8%9Bii-cu-onomatopee-
bianca-ro%C8%99ca

Onomatopee - ex. pentru dezv. limbajului expresiv

https://wordwall.net/resource/2509077/onomatopee-ex-pentru-dezv-limbajului-expresiv

https://wordwall.net/resource/2116716/onomatopee

https://wordwall.net/resource/2492602/spune-cum-face-i