LEGE nr. 1.

430 din 22 aprilie 1940asupra colonizărilor

EMITENT  MINISTERUL JUSTIŢIEI
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 25 aprilie 1940

CAROL al II-lea,Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională, Rege al

României,La toţi de faţă şi viitori, sănătate:Adunările Legiuitoare au votat şi
adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:Capitolul I Operaţiunile de
colonizareArticolul 1Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin Serviciul
Comercial al Colonizării, va face operaţiuni de colonizare în condiţiunile legii de
faţă.Prin operaţiuni de colonizare se înţelege: aşezarea coloniştilor pe terenurile
destinate colonizării, buna lor instalare în centrele de colonizare cât şi
organizarea lor economică, socială şi culturală.Prin centrul de colonizare se
înţelege o grupă de gospodării de colonişti, aşezaţi într-un sat vechiu sau
formând o aşezare nouă, împreună cu terenurile aferente acestei
grupe.Colonizarea se va face în satele existente sau în sate noi, ce se vor
înfiinţa numai dacă întinderea terenului permite aşezarea într-un centru a cel
puţin 30 familii de colonişti.Coloniştii pe cât posibil vor fi grupaţi astfel ca în
acelaşi centru să fie adusă populaţie provenind din aceeaşi regiune şi avînd
aceeaşi confesiune.Articolul 2Serviciul Colonizării are caracter comercial,
aplicându-i-se dispoziţiunile prevăzute de art. 20 din legea pentru organizarea
Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 82 din 6
Aprilie 1939.În ce priveşte controlul preventiv, se va proceda conform normelor
generale stabilite prin art. 43-48 din legea contabilităţii publice.Serviciul
Colonizării este condus de un Comitet de direcţie, format din trei membri numiţi
de Ministrul Agriculturii şi Domeniilor şi de un Director.Atribuţiunile Comitetului
de direcţie şi ale Directorului, precum şi remuneraţia membrilor din comitet, se
stabilesc prin regulamentul de aplicare al legii de faţă. Articolul 3Ministerul
Agriculturii şi Domeniilor este autorizat să acorde coloniştilor înlesniri, prin
construiri de locuinţe, distribuire de materiale de construcţie, unelte agricole,
seminţe şi altele, a căror valoare va fi rambursabilă de către colonişti în
condiţiunile stabilite prin prezenta lege.De asemenea va putea înzestra, în limita
mijloacelor Serviciului colonizărilor, centrele de colonizare cu centre agricole, cu
localuri de interes obştesc: şcoli, biserici, căminuri culturale, cu lucrări pentru
aprovizionare cu apă etc.De asemenea se vor lua măsuri pentru delimitarea
terenurilor necesare perdelelor de protecţie. Aceste plantaţiuni devin
proprietatea comunelor şi se vor administra ca păduri comunale.Aceste lucrări
se vor executa în total sau în parte în contul Statului, fie în regie, fie prin
antrepriză.Capitolul II Fondul imobiliar al colonizăriiArticolul 4Terenurile
rămase disponibile prin aplicarea legilor de reformă agrară, a legii pentru
organizarea Dobrogei Noui şi a operaţiunilor de comasare din acea regiune,
precum şi terenurile aparţinînd Statului sau dobândite prin exercitarea
drepturilor de preemţiune, prin aplicarea convenţiunii cu Statul Turc privitoare
la terenurile emigranţilor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 264 din 1936, sau
prin alt mod vor fi destinate operaţiunilor de colonizare, alcătuind "Fondul
imobiliar al colonizării".Ministerul va putea destina din acest fond suprafeţele
necesare instituţiilor de interes obştesc.Ministerul va prevedea în bugetul său
ordinar o subvenţie de cel puţin 40.000.000 lei anual necesară: construirii de
locuinţe, înfiinţării aşezămintelor şi executării lucrărilor de interes obştesc,
precum şi pentru asigurarea funcţionării Serviciului comercial al colonizării.